Pretenţii. Decizia nr. 224/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 224/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 02-04-2014 în dosarul nr. 3019/211/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 224/A/2014
Ședința publică din 02 Aprilie 2014
Instanța alcătuită din:
PREȘEDINTE C.-V. B.
JUDECĂTOR C.-A. C.
GREFIER G.-C. Ț.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de reclamantul apelant G. V. împotriva Sentinței civile nr._/2013, pronunțate în dosarul nr._ al Judecătoriei Cluj-N., privind și pe intimat S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul apelantului, avocat L. R., lipsă fiind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantul apelantului arată că nu are de formulat alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat în probațiune, instanța declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Reprezentantul apelantului solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat în scris, desființarea sentinței pronunțate de instanța de fond ca fiind nelegală și netemeinică, cu consecința trimiterii dosarului spre rejudecare instanței de fond.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr._/12.12.2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Cluj-N., s-a respins excepția lipsei calității procesuale active invocată de către pârât prin întâmpinare, ca neîntemeiată, s-a admis excepția prescripției dreptului de a solicita prețul actualizat al imobilului invocate de către pârât prin întâmpinare.
S-a respins cererea de obligare la plata prețului actualizat al imobilului formulată de către reclamantul G. V. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, ca prescrisă, s-a respins excepția prescripției dreptului de a solicita valoarea de piață a imobilului invocate de către pârât prin întâmpinare, ca neîntemeiată. S-a respins cererea de obligare la plata valorii de piață a imobilului, formulată de către reclamantul G. V. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, ca neîntemeiată. S-a respins cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată. S-a luat act că pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Analizând cu prioritate excepția lipsei calitatii procesuale active, instanta a constatat ca solicitarea reclamantului de respingere a acestei exceptii ca tardiv formulata nu poate fi primita, intrucat, desi este adevarat ca primul termen de judecata a fost la data de 05.04.2012 iar intampinarea prin care s-a invocat exceptia prescriptiei dreptului la actiune a fost inregistrata la data de 15.05.2013, tardivitatea intampinarii (si a exceptiilor invocate prin intampinare) este o neregularitate procedurala care trebuia invocata in limine litis. Cum in speta tardivitatea intampinarii nu a fost invocata in termenul legal, instanta a constatat ca acest viciu procedural s-a acoperit, prin urmare nu mai poate fi invocat de catre reclamant prin intermediul concluziilor scrise.
De principiu calitatea procesuala activa presupune existenta unei identitati intre persoana reclamantului si cel care este titularul dreptului afirmat. Calitatea procesuala activa se transmite prin succesiune. In speta, prin actele civile depuse la dosar reclamantul a facut dovada faptului ca are calitatea de mostenitor dupa cumparatoarea G. V., prin urmare instanta a respins excepția lipsei calității procesuale active invocată de către pârât prin întâmpinare, ca neîntemeiată. Cu privire la exceptia prescriptiei, sunt valabile aceleasi consideratii cu privire la tardivitatea invocarii acestei exceptii prin raportare la dispozitiile codului de procedura civila.
Conform art. 201 din Legea 71/2011, prescriptiile incepute si neimplinite la data intrarii in vigoare a Codului civil (01.11.2011) sunt si raman supuse dispozitiilor legale care le-au instituit. Cum in speta partile raporteaza prescriptia la data pronuntarii deciziei civile irevocabile nr. 678/R/2005, respectiv la data intrarii in vigoare a dispozitiilor Legii 1/2009, instanta a constatat ca dispozitiile Noului cod civil privind prescriptia nu sunt aplicabile in speta, prin urmare exceptia nu poate fi considerata ca tardiv invocata.
Analizand argumentele partilor cu privire la exceptia invocata, instanta a constatat ca este adevărat că Legea nr. 1/2009 a deschis proprietarilor ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr.112/1995, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, posibilitatea formulării unei cereri de chemare în judecată prin care să solicite instanțelor acordarea prețului de piață al imobilelor.
Legea nr.1/2009 a intrat în vigoare la data de 06.02.2009, și cum o asemenea posibilitate de despăgubire nu era reglementată de nici o normă juridică anterioară, actul normativ creând un drept subiectiv cu un conținut nou, rezultă că, la data intrării în vigoare a acestei legi, s-a născut dreptul material la acțiunea având ca obiect restituirea prețului de piață și tot atunci a început să curgă și termenul de prescripție a acestui drept (termenul de prescriptile fiind termenul general de 3 ani).Însa, dacă pentru considerentele expuse anterioare, dreptul reclamantului de a solicita restituirea prețului de piață al imobilului nu era prescris la data formulării cererii de chemare în judecată – 02.02.2012 – dreptul material la acțiunea privind restituirea prețului actualizat, era la acea dată stins, ca efect al prescripției extinctive.
Potrivit art. 1 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958: „Dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege”. Termenul de prescripție extinctivă, aplicabil raporturilor civile obligaționale este instituit de art. 3 alin. (1) din același act normativ: „Termenul prescripției este de 3 ani”.
Întrucât premisa aplicării efectului sancționator al prescripției constă tocmai în existența posibilității de a acționa pentru ocrotirea unui drept sau pentru realizarea unui interes legitim, regula generală privind începutul prescripției extinctive având ca obiect dreptul material la acțiune este aceea că prescripția începe să curgă la data nașterii dreptului la acțiune. Această regulă este reglementată prin art. 7 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958: „Prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune”.
Data nașterii dreptului la acțiune este data la care dreptul la acțiune trebuie exercitat. Or, dreptul material al reclamantului la acțiunea prin care să pretindă în justiție restituirea prețului achitat, actualizat cu rata inflației s-a născut la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a constatat nulitatea contractului lor de vânzare-cumpărare.
Măsura dispusă de instanță prin acea hotărâre – decizia civila irevocabila nr. 678/R/2005 pronuntata de Curtea de Apel Cluj (de anulare a tuturor actelor subsecvente contractului de donatie a carui nulitate s-a constatat), dădea vocația reclamantului (respectiv antecesoarei acestuia) de a pretinde pe calea unei acțiuni în justiție restituirea prețului achitat, actualizat cu rata inflației. Aceasta deoarece, dreptul de a pretinde pe calea unei acțiuni în justiție restituirea prețului achitat, actualizat cu rata inflației pentru chiriașii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile a fost consacrat legislativ prin O.U.G. nr. 184/2002, aprobată prin Legea nr. 48/2004.
Prin acest act normativ au fost introduse alin. (2) și (3) ale art. 51 din Legea 10/2001 în conformitate cu care: „(2) Cererile sau acțiunile în justiție privind restituirea prețului actualizat plătit de chiriașii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile sunt scutite de taxe de timbru. (3) Restituirea prețului actualizat plătit de chiriașii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr.112/1995, cu modificările și completările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile se face de către Ministerul Finanțelor Publice din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin. (6) din Legea nr. 112/1995, cu modificările ulterioare”. Prin urmare, dreptul reclamanților de a cere pe calea unei acțiuni în justiție restituirea prețului achitat, actualizat cu rata inflației s-a născut la data la care a fost pronuntata decizia civila irevocabila nr. 678/R/2005 pronuntata de Curtea de Apel Cluj.
Acest drept material la acțiune al reclamanților având ca obiect restituirea prețului actualizat cu rata inflației pentru apartamentul dobândit în baza contractului de vânzare-cumpărare nr._/20.01.1998 este supus termenului general de prescripție de 3 ani, aplicabil, în lipsa unor reglementări speciale, derogatorii, oricăror raporturi obligaționale.
La data sesizării instanțelor în prezentul litigiu – 02.02.2012 – el era stins prin efectul sancționator al prescripției extinctive. Din aceste considerente, instanta a respinge excepția prescripției dreptului de a solicita valoarea de piață a imobilului invocate de către pârât prin întâmpinare, ca neîntemeiată, dar a admis excepția prescripției dreptului de a solicita prețul actualizat al imobilului invocate de către pârât prin întâmpinare.
F. de solutia oferita exceptiei prescriptiei, instanta a respins cererea de obligare la plata prețului actualizat al imobilului formulată de către reclamantul G. V., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cererea fiind prescrisă.
Pe fond, analizând actele și materialul probatoriu existent la dosarul cauzei, instanța a reținut următoarele:
În fapt, antecesoarea reclamantului—numita G. V. a cumparat prin contractul nr._/20.01.1998 incheiat cu Consiliul Local al mun. Cluj N. imobilul apartamentul nr. 2 situat in Cluj N., .. 2, Jud. Cluj.
Prin decizia civila irevocabila nr. 678/R/2005 pronuntata de Curtea de Apel Cluj s-a constatat nulitatea absoluta a contractului de donatie autentificat la 25.03.1952, incheiat intre donatorii V. Oszkar si M. si donatara Casa de Asigurari Reciproce din Cooperativa Mestesugareasca Cluj si a actelor subsecvente, respectiv a contractului de donatie autentificat la 16.03.1962, incheiat intre donator Casa de Asigurari Reciproce din Cooperativa Mestesugareasca Cluj si S. R. si a contractului nr._/20.01.1998 incheiat intre Consiliul Local al Mun. Cluj N. in calitate de vanzator si G. V., in calitate de cumparatoare, „neputandu-se retine buna credinta a subdobanditorilor, cata vreme existenta autorizatiei, conditie de valabilitate a actului initial, rezulta din chiar cuprinsul acestuia, cartea funciara intregindu-se cu inscrisurile privitoare la inscrieri, conform art. 6 din Decretul Lege nr. 115/1938 in vigoare la data inscrierii dreptului dobandit in baza contractului initial” (f. 4 din decizia de casare, penult. paragraf).
În drept, potrivit art. 50 ind. 1 din Legea nr. 10/2001, proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, au dreptul la restituirea prețului de piata al imobilelor, stabilit conform standardelor de evaluare. Valoarea despăgubirilor se stabileste prin expertiza.
În speță, intrucat prin decizia civila irevocabila nr. 678/R/2005 pronuntata de Curtea de Apel Cluj prin care s-a constatat nulitatea absoluta a contractului nr._/20.01.1998 incheiat intre Consiliul Local al Mun. Cluj-N. in calitate de vanzator si G. V., in calitate de cumparatoare, s-a stabilit ca nu se poate retine buna credinta a subdobanditorilor, instanta a constatat ca dispozitiile legii 112/1995 nu au fost respectate, atat vanzatorul cat si cumparatorul fiind de rea credinta si savarsind o frauda la lege prin incheierea contractului de vanzare cumparare, instanta a constatat ca nu sunt indeplinite conditiile prev de art. 50 ind. 1 din Legea nr. 10/2001.
Pentru aceste considerente, instanta a respins cererea de obligare la plata valorii de piață a imobilului, formulată de către reclamantul G. V. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, ca neîntemeiată.
Referitor la cheltuielile de judecată, instanța a arătat că potrivit art. 274 alin.1 C. proc. civilă, „partea care cade în pretenții va fi obligată, la cererea celeilalte părți, la plata cheltuielilor de judecată”. Având în vedere acest temei juridic, principiul disponibilității care guvernează întregul proces civil, precum și solutia pronuntata, instanta a respins cererea reclamantului de obligare la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată si a lua act că pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Reclamantul a declarat recurs impotriva sentintei, solicitand, in principal casarea in întregime a sentinței atacate si trimiterea spre rejudecare in fond, în ceea ce privește admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune, iar în subsidiar modificarea in întregime a sentinței atacate, in sensul admiterii acțiunii, in principal in sensul obligării pârâtului la plata sumei de 211.970 LEI, reprezentând valoarea de piața al apartamentului nr.2, situat in Cluj-N. ..2, jud.Cluj, conform expertizei intocmite in prezenta cauza de dl. expert B. C.. Iar in subsidiar, a sumei de 17.029, 37 LEI, reprezentând prețul actualizat plătit de antecesoarea reclamantului pentru apartamentul nr.2, situat in Cluj-N., ..2, jud.Cluj, conform raportului de expertiza efectuat de dna. expert H. M., cu cheltuieli de judecata in fond si in recurs.
În motivarea cererii s-a arătat că hotărârea este netemeinica si nelegala si a fost data fără a intra in cercetarea fondului, astfel incât, in conformitate cu art. 312 alin 3 si 5 se impune casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
In susținerea recursului, reclamantul a invocat următoarele motive de netemeinicie si nelegalitate a sentinței atacate:
In mod greșit a procedat instanța la admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune pentru restituirea prețului actualizat, in condițiile in care decăderea pârâtului din dreptul de a invoca excepția prescripțiie dreptului la acțiune a fost invocată in limine litis ,prin precizarea de acțiune depusa la data de 26 iunie 2013( fila 146-147, dosar de fond), si de asemenea a invocat-o si in cadrul dezbaterilor pe fond. Arată ca, in ședința imediat următoare depunerii intampinarii din data de 15.05.2013, respectiv ședința de judecata din data de 16.05.2013, cauza s-a aflat in stare de amânare pentru studiul raportului de expertiza asa cum se arata si in incheierea de ședința de la acea data. Mai mult, instanța de fond nu le-a acordat niciodată cuvântul pe excepțiile invocate prin intampinare, si astfel a presupus ca acestea au fost unite cu fondul. D. urmare, a revenit asupra acestor excepții in dezbaterile pe fond prin concluziile scrise depuse la dosar.
Parata nu a invocat la primul termen de judecata excepția prescripției dreptului la acțiune iar potrivit art.2513 Cod civil prevede: "prescripția poate fi opusa numai in prima instanța, prin intampinare sau, in lipsa invocării, cel mal târziu la primul termen de judecata la care părțile sunt legal citate "
De asemenea art. 114 ind. 1 vechiul Cod de procedura Civila, prevede ca: „ Președintele va dispune in același timp sa se comunice paratului odată cu citația, copii de pe cerere si de pe inscrisuri, punandu-i-se in vedere obligația de a depune la dosar întâmpinare cel mal târziu cu 5 zile înainte de termenul stabilit pentru judecata ".
Art. 103 Cod Procedura Civila prevede: "neexercitarea oricărei cai de atac si neindeplinirea oricărui act de procedura in termenul legal atrage decăderea, afara de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește ca a fost împiedicata printr-o împrejurare mal presus de voința ei". Si având in vedere cele de mai sus in mod greșit instanța de fond a admis excepția prescripției, deși parata nu a invocat aceasta excepție, instanța de fond nu trebuia sa o invoce din oficiu.
În mod greșit instanța de fond a respins acțiunea sa prin care a solicitat in principal obținerea despăgubirilor reprezentând valoarea de circulație a imobilului situat in Cluj-N., ..2, jud. Cluj, deși toate condițiile prevăzute de legea 1/2009 sunt îndeplinite in prezenta cauza, căci prin decizia civila 678/R/2005 pronunțata de Curtea de Apel Cluj s-a soluționat o acțiune de drept comun întemeiata pe dispozițiile codului civil (resoluto jure dantis, resolvitur ius accipientis), insă instanțele nu au stabilit ca antecesoarea sa a fost de rea credința si nici ca dispozițiile legii 112/1995 au fost incalcate. Prin urmare apreciază că este indreptatit sa beneficieze de despăgubiri pentru valoarea de circulație al imobilului situat in Cluj-N., ..2, ..
Contractul de vanzare-cumparare prin care antecesoarea sa a cumpărat apartamentul nr.2 situat in Cluj-N., ..2, a fost încheiat cu respectarea in totalitate a disp. 9 si 10 din Legea 112/1995, intrucât imobilul nu afost restituit foștilor proprietari, antecesoarea sa avea calitatea de chiriaș in imobil, apartamentul nu făcea, intrucât rin urmare toate aceste condiții prevăzute de legea 112/1995 au fost indeplinite de antecesoarea recurentului, asa cum a arătat mai sus, astfel incat contractul de vanzare-cumparare a fost încheiat cu respectarea tuturor condițiilor legale. Decizia Curții de Apel prin care s-a constatat nulitatea absoluta al acestui contract nu a stabilit faptul ca acest contract de vânzare- cumpărare a fost încheiat cu eludarea dispozițiilor Legii 112/1995, astfel incat in cauza sunt aplicabile dispozițiile art.50 ind.l al Legii 10/2001, astfel cum a fost modificata prin Legea 1/2009.
./2009, care a modificat legea 10/2001, prevede: „Art. 50 ind.l - (1) Proprietarii ale căror contracte de vanzare-cumparare, incheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive si irevocabile au dreptul la restituirea prețului de piața al imobilelor, stabilit conform standardelor de evaluare.
(2) Valoarea despăgubirilor prevăzute la alin. (1) se stabilește prin expertiza". Si având in vedere ca in cauza nu s-au eludat dispozițiile Legii 112/1995, sunt indreptatit sa fiu despăgubit cu valoarea de circulație al imobilului.
Având in vedere ca in cauza nu au fost incalcate dispozițiile Legii 112/1995, in cauza sunt aplicate dispozițiile art. 50 ind. 1 arătate in alin. precedent.
In drept, s-au invocat dispozițiile art.299, 304, 312 C.pr.civ., art.2513 si urm. Noul Cod Civil, legea 1/2009, legea 10/2001, legea 112/1995.
Prin întâmpinarea formulată de intimatul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, s-a solicitat respingerea recursului.
În susținerea poziției procesuale intimatul a reiterat apărările invocate in fața primei instanțe.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate și a ansamblului probator administrat în cauză, tribunalul reține următoarele:
În ceea ce privește prescripția dreptului la acțiune pentru restituirea prețului actualizat, în speță, sunt incidente dispozițiile Decretului nr. 167/1958, nu cele ale art. 2513 C.civ., având în vedere dispozițiile art. 201 din Legea 71/2011 și împrejurarea că prescripția dreptului la acțiune a început să curgă înaintea intrării în vigoare a Noului Cod Civil.
Ori, în condițiile Decretului nr. 167/1958, potrivit art. 18, prescripția dreptului la acțiune trebuie verificată din oficiu de către instanță, fiind deci o chestiune de ordine publică .
În aceste condiții, instanța putând invoca chiar din oficiu prescripția dreptului la acțiune al reclamanților, chiar dacă ar fi reală, este lipsită de relevanță imprejurarea că excepția prescripției dreptului la acțiunea ar fi fost invocată de către pârât ulterior primului termen.
Pentru considerentele arătate, apreciem neîntemeiate criticile aduse de reclamant soluției dată de instanță excepției prescripției dreptului la acțiune pentru restituirea prețului actualizat.
În ceea ce privește pretenția reclamantului la restituirea prețului de piață a imobilului, în condițiile prev. de Legea nr. 1/2009, aceasta este neîntemeiată.
Potrivit legii invocată de drept temei al pretenției reclamantului, obținerea prețului de piață al imobilelor era condiționată de încheierea contractului de vânzare-cumpărare cu prev. Legii nr. 112 /1995.
Art. 1 alin 2 ,3 și 4 din HG 11/1997 prevăd următoarele:
"(2) Imobilele cu destinația de locuințe trecute ca atare în proprietatea statului, cu titlu, sînt acele imobile care erau folosite ca locuințe și care au fost preluate în proprietatea statului cu respectarea legilor și decretelor în vigoare la data respectiva, cum sînt: Decretul nr. 92/1950, Decretul nr. 111/1951, Decretul nr. 142/1952, Legea nr. 4/1973 și Decretul nr. 223/1974."
"(3) Prin imobil trecut în proprietatea statului potrivit Decretului nr. 92/1950 se înțelege imobilele naționalizate cu respectarea prevederilor art. I pct. 1-5 și ale art. II din decrete, precum și cu respectarea identității între persoana menționată ca proprietar în listele-anexa la decret și adevăratul proprietar al imobilului la data nationalizarii."
"(4) Locuintele care au fost preluate de stat cu nerespectarea prevederilor legale în vigoare la data respectiva sau care au intrat în posesia acestuia în condițiile inexistentei unei reglementări legale care sa reprezinte temeiul juridic al constituirii dreptului de proprietate al statului sînt considerate ca fiind trecute fără titlu în posesia acestuia și nu intra sub incidenta Legii nr. 112/1995.
În ceea ce privește preluarea de către stat a imobilului in litigiu, prin Decizia Civilă NR. 778/R/2005, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, s-a constatat cu autoritate de lucru judecat, că preluarea imobilului de către stat nu a fost validă, intrucât din insuși cuprinsul actului de preluare acestuia rezulta inexistența condițiilor de validitate ale actului de donație prev. in art. 26 din Deciziunea nr. 1827/1950 emisă de Ministerul Justiției.
Intrucât la preluarea imobilului in litigiu nu au fost respectate dispozițiile legale in vigoare la data preluării, concluzia care se impune este aceea că a fost preluat de stat fără titlu, astfel încât, potrivit art. 4 din HG 11/1997 imobilul nu intră sub incidența Legii 112/1995 și in consecință nu putea fi înstrăinat antecesoarei reclamantei in condițiile acestei legi.
Astfel, in mod cert actul de înstrăinare încheiat antecesoarei reclamantului nu a fost incheiat cu respectarea disp. Legii 112/1995.
În consecință, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege, pretențiile reclamantului la restituirea prețului de piață al imobilului este neîntemeiată.
Pentru motivele arătate în temeiul art. 295, 296 C.pr.civ., instanța va respinge apelul declarat, păstrând în întregime hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul G. V. împotriva Sentinței civile nr._/12.12.2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Cluj-N., pe care o menține în totul.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Aprilie 2014.
Președinte, C.-V. B. | Judecător, C.-A. C. | |
Grefier, G.-C. Ț. |
Red.dact.C.B./C. E. /13.06.2014
4 ex/
Jud.fond. V. C. I. C.
| ← Succesiune. Decizia nr. 120/2014. Tribunalul CLUJ | Prestaţie tabulară. Decizia nr. 715/2014. Tribunalul CLUJ → |
|---|
