Grăniţuire. Decizia nr. 583/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 583/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 17-09-2014 în dosarul nr. 22511/211/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ Nr. 583/2014
Ședința publică de la 17 Septembrie 2014
Completul constituit din:
Președinte O.-R. G.
Judecător O.-C. T.
Grefier G. P.
S-a luat spre examinare, urmare recalificării căii de atac, apelul promovat de către reclamantul G. D. în contra Sentinței civile nr. 4650 din 06.05.2014 pronunțată de Judecătoria Cluj-N. în prezentul dosar nr._, privind și pe intimații pârâți B. D. O. și B. S. D., având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședința publică după recalificare, au răspuns: reprezentanta apelantului avocat C. S. în substituirea avocat A. Georoceanu cu împuternicirea la dosar precum și reprezentanta intimaților, avocat C. C. cu împuternicire la fila 16 dosar, lipsind părțile.
Procedura legal îndeplinită
Reprezentanta intimaților arată că înțelege să invoce nulitatea nesemnarii recursului.
Reprezentanta apelantului, aflată în substituire solicită lăsarea cauzei la a doua strigare, pentru a complini lipsa semnăturii avocatului titular.
La apelul nominal făcut în ședința publică de la ora 10:30, la reluarea cauzei, prezența părților este aceeași.
Tribunalul dispune a se nota că se depune recursul semnat de doamna avocat care l-a redactat.
În aceste condiții, reprezentanta intimaților arată că nu mai sustine exceptia nulitatii.
Tribunalul constată că s-a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru si timbre judiciare precum și întâmpinare astfel că înmânează un exemplar din intampinare reprezentantei recurentului.
La solicitarea instanței, părțile prezente arată că nu au alte cereri sau excepții prealabile, astfel că Tribunalul închide faza probatorie și acordă cuvântul pe apel.
Reprezentanta apelantului solicită admiterea apelului, precizând că susține aceleași cereri ca și în recursul redactat de colega sa avocat titular, pentru motivele arătate în scris. Nu are cheltuieli în apel.
Reprezentanta intimaților solicită instanței a respinge apelul, conform întâmpinării, cu cheltuieli de judecată pentru care depune chitanta la dosar.
Tribunalul reține cauza în vederea pronunțării.
TRIBUNALUL
Deliberând, constată că prin Sentința civilă nr. 4650 din 06.05.2014, pronunțată de Judecătoria Cluj-N. în prezentul dosar, s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului G. D., invocată de către pârâți și, în consecință:
A fost respinsă actiunea introdusă de reclamantul G. D., astfel cum a fost precizată, in contradictoriu cu pârâții B. D. O. și B. S. D., ca fiind formulată de o persoana ce nu mai are calitate procesuala activa.
A fost obligat reclamantul să plătească pârâților suma de 2.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentului dosar, astfel cum a fost precizată ulterior, pe baza constatărilor din raportul de expertiză tehnică topografică efectuat in cauză, reclamantul G. D. a învestit instanța cu soluționarea unei acțiuni în grănițuire, acțiune dublată de o acțiune în revendicare. Pretențiile reclamantului au fost formulate in contradictoriu cu paratii B. D. O. și B. S. D. și s-a solicitat instanței sa dispuna grănițuirea terenului reclamantului, identificat cadastral sub nr._ față de . nr. top._/2/1, nr. cad. 104, prin instituirea liniei de hotar, prin semne externe și vizibile, cu obligarea pârâților la mutarea gardului existent, la restituirea în favoarea sa a suprafeței de 1.364 mp, pe care aceștia o ocupa abuziv și stabilirea obligației pârâților de a suporta în mod egal cheltuielile necesare privind operația de grănițuire.
În probațiune, la solicitarea instanței, instituția OCPI Cluj a comunicat întreaga documentație care a stat la baza întăbulării dreptului de proprietate al reclamantului, fiind atașată la dosar copia cărții funciare nr._ UAT Cluj-N. (filele 134-147).
Din actele dosarului de carte funciara, rezulta ca, în baza actului de dezmembrare autentificat sub nr. 2264/12.11.2010 de catre BNP M. D. (fila 138) și a documentației tehnice existente la filele 134-143, prin Încheierea Nr._/23.11.2010 (fila 134), s-a dispus înființarea cartii funciare_ a imobilului cu nr. cadastral_ Cluj-N. rezultat din dezmembrarea imobilului cu nr. cad_ înscris în CF_, imobil în suprafață de 30.000 mp, în acest sens fiind și mențiunile extrasului CF de la fila 146 din dosar. Aceasta suprafata de teren, identificată cadastral sub nr._ se învecinează direct cu .. cad 104 nr. top_/2/1 în suprafata de 2.500 mp, după cum rezultă din raportul de expertiză tehnică topografica efectuata in cauză (fila 81). Totodata, în cuprinsul raportului s-a aratat ca o suprafata de 1.364 mp pe care o folosesc pârâții se suprapune peste . 30.000 mp cu nr. cad_.
În baza actului notarial autentificat sub nr. 4171/16.07.2013, de catre BNP C. M. L., imobilul înscris în CF_ Cluj-N., cu nr. cad._, în suprafată de 30.000 mp, a fost dobândit, prin cumpărare, de către P. A. C., ca bun propriu, în cota de 1/1, mențiunile extrasului CF depus la fila 146 din dosar fiind neechivoce în acest sens.
In drept, instanța va hotărî cu privire la excepția lipsei calității procesuale active în baza prevederilor Noului cod civil adoptat prin Legea nr. 287/2009, act juridic aplicabil speței în temeiul art. 5 alin. 2 din Legea nr. 71/2011, având în vedere că cele două acțiuni deduse judecății derivă din raporturile de proprietate, respectiv din raporturile de vecinătate.
Acțiunea în revendicare este reglementata în cuprinsul art. 563 alin. 1 din Codul Civil, ce arata ca „Proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept”. Asadar, actiunea in revendicare este acea actiunea in justitie prin care reclamantul, care pretinde ca este proprietarul unui bun cu privire la care a pierdut posesia, solicita obligarea paratului, care stapaneste bunul respectiv, sa ii recunoasca dreptul de proprietate si sa ii restituie bunul.
Actiunea in granituire este reglementată în cuprinsul art. 560 din Codul Civil, ce arata ca „Proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la grănițuire prin reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare, suportând, în mod egal, cheltuielile ocazionate de aceasta”. Pe baza acestor disp. legale, in doctrina s-a conturat definitia actiunii in granituire, ca fiind acea actiune prin care proprietarul unui imobil solicita instantei determinarea, prin semne exterioare, a liniei despartitoare dintre fondul său și fondul vecinului său.
Ca atare, atât pentru promovarea acțiunii în grănițuire, cat si pentru promovarea actiunii in revendicare, calitatea procesuala activa apartine reclamantului, în doctrină statuându-se cu valoare de principiu că: dacă reclamantul nu mai este proprietar, întrucât bunul a fost dobândit de către o altă persoană, prin oricare dintre modurile de dobândire ale proprietatii prevazute de lege, se impune respingerea actiunii ca urmare a constatării lipsei calității procesuale active. Calitatea de proprietar trebuie nu doar sa existe la data introducerii cererii de chemare în judecata, ci sa subziste pe parcursul judecății, în caz contrar neputand fi pronuntata o solutie de admitere a actiunii, intrucat reclamantul nu mai poate opune nici un drept paratului.
În speță, coroborând mențiunile cartii funciare nr._ Cluj-N. cu cele ale raportului de expertiza tehnică topografica intocmita in cauza, instanta de fond a apreciat ca exceptia lipsei calitatii procesuale active este întemeiata. Prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 4171/16.07.2013, de catre BNP C. M. L., reclamantul a transmis proprietatea asupra imobilului înscris în CF_ Cluj-N., cu nr. cad._, în suprafată de 30.000 mp în favoarea cumpărătorului P. A. C.. Ori, tocmai aceasta suprafata de teren se învecineaza cu cea a paratilor, permitand operatiunea de granituire și, totodata, fata de aceasta suprafață de teren, de 30.000 mp, exista o suprapunere de 1.364 mp, teren ce este revendicat in speta intrucat raportul de expertiza a menționat ca paratii îl folosesc fara drept.
Pentru considerentele mai sus expuse, instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului G. D., care nu mai este proprietar asupra terenului ce face obiectul litigiului. În temeiul art. 109 din Codul de Procedură Civilă, arătând că reclamantul nu mai poate opune paratilor nici un drept pe calea prezentei cereri de chemare in judecată, instanța de fond a respins acțiunea ca fiind formulată de o persoana ce nu mai are calitate procesuala activa.
Raportat la prev. art. 274 alin. 1 din Codul de Procedura Civila, fata de solutia de respingere a actiunii, instanta de fond a apreciat ca se impune obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecata solicitate de parati si probate prin chitanta de la fila 56 din dosar și chitanțele de la filele 164-165 din dosar, anume onorariu avocațial in cuantum de 2.500 lei, reclamantul fiind partea care a căzut in pretentii. Culpa procesuala a reclamantului este evidenta, din moment ce acesta a înțeles sa continue judecata cauzei, deși stia ca nu mai are în proprietate terenul ce face obiectul litigiului, astfel ca solutia de obligare la plata cheltuielilor de judecata efectuate de parati este justificata.
În precizarea sumei acordate cu titlu de cheltuieli de judecată, instanța arată că se justifică cuantumul acordat cu titlu de onorariu avocațial, prin raportare la importanța procesului pentru parati, având în vedere ca s-a urmărit apararea dreptului de proprietate cu privire la un bun imobil, apărarea construită de apărătorul paratilor și asistența juridică acordata acestora pe tot parcursul procesului.
Împotriva sentinței examinate a promovat recurs, recalificat ca fiind apel, reclamantul G. D., solicitând în principal 1. casarea hotărârii atacate și trimiterea spre rejudecare instanței de fond unde solicită a fi respinsă excepția lipsei calității procesuale și admiterea cererii de introducere în cauză a cumpărătorului de bună credință P. A., în calitate de proprietar tabular al imobilului în litigiu și în subsidiar 2. modificarea sentinței atacate în conformitate cu art. 304 ind. 1 C.pr.civ. și rejudecând cauza, respingerea cererii de acordare a cheltuielilor de judecată f0ormulată de pârâți ca neîntemeiată.
În motivare, arată că cercetarea pricinii nu era de prisos atâta timp cât actualul proprietar, cumpărător de bună credință, de îndată ce a aflat de existența litigiului a formulat o cerere de introducere în cauză în calitate de succesor în drepturi a reclamantului, cerere pe care instanța de judecată a respins-o ca inadmisibilă. Este netemeinică această soluție deoarece instanța, fiind sesizată cu o astfel de cerere care ar fi înlăturat vreun impediment în cercetarea fondului, ar fi trebuit să o admită. Mai mult, în baza rolului activ, ar fi putut să solicite din oficiu introducerea în cauză a actualului proprietar tabular și nu să soluționeze pe cale de excepție procedurală un litigiu care, urmare administrării probatoriului, se putea soluționa pe fond.
Instanța a preferat să se dezinvestească de soluționarea litigiului și prin urmare părțile să fie obligate la noi cheltuieli de judecată constând în taxa de timbru și onorarii pentru expertize. Mai mult, nu este de înlăturat noua prevedere din Noul Cod Civil art. 39 care prevede că „dacă în cursul procesului dreptul litigios este înstrăinat, judecata va continua între părțile inițiale…, iar conf. al. 2, succesorul cu titlu particular poate să fie introdus în cauză chiar și din oficiu”.
Instanța de fond a trecut cu superficialitate peste aspectele relevate mai sus, care a dus la pronunțarea unei sentințe nelegale.
În ceea ce privește obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, și această dispoziție este nelegală și disproporționată vădit raportat la faptul că litigiul nu a fost soluționat în fond, ci doar pe cale de excepție procesuală invocată chiar de pârâții intimați. Așadar, nu consideră că a pierdut acest litigiu, astfel că instanța trebuia să se raporteze la cheltuielile de judecată privitoare la redactarea acelor „note de ședință” prin care se invocă lipsa calității procesuale. Deci, consideră că nu trebuia să fie obligat la plata cheltuielilor de judecată și în cel mai rău caz, instanța ar fi putut să dispună compensarea cheltuielilor suportate de părți cu titlu de onorariu avocațial.
Prin întâmpinarea formulată (f. 13), intimații pârâți solicită respingerea recursului ca fiind nefondat, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată în recurs, constând în onorariu avocațial.
În susținerea poziției procesuale, intimații au arătat în ce privește cererea principală de casare a sentinței, că nu există nici un motiv care să ducă la admiterea în această formă a recursului. În mod corect și legal a apreciat prima instanță că se impune admiterea excepției lipsei calității procesual active a reclamantului.
În ce privește susținerea recurentului că prima instanță a soluționat greșit „cererea de repunere pe rol” formulată de cumpărătorul P. A. C., arată că și această susținere este cu totul nefondată deoarece această cerere a fost formulată după închiderea dezbaterilor, atunci când nici o cerere nouă nu mai poate fi primită și în mod corect s-a apreciat că o cerere de repunere pe rol poate fi formulată doar de o parte împrocesuată deja, ceea ce nu este cazul. Este evident că și această cerere de „introducere în cauză a cumpărătorului de bună credință” în fața instanței de recurs, este inadmisibilă și solicită a fi respinsă ca atare.
Cu referire la cererea subsidiară de modificare a sentinței în sensul respingerii cheltuielilor de judecată, și aceasta este cu totul nefondată. Cheltuielile au fost dovedite prin chitanțele aflate la dosarul cauzei iar cuantumul onorariului avocațial este proporțional cu complexitatea cauzei, cu valoarea litigiului, cu apărările formulate chiar și cu formularea excepției lipsei calității procesual active a reclamantului.
Este de remarcat reaua credință totală de care reclamantul a dat și dă dovadă, în primul rând față de cumpărătorul terenului căruia i-a declarat în contractul autentic că „nu formează obiectul unui litigiu judecătoresc privind dreptul de proprietate „ (făcându-se evident vinovat de săvârșirea infracțiunii de fals în declarații) iar apoi omițând cu rea credință să informeze instanța de judecată că nu mai este proprietarul acestui teren. Prin atitudinea sa, reclamantul și-a asumat riscul „de a fi descoperit” în manevrele sale frauduloase, fapt care s-a și întâmplat, pârâții fiind cei care au constatat că nici nu mai este proprietarul terenului ce se solicită a fi grănițuit, urmare unor demersuri personale. Acest „risc” s-a împlinit, astfel încât în mod legal a fost obligat recurentul la plata cheltuielilor de judecată. Apreciază că există posibilitatea legală ca, în temeiul art. 723 alin. 1 coroborat cu art. 108 ind. 1 pct. 1 lit. a C.pr.civ., recurentul să fie amendat pentru toate cererile pe care le-a formulat după data de 16 iulie 2014, posibilitate de care însă, prima instanță nu a uzat. Este însă perfect posibil ca formularea și susținerea prezentului recurs să fie încadrată în aceste prevederi legale, iar recurentul să fie amendat ca atare.
Analizând apelul formulat, prin prisma motivelor invocate, tribunalul îl va respinge, pentru următoarele considerente:
Apelantul reclamant a solicitat casarea hotărârii, trimiterea spre rejudecare a cauzei și admiterea cererii de introducere în cauză a cumpărătorului P. A. C..
Această cerere nu poate fi primită, având în vedere că în tot cursul judecății dosarului, de la data introducerii acțiunii, 18.08.2011 și până la ultimul termen de judecată din 29.04.2014, când au fost închise dezbaterile și s-a amânat pronunțarea pentru a se depune concluzii scrise, la dosar nu a fost depus nici un înscris prin care să se solicite introducerea în cauză a cumpărătorului P. A. C.. Aceasta cu atât mai mult cu cât, din extrasul de carte funciară depus la fila 161 din dosarul de fond, rezultă că reclamantul înstrăinase imobilul către P. A. C., prin act notarial, încă din 16.07.2013.
La dosar s-a depus, la fila 167, la data de 5 mai 2014, după rămânerea în pronunțare a instanței, o cerere de repunere pe rol formulată de P. A. C., pentru introducerea lui în cauză. Ori, numitul P. A. C. nu era parte în dosar, astfel încât nu putea formula o cerere de repunere pe rol și în plus, cererile depuse ulterior rămânerii în pronunțare a instanței nu pot fi avute în vedere.
Susținerile apelantului că instanța de fond ar fi putut să solicite din oficiu introducerea în cauză a actualului proprietar nu pot fi reținute, întrucât prezentul litigiu este guvernat de prevederile vechiului Cod de procedură civilă, sub imperiul cărora instanța nu putea introduce părți din oficiu.
În aceste condiții, în care cadrul procesual este cel stabilit de reclamant, nu pot fi aplicate prevederile art. 39 din Noul Cod Civil, invocate de apelant.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată de la fond, tribunalul constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 274 alin 1 din Codul de procedură civilă, acest text nefăcând distincție după cum pretențiile unei părți sunt respinse pe fond sau pe excepție. De asemenea, instanța de fond a făcut o corectă apreciere, atât asupra culpei procesuale a reclamantului, cât și asupra cuantumului cheltuielilor de judecată solicitate și probate de către pârâți prin actele de la filele 56, 164, 165 din dosarul de fond.
Cererea apelantului reclamant de compensare a cheltuielilor de judecată constând în onorariile avocațiale de la fond nu poate fi primită, câtă vreme în cauză nu suntem în situația prevăzută de art. 276 Cod procedură civilă, conform cu care compensarea cheltuielilor de judecată are loc atunci când pretențiile fiecărei părți au fost încuviințate numai în parte.
Pentru toate aceste considerente și în baza art. 296 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge ca nefondat apelul promovat de către reclamantul G. D., în contra Sentinței civile nr. 4650 din 06.05.2014 pronunțată de Judecătoria Cluj-N. în prezentul dosar, pe care o va menține în totul.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, apelantul va fi obligat să plătească intimatei B. S. D. suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariul avocațial justificat prin chitanța depusă la fila 22 din dosarul de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul promovat de către reclamantul G. D. în contra Sentinței civile nr. 4650 din 06.05.2014 pronunțată de Judecătoria Cluj-N. în prezentul dosar nr._, pe care o menține în totul.
Obligă apelantul să plătească intimatei B. S. D. suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Septembrie 2014.
Președinte, O.-R. G. | Judecător, O.-C. T. | |
Grefier, G. P. |
G.P. 22 Septembrie/14 octombrie 2014
Red./Dact./O.R.G./A.V./13.01.2015/5 ex.
Jud. fond: D. O. M.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 228/2014. Tribunalul CLUJ | Fond funciar. Decizia nr. 540/2014. Tribunalul CLUJ → |
|---|
