Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 257/2014. Tribunalul CLUJ

Sentința nr. 257/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 16-05-2014 în dosarul nr. 7210/117/2012

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL CLUJ

SECȚIA CIVILĂ

Cod operator de date cu caracter personal 3184

SENTINTA CIVILA Nr. 257/2014

Ședința publică de la 16 Mai 2014

Completul constituit din:

PREȘEDINTE O.-C. T.

Grefier E. C.

Pe rol este judecarea cauzei civile privind pe reclamant M. V.-I., reclamant M. H. I. M., reclamant S. M. - D., reclamant O. F.-C., reclamant S. M. M. AL R. S. M. D., reclamant S. C. R. M. AL R. S. M. D., reclamant D. S. C. M. AL R. S. M., în contradictoriu cu pârât S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE LA DGFP CLUJ, având ca obiect, despăgubiri Legea nr.221/2009.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta reclamanților, av. C. I., lipsind:

- reclamant - D. S. C. M. AL R. S. M. D.

- reclamant - M. H. I. M.

- reclamant - M. V.-I.

- reclamant - O. F.-C.

- reclamant - S. C. R. M. AL R. S. M. D.

- reclamant - S. M. - D.

- reclamant - S. M. M. AL R. S. M. D.

- pârât - S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE LA DGFP CLUJ

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, Tribunalul constată că prin serviciul registratură, la data de 11 aprilie 2014, după luarea cauzei, a fost depus la dosar răspunsul la obiecțiuni.

Se constată că prin serviciul registratură, la data de 15 mai 2014, au fost depuse note de ședință de pârâtul S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, prin care se contestă răspunsul la obiecțiuni.

Reprezentanta reclamanților, depune la dosar dovezile privind plata onorariului avocațial și arată că notele de ședință depuse de pârât, reprezintă punctul lor de vedere și nu reprezintă obiecțiuni sau alte cereri, ca urmare arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, solicitând acordarea cuvântului pe fond.

Tribunalul constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de ridicat, declară închisă dezbaterea cauzei și acordă cuvântul pe fond reprezentantei reclamanților.

Reprezentanta reclamanților, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată în scris și precizată, conform notelor scrise și solicită obligarea pârâtului S. R. - prin Ministerul Finanțelor Publice, la plata contravalorii despăgubirilor, conform valorilor stabilite prin expertiză, efectuate de expert M. D., indicate în concluziile scrise, cu cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocațial și onorariu expert.. În ce privește celelalte imobile și mobile neincluse în expertize a renunțat și nu le mai solicită, având în vedere decizia instanței supreme.

TRIBUNALUL

Prin cererea înregistrată în data de 01.06.2012 reclamanții M. V.-I., M. H. I. M., S. M., O. ELICIA-C. au chemat în judecată pârâtul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, solicitând obligarea pârâtului la plata în favoarea lor a despăgubirilor în sumă de 400.000 euro, respectiv 1.786.080 lei la cursul BNR de 4,4652 lei/l Euro, reprezentând echivalentul următoarelor bunuri confiscate de la antecesorul lor, M. H., măsuri dispuse la data de 25.12.1954 și prin Sentința penală nr. 12/29 ianuarie 1960, pronunțată de Tribunalul M. al orașului Stalin: -100 kg cartofi,

-trei pluguri,

-două de fier și unul de lemn,

-5 furci de fier,

-o lopată de fier,

-2 grape de fier,

-două butoaie de lemn,

-o trăsură de un cal,

-o mașină de prășit,

-5 oi,

-o mașină de zdrobit mere,

-o șaretă,

-1 car de boi,

-200 kg paie,

-500 kg fân,

-1 cal alb,

-două sănii de lemn,

-o șură cu 2 grajduri,

-un recamier,

-o somieră,

-o masă,

-2 scaune,

-7 perne de somiere,

-11 bucăți diferite tablouri,

-o sobă teracotă,

-o masă rotundă,

-o sobă teracotă,

-o toaletă cu oglindă,

-2 scaune,

-un pat de lemn cu somiere de sârmă,

-18 bucăți diferite tablouri,

-1 măsuță mică,

-1 bibliotecă,

-1 bust de bronz,

-60 bucăți diferite tablouri,

-o masă,

-1 pat fier,

-1 spălătorie fier,

-1 cuptor de fier,

-1 bufet de bucătărie,

-1 cuier de lemn.

-un plug,

-o prăsitoare,

-o căruță stricată,

-un cal alb de 17 ani,

-_ 2_grajduri din cărămidă și o șură din scânduri, în suprafață de 30 mp, fiecare încăpere

-șase mese, din care un birou de lucru și o masă de nuc în stare bună,

-un ham vechi,

-o sută tablouri diferite,

-o bibliotecă juridică cu diferite cărți și texte de lege,

-o bibliotecă cu cărți de lectură,

-un binoclu stricat, un pat de fier stricat,

-un strai și o pătură uzate, două lavoare de metal,

-o șa de călărie,

-un recamier stricat,

-două suspensii de lavoir,

-o vitrină uzată,

-2 porci grași,

-6 costume de haine,

-1 patefon,

-2 geamantane cu piele,

-o pereche de cizme de lac,

-cămăși, doua vagoane de scândură, țiglă de pe șopron

-bucătărie de vara, construită din cărămidă, pe fundație de beton, acoperită cu țiglă, în suprafață de 16 mp

-contravaloarea lucrărilor de reabilitare și renovare a casei, situată în ., . și la plata cheltuielilor de judecată, ocazionate de prezentul proces, pentru următoarele motive:.

In fapt, arătă că sunt moștenitori, în calitate de fii, după M. H., decedat la data de 28 decembrie 1975, astfel cum rezultă din Certificatul de moștenitor nr. 700 eliberat de notariatul de Stat Cluj.

D. fiind faptul că tatăl lor era membru al PNȚ, regimul comunist din anii 1954-1960 a exercitat față de el măsuri abuzive, fiind arestat și ulterior, condamnat la închisoare, iar averea confiscată.

La data de 25.12.1954, după cum rezultă din Procesul verbal anexat prezentei cereri, tatăl lor a fost arestat, iar după arestare s-a trecut la percheziționarea casei și la inventarierea bunurilor, care au fost la acel moment confiscate.

Potrivit Procesului verbal din 25.12.1954, bunurile inventariate și confiscate au fost următoarele: 100 kg cartofi, trei pluguri, două de fier și unul de lemn, 5 furci de fier, o lopată de fier, 2 grape de fier, dbuă butoaie de lemn, o trăsură de un cal, o mașină de prășit, 5 oi, o mașină de zdrobit mere, o șaretă, 1 car de boi, 200 kg paie, 500 kg fân, 1 cal alb, două sănii de lemn, o șură cu 2 grajduri, un recamier, o somieră, o masă, 2 scaune, 7 perne de somiere, 11 bucăți diferite tablouri, o sobă teracotă, o masă rotundă, o sobă teracotă, o toaletă cu oglindă, 2 scaune, un pat de lemn cu somiere de sârmă, 18 bucăți diferite tablouri,măsuță mică, 1 bibliotecă, 1 bust de bronz, 60 bucăți diferite tablouri, o masă, 1 pat fier, 1 spălătorie fier, 1 cuptor de fier, 1 bufet de bucătărie și 1 cuier de lemn.

Au mai arătat că prin Sentința nr. 289/04.10.1955, pronunțată de Tribunalul M. Teritorial al orașului Stalin, antecesorul lor a fost condamnat pentru favorizarea infractorului, prev. și ped. de art. 284 pct. 3 alin. ultim, raportat la art. 209 pili C.pen., primind o pedeapsă de 4 ani temniță grea, dispunându-se confiscarea averii.

În anul 1956 tatăl lor a fost eliberat din închisoare, însă bunurile nu i-au fost restituite în întregime.

La data de 29 iulie 1959 a fost din nou arestat, iar la data de 30 iulie 1959, conform proceselor verbale anexate, s-a procedat din nou la inventarierea bunurilor, acestea fiind puse sub sechestru.

Prin Sentința nr. 12/29 ianuarie 1959, pronunțată de Tribunalul M. al orașului Stalin, tatăl lor a fost condamnat pentru uneltire contra ordinei speciale, prin agitație, prev. și ped. de art. 209 pct. 2 lit. a C.pen., la pedeapsa de 6 ani închisoare corecțională și 3 ani interdicție corecțională, iar întreaga avere a fost confiscată.

Potrivit Proceselor verbale din 29 iulie 1959, bunurile sechestrate, iar ulterior confiscate, au fost: o jumătate de casă, 5,48 ha teren arabil, un plug, o prăsitoare, o căruță stricată, un cal alb de 17 ani, 2 grajduri din cărămidă și o șură din scânduri, în suprafață de 30 mp, fiecare încăpere, șase mese, din care un birou de lucru și o masă de nuc în stare bună, un ham vechi, o sută tablouri diferite, o bibliotecă juridică cu diferite cărți și texte de lege, o bibliotecă cu cărți de lectură, un binoclu stricat, un pat de fier stricat, un strai și o pătură uzate, două lavoare de metal, o șa de călărie, un recamier stricat, două suspensii de lavoir, o vitrină uzată.

Cu privire la imobilele construcții, acestea au intrat în patrimoniul Consiliului Local, fiind administrate de CAP, suferind de-a lungul timpului o degradare majoră.

Prin Decizia nr. 2421/27.10.1997, Curtea Supremă de Justiție, Secția penală a casat Sentința penală nr. 12 din 29 ianuarie 1960 a Tribunalului M. oraș Stalin și decizia penală nr. 148 din 19 februarie 1960 a Tribunalului M. al Regiunii a III a Militară Cluj, antecesorul lor fiind achitat pentru infracțiunea prevăzută de art. 209, pct 2, lit. a Cod penal anterior. Totodată, s-a înlăturat măsura confiscării averii.

Ca urmare a dispozițiilor Curții Supreme de Justiție au fost puși în posesia casei, situată în ., ., nefiind însă reglementată situația juridică a imobilului. A constatat că anexele erau distruse: bucătăria de vară a dispărut, din cele două grajduri a rămas doar unul, în stare avansată de degradare, necesitând refacerea totală.

Casa a trebuit să fie renovată: au fost schimbate ușile, ferestrele, s-a zugrăvit. De asemenea, am reconstruit gardul împrejmuitor, am refăcut trotuarele.

Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 2 din Legea 221/2009, condamnările suferite de antecesorul lor constituie de drept condamnări cu caracter politic, iar potrivit art. 5 alin. 1 lit. b din aceeași lege. sunrrt persoane îndreptățite la acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate, motiv pentru care au formulat prezenta cerere de chemare în judecată.

În probațiune solicită proba cu înscrisuri, efectuarea unei expertize tehnice de evaluare a bunurilor indicate în prezenta cerere, probe testimoniale, alte probe ce se vor dovedi utile soluționării cauzei.

În drept, au invocat art. 1 alin. 2, art. 5 alin. 1 lit. b din Legea 221/2009, art. 242, art. 274 C.proc.civ.

Pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, legal reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Cluj, a depus la dosar întâmpinare si cerere de încuviințare a dovezilor, prin care a solicitat respingerea acțiunii ce face obiectul prezentului dosar pentru următoarele motive:

Înscrisurile administrate la dosar nu dovedesc temeinicia pretențiilor reclamanților.

In primul rând, având in vedere ca antecesorul reclamanților a fost achitat prin Decizia nr.2421/27.10.1997 pronunțata de Curtea Suprema de Justiție, Secția Penala in dosarul nr. 1938/1997 dispunându-se totodată si înlăturarea măsurii de confiscare a averii, invoca excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru acordarea despăgubirilor reprezentând echivalentul bunurilor confiscate ca urmare a sentinței din 29.01.1960 pronunțata de Tribunalul M. al orașului Stalin, având in vedere data de la care se putea solicita despăgubiri pentru acele bunuri (27.10.1997) si data introducerii acțiunii (01.06.2012). Potrivit art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctiva, termenul de prescripție este de 3 ani. Potrivit art.2517 din Noul Cod Civil, termenul prescripției este de 3 ani, daca legea nu prevede alt termen.

In opinia sa, acțiunea este prescrisa si datorita faptului ca reclamanții aveau la dispoziție 3 ani de la data înlăturării măsurii confiscării (27.10.1997) sa solicite bunurile confiscate.

Având in vedere ca actele depuse in probațiune ce i-au fost comunicate ridica mai multe semne de întrebare asupra celor susținute de reclamanți solicita ca in probațiune instanța sa pună in vedere reclamanților:

-sa depună copii după certificatele de naștere si copia cărtii de identitate a reclamantei S. M.,

-sa depună copii după actele de proprietate si extrasele de CF ale imobilelor care susțin ca au fost sechestrate si confiscate, prin care fac dovada ca antecesorul lor a fost proprietarului bunurilor in litigiu,

-sa depună dovada susținerii ca bunurile construcții au intrat in patrimoniul Consiliului Local, fiind administrate de CAP si ca au suferit de-a lungul timpului o degradare majora,

-sa depună dovada din care rezulta ce bunuri au fost confiscate (ridicate, intrate in proprietatea Statului R.) ca urmare a dispozițiilor sentinței nr.289/04.10.1955 (întrucât procesul verbal încheiat in 25.12.1954 este un simplu proces verbal de opisare, inventariere, emis anterior sentinței nr.289/04.10.1955).

-sa depună dovada ca bunurile, inventariate prin Procesul verbal din 30.07.1959 si sechestrate prin Procesul verbal de sechestru din 30.07.1959, au fost confiscate (ridicate) ulterior ca urmare a dispoziției sentinței din 29.01.1960 ("întrucât așa cum rezulta din Procesul verbal de sechestru din 30.07.1959 bunurile au fost lăsate in custodia numitului M. V. si nu rezulta ca in anul 1960 au intrat in proprietatea Statului R. prin confiscare).

Solicita de asemenea, ca instanța sa facă aplicarea dispozițiilor art.4 si art5 din Legea nr.221/2009 astfel:

-sa se formuleze o adresa către Direcția Județeană de munca si Protecție Sociala Cluj, pentru a solicita precizări daca s-a beneficiat de eventuale sume in temeiul Decretului-Lege nr. 118/1990.

-sa se formuleze o adresa către autoritatea competenta teritorial in baza Legii nr.10/2001 pentru a comunica daca s-a dispus restituirea in baza acestui act normative a vreunuia din imobilele solicitate prin acțiunea introductiva.

D. după ce vor fi comunicate toate aceste înscrisuri își vor completa poziția procesuala exprimată în cauza si vom putea hotăî asupra demersurilor pe care le vom urma.

Reclamanții M. V.-I., M. H. I. M., S. M., O. F.-C., în calitate de reclamanți, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor, au depus la dosar o precizare a cererii de chemare în judecată, prin care au arătat că înțeleg să solicite despăgubiri și pentru următoarele bunuri: 150 bucăți cărți juridice și de literatură; 1 manta din piele; 1 palton din lână;1 bucătărie de vară construită din cărămidă pe fundație din beton, acoperită cu țiglă, având suprafață de 30 mp, compusă dintr-o cameră, un cuptor de copt pâine, 2 cazane din arțar înzidite pentru fiert fructe și cartofi;1 foișor având o suprafață de 10 mp, construită din lemn și acoperită cu țiglă; 2 cotețe din lemn pentru porci;2vagoane scândură de brad;1 șopron pentru lemne construit din lemn și acoperit cu țigle, 3 grădini cu pomi fructiferi,meri, peri, cireș,pruni, împrejmuite cu. gard din scândură de brad, cu lungimea de 1410 m; 1 cabană construită din lemn, pe fundație de piatră, având o suprafața~de 45 mp, compusă din 2 camere, 1 hol, acoperită cu carton asfaltat;

Cu privire la tablouri, au arătat că acestea erau preponderent lucrări executate în ulei, 4 dintre tablouri fiind executate de C.P..

Alte tablouri erau caricaturi ale personalităților vremii respective, purtând semnătura „Jure". După cunoștința noastră, „Jure" ar fi fost V. F., care a lucrat cu tatăl lor la ziarul „Chemarea românilor".

Bustul de bronz îl reprezenta pe A. V. Voievod.

Cabana descrisă anterior era în loc. B., însă a fost distrusă în totalitate. De asemenea, bucătăria de vară, situată în ., ., fiind distruse în totalitate.

Analizând cererea prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, tribunalul constată următoarele:

Antecesorul reclamanților M. H., decedat la data de 28.12.1975 confrom certificatului de moștenitor nr. 700/8.04.1977 eliberat de Notariatul de Stat Județean Cluj a fost condamnat politic de două ori, prin Sentința penală nr. 289/4.10.1955, pronunțată de Tribunalul M. teritorial al orașului Stalin pentru infracțiunea de favorizare a infractorului, prevăzută și pedepsită de art. 284 pct. 3 alin. ultim raportat la art. 209 Cod penal (fila 10 dosar) și respectiv, prin Sentința penală nr. 12/29.01.1959, pronunțată de același tribunal, pentru infracțiunea de uneltire contra ordinei sociale, prin agitație, prevăzută și pedepsită de art. 209 pct. 2 lit. a Cod penal (fila 55 dosar).

Prin ambele sentințe s-a dispus și confiscarea averii.

Anterior condamnării, odată cu ocazia arestării, respectiv în 25.12.1954, așa cum rezultă din procesul-verbal încheiat, s-a procedat la percheziționarea casei și la inventarierea bunurilor care au fost confiscate. Printre bunurile respective fiind menționată o casă, compusă din trei camere, hol, două cămări, o bucătărie, două pivnițe, construite în 1936 ( fila 8).

După cea de-a doua arestare, organele de miliție au procedat din nou la inventarierea bunurilor, acestea fiind puse sub sechestru, potrivit procesului-verbal datat 30 iulie 1959 (fila 13-15).

De remarcat că după prima condamnare, defunctul s-a adresat organelor statului pentru recuperarea bunurilor sale, situație în care în dosarul informativ aflat în arhivele CNSAS se regăsește un referat întocmit în data de 6 aprilie 1956, din care rezultă că urmărindu-se obținerea unei declarații în sensul că a primit toate obiectele după reîntoarcerea sa din închisoare și astfel nu mai are nici o pretenție, acesta a refuzat categoric să o dea, arătând că, în timpul cât a fost deținut, gospodăria lui a fost distrusă, i-au fost furate o . bunuri mobile, precum și țiglele de pe un șopru, situație în care acesta s-a dărâmat.

A mai arătat faptul că a luat legătura cu procurorul general al P.P.R. și că îi va da în judecată pe cei vinovați.

D. urmare, M.A.I.– Regiunea Stalin a dat ordin Raionului F. să procedeze la luarea unor declarații de la indivizii care au avut lucrurile în custodie care vor arăta ce s-a făcut cu lucrurile lipsă (fila 11-12 dosar).

Din declarațiile testimoniale luate prin comisie rogatorie de către Judecătoria F. (filele 25-26 dosar_ ), a reieșit că toate construcțiile deținute de către tatăl reclamanților respectiv, două construcții din satul Pojorâta au fost confiscate de C.A.P., adică o casă mai mare, cu vreo trei patru camere, și una mai mică, care avea destinația de bucătărie de vară și cuptor.

În curte mai existau două grajduri și o șură, iar după preluare au fost locuite de diverse persoane – muncitori forestieri, persoane de etnie rromă, iar în grajduri au fost adăpostite animalele C.A.P. –ului.

Persoanele care au locuit acolo au devastat imobilul și au produs stricăciuni, din cele două grajduri, existând doar unul.

Antecesorul reclamanților a mai deținut o cabană situată în pădure și construită din lemn.

Martorul a mai arătat că cea de–a doua construcție la care a făcut referire, constituind bucătăria de vară și cuptorul nu mai există. În curte era amplasat și un foișor, în care exista o masă și scaune de grădină, întreaga gospodărie fiind una de frunte în . care a construit casă din cărămidă.

Celălalt martor audiat, a arătat că la momentul restituirii casei moștenitorilor nu mai existau decât zidurile casei mari, casa mică nu mai exista, de asemenea, din șură a mai rămas doar o parte.

Acesta a dat detalii în privința cabanei care era amplasată pe valea Pojortei, cu fundație din piatră, din lemn, căreia securitatea i-a dat foc pentru a nu se adăposti în ea partizanii și avea două încăperi.

D. urmare, având în vedere probațiunea administrată în cauză și raportat la prevederile art. 5 alin 1 lit. b din Legea nr. 221/2009 interpretate prin Decizia de recurs în interesul legii nr. 6/2013, tribunalul va admite în parte cererea doar în privința bunurilor mobile, valoarea acestora fiind stabilită de către expertul evaluator numit în cauză, pornind de la valoarea de înlocuire a bunurilor respective, aceasta constând în valoarea necesară pentru a realiza în prezent imobilele cu caracteristicile celor inițiale.

Instanța a apreciat că nu se impune a se avea în vedere valoarea de circulație pentru că aceasta este dată de jocul cererii și al ofertei, neconstituind valoarea reală a acestor bunuri or, pentru restabilirea situației anterioare, relevantă este prima valoare arătată.

Bunurile avute în vedere de către tribunal sunt cele două grajduri din cărămidă și o șură din scânduri, în suprafață de 30 m.p. fiecare încăpere, în valoare de 18.920 lei, o bucătărie de vară construită din cărămidă pe fundație din beton, acoperită cu țiglă, având o suprafață de 30 m.p., compusă dintr-o cameră cu un cuptor de copt pâine, 2 cazane din alamă înzidite pentru fiert fructe și cartofi, în valoare de 27.107 lei, un foișor având suprafața de 10 m.p., construit din lemn și acoperit cu țiglă, în valoare de 869 lei, două cotețe din lemn, pentru porci, cu suprafață totală de 8 m.p., în valoare de 695 lei, un șopron pentru lemne construit din lemn și acoperit cu țiglă cu suprafață de 12 m.p., în valoare de 1043 lei și o cabană construită din lemn, pe fundație de piatră, cu o suprafață de 45 m.p., compusă din două camere, un hol, acoperită cu carton asfaltat în valoare de 37.021 lei ( fila 249 dosar).

Expertul a avut în vedere și țigla de pe un șopru, în suprafața totală de 90 m.p. valorând 556 lei care nu va fi inclusă în rândul bunurilor supuse confiscării deși potrivit art.469 Cod Civil, reprezintă imobil prin destinație, atâta timp cât în cuprinsul acțiunii introductive s-a arătat că anexele existente la momentul confiscării averii în prezent nu mai există, iar expertul a calculat separat valoarea unui șopron pentru lemne cu tot cu țigla aferentă.

Această concluzie se desprinde și din cererea adresată de defunct organelor de miliție redată anterior din care rezultă că acel șopron din lipsa țiglelor s-a distrus.

Tribunalul a exclus bunurile mobile solicitate, precum și contravaloarea reparațiilor la casa restituită pe dreptul comun și a pomilor fructiferi care au fost distruși, raportat la decizia de recurs în interesul legii menționată anterior, pe de o parte, și având în vedere prevederile art. 5 alin. 1 din Legea nr. 221/2009,pe de altă parte, admițând în ședința publică din 9.10.2013 excepția inadmisibilității.

De menționat în privința pomilor fructiferi că terenurile respective au făcut obiectul Legii 18/1991 conform susținerilor părților.

De altfel, reclamanții s-au rezumat la a solicita în cele din urmă doar contravaloarea bunurilor arătate anterior.

În baza art. 276 C.pr.civ., Tribunalul, reținând culpa procesuală a pârâtului îl va obliga să achite reclamanților suma de 4544 lei, cheltuieli de judecată parțiale, constând în 2000 lei, reprezentând onorariul avocațial, din totalul de 2200, 544 lei, reprezentând onorariul achitat expertului evaluator imobiliar ca urmare a încuviințării expertizei de evaluare imobiliară, anterior pronunțării deciziei de recurs în interesul legii, în cele din urmă expertiza nefiind realizată, munca expertului rezumându-se la studiul dosarului și 1800 lei, onorariul cuvenit expertului evaluator al bunurilor mobile.

Tribunalul a considerat că nu poate fi reținută culpa procesuală a reclamanților raportat la cheltuielile efectuate cu expertiza de evaluare a bunurilor mobile atâta timp cât în practica constantă a instanțelor clujene au fost acordate despăgubiri și pentru bunurile mobile creându-se existând astfel o speranță legitimă a justițiabililor în sensul arătat.

Față de cele ce preced, Tribunalul va admite în parte acțiunea promovată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite în parte acțiunea civilă precizată formulată de către reclamanții M. V. I., M. H. I. M., O. F. C. și S. M., decedată în cursul procesului acțiunea fiind continuată de către succesorii săi, S. M., S. C. R. și D. S. -C. împotriva pârâtului S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și în consecință:

Obligă pe pârât să achite reclamanților suma de 85.655 lei cu titlu de despăgubiri parțiale .

Respinge restul pretențiilor privind bunurile mobile și contravaloarea lucrărilor de reabilitare și renovare a casei.

Obligă pe pârât să achite reclamanților suma de 4344 lei cheltuieli de judecată parțiale .

Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică azi, 16.05.2014.

Președinte,

O.-C. T.

Grefier,

E. C.

E.C. 26 Mai 2014

Red.dact.OCT/EC/10 iunie 2014/ 9 ex.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 257/2014. Tribunalul CLUJ