Pretenţii. Decizia nr. 721/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 721/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 29-10-2014 în dosarul nr. 41382/211/2010*
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR.41._ *
Operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ NR.721/R/2014
Ședința publică din 29 Octombrie 2014
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: A.-S. S.
JUDECĂTOR: D. T.
JUDECĂTOR: D. C.
GREFIER: A.-P. BOȚIOC
S-a luat spre examinare recursul promovat de recurenta reclamantă S.C. A. G. S.A. în contra Sentinței civile nr.18.235/25 Septembrie 2012, pronunțată în dosarul civil nr.41._ al Judecătoriei Cluj-N., privind și pe intimatul pârât S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal a răspuns reprezentantul recurentei reclamante, consilier juridic S. C., cu delegație la fila 4 dosar, lipsă fiind intimatul pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care tribunalul constată că la data de 28 Octombrie 2014 s-a depus la dosarul cauzei prin serviciul de registratură al tribunalului răspuns la întâmpinare din partea recurentei reclamante, prin care a solicitat respingerea tuturor excepțiilor și apărărilor formulate de către intimatul pârât ca nefondate (f.7-11).
Reprezentantul recurentei reclamante, învederează instanței că nu mai are de formulat alte cereri în probațiune ori înscrisuri de depus la dosar.
Tribunalul constatând că nu mai sunt alte chestiuni prealabile de invocat, înscrisuri de depus la dosar, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul reprezentantului recurentei reclamante în susținerea recursului promovat.
Reprezentantul recurentei reclamante solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, detaliind considerentele expuse în cuprinsul motivelor de recurs depuse la dosar, argumentând nelegalitatea și netemeinicia hotărârii atacate. Solicită și cheltuieli de judecată constând în taxa de timbru.
Tribunalul reține cauza în vederea pronunțării.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr._/2013, pronunțată în dosarul nr._ 9 de către Judecătoria Cluj-N., s-a admis exceptia inadmisibilitatii invocata de parat și a fost respinsă actiunea civila formulata de reclamanta . împotriva Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice ca fiind inadmisibilă.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Chestiunea răspunderii Statului pentru erori judiciare este reglementată în art. 52 din Constituție, conform renumerotării legii fundamentale de după revizuirea Constituției, aprobate prin Legea nr. 429/2003 și art. 96 din Legea nr. 303/2004, iar aceasta poate fi stabilită numai condițiile legii.
Astfel, art. 52 alin. (1) din Constituție prevede: „Răspundere statului este stabilită în condițiile legii și nu înlătură răspunderea magistraților care și-au exercitat funcția cu rea credință sau gravă neglijență".
Pe de altă parte, art. 96 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare prevede că: „S. răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare.
Răspunderea statului este stabilită în condițiile legii și nu înlătură răspunderea judecătorilor și procurorilor care și-au exercitat funcția cu rea credință sau gravă neglijență.
Dreptul persoanei vătămate la repararea prejudiciilor materiale cauzate prin erorile judiciare săvârșite în alte procese decât cele penale, nu se va putea exercita decât în cazul în care s-a stabilit în prealabil, printr-o hotărâre definitivă, răspunderea penală sau disciplinară, după caz, a judecătorului sau procurorului pentru o faptă săvârșită în cursul judecății procesului și dacă această faptă este de natură să determine o eroare judiciară."
Răspunderea specială a Statului (care exclude răspunderea instituțiilor sale), poate fi antrenată în condițiile art. 52 alin. (3) din Constituția României, republicată, numai în cazul unor erori judiciare, nu și în alte cazuri decât cele prevăzute în mod expres de legiuitor.
Prezenta acțiune fiind întemeiată pe dispozițiile art. 998-999 C. civ. care instituie răspunderea pentru fapta proprie, instanța a analizat dacă există identitate între persoana chemată în judecată și cea ținută de obligația de despăgubire, respectiv, cea care a comis fapta cauzatoare de prejudiciu, așa încât, într-o astfel de cerere nu pot fi analizate condițiile răspunderii civile delictuale a comitentului pentru fapta prepusului.
Analizând dispoz. legale anterior enunțate, rezultă că pentru a putea aprecia asupra reparării prejudiciilor materiale cauzate prin erorile judiciare, este necesară stabilirea în prealabil, în condițiile art. 96 alin. (4) și (5) din Legea nr. 303/2004, în mod definitiv, pe de-o parte răspunderea penală sau disciplinară, după caz, a judecătorului […] pentru o faptă săvârșită în cursul judecății procesului, iar pe de altă parte, această faptă să fie de natură să determine o eroare judiciară.
În speță nu s-a făcut dovada unei răspunderi disciplinare sau penale a judecătorilor care au pronunțat hotărârile menționate în cuprinsul cererii de chemare în judecată. A aprecia pe o altă cale decât în urma unei proceduri penale - de către o instanță de judecată, sau în urma unei proceduri disciplinare - de către Consiliul Superior al Magistraturii, înseamnă a efectua un control în alt cadru decât al procedurii speciale prevăzute de dispoz. legale anterior indicate.
Rezultă astfel că nefiind constatată condiția prescrisă de art. 96 alin. (4) și (5) din Legea nr. 303/2004, instanța apreciază ca fiind inadmisibilă cererea reclamantului.
Împotriva sentinței civile examinate a declarat recurs reclamanta S.C. A. G. S.A. solicitând casarea în totalitate a sentinței, trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond în vederea cercetării fondului cauzei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, a învederat următoarele:
Instanța de fond a acordat ceea ce nu s-a cerut – art.304 pct.6 Cod procedură civilă.
Excepția inadmisibilității acțiunii a fost invocată de către reprezentantul Statului Român pe baza următoarelor argumente:
a)reclamanta nu a dovedit existența unor pretenții în contradictoriu cu pârâtul;
b)acțiunea reclamantului este lipsită de cauză.
Pârâtul a oscilat în fundamentarea acestei excepții și a precizat inițial că acțiunea este fie nefondată, fie lipsită de cauză și - în consecință - inadmisibilă pe fond (întâmpinare, fila 38 din dosarul de fond). Argumentele pârâtului au fost reiterate în mod repetat, dar au fost cristalizate prin obiecțiunile depuse la dosar în data de 08.05.2012.
Instanța de fond a admis excepția inadmisibilității, dar pe baza unor argumente proprii, expuse doar în motivarea sentinței atacate și nesupuse dezbaterii părților.
În Sentința civilă nr._/25.09.2012 instanța de fond a apreciat că nu poate analiza pe fond cauza dedusă judecății, deoarece în speța sunt incidente prevederile art.96 din Legea nr.303/2004 republicată. Altn.4 al art.96 impune ca dreptul persoanei vătămate la repararea prejudiciilor materiale cauzate prin erorile judiciare săvârșite în alte cauze decât cele penale să fie dependent de stabilirea „... în prealabil, printr-o hotărâre definitivă, răspunderea penală sau disciplinară, după caz, a judecătorului sau procurorului pentru o faptă săvârșită în cursul judecății procesului și dacă această faptă este de natură să determine o eroare judiciară" D. fiind că a considerat că aceste cerințe nu au fost îndeplinite, instanța de fond a admis excepția inadmisibilității acțiunii ridicate de pârâtă și a respins ca inadmisibilă acțiunea.
Apreciază că instanța de fond a acordat ceea ce nu s-a cerut, deoarece a schimbat temeiul și motivarea excepției inadmisibilității ridicate de pârât, fără a le pune în prealabil în discuția părților; nu a analizat motivele de inadmisibilitate invocate de pârât și nici răspunsul nostru la acestea comunicat prin răspunsul la întâmpinare (p.43-45 din dosarul de fond).
Apreciază că prejudiciul cauzat de pârât nu este efectul unei erori judiciare, ci al duratei excesive și nelegale a judecării fondului în dos.civil nr._ aflat pe rolul Tribunalului București - Secția a Vil-a. Credem că nerespectarea normelor legale care stabilesc durata procesului nu poate fi calificată ca și eroare judiciară; în analiza stării de fapt dedusă judecății, instanța de fond trebuia să respecte temeiul juridic indicat în acțiunea introductivă și să aplice normele generale care reglementează răspunderea generală delictuală.
Așadar, în lipsa calificării de către instanța de fond a stării de fapt ca și eroare judiciară, apreciază că motivarea sentinței civile nr._/2012 doar pe baza prevederilor art.52 alin.3 din Constituție și a art.96 ajin.4 din Legea nr.303/1994 republicată este străină pricinii.
Apreciază că pentru a putea face aplicarea prevederilor art.96 din Legea nr.303/2004, instanța de fond trebuia să verifice dacă fapta ilicită poate fi inclusă sau nu în sfera erorilor judiciare. De altfel, chiar Curtea de apel București a precizat că nerespectarea prevederilor art.74 din Legea nr.169 se poate eventual imputa membrilor completului care s-ar fi putut alege cu „eventuale sancțiuni disciplinare (...), dacă sunt îndeplinite și celelalte condiții ale răspunderii, dar sub nicio formă nu afectează valabilitatea hotărârilor pronunțate.
Sublinierea instanței de recurs din dosarul civil nr._ arată că durata excesivă și nelegală a procesului nu afectează valabilitatea hotărârilor pronunțate, chiar dacă membrii completului ar fi sancționați disciplinar pentru aceasta; așadar, instanța de recurs din dosarul civil nr._ a apreciat că durata excesivă și nelegală a fondului procesului din dosarul civil nr._ nu poate fi calificată ca o eroare judiciară (p.16 alin. l din Decizia civilă nr.3129/R/2010 pronunțată în dos.civ.nr._ de Curtea de Apel București).
Doctrina a stabilit că sunt trei mari categorii teoretice de erori judiciare: cele din procesele penale, cele din „alte procese decât cele penale" întemeiate pe reaua-credință sau grava neglijență a judecătorilor sau procurorilor, dar și o a treia categorie care nu intră sub incidența prevederilor art.96 din Legea nr.303/2004 și nu sunt cuprinse în ipotezele reglementate expres de lege (a se vedea pe larg R. I., Considerații asupra răspunderii civile a magistraților pentru erori judiciare, Dreptul nr.6/2011, p. 126-127). Toate aceste subcategorii de erori judiciare au termene de prescripție diferită, iar cea din urmă categorie este sub regimul termenului de prescripție general de 3 ani. în opinia noastră, nerespectarea duratei legale a procesului este un fapt ilicit cauzator de prejudicii care nu se încadrează în sfera erorilor judiciare și cu atât mai puțin în sfera erorilor judiciare reglementate de art.96 din Legea nr.303/1994 republicată, iar repararea prejudiciului cauzat societății noastre de S. Român trebuie efectuată pe baza regulilor generale care reglementează răspunderea civilă delictuală obiectivă.
Faptele ilicite săvârșite de organele sale obliga însăși persoana juridică, dacă au fost îndeplinite cu prilejul exercitării funcției lor. „Înalta Curte de Casație și Justiție a subliniat în decizia nr.3027/2010 că, prin gradul lor de generalitate (...) dispozițiile legale nu exclud din sfera lor de reglementare nici statul (...) putând conchide că normele Decretului nr.31/1954 constituie dreptul comun în materia răspunderii civile delictuale a persoanelor juridice, deci, si a statului." De asemenea, înalta Curte a stabilit că „instituirea prin lege a răspunderii persoanei juridice pentru prejudiciul cauzat prin faptă ilicită săvârșită de organele sale, constituie o măsură de protecție pentru victima prejudiciului" care este legitimată să cheme în judecată statul pentru faptele licite sau ilicite săvârșite de organele sale cu prilejul exercitării funcției ce le revine.
Prin înscrisul de la fila 14 dosar, recurenta a invocat excepția de necompetență materiala a Secției Mixte de C. Administativ și Fiscal, Litigii de Muncă si Asigurări Sociale arătând că speța supusă judecății are o natură civilă.
Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului ca nefondat si menținerea Sentința civila nr._/2012 pronunțata de Judecătoria Cluj-N. ca legala si temeinica.
În susținerea poziției procesuale, a învederat următoarele:
Motivele invocate de către recurenta-reclamanta S.C. A. G. S.A sunt vădit nefondate întrucât recurenta nu justifica critica sa pe motive de legalitate.
Solicitările pe care recurenta le face în recurs țin de o apreciere personala a situației care nu au legătura cu soluția instanței.
Recurenta supune soluționării o stare de fapt fără să dovedească ca aceasta ar putea forma obiect al vreunui contencios. Instanța de fond în mod corect a reținut așadar ca acțiunea reclamantei nu se poate încadra in nici ipoteza legala.
Prin Decizia civilă nr.999/14 Mai 2014, pronunțată în dosar nr.41._ al Tribunalului Cluj – Secția Mixă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost admisă excepția de necompetență materială funcțională, dispunându-se trimiterea cauzei spre competentă soluționare Secției civile din cadrul Tribunalului Cluj.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut următoarele:
Natura prejudiciului este pretins a fi cauzat de durata excesivă și nelegală a lucrărilor fondului din dosarul civil nr._, aspect care trebuie analizat prin prisma răspunderii delictuale speciale, obiective și care se întemeiază pe obligația de garanție a Statului care are ca suport riscul de activitate a serviciului public de înfăptuire a justiției.
Secția specializată competentă se stabilește în funcție de natura drepturilor pretinse, în speță pretențiile evocate prin acțiune au o natura civilă. Prin urmare, fiind incidente dispozițiile art. 998-999 Cod civil, privind răspunderea civilă delictuală, competența de soluționare a prezentei cereri aparține instanței de drept comun, și nu instanței de contencios administrativ.
Sintetizând, tribunalul, în temeiul prevederilor art. 158 C.proc.civ. a admis excepția necompetenței materiale a Secției Mixte de C. Administativ și Fiscal, Litigii de Muncă si Asigurări Sociale și a declinat competența materială funcțională de soluționare a recursului în favoarea Secției Civile a Tribunalului Cluj.
Astfel la data de 03 Septembrie 2014 a fost reînregistrat pe rolul Tribunalului Cluj – Secția civilă dosarul nr.41._ *.
Analizând sentința prin prisma motivelor și apărărilor invocate, a dispozițiilor legale incidente, tribunalul constată temeinicia recursului dedus judecății, având in vedere următoarele considerente:
Reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.998 cod civil invocând nu eroarea judiciară, ci durata excesivă a procedurii.
Prin întâmpinare, S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice a invocat lipsa calității procesuale pasive pe baza următoarelor argumente:reclamanta nu a dovedit existența unor pretenții în contradictoriu cu pârâtul; acțiunea reclamantului este lipsită de cauză. Întâmpinarea a fost comunicată reclamantei care a depus prin răspunsul la întâmpinare din data de 10.06.2011 poziția procesuală față de cele două excepții formulate.
La termenul din 11.09.2012 instanța a declarat închise dezbaterile și a acordat reprezentantului reclamantei cuvântul pe excepția inadmisibilității și pe fond. De menționat că prima instanță nu a motivat excepția pusă în discuție, astfel că se poate trage o singură concluzie și anume că excepția de inadmisibilitate pusă în discuție este cea invocată de pârât prin întâmpinare.
Cu toate acestea, din motivarea hotărârii, tribunalul constată că excepția a fost admisă dar întemeiată pe alte considerentele decât cele puse în discuția părților și care rezultă din motivarea excepției de către pârât. În aceste condiții, prima instanță a încălcat dreptul la apărare al părții și principiul contradictorialității.
Contradictorialitatea presupune ca judecătorul să asculte deopotrivă atât reclamantul cât și pârâtul pentru ca fiecare dintre aceștia să-și poată argumenta cererile și excepțiile invocate, pentru ca fiecare parte să-și poată exprima punctul de vedere asupra chestiunilor de fapt sau de drept invocate de una din părți sau de instanță din oficiu în scopul aflării adevărului și pronunțării unei hotărâri legale și temeinice. Acest principiu obligă judecătorul să pună în discuție ori chestiune de fapt sau de drept chiar dacă acesta se invocă de către instanță din oficiu. Astfel, o excepție invocată de instanță și nepusă în discuția părților înfrânge acest principiu, obligația de punere în discuție subzistând și pentru aspectele invocate din oficiu.
Potrivit dispozițiilor art.85 Cod de procedură civilă judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea și înfățișarea părților. Această obligație a fost încălcată de către prima instanță.
În aceste condiții, prin admiterea unei excepții neinvocate și nepuse în discuția părților, prima instanță s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut fiind incident motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art.304 pct.6 Cod de procedură civilă.
Prin cererea de chemare în judecată, prima instanță a fost sesizată cu o acțiune întemeiată pe răspunderea civilă a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice, prejudiciul fiind cauzat de durata procedurii judiciare și nu unei erori judiciare. Astfel s-a invocat de către reclamantă faptul că procesul prin care a fost obligat la plata unor sume în favoarea unui fost angajat a durat un an de zile, deși potrivit Legii nr.168/1999 se prevede că judecarea conflictelor de drepturi se judecă în regim de urgență, iar termenele acordate nu pot fi mai mari de 10 zile.
Cu toate acestea din motivarea hotărârii reiese că prima instanță a motivat respingerea acțiunii pe dispozițiile Legii nr.303/2004 care reglementează răspunderea Statului pentru erorile judiciare, deși între eroare judiciară și durata excesivă a procedurii nu există similitudine sau identitate.
Motivarea hotărârii atacate doar pe dispozițiile Legii nr.303/2004 fără ca anterior instanța să fi pus în discuție schimbarea temeiului juridic al acțiunii a făcut ca motivele hotărârii să fie străine de natura pricinii cu care a fost sesizată spre soluționare. În aceste condiții subzistă și motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art.304 pct.7 Cod de procedură civilă.
Având în vedere că prima instanță a soluționat cauza pe alte temeiuri juridice decât cele invocate de părți cu încălcarea principiului contradictorialității și implicit al dreptului la apărare al părții, tribunalul apreciază că se impune admiterea recursului și casarea cu trimiterea spre rejudecare pentru a nu prejudicia partea de un grad de jurisdicție. În rejudecare, prima instanță va pune în discuție excepția de inadmisibilitate invocată din oficiu, cât și cele invocate de pârât.
Întrucât soluția la care a ajuns tribunalul este aceea de casare cu trimitere, analiza motivului prevăzut de art.304. pct.9 nu se mai impune, urmând ca prima instanță să aibă în vedere și aspectele legate de aplicarea legii invocate de reclamantă.
Raportat la considerentele mai sus invocate, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.5 raportat la art.304 pct.6 și 7 Cod de procedură civilă va admite recursul declarat de S.C. A. G. S.A., împotriva Sentinței civile nr.18.235/25 Septembrie 2012, pronunțată în dosarul civil nr.41._ al Judecătoriei Cluj-N., pe care o casează în întregime și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de S.C. A. G. S.A., împotriva Sentinței civile nr.18.235/25 Septembrie 2012, pronunțată în dosarul civil nr.41._ al Judecătoriei Cluj-N., pe care o casează în întregime și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 29 Octombrie 2014.
Președinte, A.-S. S. | Judecător, D. T. | Judecător, D. C. |
Grefier, A.-P. Boțioc |
Red./Pregătit pentru motivare A.P.B./30 Octombrie 2014
Red. A.S.S./3 exemplare/7.11.2014
Judecător fond: E. E. P. – Judecătoria Cluj-N.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 645/2014. Tribunalul CLUJ | Prestaţie tabulară. Decizia nr. 279/2014. Tribunalul CLUJ → |
|---|
