Partaj judiciar. Decizia nr. 645/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 645/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 01-10-2014 în dosarul nr. 616/235/2009
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ Nr. 645/2014
Ședința publică de la 01 Octombrie 2014
Completul constituit din:
Președinte O. R. G.
Judecător O.-C. T.
Judecător A.-F. D.
Grefier G. P.
S-a luat spre examinare, în vederea pronunțării, apelul promovat de către intervenienții C. A., C. M. și C. A. prin mandatar av. T. C., precum și apelul promovat de către pârâții C. R. I. și C. E., în contra Sentinței civile nr. 224 din 13.03.2014, pronunțată de Judecătoria G. în prezentul dosar, cu nr._, cauza fiind înregistrată ca fiind recurs, privind și pe intimații reclamanți A. M. N., D. A., P. A. A. și pe intimatul pârât S. R. REPREZENTAT DE CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI Ț., având ca obiect partaj judiciar.
Mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din 17 septembrie 2014, fiind consemnate în încheierea ce face parte integrantă din prezenta hotărâre; la acel termen, având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea inițial pentru data de 24 septembrie 2014, iar ulterior pentru data de 01.10.2014.
TRIBUNALUL
Deliberând, constată că prin Sentința civilă nr. 224 din 13.03.2014 pronunțată de Judecătoria G. în prezentul dosar, s-a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâților KEZAN A. și C. A. invocată de pârâții – reclamanți reconvenționali C. R. I. și C. E. față de care s-a anulat completarea și extinderea de acțiune civilă formulată de reclamanții D. A., A. M. N., P. A. A. în calitate succesori în drepturi ai reclamantului D. I. decedat în timpul procesului la data de 15.07.2010, precum și precizarea și extinderea cererii reconvenționale formulată de pârâții–reclamanți reconvenționali C. R. I. și C. E. având ca obiect rectificarea C.F. nr.439 Sîntioana, C.F. nr.291 Sîntioana, C.F. nr.58 Sîntioana, dezmembrarea parcelelor din cartea funciară și înscriere în cartea funciară, toate formulate împotriva pârâților KEZAN A. decedată la data de 09.08.1943 și C. A. decedat la data de 15.09.1979, ca fiind formulate împotriva unor persoane fără capacitate procesuală de folosință.
Au fost respinse cererile de intervenție în interesul pârâților C. R. I. și C. E. formulate de către intervenienții CÂRLANARU A., C. M. și C. A., ca fiind inadmisibile.
S-a admis în parte acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanta D. A. în nume propriu și în calitate de succesoare a reclamantului D. I. decedat în timpul procesului la data de 15.07.2010 și reclamanții A. M. N., P. A. A. în calitate succesori ai reclamantului D. I. decedat în timpul procesului la data de 15.07.2010, împotriva pârâților C. R. I. și C. E. și STATU R. prin . Primar și prin Consiliul local al Comunei Ț. și s-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâții C. E. și C. I. R. împotriva reclamantelor D. A., A. M. N. și P. A. A. și pârâtului STATU R. prin . Primar și prin Consiliul local al Comunei Ț. și în consecință:
S-a constatat că pe terenul în suprafață de 250 mp. cu nr.top nou 37/1 înscris în C.F. nr.439 Sîntioana, se află edificate construcțiile: Corpul 1: Casă de locuit parter pe fundații de piatră cu pereți din zidărie de cărămidă, planșeu din lemn, șarpanta din lemn acoperită cu țiglă, compus din două camere, 1 antreu, 1 cămară de alimente, situat în .; Corpul 2: Casă de locuit parter pe fundații de piatră cu pereți din zidărie de cărămidă, planșeu din lemn, șarpanta din lemn acoperită cu țiglă compus din 1 cameră, 1 bucătărie, 1 cămară de alimente, 1 magazie, 1 pivniță și Anexe gospodărești compuse din: un grajd și șură, situat în . A.
S-a stabilit că masa succesorală rămasă după defunctul C. I., decedat la data 4 iulie 2003, se compune din cota de 1/4 parte din construcțiile de sub nr. top.37/1 înscris în CF nr.439 Sîntioana, descrise mai sus, situate în satul Sîntioana nr. 84 și 84 A, ..
S-a stabilit că moștenitorii defunctului C. I., decedat la data 4 iulie 2003, sunt pârâta C. E. în cotă de 1/4 parte în calitate de soție supraviețuitoare și pârâtul C. R. I. în cotă de 3/4 în calitate de fiu.
S-a constatat calitatea de coproprietari în indiviziune asupra construcțiilor de sub nr. top.37/1 din Cf nr.439 Sîntioana, descrise mai sus, situat în Sîntioana nr. 84 și 84 A, . D. A., în cotă de 18/32 parte asupra construcțiilor, cu titlu drept moștenire și întreținere, a pârâtei C. E., în cota de 2/32 parte din construcții, cu titlu drept moștenire, a pârâtului C. I. R. în cotă de 6/32 parte din construcții cu titlu drept moștenire, a reclamantei A. M. N. în cotă de 3/32 parte, din construcții cu titlu de moștenire, a reclamantei P. A. A., în cotă de 3/32 parte din construcții cu titlu de moștenire.
S-a dispus ieșirea din indiviziune a părților asupra construcțiilor de sub nr. top.37/1 din C.F. nr.439 Sîntioana, formate din Corpul 1: Casă de locuit parter pe fundații de piatră cu pereți din zidărie de cărămidă, planșeu din lemn, șarpanta din lemn acoperită cu țiglă, compus din două camere, 1 antreu, 1 cămară de alimente, situat în .; Corpul 2: Casă de locuit parter pe fundații de piatră cu pereți din zidărie de cărămidă, planșeu din lemn, șarpanta din lemn acoperită cu țiglă compus din 1 cameră, 1 bucătărie, 1 cămară de alimente, 1 magazie, 1 pivniță și Anexe gospodărești compuse din: un grajd și șură, situat în . A, în valoare de circulație totală de 50.250 lei, prin atribuirea în lor în natură în cotă de 1/1 parte în favoarea pârâților: C. E. și C. I. R., ca bun comun și obligă pe aceeași pârâți să plătească reclamantelor D. A., A. M. N. și P. A. A., suma de 31.362,50 lei, cu titlu de sultă.
S-a stabilit calitatea de coproprietari în indiviziune asupra terenului în suprafață reală măsurată de 8480 mp., situați în intravilanul satului Sîntioana tarlaua 25, parcelele 25 și 26, înscris în titlul de proprietate nr.3009/1793 din 05.11.2002, a reclamantei D. A., în cotă de 1/2 parte și a pârâtului C. I. R. în cotă de 1/2 parte.
S-a dispus ieșirea din indiviziune a reclamantei D. A. și a pârâtului C. I. R., asupra terenului în suprafață reală măsurată de 8480 mp., situat în intravilanul satului Sîntioana, ., parcelele 25 și 26, înscris în titlul de proprietate nr.3009/1793 din 05.11.2002, în valoare totală de 104.304 lei, prin atribuirea întregului teren în favoarea pârâtului C. I. R., ca bun propriu în cotă de 1/1 parte cu titlu drept moștenire și partaj, și-l obligă pe pârâtul C. I. R. să plătească reclamantei D. A., suma de 52.152 lei cu titlu de sultă.
S-a respins, cererea reclamantelor de obligare a pârâților la plata sumei de 10.000 lei, reprezetnînd beneficiul nerealizat pe anii 2004–2008 asupra terenului înscris în titlul de proprietate nr.3009/1793 din 05.11.2002.
S-a respins și cererea reclamantelor de evacuare a pârâților din imobilul situat în satul Sîntioana nr. 84 și 84A, ., înscris în C.F. nr.439 Sîntioana.
Au fost respinse petitele din cererea reconvențională formulată de pârâții C. E. și C. I. R. împotriva reclamantelor D. A., A. M. N. și P. A. A. și pârâtului STATU R. prin . Primar și prin Consiliul local al Comunei Ț., având ca obiect constatarea nulități absolute a contractului de întreținere încheiat între defuncta C. A. și reclamanta D. A. și soțul ei D. I. decedat în timpul procesului, autentificat prin încheierea nr.1941/1984 a notariatul de Stat D.; rezilierea aceluiași contract de întreținere, pentru neexecutarea obligației de întreținere de către reclamanți; anularea încheierii de întabulare de sub nr.1104-1107/1984; constatarea că defunctul C. I. în timpul vieții și pârâta C. E. au edificat construcțiile amplasate pe parcelele 25 și 26 din tarlua 25 din titlul de proprietate nr._, situate la numărul administrativ 84A din Sîntioana; constatarea că în masa succesorală rămasă după defuncta C. A. decedată la 23.05.2004, intră și cota de 1/2 parte din casa de locuit de la numărul administrativ 84 din Sîntioana și că în masa succesorală rămasă după defunctul C. I. intră și cota de 1/2 parte din construcțiile de la numărul administrativ 84 A din Sîntioana.
S-a dispus compensarea cheltuielilor de judecată făcute de părți.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin decizia civilă nr. 1481/R/2008 pronunțată în dosarul civil nr._ al Tribunalului Cluj, a fost casată sentința civilă nr.1875 din 28.05.2008 pronunțată în dosarul nr. 615/2008 al Judecătoriei G. și a fost trimisă cauza spre rejudecare aceleași instanțe.
În cuprinsul considerentelor deciziei de casare Tribunalul Cluj a reținut că acțiunea dedusă judecății în fața instanței de fond are un caracter complex reclamanții formulând capete de cerere având ca obiect rectificarea înscrierilor din cartea funciară, partajarea construcției înscrisă în CF nr. 439 S., identificarea cu date de carte funciară și partajarea terenului identificat prin Titlul de proprietate nr. 3009/1793/05.11.2002, întabularea dreptului de proprietate. Totodată instanța a fost investită cu capete de cerere având ca obiect stabilirea masei succesorale rămasă după defunctul C. I., ieșirea din indiviziune și întabularea dreptului de proprietate, reclamanții solicitând și evacuarea pârâților din imobilul din litigiu.
Pârâții recurenți au solicitat, prin cererea reconvențională formulată în cauză, constatarea nulității absolute a contractului de întreținere de care se prevalează reclamanții încheiat de aceștia și defuncta C. A., formulând și un capăt de cerere având ca obiect rezilierea acestui contract, stabilirea masei succesorale rămasă după defuncta C. A. precum și constatarea dobândirii prin edificare a dreptului de proprietate asupra unor părți din construcțiile ce formează obiectul litigiului, obligarea pârâtei reconvenționale la plata c/v corespunzătoare cotei de ½ parte din întreținerea prestată defunctei C. A..
În ceea ce privește capătul de cerere din acțiunea reclamanților având ca obiect evacuarea pârâților recurenți, instanța s-a pronunțat prin Încheierea nr. 2649/2008 prin care a admis cererea de completare a hotărârii și a respins ca prematur formulată cererea de evacuare.
Însă, ceea ce este cel mai important, instanța nu s-a pronunțat asupra capetelor de cerere principale din acțiunea reconvențională formulată de pârâții recurenți, a căror soluționare influențează soluția dată asupra capetelor de cerere din acțiunea reclamanților.
Astfel deși instanța face unele aprecieri cu privire la valabilitatea contractului de întreținere încheiat de reclamanți cu defuncta C. A., raportat la cauza de nulitate invocată de reclamanții reconvenționali, precum și cu privire la îndeplinirea pârâților reconvenționali a obligațiilor asumate prin contract, în final în dispozitivul hotărârii nu este cuprinsă soluția dată de instanță asupra capetelor de cerere din reconvențională având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului, pentru lipsa cauzei sau cauză falsă, și rezoluțiunea acestui contract pentru neîndeplinirea obligațiilor de întreținere, ceea ce atrage casarea hotărârii.
Îndrumările instanței de casare au fost ca în rejudecare instanța să reanalizeze materialul probator administrat în cauză, să administreze și alte probe în măsura în care va considera ca fiind necesară suplimentarea probațiunii, urmând ca în final, în hotărârea ce o va pronunța să se regăsească soluția dată asupra tuturor capetelor de cerere cuprinse în acțiunea formulată de reclamanți și în cererea reconvențională a pârâților recurenți. Totodată, cu ocazia soluționării cauzei, va avea în vedere și celelalte critici aduse de recurenți prin prezentul recurs.
Cu ocazia rejudecării instanța de fond a reținut că prin acțiunea civilă precizată și extinsă a reclamanților D. A. în nume propriu și în calitate de succesoare a reclamantului D. I. decedat în timpul procesului la data de 15.07.2010 și reclamanții A. M. N., P. A. A. în calitate succesori ai reclamantului D. I. decedat în timpul procesului la data de 15.07.2010, împotriva pârâților C. R. I. și C. E., STATU R. prin . Primar și prin Consiliul local al Comunei Ț., C. A., TIMȘA A., măr.C. A., P. I. KINDRIȘ, DOROBOCAN A. soția lui P. I., chindriș raveca, MĂR. C. N., F. A., F. M., F. I., P. I. căs. cu Dobroceanu A., se solicită instanței să se dispună rectificarea cărții funciare nr. 439 S., radierea înscrierilor de sub B1-10 și revenirea la situația anterioară de CF nr. 291 S. de sub A+1 și dispune sistarea cărții funciare 439 S.; Să se dispună rectificarea suprafeței parcelei cu nr. top. 39 din CF 291 S. de la suprafața de 5251 mp. la suprafața reală de 5450 mp., cât există în realitate; Să se dispună rectificarea suprafeței parcelei cu nr. top.122 din CF 58 S. de la suprafața de 3165 mp. la suprafața reală de 3030 mp, cât există în realitate, să se constate că terenul în suprafață de 5450 mp. parte din tarlaua 25 parcelele 25 și 26 cu suprafața totală de 1 ha. 3500 mp. înscris în titlul de proprietate nr. 3009/1793 din 05.11.2002, se identifică total cu terenul înscris în CF 291 S., nr.top. 39 și constată că în suprafață de 3030 mp. parte din tarlaua 25, . totală de 1 ha- 3500 mp. se identifică total cu terenul înscris în CF 58 S. nr. top. 122; să se dispună dezmembrarea parcelei cu nr. top. 39 din CF 291 S. în două parcele cu nr. topo noi astfel: - . nou 39/1 în suprafață de 250 mp. și - . nou 39/2 în suprafață de 5200 mp.; Să se constate că pe . nou 39/1 în suprafață de 250 mp. se află edificată casă de locuit compusă din trei camere, un antreu, o bucătărie, două cămări de alimente, o magazie, un grajd, o șură, pivniță asupra cărora părțile au următoarele cote de proprietate: - reclamanta D. A., în cotă de 1/4 parte asupra construcției și 1/2 parte din teren; - defunctul C. I. cota de 1/4 parte din construcție; - pârâtul C. I. R. cota de 1/2 parte din teren;- reclamanții D. A. și D. I. în cotă de 1/2 parte împreună asupra construcției cu titlu de întreținere; Să se constate că masa succesorală rămasă după defunctul C. I., decedat la data 4 iulie 2003, se compune din cota de 1/4 parte din construcția de sub nr. top. 39/1 descrisă mai sus din S. nr. 84 și 84 A, . dispună înscrierea în CF a dreptului de proprietate al părților asupra imobilelor arătate mai sus, astfel: - asupra parcelei cu nr. top nou 39/1 în suprafață de 250 mp. constând din casă de locuit de la nr. 84 și 84A în favoarea reclamanților D. A. și D. I. în cotă de 3/4 parte asupra construcției și 1/2 parte asupra terenului aferent, cu titlu de moștenire și întreținere; iar în favoarea pârâților C. E. și C. R. I. în cotă de 1/2 parte împreună asupra construcției și 1/2 parte teren aferent acesteia în favoarea pârâtului C. R. I. cu titlu de moștenire; - asupra parcelei cu nr. top 39/2 în suprafață de 5200 mp. curte și grădină în favoarea reclamantei D. A., în cotă de 1/2 parte și în favoarea lui C. R. I. în cotă de 1/2 parte cu titlu de moștenire; - asupra parcelei cu nr. top 122 în suprafață de 3030 mp. teren în favoarea reclamantei D. A., în cotă de 1/2 parte și în favoarea lui C. R. I. în cotă de 1/2 parte, cu titlu de moștenire.; Să se dispună ieșirea din indiviziune a părților asupra imobilelor cu nr. top 39/1 nr. top. 39/2 și nr. top 122 prin atribuirea în întregime a acestor imobile în favoarea reclamanților D. I. și D. A. în cotă de 1/1 parte, cu obligarea corelativă de achitarea unei sulte pentru construcție în favoarea pârâților C. E. și C. I. R. 15.563 RON iar pentru terenuri suma de 52.152 RON în favoarea pârâtului C. I. R.; Să se dispună înscrierea în CF a dreptului de proprietate al reclamanților asupra imobilelor cu nr. top 39/1, cu nr. top nou 39/2, cu nr. top 122, descrise mai sus cu titlu de moștenire, întreținere.
Pârâții C. R. I., C. E. au depus la dosar o întâmpinare și cerere reconvențională împotriva reclamanților și a celorlalți pârâți prin care se solicită instanței să se constate nulitatea absolută a contractului de întreținere autentificat sub nr. 1941/1984 încheiat între defuncta C. A. și reclamanți iar în subsidiar rezoluțiunea acestuia pentru neîndeplinirea obligațiilor de întreținere; să se dispună rectificarea de carte funciară prin anularea încheieirii de întabulare din Cf 439 Sîntioana și restabilirea situației anterioare; Să se constate că pârâta C. E. și soțul ei defunct C. I. au edificat construcțiile din Sîntioana . A, jud. Cluj, pe terenul înscris în titlul de proprietate nr._, constând din casă grajd, pătule, magazii, șură, fânar, pivniță, coteț de porci, coteț de păsări, afumătoare, WC și fântână; să se constate că masa succesorală rămasă după def. C. I., decedat la 4 iulie 2003 se compune din cota de 1/2 din construcțiile arătate mai sus; 1/4 din casa părintească din S. nr. 84; să se constate calitatea de moștenitori legali ai defunctului C. I. a pârâților C. E., soție supraviețuitoare în cotă de 1/4 parte și pârâtul C. R. I., fiul în cotă de 3/4 parte; să se constate că masa succesorală rămasă după def. C. A. se compune din cota de 1/2 parte din construcțiile din S. nr. 84 pe lângă bunurile enumerate în certificatul de moștenitor eliberat în 2005; să se constate că terenul în suprafață de 5450 mp. înscris în titlul de proprietate emis defunctei se identifică total cu terenul înscris în CF 291 S. nr. topo 39; să se dispună rectificarea parcelei cu nr. topo 39 de la 5251 mp. la 5450 mp.; să se dispună dezmembrarea acestei parcele în două parcele cu nr.top noi; să se constate că pe . nou 39/1 se află edificată casa de locuit compusă din două camere, un antreu, cămară de alimente; că se dispună înscrierea în Cf a dreptului de proprietate al pârâților în cotele ce le revin asupra casei de locuit și a terenului aferent de 250 mp., precum și a construcțiilor de pe . 39/2 și grădina de 5200 mp.; să se dispună înscrierea în Cf a pârâtului C. R. I. și al reclamantei D. A. în cote părți egale asupra terenului în suprafață de 5200 mp. iar asupra construcțiilor în favoarea pârâților; să se dispună rectificarea parcelei cu nr. top 122 din CF 58 S. de la 3165 mp. la 3030 mp.; să se constate că această suprafață de teren înscrisă în titlul de proprietate arătat se identifică total cu terenul înscris în CF S. cu nr. top 122; să se dispună înscrierea în CF a dreptului de proprietate al pârâtului C. R. și al reclamantei D. A. în cote părți egale asupra terenului ; să se dispună ieșirea din indiviziune a părților asupra imobilelor prin atribuirea în întregime a acestora în favoarea pârâților cu obligarea la plata unei sulte corespunzătoare cotelor ce le revin reclamanților; să se dispună înscrierea în CF a dreptului de proprietate al pârâților asupra imobilelor atribuite și să fie obligată reclamanta D. A. la plata sumei de 300 RON, reprezentând întreținerea prestată voluntar de pârâta C. E. în favoarea defunctei C. A. în perioada 2003-2004.
La termenul din data de 26 septembrie 2013, pârâții–reclamanți reconvenționali C. R. I. și C. E. au invocat excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâților KEZAN A. și C. A., solicitând instanței anularea completării și extinderii de acțiune civilă formulată de reclamanții, precum și precizării și extinderii cererii reconvenționale formulată de pârâții–reclamanți reconvenționali având ca obiect rectificarea C.F. nr.439 Sîntioana, C.F. nr. 291 Sîntioana, C.F. nr. 58 Sîntioana, dezmembrarea parcelelor din cartea funciară și înscriere în cartea funciară, ca fiind formulate împotriva unor persoane fără capacitate procesuală de folosință. (vol. III filele 61, 68, 73-75)
Prin încheierea din data de 24 octombrie 2013, instanța a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâților KEZAN A. și C. A. invocată de pârâții – reclamanți reconvenționali C. R. I. și C. E. față de care anulează completarea și extinderea de acțiune civilă formulată de reclamanții D. A., A. M. N., P. A. A. în calitate succesori în drepturi ai reclamantului D. I. decedat în timpul procesului la data de 15.07.2010, precum și precizarea și extinderea cererii reconvenționale formulată de pârâții–reclamanți reconvenționali C. R. I. și C. E. având ca obiect rectificarea C.F. nr.439 Sîntioana, C.F. nr. 291 Sîntioana, C.F. nr. 58 Sîntioana, dezmembrarea parcelelor din cartea funciară și înscriere în cartea funciară, toate formulate împotriva pârâților KEZAN A. decedată la data de 09.08.1943 și C. A. decedat la data de 15.09.1979, ca fiind formulate împotriva unor persoane fără capacitate procesuală de folosință.(fila 91-93)
Pentru a admite excepția, instanța a reținut că, potrivit certificatului de deces . nr._, numita Kezan A. a decedat la data de 9 august 1943 în .. (f. 62)
Potrivit certificatului de deces ..5 nr._, reiese că numitul C. A. a decedat la data de 15 septembrie 1976 în municipiul G., jud. Cluj. (f. 63)
Capacitatea procesuală de folosință constă în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și obligații pe plan procesual, iar în cazul persoanelor fizice, această capacitate începe la nașterea lor și încetează la moartea lor. Potrivit art. 41 alin. 1 din Codul de procedură civilă, ,,orice persoană care are folosința drepturilor civile poate să fie parte în judecată”. per a contrario, nu poate fi parte într-un proces civil acea persoană care nu are capacitatea procesuală de folosință, întrucât cum este cazul în speță, a decedat. Potrivit dispozițiilor art.43 al.2 din Codul de Procedură Civilă, actele de procedura îndeplinite de cel ce nu are exercițiul drepturilor procedurale sunt anulabile.
Văzând că atât reclamanții au formulat completarea și extinderea de acțiune cât pârâții au formulat completările și extinderile cereri reconvenționale, ulterior decesului pârâților Kezan A. și C. A., instanța de fond a apreciat că în cauză nu sunt incidente disp. art. 243 pct. 1 din Codul de procedură civilă, care reglementează suspendarea de drept a judecății, în situația în care una dintre părți decedează, cu excepția cazului când partea interesată cere termen pentru introducerea în judecată a moștenitorilor acesteia. Această dispoziție legală este aplicabilă numai în ipoteza în care partea decedează pe parcursul procesului. Or, în speță, pârâții față de care a fost completată și extinsă atât acțiunea principală și cererea reconvențională, au decedat cu mult anterior inițierii acestui proces, astfel încât orice cerere de introducere în cauză a moștenitorilor pârâților Kezan A. și C. A. este inadmisibilă și contrară dispozițiilor procedurale.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut că la data de 23 noiembrie 1984, defuncta C. A. a încheiat cu fiica și ginerele ei, reclamanta D. A. și defunctul D. I., un contract de întreținere autentificat de Notariatul de Stat Local D. sub nr. 1941/1984 prin care defuncta și-a transmis dreptul ei de proprietate în cotă de 1/2 parte din imobilul din com. T. . CF 439 S., în schimbul întreținerii sale, până la sfârșitul vieții sale. Restul cotei din acest imobil a revenit reclamantei D. A. și fratelui ei C. I., în prezent decedat, ca moștenitori ai tatălui lor, decedat anterior, așa cum rezultă din extrasul de CF de la fila 4 din dosar. Astfel în Cf a fost înscris dreptul de proprietate al reclamanților asupra cotei transmise cu titlu de întreținere asupra imobilului, casă de locuit și curte, din S. . înscrierea dreptului de întreținere în favoarea lui C. A.. (fila 4, 47 vol. I)
Prin titlul de proprietate nr. 3009/1793 din data de 05.11.2002 a fost reconstituit dreptul de proprietate al defunctei C. A. pentru suprafața totală de 17.000 mp. din care suprafața de 1000 mp. curți construcții și 3500 mp. arabil, situați în tarlaua 25 parcelele 26 și 26 din intravilanul satului S., .. (fila 6 vol. I)
Din actele de stare civilă depuse în probațiune rezultă că defunctul C. I. a decedat la data de 04.07.2003 iar întreaga masă succesorală rămasă după acesta revine pârâților C. E. în cotă de 1/4 parte în calitate de soție supraviețuitoare și C. R. I. în cotă de 3/4 în calitate de fiu. (fila 45-46)
La data de 23 mai 2004, după 20 de ani de la încheierea contractului de întreținere, a intervenit decesul lui C. A., iar succesiunea acesteia a fost dezbătută la data de 14.11.2005 când a fost eliberat certificatul de moștenitor nr.259/14.11.2005 de Biroului Notarului Public D. G. I. din G. s-a stabilit că masa succesorală rămasă după defuncta C. A., se compune din cota de 1/1 parte din terenurile înscrise în titlul de proprietate mai sus arătate în suprafață totală de 17.000 mp. iar calitatea de moștenitor a fost stabilită în persoana reclamantei D. A., în calitate de fiică și a pârâtului C. R. I. în calitate de nepot de fiu predecedat, ambii în cote părți egale de 1/2 parte (f. 5 vol. I).
Potrivit doctrinei și practicii judiciare, care este unanimă în acest sens, certificatul de moștenitor reprezintă acordul părților cu privire la calitatea lor de moștenitori, întinderea drepturilor pe care le au și bunurile moștenirii, acesta având valoarea unei convenții între părți conform art. 969 din Codul civil. În cazul în care toți moștenitorii prezenți în fața notarului solicită eliberarea certificatului de moștenitor, recunoscându-și reciproc drepturile succesorale, consimțind la toate mențiunile din el privitoare la calitatea de succesori, întinderea drepturilor succesorale și alcătuirea masei succesorale, puterea doveditoare a certificatului de moștenitor rezidă în acordul de voință al părților, astfel că certificatul de moștenitor este opozabil părților afară de cazul în care se dovedește existența vicierii consimțământului uneia din părți (T.S. dec.civ.672/1976 în C.D. 1976 p. 150-153 și C.S.J. dec.civ. 790/1990 în Dreptul 1/1991 p. 69).
Acest certificat de moștenitor are valoarea unei convenții în temeiul art.969 cod civil prin care moștenitorii și-au recunoscut calitatea și compunerea masei succesorale, acceptând că la data decesului lui C. A. în patrimoniul ei se mai găsea doar terenurile înscrise în titlu de proprietate emis în 2002, nu și cota sa parte din imobilul construcție, pe care a transmis-o cu titlu oneros reclamanților.
Potrivit art. 728 Cod civil, părțile au devenit coproprietari în indiviziune asupra imobilului înscris în CF 439 S. și asupra terenurilor înscrise în titlul de proprietate arătat mai sus.
Pârâții, prin acțiunea reconvențională formulată împotriva reclamanților, au invocat nulitatea absolută a contractului de întreținere pentru lipsa cauzei, respectiv cauză falsă, ilicită, pe motivul că nu există o reprezentare a contraprestației efectuate de reclamanți în schimbul transmiterii de către defunctă a dreptului de proprietate asupra imobilului în cauză, pe de o parte, iar pe de altă parte rezoluțiunea contractului de întreținere pentru neîndeplinirea obligațiilor de întreținere de către reclamanți față de C. A..
Cu privire la petitul de constatare a nulității absolute a contractului de întreținere încheiat între reclamantă și defunctă, pentru lipsa cauzei sau cauză falsă, instanța din amplul probator administrat în cauză și-a format deplina convingere că nu se poate vorbi de nulitatea absolută întrucât acest act juridic a fost încheiat de părți în fața notarului de stat, având reprezentarea că îl încheie cu un scop anume, fiecare urmărind procurarea unui câștig, care le-au determinat să-și dea consimțământul la încheierea lui, respectiv defuncta C. A., prin încheierea acestui contract în 1984, când viața nu era ușoară, dorea să-și asigure până la deces, un trai decent, fără griji mai ales că la țară viața era mai grea decât la oraș, era văduvă și avea resurse financiare foarte limitate, iar la deces să fie înmormântată potrivit obiceiului locului inclusiv piatră funerară, parastas, etc. iar reclamanții D. A. și D. I., fiică și ginere, urmăreau să-și consolideze propriul patrimoniu, prin includerea în acesta și a cotei de 2/4 parte din imobilul din T., ., cu privire la care s-au comportat ca proprietari prin achitarea cheltuielilor aferente acestuia.
În cazul unui contract sinalagmatic, așa cum este si contractul de întreținere, scopul imediat (causa proxima) urmărit de către părțile contractante este reprezentarea sau prefigurarea mentala, de către fiecare parte, a contraprestației (o parte se obliga știind ca si cealaltă parte, la rândul ei, se obliga).
Cauza, ca element al actului juridic civil, constă în obiectivul urmărit la încheierea unui asemenea act, iar scopul imediat, în cazul contractelor aleatorii, constă în prefigurarea unei împrejurări viitoare și incerte de care depinde șansa câștigului, respectiv riscul pierderii, întreținuta având clar reprezentată mental a dobândirii întreținerii viagere, iar scopul imediat al întreținătorilor constând în prefigurarea mentala a dobândirii dreptului de proprietate asupra imobilului ce formează obiectul derivat al contractului translativ de proprietate, deci nu se poate vorbi de o cauză falsă sau o lipsă a cauzei la încheierea acestui contract de întreținere, fiecare parte fiind conștiente de consecința actelor și faptelor lor.
Cu privire la rezoluțiunea contractului de întreținere încheiat de reclamanți și defuncta C. A., ca sancțiune pentru neîndeplinirea obligațiilor de întreținere față de C. A., nici aceasta nu poate fi reținută în cauză pentru următoarele considerente: actul juridic de întreținere a fost încheiat între părți în 1984, iar decesul lui C. A. a intervenit după 20 de ani, în 2004. Dacă ar fi existat o neîndeplinire a obligațiilor de întreținere din partea reclamanților, chiar defuncta în timpul vieții ar fi putut semnala acest fapt vecinilor, fiului ei sau norei sale sau s-ar fi adresa instanței de judecată pentru a sancționa această „neîndeplinire a întreținerii sale” de către reclamanți, însă nu a făcut-o pentru că nu a existat această neîndeplinire a obligației de întreținere, fapt confirmat de însăși martorii numeroși audiați în cauză care au arătat la unison că reclamanta îi trimitea periodic defunctei pachete cu bunuri, alimente, bani pentru a-și cumpăra cele necesare, inclusiv lemne iar de sărbători o vizita personal când și atunci venea încărcată. De asemenea au mai arătat că defuncta era foarte mulțumită de felul în care era întreținută și căutată de fiica ei care locuia la B., că nu prea se înțelegea cu fiul ei, defunctul C. I. și cu nora, deși locuiau pe aceiași curte, că reclamanta i-a sprijinit financiar și pe aceștia din urmă, plătind lemne de foc, reparatul acoperișului prin achiziționarea țiglei iar la înmormântarea defunctei reclamanta a suportat toate cheltuielile de înmormântare, inclusiv monumentul funerar evidențiat în planșele foto atașate la dosar (f. 89- 92, 95, 110, 122).
Faptul că nora defunctei, pârâta C. E., care locuia în imediata apropierea a acesteia, a vizitat-o zilnic, a ajutat-o din când în când la treburile gospodăriei și îi aducea câte o farfurie de mâncare, nu poate fi interpretată ca o neîndeplinire a obligațiilor de întreținere a reclamanților și o asumare de către pârâtă, a unei obligații convenționale de întreținere față de defunctă.
Atitudinea pârâtei C. E., ca noră a defunctei, nu poate să fie interpretată ca prestare a unei întreținerii față de aceasta, ci dimpotrivă poate fi interpretată ca o obligație morală, omenească, de bunăcuviință față de o femeie în vârstă și mamă a soțului ei, atitudine care însă a fost recompensată prin recunoștința reclamantei inclusiv prin sprijin material acordat acesteia la nevoie. Martorii audiați au confirmat faptul că defuncta a refuzat de mai multe ori ajutorul și mâncarea adusă de către noră, motivată de faptul că nu avea nevoie și că nu prea se înțelegeau; una din martore a arătat că nora defunctei, pârâta C. E., ceea ce făcea pentru acesta făcea dezinteresat, nu cu titlu de întreținere. (f.89-90, 92 vol.I)
Această stare de fapt a fost reconfirmată prin audierea de noi martori conform dispozițiilor deciziei de casare care au declarat că defunctei C. A. nu-i lipsea nimic și că nu a avut nevoie de o îngrijire specială, reclamanta asigurându-i îngrijirea atât personal cât și prin plătirea altor persoane. Faptul că și pârâta împreună cu defunctul ei soț o ajutau în gospodărie pe defunctă, este un fapt normal având în vedere că soțul pârâtei era fiul defunctei cu care locuia în aceeași curte, astfel că ajutorul ocazional dat de acesta nu poate fi considerat ca o lipsă a prestării întreținerii de către reclamanți (fila 103-104, 117 vol. III).
Rezoluțiunea unui contract de întreținere, presupune neîndeplinirea culpabilă a obligațiilor asumate de către una din părți, ceea ce în speța de față nu există, de fapt nu există nici culpă, nici neîndeplinirea obligațiilor asumate.
Pârâții, prin acțiunea reconvențională, au susținut că imobilul din S., . format din două case, una ce constituie casa părintească în care a locuit defuncta și a doua construită de defunctul C. I. și pârâta C. E. prin forțe proprii.
Reclamanții au susținut că nu este vorba de două case, ci doar de una la care se adaugă anexele gospodărești finalizate și modificate de pârâți în locuință.
In acest sens au fost administrate mai multe probe: martori, planșe fotografice, expertiză tehnică judiciară în specialitatea construcții, întocmite de către un expert numit de instanță și doi experți asistenți.
Din coroborarea tuturor acestor probe, instanța a ajuns la concluzia că imobilul din S., . două numere administrative, 84 și 84 A, constituie un singur imobil format din două corpuri de clădire care nu pot constitui două unități locative distincte astfel să satisfacă nevoile de locuit a două familii, pentru că nu au utilități pentru două locuințe, front separat la stradă iar părțile nutresc în prezent o stare conflictuală.
Din imaginile ilustrate în planșele fotografice cu imobilul în cauză din anii 1978-1980, precum și din declarațiile unor martori audiați în cauză care au participat ca meșteri cu ocazia efectuării lucrărilor de construire, rezultă că imobilul din S. a fost alcătuit dintr-o casă de locuit cu două camere, bucătărie, cămară, fântână, anexe gospodărești atașate (lipite) de casa locuit, constând din grajd, șură, pivniță care au fost ridicate în roșu și nefinalizate, o bună perioadă de timp, de către părinții părților, până când defunctul C. I., împreună cu familia sa s-au mutat în . au început modificarea și reconstruirea anexelor gospodărești adaptându-le la un spațiu de locuit.
Din înscrisul depus la fila 75, rezultă că s-a încheiat un contract de prestări de servicii între defunctul C. I. și o persoană fizică pentru executarea unor lucrări de renovare a unei construcții existente (zugrăveli în alb, tencuirea păreților exteriori și interiori, turnarea unor plinte, turnarea treptelor la . unor geamuri și uși și montarea altora noi, etc).
Faptul că defunctul C. I. și soția sa au reconstruit anexele gospodărești ale casei părintești și le-au transformat în locuință, formând azi corpul II de clădire, rezultă din însăși precizările făcute de pârâți în dosar (f. 58) în care au arătat că au trimis bani părinților defunctului C. I. pentru cumpărarea de materiale de construcție, pentru imobilul din S., ceea ce denotă faptul că acestea au fost construite și nefinalizate de părinților părților iar C. I. și soția sa le-au finalizat, renovat și modificat după mutarea lor în ..
Acestea le conferă defunctului C. I. și soției sale un drept de creanță asupra imobilului în cauză, și nu un drept de proprietate, pentru că lucrările de reconstruire, modificare, renovare a unei clădiri vechi ridicate în timpul vieții părinților lor, nu instituie un drept de proprietate asupra acelui imobil. Acest drept de creanță nu a fost valorificat până în prezent de către pârâți și nici nu a investit instanța cu această solicitare, motiv pentru care instanța este obligată să se pronunțe doar în limita sesizării.
In acest sens, instanța a constatat că în cauză ne aflăm în prezența unui imobil format din două corpuri de clădire, constând din casă de locuit compusă din trei camere, un antreu, o bucătărie, două cămări de alimente, o magazie, un grajd cu șură, o pivniță din S., . și 84A jud.Cluj și teren aferent proprietatea reclamantei D. A., în cotă de 1/4 parte asupra construcției și 1/2 parte din teren; defunctului C. I. cota de 1/4 parte din construcție ; reclamanții D. A. și D. I. în cotă de 1/2 parte împreună asupra construcției cu titlu de întreținere; pârâtului C. I. R. cota de 1/2 parte din teren (conform certificatului de moștenitor nr. 259 /2005).
Astfel în temeiul art. 658 și următoarele Cod civil, instanța a constatat că masa succesorală rămasă după defunctul C. I., decedat la 4 iulie 2003, se compune numai din cota de 1/4 parte din imobilul, casă de locuit și anexe, arătat mai sus iar calitatea de moștenitori revine pârâtei C. E., soția supraviețuitoare și C. R. I., fiu.
Restul cotei de 1/2 parte din terenurile înscrise în titlul de proprietate emis în favoarea defunctei în 2002 care include și terenul aferent construcției, a revenit fiului defunctului C. I., pârâtul C. R. I. potrivit certificatului de moștenitor arătat mai sus.
Cum nimeni nu poate fi obligat să rămână în indiviziune, conform art. 728 Cod civil, părțile deopotrivă au solicitat partajarea imobilului din S. prin atribuirea în întregime a acestuia cu plată de sultă față de celelalte părți, proporțional cu cotele de proprietate ce le revin.
Instanța, văzând poziția părților, precum și concluziile experților în construcții, a apreciat că cea mai judicioasă cale de a tranșa prezentul litigiu dintre părți, este partajarea prin atribuire în întregime a imobilului din S. de la nr. 84, 84A către una dintre părți.
Unul dintre experți a întocmit o variantă de partajare în natură a imobilului, însă a prezentat-o sumar, fără să fi indicat concret modul de folosire a celor două clădiri, ce fel de utilități vor avea, cum vor fi asigurate ele, mai ales că există o singură fântână, nu există canalizare, dacă au sau nu create fronturi la stradă. Această variantă nu a fost împărtășită de ceilalți experți asistenți, unul dintre ei arătând în mod explicit că nu poate fi făcută partajarea în natură pentru că nu au utilități separate, nu au fronturi la stradă și nu pot fi utilizate ca două unități locative distincte.
Prin raportul de expertiză s-a stabilit valoarea de circulație a imobilului în sumă totală de 50.250 RON, valoare stabilită pe fiecare corp în parte.
Cu toate că regula este partajarea în natură iar excepția este atribuirea în întregime a imobilului supus partajului uneia sau alteia dintre părți cu plată de sultă, instanța apreciază că în situația de față, varianta de partajare în natură a imobilului ar conduce la crearea de noi litigii între părți, întrucât acestea sunt într-o vădită stare conflictuală, chiar de dușmănie, care ar fi perpetuată prin vecinătatea celor două părți și având în vedere faptul că pârâții locuiesc și folosesc neîntrerupt imobilul supus partajului pe când reclamanții locuiesc în municipiul B., în temeiul art. 6739-10 Cod procedură civilă și art. 728 din Codul Civil, instanța va dispune ieșirea din indiviziune a părților asupra construcțiilor de sub nr. top.37/1 din C.F. nr.439 Sîntioana, formate din Corpul 1: Casă de locuit parter pe fundații de piatră cu pereți din zidărie de cărămidă, planșeu din lemn, șarpanta din lemn acoperită cu țiglă, compus din două camere, 1 antreu, 1 cămară de alimente, situat în .; Corpul 2: Casă de locuit parter pe fundații de piatră cu pereți din zidărie de cărămidă, planșeu din lemn, șarpanta din lemn acoperită cu țiglă compus din 1 cameră, 1 bucătărie, 1 cămară de alimente, 1 magazie, 1 pivniță și Anexe gospodărești compuse din: un grajd și șură, situat în . A, în valoare de circulație totală de 50.250 lei, prin atribuirea în lor în natură în cotă de 1/1 parte în favoarea pârâților: C. E. și C. I. R., ca bun comun și obligă pe aceeași pârâți să plătească reclamantelor D. A., A. M. N. și P. A. A., suma de 31.362,50 lei, cu titlu de sultă.
Expertul topograf a stabilit și valoarea de circulație a terenului, însă instanța a constatat câteva erori de calcul în ceea ce privește coeficienții aplicați, erori care au fost îndreptate de către instanța de judecată, ajungând la valoarea de circulație pe mp de 12,30 RON/mp. Astfel că valoarea totală de circulație a celor două suprafețe de teren (5450 mp., respectiv 3030 mp.) este de 104.304 RON.
Și în acest caz părțile au solicitat ca partajarea să nu se facă în natură, astfel că pentru aceleași considerente arătate mai sus, instanța va atribui întreaga suprafață de teren de 8480 mp. situat în intravilanul satului Sîntioana, ., parcelele 25 și 26, înscris în titlul de proprietate nr.3009/1793 din 05.11.2002, în valoare totală de 104.304 lei, prin atribuirea întregului teren în favoarea pârâtului C. I. R., ca bun propriu în cotă de 1/1 parte cu titlu drept moștenire și partaj, și-l obligă pe pârâtul C. I. R. să plătească reclamantei D. A., suma de 52.152 lei cu titlu de sultă.
Instanța și-a format deplina convingere că actul juridic intitulat contract de întreținere, autentificat de Notariatul de Stat Local D. în 1984 încheiat între reclamanți și defuncta C. A., este pe deplin valabil, fiind respectate condițiile de validitate prevăzute de art. 948 Cod civil și totodată nefiind incidente dispozițiile prevăzute de art. 1020-1021 Cod civil, privind rezoluțiunea lui, motiv pentru care în temeiul art. 948, art. 1020, 1021, art. 658, art. 728 Cod civil, art. 37 Decretul Lege 115/1938, art. 673 9-10 Cod procedură civilă, instanța a respins ca neîntemeiate petitele din cererea reconvențională formulată de pârâți, având ca obiect constatarea nulități absolute a contractului de întreținere încheiat între defuncta C. A. și reclamanta D. A. și soțul ei D. I. decedat în timpul procesului, autentificat prin încheierea nr.1941/1984 a Notariatul de Stat D.; rezilierea aceluiași contract de întreținere, pentru neexecutarea obligației de întreținere de către reclamanți; anularea încheierii de întabulare de sub nr.1104-1107/1984; constatarea că defunctul C. I. în timpul vieții și pârâta C. E. au edificat construcțiile amplasate pe parcelele 25 și 26 din tarlua 25 din titlul de proprietate nr._, situate la numărul administrativ 84A din Sîntioana; constatarea că în masa succesorală rămasă după defuncta C. A. decedată la 23.05.2004, intră și cota de 1/2 parte din casa de locuit de la numărul administrativ 84 din Sîntioana și că în masa succesorală rămasă după defunctul C. I. intră și cota de 1/2 parte din construcțiile de la numărul administrativ 84 A din Sîntioana.
Întrucât pretențiile fiecărei părți au fost admise numai în parte și apreciind cuantumul cheltuielilor de judecată suportate de acestea, în temeiul art. 276 din Codul de Procedură Civilă, instanța de rejudecare fond a dispus compensarea cheltuielilor de judecată făcute de părți.
Împotriva sentinței examinate au promovat apel intervenienții C. A., C. M. și C. A. (f. 4) solicitând desființarea sentinței apelate ca vădit nelegală întrucât intervenientele nu au fost citate la proces, fiind violate prev. art. 52 C.pr.civ. cu consecința prev. de art. 297 C.pr.civ., casarea cu trimiterea spre rejudecare întrucât li s-a încălcat dreptul la apărare fiind și private de un grad de jurisdicție. Valoarea construcțiilor și terenului de 8480 mp fiind de 154.554 lei, calea apelului este cea corectă.
În motivarea cererii, precizează expres că își însușesc și în apel, integral, încheierea din 24.10.2013 iar după casare, instanța fondului va da hotărârea ce se impune în speță.
O altă critică rezidă în aceea că instanța fondului a inclus la împărțeală bunul propriu al pârâților în favoarea cărora s-a făcut intervenția. Este vorba de construcția: cameră, bucătărie, cămară de alimente, magazie, pivniță, șură și grajd, așa cum rezultă din întâmpinarea Primăriei Ț. și a martorilor N. P. și R. M., construcție pentru care C. I. și soția E. au fost amendați în 1993 și au și plătit amenda, așa cum menționează Primăria Ț..
În fine, critică sentința și cu privire la valoarea terenului. Expertul, la pagina 6, 7 a expertizei evaluează terenul la 19.000 lei iar judecătorul fondului notează 104.304 lei. Expertul M. I. a avut ca obiectiv fixat de instanță și solicitat de părți evaluarea terenului. Această expertiză nu numai că nu a fost atacată niciodată, părțile fiind de acord cu ea în întregime, expertiza fiind corectă, întrucât în 2014 s-a vândut două terenuri în S. intravilan cu 1,7 lei/mp ori M. I. a calculat în 2008 un preț de 2,17 lei/mp.
Împotriva sentinței examinate au promovat apel și pârâții C. R. I. și C. E. (f. 7) solicitând admiterea apelului și pe cale de consecință: în principal, casarea sentinței civile nr. 224/2014 a judecătoriei gherla, cu consecința trimiterii cauzei pentru o nouă judecată la instanța de fond; în subsidiar, modificarea sentinței civile nr. 224/2014 a judecătoriei gherla, în sensul admiterii acțiunii reconvenționale, respectiv: constatarea nulității absolute a contractului de întreținere încheiat între defuncta C. A. și reclamanți, autentificat sub nr. 1941/1984 de Notariatul de Stat Local D. și în subsidiar rezoluțiunea acestui contract pentru neexecutarea obligației de întreținere; constatarea edificării de către subsemnata C. E. împreună cu defunctul soț C. I., decedat la data de 04.07.2003, a construcțiilor amplasate pe parcelele 25 și 26 din tarlaua 25, înscrise în TP nr. 3009/1973 și în Certificatul de moștenitor nr. 259/2005, emis de BNP I. D. G., situate administrativ în localitatea S., nr. 84 A, jud. Cluj, constând din: Casă, cu una cameră, o bucătărie, o cămară de alimente și pivniță, în suprafață de 32 m.p, grajd, șură-fânar, magazie în suprafață de 28 m.p. și anexe: coteț de porci, coteț de păsări, afumătoare, WC și fântână; constatarea că în masa succesorală rămasă după defuncta C. A., decedată la 23.05.2004, intră în afara bunurilor enumerate în Certificatul de Moștenitor, nr. 259/2005 și cota de Vi parte din casa cu 2 camere și antreu, situate în localitatea S., nr. 84, corn. Ț., jud. Cluj; constatarea că masa succesorală, rămasă după defunctul C. I., decedat la 04.07.2003, se compune din: 1.- C. de 1/2 parte din casa cu 2 camere și antreu, situate în localitatea S., nr. 84, corn. Ț., jud. Cluj, 2.- C. de 1/2 parte din construcțiile situate administrativ în localitatea S., nr. 84 A, jud. Cluj, constând din: Casă, cu una cameră, o bucătărie, o cămară de alimente și pivniță, în suprafață de 32 m.p, grajd, șură-fânar, magazie în suprafață de 28 m.p. și anexe: coteț de porci, coteț de păsări, afumătoare, WC și fântână; Sistarea indiviziunii dintre pârâții apelanți și reclamanți cu privire la terenul în suprafață totală de 17.000 m.p., înscris în T.P. 3009/1973/05.11.2002 și în Certificatul de Moștenitor, nr. 259/14.11.2005, eliberat de BNP D. G. I. și asupra casei cu 2 camere și antreu, situate în localitatea S., nr. 84, ., prin atribuirea lor în natură în întregime pârâților apelanți cu obligarea lor corelativă la plata unei sulte, conform valorii stabilite în raportul de expertiză, din care să fie scăzută valoarea construcțiilor edificate de reclamanta reconvențională și defunctul soț (construcțiile situate administrativ în localitatea S., nr. 84 A, jud. Cluj), constând din: Casă, cu una cameră, o bucătărie, o cămară de alimente și pivniță, în suprafață de 32 m.p., grajd, șură-fânar, magazie în suprafață de 28 m.p. și anexe: coteț de porci, coteț de păsări, afumătoare, WC și fântână); Obligarea intimaților reclamanți la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, se învederează următoarele:
1. Cu privire la calificarea căii de atac: din cuprinsul sentinței civile atacate rezultă faptul că valoarea imobilelor supuse analizei în dosar este de 154.554 lei (fila 9, dispozitivul hotărârii). Deși supune criticii și modul în care s-a ajuns la această valoare, raportându-se strict la hotărârea atacată, calea de atac corectă este apelul și nu recursul, așa cum s-a menționat în sentință, conform art. art. 282 1 C.proc.civ., întrucât calea de atac este dată de lege, iar nu de către instanță.
2. Motivele de casare a hotărârii.
Sentința civilă nr. 224/2014, va trebui casată iar cauza trimisă spre o nouă judecată instanței de fond, pentru următoarele considerente:
a. Sentința contravine încheierii premergătoare din data de 24.10.2014. Instanța de fond a dispus la data de 24.10.2014 anularea completării și extinderii de acțiune depusă de reclamanți pentru termenul din data de 16.04.2008, la fel a procedat și cu precizarea și extinderea cererii reconvenționale. S-a dispus continuarea judecății doar cu privire la acțiunea principală, introductivă de instanță și cu privire la forma inițială a cererii reconvenționale. Această dispoziție se regăsește și în sentință, în prima parte a dispozitivului. Obiectul acțiunii principale 1-a constituit, potrivit capătului I de cerere:" Partajul bunurilor deținute de noi și pârâți în proprietate indiviză, după cum urmează: Imobilul casă cu 2 camere, 1 antreu, grajd și curte, în suprafață de 250 m.p., înscris în c.f. S., nr. 439, la A+2, de sub nr. top. 37/1." Potrivit încheierii din data de 24.10.2013, acesta ar fi trebuit să fie și obiectul judecății, numai că prin Sentința civilă nr. 224/2014, se admite în parte acțiunea civilă formulată și precizată de reclamantă și succesoarele în drepturi ale reclamantului D. I., între timp decedat, și constată că pe terenul de 250 m.p., din c.f. 439, de sub nr. top. nou 37/1, sunt: corpul 1: Casă de locuit parter pe fundații de piatră cu pereții din zidărie de cărămidă, planșeu din lemn, șarpantă din lemn acoperită cu țiglă, compus din 2 camere, 1 antreu, 1 cămară de alimente, situat în satul S., nr. 84; corpul 2: casă de locuit parter pe fundații din piatră cu pereții din cărămidă, planșeu din lemn, șarpantă din lemn, acoperită cu țiglă, compus din 1 cameră, 1 bucătărie, 1 cămară de alimente, 1 magazie, 1 pivniță și Anexe gospodărești, compuse din: un grajd și șură, situat în S., nr. 84 A.
Precizează că înțeleg să nu atace încheierea de ședință din data de 24 octombrie 2013, pe care o apreciază corectă, ci doar sentința.
Instanța comite trei erori grave, a căror sancțiune este nulitatea absolută, după cum urmează:
Ne aflăm într-o ipoteză de ultra petita (peste ceea ce s-a cerut). Instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut, pentru că nici reclamanții și nici apelanții pârâți nu au investit instanța cu o cerere de a constata că pe terenul de 250 m.p., din c.f. 439 S., nr. top. 37/1, există două case și anexe gospodărești. De asemenea, instanța a acordat peste ceea ce s-a cerut, deoarece în acțiunea principală (cea rămasă a fi judecată, potrivit încheierii din 24.10.2013) s-a solicitat partajul, pe imobilul casă cu 2 camere, 1 antreu, grajd și curte, în suprafață de 250 m.p., din c.f. 439 S., nr. top. 37/1. Procedând de această manieră, instanța a depășit limitele cu care a fost investită, deși într-un proces civil, este suveran principiul disponibilității.
Instanța a dispus cu privire la un imobil care nu se afla în proprietatea defunctei C. A., substituindu-se expertului numit în cauză. Așa cum rezultă din răspunsul de la pct. 5.1 din fila 3 a raportului de expertiză întocmit în cauză de dl. ing. M. I., " Se poate constata în baza Anexei nr. 4 că .. topo 37 este situată dincolo de drumul ce delimitează terenul în litigiu, prin urmare apreciază ca eronată înscrierea de sub A+2 din C.F. 439 S., dispusă în baza Sentinței civile nr. 95/1978 a Jud. D., în Dosar Civil nr. 36/1978 a Jud. D.". D. urmare, la concluzii și propuneri, dl. expert arată la pct. 6.1 fila 3 din raport că: "Propun în primă fază anularea C.F.439 S., precum și a tuturor înscrisurilor înregistrate sub B 1-B10și revenirea la situația anterioară de c.f. în c.f. 291 S. de sub A+ 1, respectiv anularea C.F. 400 S. și revenirea la situația anterioară de c.f." Dispoziția din sentință care viza o carte funciară străină masei succesorale, contravine flagrant concluziilor expertului topo, sentința fiind lipsită de orice eficacitate.
Instanța și-a depășit atribuțiunile puterii judecătorești. Așa cum rezultă din sentință, în considerente, fila 8 apoi în dispozitivul hotărârii la fila 9, instanța se substituie expertului și stabilește cu de la sine putere că valoarea terenului supus partajului este de 12, 30 lei/ mp, iar valoarea totală de circulație este de 104.304 lei. Se ajunge la o valoare excepțional de ridicată, mai mult de 5 ori valoarea stabilită de expert și cu mult mai mult decât valoarea reală a terenului, situație care avantajează nepermis pe reclamanții intimați.
Se arată explicit că: "Expertul topograf a stabilit și valoarea de circulație a terenului, însă instanța a constatat câteva erori de calcul în ceea ce privește coeficienții aplicați, erori care au fost îndreptate de către instanța de judecată, ajungând la valoarea de circulație pe mp de 12,30 RON/mp. Astfel că valoarea totală de circulație a celor două suprafețe de teren (5.450mp, respectiv 3.030 mp) este de 104.304 RON."
La dosarul cauzei este o singură probă care stabilește valoarea terenului supus litigiului, expertiza dlui ing. M. I.. Această valoare părțile și-au însușit-o, prin necontestarea raportului de expertiză și prin refuzul de a mai plăti un nou raport de expertiză topo de către reclamanți. La fila 5 a raportului de expertiză întocmită de dl. ing. M. I., pct. 6.8 se află capitolul intitulat "Evaluarea terenului." Potrivit concluziilor dlui expert M. I., valoarea pe m.p., a terenului este de 2,17 lei m.p.. Astfel că terenurile din litigiu au valoarea de 11.828 lei, terenul de 5.450 m.p. și 6.575 lei, terenul de 3.030 m.p., cu valoarea totală a celor două terenuri de 18.403 lei.
Este inadmisibil ca instanța să se substituie expertului și să stabilească valoarea de circulație a unui imobil, nu prin raportare la probele dosarului, ci din proprie inițiativă. Deși se vorbește despre erori de calcul în raportul de expertiză, instanța nu arată care sunt aceste erori si cum le-a corectat. In realitate nu există nici o eroare de calcul, expertiza dlui M. fiind sub acest aspect fără greșeală.
Ne aflăm și din acest punct de vedere în fața unei nulități a hotărârii atacate, ce nu poate fi îndreptată decât prin casarea acesteia și trimiterea cauzei pentru o nouă judecată.
Cu privire la motivele de modificare a hotărârii. Hotărârea instanței de fond este greșită cu privire la următoarele aspecte:
3. Cu privire la nulitatea contractului de întreținere și în subsidiar rezilierea.
Instanța fondului ajunge la concluzia că actul de întreținere autentificat sub nr. 1941/1984 este licit și moral, sub aspectul cauzei și executat cum se cuvine din perspectiva obligațiilor asumate de părți. Concluzia se bazează pe interpretarea trunchiată a probelor de la dosar. În privința reclamantei care nu a prestat și nici nu și-a pus vreodată problema să presteze întreținere, instanța apreciază greșit că derularea raporturilor contractuale a fost corectă. In privința subsemnatei C. E., cea care a întreținut-o efectiv pe defunctă, instanța apreciază ca fiind obligație omenească, de bunăcuviință.
Au susținut prin cererea reconvențională că defuncta C. A. a încheiat cu reclamanta D. A. și defunctul ei soț D. I., actul numit contract de întreținere autentificat sub nr. 1941/1984 de Notariatul de Stat Local D., este bazat pe o cauză falsă și ilicită.
Argumentele aduse în sprijinul acestei afirmații sunt: Actul încheiat în anul 1984, nu putea reprezenta un veritabil contract de întreținere, deoarece la data încheierii sale, C. A., era o femeie încă tânără și în putere neavând nevoie de întreținere. în același timp întreținătorii locuiau în B., la o distanță de peste 600 de km (dus întors), situație care excludea posibilitatea prestării întreținerii, așa cum s-au obligat prin contract. Nici una dintre părțile contractante nu avea reprezentarea reală a obligațiilor asumate prin contract, aceea de a înstrăina un bun în contra unei întrețineri. Obligația principală a întreținătorilor este aceea de a presta întreținerea. La fila 83 din dosarul aflat în rejudecare, s-a depus într-o variantă lizibilă contractul de întreținere, autentificat sub nr. 1941/1984, în care se arată textual: "In schimbul edificatelor transmise prin acest act, fiica mea și soțul său, au obligația de a-mi asigura întreținerea viageră completă, până la sfârșitul vieții mele, întreținere ce va consta în încălzit, iluminat, îmbrăcăminte, hrană,locuință, asistență medicală în caz de nevoie, întreținere ce se evaluează lunar la suma de 250 lei...."
Acesta întreținere are două caracteristici esențiale: a. caracterul alimentar, urmând a fi executată zi de zi, în mod succesiv. Acest caracter face ca executarea zilnică a obligației de întreținere să prezinte caracter esențial în sensul art. 1079 pct. 3 C. civ.; b. trebuie să fie executată în natură. Această particularitate nu înseamnă, însă, că anumite componente minore ale obligației de întreținere nu pot fi prestate prin plata unor sume de bani. În jurisprudență s-a arătat că, dat fiind caracterul complex al obligației de întreținere, se permite ca, pe lângă prestația efectuată în principal, în natură, întreținătorul să efectueze și prestații subsidiare, constând în plata unor sume de bani pentru procurarea unor servicii curente creditoarei (spre exemplu, asigurarea unui însoțitor), fără ca prin acest mod de executare, prestația complementară și completatoare să poată absolvi prestația principală, executată în natură.
Niciodată pe parcursul celor 20 de ani cât au trecut de la data încheierii contractului și până la data morții întreținutei, nu a fost prestată vreo întreținere din partea reclamantei sau a soțului ei.
Din depozițiile martorilor rezultă că în realitate defuncta C. A., a fost întreținută de reclamanta reconventională, în calitate de noră si de soțul acesteia, C. I., în calitate de fiu. Iată ce afirmă martorul N. P. (f. 91. dosar în prima judecată):" Pârâta îi dădea să mănânce defunctei, îi tăia lemne, pentru că ea nu putea, deși nu era o femeie bolnăvicioasă; nu și-a făcut nici măcar un strat în grădină, munca în grădină, în agricultură o făcea norăsa pentru că ei nu-i trebuia o ceapă sau altceva pentru că ea mânca la noră. Parăta îi spăla, se ocupa de bătrână. "
La fila 92 (dosar în prima judecată), martora R. M., arată în depoziția sa că: „Știu că pârâta îi făcea curățenie, îi făcea focul, îi spăla. Eu am întrebat-o odată pe defunctă de ce nu se duce la B. la fiica ei iar ea mi-a răspuns că: o să mă duc dar acolo nu au timp de mine, pentru că ei fac bani, adică probabil aceștia aveau o afacere." "... iar reclamanta mi-a spus mie odată personal stând lângă fântâna casei defunctei că: nu știe cum să-i mulțumească pârâtei pentru că avea grijă de mama ei. "... reclamanta venea la mama ei de vreo două ori pe an...." Știu că reclamanta ducea de la pârâți, respectiv fratele ei, până a decedat produse: porc, vițel, ouă, găini, gâște, ce era pe lângă casă, țuică, vin și consider că între frați era normal.". Acest aspect este confirmat de reclamanta D. A., prin răspunsul la interogatoriu (fila 113 dosar prima judecată)
Chiar și martorii propuși de către reclamanți au arătat doar un caracter sporadic al legăturii pe care reclamanta o avea cu mama sa. Este cazul lui M. A. M., care afirma că venea de vreo 10 ori pe an la S., de la B. și cu acea ocazie aducea pachete de la reclamantă pentru mama acesteia. Aspect de altfel întărit de martora B. V.. Este vorba credem mai degrabă de o relație fiică/mamă, aflate la o distanță una de alta, decât de un raport contractual de întreținere.
Reclamanții nu aveau cum să își întrețină mama, dat fiind că din probele aflate la dosarul cauzei, rezultă că aveau încă un contract de întreținere în derulare în acea perioadă, cu o persoană din B. (fila 118). Aspecte legate de întreținerea de la B. sunt relatate și de martora R. M.: " Tot defuncta mi-a spus că reclamanta are în B. o femeie pe care o întreține ca să-i rămână casa și probabil de aceea nu a dus-o pe defunct la B.....Chiar dna A., reclamanta, mi-a spus că acea doamnă pe care o îngrijește la B. o cheamă M.." Asemănător spune și martorul R. I., fila 104 (dosar rejudecare).
Martora M. I. (f. 103 din dosarul de rejudecare) afirmă că: "Arăt că defuncta nu s-a plâns de reclamanții D., ci doar mi-a spus că aceștia vin mai rar, de sărbători. Arăt că pârâții C. I. și C. E. îi asigurau defunctei C. A., mâncarea și lemnele."
În poziția procesuală exprimată la fila 86-87 (dosar în prima judecată), Primăria Ț., confirmă că: "...în ultimii zece ani de viață, defuncta C. A. a fost întreținută de fiul ei, C. I. și soția acestuia C. E. și fiul lor C. R. I.."
Nu este lipsit de importanță răspunsul dat la interogatoriu dat de reclamanta D. A., (filele 11-113 dosar prima judecată în fond), prin care aceasta recunoaște faptul că îi aducea mamei sale pachete când venea în vizită la ea, pentru că și aceasta îi crescuse fiicele cînd au fost mici. La același interogatoriu recunoaște că primea de la fratele și cumnata aflați împreună cu mama ei, la S., (care deși locuiau în case distincte, se aflau pe aceeași curte) diferite produse alimentare: porc, vițel, găini, ouă, vin și țuică, la fiecare deplasare la țară.
Adevărul este acela că, prin contractul de întreținere autentificat sub nr. 1941/1984, părțile semnatare au urmărit exheredarea lui C. I., fiul lui C. A. și fratele reclamantei, pentru a-1 "pedepsi "pentru căsătoria cu reclamanta reconvențională, care era de etnie maghiară, fapt ce nu a convenit familiei C. niciodată. De altfel, în cererea de chemare în judecată, reclamanții au numit-o pe pârâtă E., spre a sublinia faptul că aceasta este maghiară. Din copia cărții de identitatea acesteia, aflată la fila 79, dosar inițial, rezultă că susnumita poartă prenumele de E., fapt binecunoscut de către reclamanți.
În răspunsul nr. 6 la interogatoriul lui D. A., aceasta arată în legătură cu casa din Sîntioana, nr. 84, că: "Am avut o discuție cu fratele meu în care am spus că dacă voi muri eu, să rămână fratelui meu totul, iar dacă fratele meu moare să-mi rămână mie totul "
La momentul încheierii contractului de întreținere, semnatarii s-au gândit ca bunul să nu mai intre într-o eventual masă succesorală după C. A..
Este foarte edificator răspunsul dat de reclamanta D. A. la interogatoriul luat în dosarul inițial (fila 111 dosar în prima judecată). Astfel în răspunsul la întrebarea 2, se consemnează că: "Nu i-am impus unde să stea, ea a stat unde a vrut iar cu privire la întreținere când veneam la dânsa, veneam încărcată pentru că mi-a crescut copiii, iar eu la rândul meu mi-am întreținut mama."
Este de bun simt si rațional ca un contract de întreținere să fie încheiat între persoane apropiate, de regulă care locuiesc sub același acoperiș, deoarece la o distanță de 600 km. (dus și intors), nu poți presta o întreținere care să corespundă cerințelor unui contract. Din contră rezultă din probele aflate la dosarul cauzei că familia C. aflată la țară dădea reclamanților, aflați la oraș, anual câte un porc de 160-180 kg, 150-200 ouă, 100 1. vin, 50 1. țuică, la câte 2 ani un vițel. Totul era tranșat și pregătit la S., apoi transportat la B., în timp ce C. A. primea mâncare din animalele pe care C. I. și E., le țineau separat pentru ei. Tot din probele aflate la dosar rezultă că alimentele și băutura pentru nunta fiicei reclamanților (acum parte în dosar) au fost asigurate de familia reclamanților reconventionali.
In perioada cât trăia C. I., nu am cunoscut existența acestui contract, caracterul său fiind secret pentru noi, relațiile de familie se desfășurau de așa manieră că familia C. o întreținea pe C. A., iar familia D. venea în vizită, destul de rar, iar când veneau își făceau provizii de la țară, din munca fratelui și a cumnatei.
Contractul era inutil a fi încheiat, în condițiile în care au fost raporturile dintre reclamanți si defuncta C. A.. Aceste raporturi erau oricum obligatorii din punct de vedere legal, deoarece D. A. are calitatea de fiică a defunctei, deci și obligația morală și legală de a o întreține, ajuta, etc. Așadar, întreținuta nu era necesar să-și cumpere întreținerea la care oricum întreținătoarea era obligată prin lege, fără contraprestație. Încheierea contractului este făcută prin fraudă la lege, cu scopul evident de a-1 îndepărta pe celălalt fiu de la vocația de a moșteni toate bunurile imobile, în părți egale.
Ansamblul probelor de la dosar stabilesc că nu s-a derulat întreținerea prevăzută în contractul autentificat sub nr. 1941/1984, că acest act a fost încheiat pur formal, așa că acesta este lovit de nulitate sub aspectul cauzei, după cum poate fi desființat pentru neexecutarea obligațiilor asumate de întreținători, conform art. 948 pct. 4 c. civil (vechi).
Din cuprinsul contractului observăm existența unei pact comisoriu de gradul IV, care arată că: "Părțile declară că în caz de neîndeplinire la timp și conștiincios a obligației de întreținere, prezentul act se reziliază de plin drept."
Prin prisma probelor administrate în prezenta cauză rezultă că obligația de întreținere nu a fost îndeplinite de reclamanți, în afara unor raporturi rare și sporadic, între reclamantă și mama acesteia, care țin de raporturile de rudenie și de obligațiile legale dintre acestea, nu s-a dus niciodată la îndeplinire obligația de întreținere, instanța urmând doar să constatate că a intervenit rezilierea de plin drept a contractului.
Instanța retine că defuncta nu a atacat contractul cu o cerere de reziliere, astfel presupune că aceasta era mulțumită de întreținerea acordată de reclamanți. In realitate, actul nu a fost atacat din simplul motiv că prin acesta se urmărea dezmoștenirea lui C. I., în folosul fiicei D. A..
4. Cu privire la construcția imobilului din S., nr. 84 A, jud. Cluj.
Începând cu anii 1978-1980, apelanta reclamantă reconvențională și defunctul său soț C. I., au început să trimită material de construcții din Hunedoara către S., în vederea construirii unei case proprii, situată pe aceeași curte cu casa părintească, de la numărul administrativ 84. Construcția a fost edificată în etape, din anul 1982 și până în anul 1993. în afara acestei construcții cu destinația casă de locuit ( cameră, bucătărie, cămară de alimente, pivniță = 32 m.p.) am mai edificat: grajd, magazii, șură-fânar (28 m.p.) coteț de porci, coteț de păsări, afumătoare, WC și fântână.
La dosarul cauzei există probe din care rezultă indubitabil faptul că avem de-a face cu două case de locuit, una aflată la numărul administrativ 84 iar cealaltă la numărul administrativ 84 A. în acest sens sunt adeverințele emise de Primăria comunei Ț., fila 26 (dosar nr. 615/2006), actul de la fila 43, adeverința de la Registrul agricol nr. 680/2006 și 130/2014. Prin scriptul aflat la fila 86-87, intitulat "Poziție procesuală", Primăria comunei Ț. arată: "în legătură cu construcția edificată de defunctul C. I., decedat în anul 2003 și soția acestuia, C. E. și fiul lor C. R. I., construcție compusă din casă de locuit și anexe gospodărești, conform adeverinței eliberate la cererea pârâților în anul 2006, pentru Judecătorie, informăm instanța că construcțiile fiind făcute fără autorizație, încălcându-se astfel Legea 50/1991, s-a apreciat că sancțiunea potrivită pentru această contravenție este amenda, pe care contravenienții au achitat-o în contul Consiliului Local. Din investigațiile noastre rezultă dealtfel că prima fază a construcției a demarat prin anii 1976-1982 și a fost finalizată după anul 1991, motiv pentru care amenda s-a aplicat la terminarea lucrărilor. "
Poziția procesuală a Primăriei se coroborează cu celelalte mijloace de probă, înscrisuri, probe testimoniale și expertize.
La fața locului s-au deplasat atât expert evaluator în construcții - ing. K. V. L. (filele 109-110 dosar în prima judecată) cât și expert topograf- ing. M. I. 224-240), expertize din cuprinsul cărora constatăm că se fac trimiteri la două case, cea de la nr. 84 și cea aflată la nr. 84 a. Reclamanții înșiși indică faptul că pârâții locuiesc la adresa din S., nr. 84 A, în cererea de chemare în judecată ( fila 1, dosar primă judecată în fond). Depozițiile martorilor audiați în cauză fac de asemenea referire la faptul că reclamanta reconvențională și soțul ei și-au edificat o nouă casă, distinctă de cea a părinților acestuia.
Din probele testimoniale administrate în cauză, rezultă că aceste construcții de la numărul administrativ 84 A, au fost construite de reclamanta reconvențională și defunctul C. I.. Așa declară martorul R. I. (f. 104 dosar rejudecare): " Arăt că pârâții C. I. cu soția s-au mutat în S. în anul 1993 într-o casă pe care și-au construit-o aparte de casa părintească." Martora M. I., declară faptul că: "Arăt că această casă unde locuiesc pârâții a fost construită în 1993 de către def. C. I., soțul pârâtei, care era foarte mândru că a făcut și grajd." Mai departe, aceeași martoră subliniază faptul că: "Arăt că în anul 1993 era casa veche și în apropriere a început să construiască C. I.. Arăt că în anul 1993 când am fost prima dată era doar fundația și pereții ridicați fără să fie acoperită casa în care locuiesc pârâții pentru ca ei să locuiască acolo. Știu că pe muncitori îi plătea pârâta C. care a luat credit din bancă, pentru care eu eram girant și aceasta mergea de trei ori pe săptămână să le ducă mâncare la muncitori."
Martorul N. P. (fila 91 dosar în primă judecată) arată că defunctul C. I. a fost cel care a edificat casa de la nr. 84 A, dar a construit și un grajd cu șură, pentru că mama sa C. A., nu avea decît un coteț de găini pe lîngă casă. Mai arată că acesta a edificat o fântână, cotețe de porci betonate, trotuar în curte și afumătoare. A împrejmuit terenul și a plantat în grădină pomi și vie. Susține că def. C. I., a avut un apartament în G., pe care 1-a vândut, din banii obținuți a construit casa și și-a încropit o gospodărie, crescând vaci și cumpărând și un tractor și apoi încă 4 ha de teren, de la martor. Depoziția sa se coroborează cu copia contractului de vânzare -cumpărare al apartamentului din G., aflat la fila 76. Aspectele menționate mai sus, sunt cunoscute și de martora R. M., care arată faptul că pârâții: "începând cu anul 1993 dar și înainte de acest an, au început lucrări de construire a unei construcții la S., unde a locuit pentru că edifica această casă." Mai departe, martora afirmă că "Pârâții, înainte de revoluție au locuit la Hunedoara și știu că trimiteau bani și bea la S. pentru edificarea anexelor gospodărești, grajd, șură, wc, cotețe. După ce s-au mutat la S. au finalizat construcțiile, așa cum am arătat mai sus. Știu că pârâții au vândut apartamentul din G. iar banii i-au investit în construcțiile din S.."
In afara acestor depoziții de martor, luate în timpul procesului, există și înscrisuri sub semnătură privată, depuse la dosar: contractul de executare lucrări din data de 10 martie 1993, al cărui beneficiar era C. I. și executant B. I., pentru efectuarea unor lucrări de finisaj la locuința din S., apoi declarațiile muncitorilor V. A. din 22.03.1993 și Boyt M. (fila 74 dosarul inițial) din aceași dată. în plus, declarația olografă a lui B. I. (fila 109), din data de 19.12.1984, care arată că: "Tov. C. I. a lucrat la acea parte de casă în timpul concediilor chiar de la săpatul fundației până la acoperiș, la fel a cumpărat și transportat diferite materiale pentru construcție, a adus piatră cu mine de la cariera Orman, a cumpărat și a plătit valoarea transportului, a lucrat la manipularea materialelor, împreună cu mine și cu mecanizatorul P. M., care i-a transportat piatră." Această declarație este recunoscută de martor în fața instanței. Apreciem declarația sub semnătură privată mult mai sinceră decât cea dată în fața instanței de judecată la fila 110. în orice caz în anul 1984 nu se poate suspecta că cineva avea în vedere că după 30 de ani va interveni un proces pe construcția casei.
Declarația martorului B. I. din fața instanței este vădit subiectivă și favorabilă reclamantei, probabil în considerarea bunei prietenii dintre aceasta și soția martorului, B. V., audiată la rândul său ca martoră. Depozițiile acestor doi soți sunt singulare și necoroborate cu alte probe la dosar, nici măcar cu declarația dată acum 30 de ani de același martor, în format olograf, urmând a fi înlăturate, pentru caracterul lor vădit părtinitor. Trebuie să arătăm starea de dușmănie existentă între acești martori și C. R. I., urmare a unor certuri și neînțelegeri apărute după decesul lui C. I., în anul 2003, stare care influențează obiectivitatea martorilor în ceea ce declară.
De asemenea, depoziția martorului F. G. (f. 90), urmează a fi înlăturată pentru evidenta confuzie care o degajă, în momentul în care trimiterile sale la constructorul casei de la nr. 84A, se referă la anul 1989 și nominalizează pe tatăl lui C. I., decedat deja din anul 1980, conform Certificatului de moștenitor nr.336/1980, aflat la fila 97.
În sprijinul susținerilor cu privire la construcția casei și anexelor de la nr. 84 A, de către reclamanta reconvențională și soțul acesteia, s-au depus o . înscrisuri (filele 59-76), care confirmă trimiterea de către aceștia de la Hunedoara (locul unde se aflau în perioada de dinainte de anul 1989) la S. de bani și materiale de construcție ( facturi, avize de însoțire a mărfii în containere).
Instanța de fond concluzionează că imobilul a fost construit de către apelantă și soțul său defunct, dar că este vorba despre o extindere a construcțiilor existente, fapt ce ne-ar fi putut conferi un drept de creanță. Concluzia instanței este eronată și contrar probelor de la dosar. în fapt din raportul de expertiză în construcții efectuat în cauză, dar și din restul probelor aflate la dosar rezultă clar că sunt două imobile diferite, cel din S. nr. 84, pentru care s-a încheiat contractul de întreținere si cel din S., nr. 84 A, construit de C. I. si C. E.. Constructorii nu au dobîndit un drept de creanță ci un drept de proprietate asupra imobilului nou construit. Cum am menționat mai sus, pe terenul pe care s-au construit casa și anexele din Sîntioana, nr. 84 A, C. I., avea un drept de proprietate stabilit prin Certificatul de moștenitor nr. 336/1980. Conform certificatului de moștenitor nr. 259/2005, susnumitului reclamant reconvențional C. R. I. i s-a consolidat dreptul de proprietate asupra supraedificatelor descrise mai sus, prin înțelegerea notarială făcută cu D. A., cu privire Ia întinderea curții, care are acum 1.000 m.p..
Urmând indicațiile art. 482- 494 C.civ., proprietarul terenului devine prin accesiune proprietar și asupra construcțiilor edificate asupra terenului său, chiar dacă acest teren este stăpânit în indiviziune. în prezenta cauză funcționează prezumția că aceste construcții au fost edificate cu acordul tuturor celorlalți coproprietari, deoarece nici o probă nu contestă acest aspect, din contră confirmă prin descrierea modului cum au fost edificate construcțiile acest acord. Așa fiind noi apreciem că dreptul asupra construcțiilor este un drept de proprietate nicidecum unul de creanță, dreptul fiind consolidat prin accesiunea imobiliară legală.
5. In ceea ce privește includerea în masa succesorală după defuncta C. A. a cotei de ½ parte din casa cu 2 camere și antreu, situate în localitatea S., nr. 84, ..
Necesitatea acestui lucru apare ca efect al desființării contractului de întreținere, urmare a pactului comisoriu expres înserat de D. A. și C. A., în fața notarului. Pe de altă parte, urmărind atent acest contract cu nr. autentificat sub nr. 1941/1984, vom observa faptul că obiectul său este imobilul ce face obiect al Sentinței civile nr. 36/1978 a Judecătoriei D.. Este vorba de imobilul înscris în c.f. 439 S., nr. Top. 37/1. În realitate acest imobil este situat potrivit raportului de expertiză al dlui expert M. I. (fila 3 din expertiză) ...".. top. 37 este situată dincolo de drumul ce delimitează terenul din litigiu..."
Includerea în masa succesorală a cotei din imobil poate fi făcută, chiar dacă prin Certificatul de moștenitor nr. 259/2005 s-a dezbătut masa succesorală după defuncta C. A.. Este vorba despre o suplimentare a masei succesorale cu acele bunuri care nu au fost incluse la momentul dezbaterii succesiunii. Faptul că la data dezbaterii succesiunii nu s-a făcut nici o trimitere la imobil s-a datorat dorinței părților de a se înțelege cu privire la ce nu au divergență, urmând ca problemele spinoase să nu fie supuse dezbaterii succesiunii notariale, ci procesului prin instanța de judecată. Așadar nu avem de-a face sub nici o formă cu o convenție cu caracter definitiv al compoziției mase succesorale, la data dezbaterii succesiunii la dosar.
Nu sunt de acord cu introducerea în masa succesorală a imobilului proprietatea apelanților pârâți, casă și anexe din S. nr. 84 A. Este o eroare gravă a instanței, în contradicție totală cu probatoriul administrat care atestă un drept de proprietate al apelanților pe acest imobil, cu atât mai mult cu cât nici nu a fost investită cu o astfel de cerere.
6. În ceea ce privește masa succesorală după defunctul C. I..
Se arată că există două imobile, unul în S. nr. 84 asupra căruia C. I. deține cota de 2/8 primită prin moștenire după tatăl său, conform certificatului de moștenitor nr. 336/1980. C. după mama C. A. urmează a fi stabilită prin hotărâre judecătorească și transmisă lui C. R. I. care vine la moștenire în reprezentarea tatălui său predecedat. Această cotă este de ½ parte din cota de 4/8 a mamei, adică 2/8. Total după tată și mamă cota este de 4/8 părți, identică cu a reclamantei D. A., din construcții și teren.
Separat există imobilul situat la nr. administrativ 84 A, care nu face parte din masa succesorală, fiind bun comun C. I. și E., cu titlu de construire. Prin sistarea comunității de bunuri ca efect al decesului, cota de ½ este atribuită soției supraviețuitoare iar restul de ½ parte se transmite soției ¼ parte și fiului ¾ părți.
7. Cu privire la sistarea indiviziunii, instanța de fond greșit a stabilit valoarea terenului la un nivel fantasmagoric, 104.304 lei în loc de 18.403 lei cât a fost stabilit prin expertiză. De asemenea a greșit prin partajarea imobilului de la nr. 84 A. În opinia apelanților, cotele de moștenire menționate în acțiunea reconvențională sunt cele corecte, astfel că asupra masei succesorale rămase după defuncta C. A., părțile au drepturi egale.
Din masa bunurilor de împărțit vor trebui excluse acele bunuri pe care reclamanții reconvenționali le-au edificat singuri. Potrivit evaluării din raportul de expertiză efectuat de ing. K., valoarea de circulație al corpului 2 adică cel de la nr. 84 A ce aparține reclamanților reconvenționali și a anexelor gospodărești este de 29.410 lei. În ce privește corpul 1, casa de la nr. 84, valoarea de circulație a acesteia este de 20.840 lei. Acest corp este supus împărțelii, deci revine și reclamantului reconvențional o cotă parte.
Din punct de vedere al numărului construcțiilor și a valorii acestora, reclamanții reconvenționali dețin majoritatea: terenul de 17.000 mp plus terenul cumpărat, casa, anexele de la nr. 84 A și jumătate din imobilul de la nr. 84. Acest fapt este de asemenea un argument în atribuirea lor în întregime în lotul acestora.
D. fiind faptul că relațiile dintre părți sunt vătămate, urmare acestui litigiu, că funcționalitatea imobilelor situate în S. nr. 84 și 84A, atribuirea în favoarea pârâților apelanți a imobilelor este cea mai bună opțiune. Nici una dintre părți nu a solicitat o variantă de partajare în natură a imobilelor.
Arată că sunt dispuși să achite sulta ce se cuvine reclamanților, pentru cota lor parte, atât asupra construcției de la nr. 84, cât și asupra terenurilor. Valoarea la care solicită a se calcula este valoarea conform evaluărilor din expertiza aflată la dosar.
Prin întâmpinarea formulată (f. 29) intimații intervenienții C. A., C. M. și C. A., cu privire la apelul promovat de către pârâții reconvenționali C. E. și C. R. I. arată că sunt integral de acord cu motivele de apel, pe cale de consecință solicitând admiterea acestui apel astfel cum a fost formulat.
În susținerea poziției procesuale, intimații au depus copii legalizate după cererea expertului M. I. către BNP F. G. G. din luna iunie 2014 și răspunsul notarului nr. 211/18 iunie 2014 prin care se comunică, că în perioada 2013-2014 s-a înregistrat un singur contract de vânzare-cumpărare pentru teren intravilan pe raza satului Santioana, iar prețul de circulație a fost de 1 leu / mp.
Diferența de 1,17 lei / mp cu cât expertul M. a trecut în expertiză se explică prin împrejurarea că în 2008 când s-a făcut expertiza, valoarea imobilelor a cunoscut o explozie iar în prezent un regres de până la 60-80 %.
Pe cale de consecință, valoarea stabilită de instanță de 12,30 lei/mp este aberantă, fără suport real sau probator.
Prin întâmpinarea formulată la apelul promovat de către pârâții C. R. I. și C. E., intimații reclamanți A. M. N., D. A., P. A. A. au solicitat în temeiul art. 296 C.pr.civ., în principal respingerea apelului cu consecința păstrării hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, cu obligarea apelanților la cheltuieli de judecată.
La termenul de judecată din data de 17.09.2014, Tribunalul a arătat că, întrucât în primul ciclu procesual, calea de atac împotriva sentinței instanței de fond a fost recursul, și în acest ciclu procesual, după rejudecarea fondului, calea de atac este recursul.
Analizând căile de atac formulate în cauză, prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, tribunalul în baza art. 312 C.pr.civ. coroborat cu art. 3041 C.pr.civ., le va respinge, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește calea de atac formulată de pârâții C. R. I. și C. E., aceștia au susținut că sentința contravine încheierii din 24.10.2014, întrucât, deși a anulat completarea și extinderea de acțiune și a dispus continuarea judecății doar cu privire la acțiunea introductivă și cu privire la forma inițială a cererii reconvenționale, în final s-a pronunțat ultra petita, constatând existența a două case.
Tribunalul constată că instanța de fond nu s-a pronunțat ultra petita, întrucât, în cererea reconvențională în forma inițială (fila 35 din volumul I), cu care a rămas investită, s-a arătat că pe teren au fost edificate mai multe construcții, la petitul 4 indicându-se atât casa de la nr. 84 cu două camere, cât și casa de la nr. 84A. Așadar, instanța era investită să se pronunțe asupra ambelor construcții, atât casa de la nr. 84 cu două camere, cât și casa de la nr. 84A.
Nu pot fi reținute susținerile recurenților–pârâți, care au invocat că, din moment ce expertul a arătat că .. 37 este situată dincolo de drum, astfel că scrierea din C.F. 439 este eronată, instanța s-a pronunțat cu privire la o carte funciară străină masei succesorale. Astfel, se constată că, în hotărârea atacată, imobilele sunt identificate atât prin număr topografic, cât și prin descrierea acestora și indicarea numărului administrativ, astfel încât nu există dubii asupra imobilelor ce fac obiectul sentinței. De altfel, nu s-au dispus operațiuni de carte funciară.
Recurenții–pârâți au mai susținut că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, substituindu-se expertului la stabilirea valorii de circulație a imobilului. Și aceste susțineri sunt nefondate, întrucât instanța a arătat că în raportul de expertiză s-a făcut o eroare de calcul și efectuând calculul în mod corect, pe baza criteriilor de evaluare indicate în expertiză, a stabilit valoarea reală de circulație. Or, acest lucru nu excede puterii judecătorești. Astfel, din raportul de expertiză depus la f. 224-229 din vol. I, se observă că, la final, expertul a arătat că valoarea de circulație este dată de valoarea tehnică înmulțită cu coeficientul de zonă. Valoarea tehnică este 14,47 lei/m.p., care se reduce cu minus 15%, având în vedere coeficientul de zonă. Efectuând acest calcul, rezultă 12,30 lei/m.p., cum s-a reținut în sentință, iar nu 2,17 lei, cum a calculat eronat expertul.
Cu privire la motivele de recurs privind soluția instanței de fond asupra contractului de întreținere, tribunalul constată că instanța de fond a făcut o corectă interpretare a actelor și probelor dosarului.
Susținerile recurenților-pârâți privind lipsa cauzei sau cauza falsă și ilicită a contractului de întreținere, nu pot fi reținute, întrucât nu s-a făcut dovada că părțile nu ar fi urmărit, de fapt, asigurarea întreținerii, ci exheredarea lui C. I., din nici una dintre probe nerezultând o astfel de intenție la momentul încheierii contractului. Ori, potrivit art. 967 Cod civil, “Convenția este valabilă, cu toate că cauza nu este expresă. Cauza este prezumată până la dovada contrară.”
În ceea ce privește executarea obligațiilor contractuale, tribunalul reține că, din declarațiile martorilor audiați în cauză, a rezultat că defuncta era mulțumită de modul în care reclamanta i-a prestat întreținerea, aceasta trimițându-i periodic pachete cu bunuri și bani. Întrucât defuncta se putea gospodări singură, nu a fost nevoie de o întreținere zilnică. Martora C. M. (f. 117 vol. II) a arătat că defuncta a stat la pat aproximativ o săptămână înainte de a muri, suferind un accident cerebral, timp în care reclamanta s-a ocupat de îngrijirea ei, a plătit doctorul, asistentul și pe martoră pentru a sta o zi, cât timp a trebuit să se întoarcă la B.. În plus, instanța de fond a reținut în mod corect că împrejurarea că pârâta și defunctul ei soț, locuind în aceeași curte, o ajutau pe defunctă în gospodărie, nu poate fi considerată o lipsă a prestării întreținerii de către reclamanți.
În consecință, nu pot fi primite susținerile recurenților-pârâți privind neîndeplinirea obligațiilor de întreținere de către reclamanți.
În ceea ce privește motivul de recurs privind construcția de la nr. 84A, tribunalul constată că susținerile recurenților, că această construcție ar fi fost edificată de recurentă și soțul ei, nu sunt fondate. Astfel, din poziția procesuală depusă de Consiliul Local Ț. la fila 86 din vol. I rezultă că prima fază a construcției a demarat prin anul 1976 – 1982 și a fost finalizată după anul 1991. Din declarația martorului F. G. (f. 90), rezultă că bătrânul, soțul defunctei C. A., l-a chemat înainte de anul 1989 să facă 2 camere lângă grajd, pârâții s-au mutat acolo după revoluție. Meșterul a ridicat 2 camere lipite de grajd și șură, din cărămidă și acoperite cu țigle. Bătrânul C. l-a plătit pe meșter și a angajat și alți oameni să-i ajute. Martorul N. P. (f. 91) a arătat că soțul pârâtei a edificat o cameră, bucătărie și un grajd, care erau edificate în 1982, când s-a mutat martorul în Sîntioana. Dar, martora R. M. a arătat că pârâții s-au mutat în Sîntioana în 1997. Martorul B. I. a arătat că în pozele de la dosar recunoaște imobilul ce face obiectul acțiunii, care a fost făcut de tatăl reclamantei. Martora M. I. (f. 103 vol. II) a arătat că în 1993 era doar fundația și pereții ridicați, fără să fie acoperită, pârâții începând să construiască în primăvara anului 1993. Or, acest fapt este contrazis de Primăria Ț., care a arătat că lucrările s-au terminat în 1991.
Din coroborarea tuturor acestor probe, tribunalul constată că instanța de fond a reținut în mod corect că construcțiile au fost edificate de defuncții C. A. și soțul ei, fiind finalizate și amenajate pentru locuință de către C. I. și C. E., fără ca acest lucru să le confere un drept de proprietate, ci doar un drept de creanță.
D. fiind că nu s-au dovedit a fi întemeiate cererile de nulitate/rezoluțiune contract întreținere și nici cel de constatare a dreptului de proprietate al numiților C. I. și C. E. asupra construcției de la nr. 84A, nu pot fi primite nici cererile pârâților privind includerea în masa succesorală după C. A. a cotei de ½ din construcția de la nr. 84 și în masa succesorală după C. I. a cotei de ½ din construcția de la nr. 84A.
Pe cale de consecință, nu poate fi primit nici motivul de recurs privind modificarea cotelor și, implicit, a sultelor stabilite de instanța de fond.
În ceea ce privește recursul formulat de intervenienții C. A., C. M. și C. A., tribunalul constată că instanța de fond s-a pronunțat în mod corect asupra cererii de intervenție. Astfel, la data de 31.10.2013 (f. 94 vol. III) s-a depus cerere de intervenție în interesul pârâților, prin care s-a solicitat atribuirea terenului de 1.000 m.p. și al construcțiilor în favoarea pârâților C.. La termenul de judecată din 16.01.2014, instanța a pus în discuție încuviințarea în principiu a cererii de intervenție, în conformitate cu dispozițiile art. 52 C. pr. Civ. Având în vedere că cererea de intervenție nu respecta cerințele art. 49 alin. 3 C.pr.civ, aceasta a fost respinsă ca inadmisibilă, în mod corect. Așadar, intervenientele nu au dobândit calitatea de părți în dosar, astfel încât nu se impunea citarea acestora, astfel cum s-a susținut în recurs. D. fiind că cerea de intervenție a fost respinsă ca inadmisibilă, intervenientele nu sunt în măsură să invoce motive de recurs privind valoarea imobilului sau modul de partajare, ci doar soluția de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenție.
Pentru toate aceste considerente și în baza art. 312 C.pr.civ., tribunalul va respinge ca nefondate recursurile promovate de către intervenienții C. A., C. M. și C. A. și de către pârâții C. R. I. și C. E., în contra Sentinței civile nr. 224 din 13.03.2014 pronunțată de Judecătoria G. în prezentul dosar nr._, pe care o va menține în totul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile promovate de către intervenienții C. A., C. M. și C. A. și de către pârâții C. R. I. și C. E., în contra Sentinței civile nr. 224 din 13.03.2014, pronunțată de Judecătoria G. în prezentul dosar nr._, pe care o menține în totul.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Octombrie 2014.
Președinte, O. R. G. | Judecător, O.-C. T. | Judecător, A.-F. D. |
Grefier, G. P. |
G.P. 02/10 Octombrie 2014
Red. A.V./ O.G.
20.02.2015/ 2 ex.
Jud. fond. F. S. - Judecătoria G.
| ← Acţiune pauliană. Decizia nr. 418/2014. Tribunalul CLUJ | Pretenţii. Decizia nr. 721/2014. Tribunalul CLUJ → |
|---|
