Pretenţii. Decizia nr. 155/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 155/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 04-03-2014 în dosarul nr. 2233/296/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 155/A/2014
Ședința publică din 04 Martie 2014
Instanța alcătuită din:
PREȘEDINTE O.-C. T.
JUDECĂTOR A.-F. D.
GREFIER G.-C. Ț.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de reclamantul apelant B. S. împotriva Sentinței civile nr. 2071/01.02.2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Cluj-N., privind și pe intimat V. M., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Se constată că dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de 18 februarie 2014, când părțile au pus concluzii conform încheierii de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 2071/01.02.2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Cluj-N., s-a respins cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamantul B. S., în contradictoriu cu pârâtul M. V., ca neîntemeiată.
S-a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de către pârât, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Mai întâi, din punct de vedere al contextului în care au fost săvârșite de către pârât pretinsele faptele ilicite ce-i sunt imputate de către reclamant prin acțiunea în răspundere civilă delictuală pentru fapta proprie dedusă judecății în prezentul dosar, instanța a reținut că la data comiterii acestora reclamantul deținea funcția de președinte al Agenției Naționale de Administrare Fiscală (A.N.A.F.), iar pârâtul pe cea de senator în Parlamentul României și, totodată, de vicepreședinte al Comisiei pentru cercetarea abuzurilor, combaterea coruptiei și petitii din Senatul României.
În ceea ce privește faptele pretins ilicite și prejudiciabile pentru onoarea și reputația sa, invocate de către reclamant, acestea constau în afirmațiile referitoare la persoana sa cuprinse în două comunicate de presă publicate de către pârât la datele de 04.02.2011 și 10.02.2011 (f. 14 - 17).
Din cele două comunicate de presă în discuție rezultă că afirmațiile pârâtului referitoare la persoana reclamantului, incriminate drept calomnioase și denigratoare, au fost următoarele: 1) „Conform unor informații scăpate pe surse din DNA, săptămâna viitoare urmează sa aibă loc anchete si arestări si la vămile din vestul tarii, respectiv din județele A. si T. (...). Aștept sa se ajungă la președintele ANAF, S. B.”; 2) „Opinia publica trebuie sa știe ca fosta șefa a Vămii Halmeu a fost numita temporar in funcție in septembrie 2009, printr-un ordin semnat de președintele ANAF, S. B.. Opinia publica trebuie sa știe ca fosta șefa a Vămii Halmeu a predat suma de 130.000 de euro pentru numirea sa temporara in funcție unui om de afaceri din Cluj-N., L. F., cunoscut ca apropiat si sponsor important al PDL. Opinia publica trebuie sa știe ca fosta șefa a Vămii Halmeu nu a fost numita definitiv in funcție pentru ca nu a achitat diferența pretinsa de 300.000 euro si ca ulterior președintele ANAF, S. B., l-a numit sef al Vămii Hamleu pe G. Târlea, fost vameș la Vama Moravita, originar din A., cunoscut drept un apropiat al primarului G. Falca” (comunicatul de presă din 04.02.2011) și „Apel către procurorii DNA: Nu-l lăsați in pace pe „S.”!; 1) „Președintele ANAF, S. B., este cercetat în dosarul Parchetului de pe lângă Tribunalul C. nr. 949/ P/2009 pentru implicare în contrabandă cu țigări și motorină”; 2. „Președintele ANAF, S. B., este vizat în dosarul DNA privind returnarea de TVA de 60 milioane euro, în care au fost arestați directorii de la UCM Reșița, directorul Autorității Vamale Portuare C., afaceristul libanez Said Baaklini, apropiat de unii lideri centrali ai PDL, și a fost începută urmărirea penală împotriva senatorului democrat-liberal de C., M. Banias”; 3. „Numele președintelui ANAF, S. B., apare în dosarul mitei oferite de fosta șefă a Vămii Halmeu, N. D., căreia i-a semnat ordinul de numire temporară în funcție după ce a achitat suma de 130.000 euro, însă nu i-a semnat numirea definitivă întrucât aceasta nu a mai achitat diferența pretinsă de 300.000 euro, iar ulterior a numit în fruntea Vămii Halmeu un apropiat al tutorelui său politic G. F., respectiv pe G. Târlea, originar din A., pe care l-a transferat de la Vama Moravița. Totodată, o anumită parte a mitei de 130.000 euro a ajuns la subalternul său R. M., până ieri director al Autorității Naționale a Vămilor și vicepreședinte al ANAF, iar cea mai mare parte a acesteia a ajuns la stafful de campanie al PDL pentru alegerile prezidențiale din 2009, soldate cu realegerea președintelui T. B.. Mai exact, există date că cea mai mare parte a mitei a ajuns la un anume Eugeniu P., din stafful de campanie al PDL, născut la 25.04.1944, care figurează pe listele de donatori ai PDL și este cunoscut drept o persoană care împărțea funcții și colecta fonduri pentru campaniile electorale ale principalului partid de guvernământ”; 4) „Potrivit unor lideri sindicali ai vameșilor din România, președintele ANAF, S. B., n-a fost străin de contrabanda și de corupția de la Vama Șiret, unde i-a înlocuit pe vameșii mai intransigenți”; 5) „Potrivit propriilor mele investigații, președintele ANAF, S. B., nu este străin de contrabanda și de corupția din vămile din județele T. și A. (zona sa de baștină), care este patronată de amicii și tutorii săi politici, G. F. și T. I., ministrul Administrației și Internelor. Toate numirile, transferurile și detașările din vămile din această zonă au fost decise în ultimii ani de S. B., iar șeful vameșilor din zonă, A. M. (directorul Direcției Regionale Vamale Timișoara), este un apropiat, un promovat și un protejat al triadei F.-I.-B.” (comunicatul de presă din data de 10.02.2011).
Analizând în acest context - prin prisma motivelor de fapt invocate de reclamant în cuprinsul cererii de chemare în judecată - întrunirea în speță a condițiilor impuse de disp. art.998 - 999 C. civ. pentru a putea fi antrenată răspunderea civilă delictuală a unei persoane pentru fapta proprie, instanța a apreciat ca nefiind îndeplinită condiția existenței unei fapte ilicite care să poată fi reținută în sarcina pârâtului legat de afirmațiile la adresa reclamantului cuprinse în cele două comunicate de presă mai sus menționate, pentru argumentele ce vor fi expuse în continuare:
Așadar, pentru a stabili dacă afirmațiile pârâtului din cele două comunicate de presă mai sus menționate reprezintă fapte ilicite care să atragă răspunderea sa civilă în plan delictual, “acuzațiile” conținute de acestea se impun a fi analizate prin prisma libertății de exprimare în cazul mass-media, consacrată de art.10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și a principiilor cristalizate în jurisprudența CEDO în această materie. Aceasta deoarece, față de conținutul afirmațiilor din cele două comunicate de presă, rezultă că ele se înscriu în mod evident în sfera unei dezbateri de interes general (ceea ce atrage un control strict al necesității restricțiilor impuse libertății de exprimare), iar, pe de altă parte, conform celor statuate de către Curtea Europeană, de protecția conferită ziariștilor profesioniști trebuie să beneficieze și alte persoane care își exprimă opiniile cu privire la subiecte de interes public prin intermediul mass-media, inclusiv politicienii (cauza Castells c. Spaniei, hotărârea din 23.04.1992).
În acest sens, instanța a apreciat că prezintă relevanță principiile statuate de către Curtea de la Strasbourg, printre altele, și în cauza B. c. Moldovei (hotărârea din 23.04.1992) conform cărora libertatea de exprimare constituie unul din fundamentele esențiale ale unei societăți democratice, iar protecția care trebuie acordată presei este de o importanță deosebită. Chiar dacă presa nu trebuie să depășească limitele stabilite inter alia în scopul „protecției reputației sau drepturilor altor persoane”, este, totuși, sarcina ei să comunice informații și idei de interes public. Presa are nu doar sarcina de a comunica astfel de informații și idei: publicul, de asemenea, are dreptul de a le primi. Altfel, presa nu ar putea să joace rolul său vital de „câine de pază public”. Totuși, articolul 10 al Convenției nu garantează o libertate de exprimare nelimitată chiar și în ceea ce privește relatările presei cu privire la chestiuni de interes public deosebit. Conform termenilor din paragraful 2 al articolului, exercitarea acestei libertăți presupune „obligații și responsabilități”, care, de asemenea, se aplică presei. Aceste „obligații și responsabilități” pot avea însemnătate când, la fel ca și în această cauză, există o întrebare cu privire la atacul asupra reputației unor persoane private și subminarea „drepturilor altor persoane”. Datorită „obligațiilor și responsabilităților” inerente exercitării libertății de exprimare, protecția acordată de articolul 10 jurnaliștilor în ceea ce privește relatarea cu privire la chestiunile de interes general, este supusă condiției ca ei să acționeze cu bună-credință pentru a oferi informații corecte și credibile în conformitate cu etica jurnalistică.
Astfel, din hotărârea mai sus menționată, precum și din numeroase alte hotărâri ale Curții de la Strasbourg se conturează principiul conform căruia adevărul obiectiv al afirmațiilor nu trebuie să fie singurul criteriu ce se impune a fi luat în considerare în situația în care se analizează o acuzație de calomnie, elementul determinant trebuind să fie buna-credință a autorului afirmațiilor care afectează reputația persoanei vătămate. În consecință, atunci când persoana acuzată de săvârșirea unui delict de presă nu poate dovedi întrutotul exactitatea afirmațiilor făcute, este necesară analiza atitudinii subiective a acesteia în raport atât cu adevărul afirmațiilor sale (verificând dacă a cunoscut sau nu că acestea sunt false, precum și dacă a depus diligențele necesare în circumstanțele date pentru a verifica autenticitatea afirmațiilor), cât și cu scopul demersului jurnalistic (verificând dacă a urmărit să informeze opinia publică asupra unor chestiuni de interes public, îndeplinindu-și astfel datoria de a răspândi informații și idei asupra unor subiecte de interes general, chiar dacă aceasta implică uneori în mod inerent afectarea reputației persoanei vizate, sau a avut numai intenția de a afecta în mod gratuit reputația acesteia).
Examinând prin prisma principiilor mai sus redate legitimitatea afirmațiilor cuprinse în cele două comunicate de presă ale pârâtului, instanța a reținut că din probele administrate în cauză rezultă că acestea au avut o bază factuală suficientă, ceea ce conturează existența unei bune credințe din partea pârâtului în relatarea aspectelor cuprinse în acele comunicate.
Astfel, afirmația pârâtului „Președintele ANAF, S. B., este cercetat în dosarul Parchetului de pe lângă Tribunalul C. nr.949/P/2009 pentru implicare în contrabanda cu țigări și motorină” -cuprinsă în comunicatul de presă din 10.02.2011 - este susținută de adresa din 31.08.2009 emisă de către P. de pe lângă Tribunalul C. către Ministerul Finanțelor Publice, conform căreia reclamantul, alături de alte patru persoane, a fost citat pentru data de 16.09.2009, în vederea audierii sale în calitate de făptuitor în dosarul nr.949/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul C., cât și de comunicatul de presă al Parchetului de pe lângă Tribunalul C. din data de 26.02.2011, ulterior declarației de presă a pârâtului (filele 44, 45 din dosarul Judecătoriei Satu M.).
Referitor la afirmațiile cuprinse în aceeași declarație de presă din 10.02.2011, conform cărora „Președintele ANAF, S. B., este vizat în dosarul DNA privind returnarea de TVA de 60 milioane euro, in care au fost arestați directorii de la UCM Reșița, directorul Autorității Vamale Portuare C., afaceristul libanez Said Baaklini, apropiat de unii lideri centrali ai PDL, și a fost începută urmărirea penală împotriva senatorului democrat-liberal de C., M. Banias”, pârâtul a depus la dosar mai multe articole de presă din cursul anului 2010 referitoare la ancheta penală derulată de către D.N.A. cu privire la returnarea de T.V.A. de 60 milioane euro solicitată de omul de afaceri libanez Said Baaklini (filele 338 - 345) - în cuprinsul articolului de la fila 344 din dosar existând următoarea referire expresă „În dosar sunt cercetați Said Baaklini, directorul general al UCM. Reșița, A. C. și A. P., director executiv al aceleiași societăți. Totodată, procurorul B. a declarat - fără a oferi alte detalii - că ramificațiile în caz ar ajunge până la șeful ANAF, S. B., care ar fi avut o discuție cu A. P. pe această temă”.
Nici afirmația pârâtului conform căreia „Numele președintelui ANAF S. B. apare în dosarul mitei oferite de fasta șefa a Vămii Halmeu N. D.” nu poate fi considerată una fără suport factual, având în vedere că la dosarul cauzei a fost depus rechizitoriul întocmit de către D.N.A. - Serviciul Teritorial Oradea în dosarul nr.18/P/2010 (filele 304 - 317) - care atesta existența unui dosar penal privind săvârșirea de către numita N. D. și de către alte persoane urmărite penal în dosarul respectiv a unor infracțiuni de trafic de influență, complicitate la trafic de influență, cumpărare de influență și complicitate la cumpărare de influență, săvârșite în legătură cu numirea temporară a inculpatei N. D. în funcția de șef al Biroului Vamal Halmeu în cursul anului 2009 -, iar, potrivit art.7 alin.101 din H.G. nr.109/2009, reclamantul, în calitate de președinte al A.N.A.F., avea atribuția de a emite un aviz conform pentru numirea respectivă.
Cu privire la afirmația „Președintele ANAF S. B. n-a fost străin de contrabanda și de corupția de la Vama Siret, unde i-a înlocuit pe vameșii mai intransigenți”, pârâtul a învederat că a făcut această afirmație având în vedere comunicatele de presă în acest sens ale Sindicatului Național al Polițiștilor și Vameșilor Pro Lex, emise în datele de 03.02.2011 și 26.02.2011 (depuse la filele 46 și 47 din dosarul Judecătoriei Satu M.).
Potrivit susținerilor pârâtului, afirmația „Președintele ANAF, S. B., nu este străin de contrabanda și de corupția din vămile din județele T. și A.” a fost bazată pe faptul că reclamantul, în exercitarea atribuțiilor sale ca președinte al A.N.A.F., a fost cel care l-a numit în funcția de director al Direcției Regionale de Accize și Operațiuni Vamale Timișoara pe numitul A. M. (aspect recunoscut de reclamant prin răspunsul la întrebarea nr.12 din interogatoriu - fila 18), iar din mai multe relatări din presă (Jurnalul Național din 14.01.2011 și HotNews.ro din 07.02.2011) a cules informația conform căreia în data de 13 ianuarie 2011 procurorii de la Serviciul Teritorial Timișoara al D.I.I.C.O.T. au început urmărirea penală împotriva numitului A. M. pentru favorizarea infractorului, reținându-se în sarcina sa că în luna noiembrie 2010 ar fi permis trecerea prin Vama Jimbolia a două autotrenuri cu_ pachete de țigări de contrabandă din Serbia. De asemenea, în justificarea aceleiași afirmații, pârâtul a mai arătat că aceasta a fost făcută și pornind de la o relatare din emisiunea Observator a postului de televiziune Antena 1 din 23.02.2011, conform căreia un fost șef al Biroului Vamal Moravița, județul T. și un polițist arestat de la această vamă au declarat că „Regina” corupției în vămi este președintele ANAF, S. B..
Rezultă, așadar, că toate afirmațiile referitoare la persoana reclamantului cuprinse în comunicatul de presă din data de 10.02.2011 au fost formulate de către pârât pe baza unor informații obținute din diferite relatări ale mass-media sau, după caz, din comunicate de presă ori alte documente oficiale ale instanțelor și parchetelor, ceea ce conduce la concluzia că acestea puteau fi considerate drept afirmații credibile, referitoare la fapte veridice, care puteau fi aduse la cunoștința publicului. De altfel, instanța reține că niciuna dintre afirmațiile mai sus enumerate nu conține acuzații clare, explicite, privind săvârșirea vreunei fapte penale de către reclamant, ci întregul comunicat de presă se constituie într-o sinteză a dosarelor penale în care reclamantul era la momentul respectiv cercetat sau, după caz, vizat, conform opiniei pârâtului.
Cât privește afirmația „Conform unor informații scăpate pe surse din DNA, săptămâna viitoare urmează sa aibă loc anchete si arestări si la vămile din vestul tarii, respectiv din județele A. si T. (...). Aștept sa se ajungă la președintele ANAF, S. B.” - cuprinsă în comunicatul de presă din 04.02.2011 - instanța a aprecit că nici nu poate fi considerată că fiind una cu caracter ilicit, cu atât mai puțin cu cât aceasta nu conține vreo acuzație concretă împotriva reclamantului, ci exprimă doar o dorință, o așteptare a pârâtului, având mai degrabă caracterul unei judecăți de valoare, iar nu al unei acuzații referitoare la fapte.
Concluzionând astfel, prin prisma considerentelor mai sus expuse, că în sarcina pârâtului nu poate fi reținută săvârșirea unei fapte culpabile constând în atingeri aduse prestigiului, onoarei, demnității sau reputației reclamantului prin comunicatele de presă emise în datele de 04.02.2011 și 10.02.2011 și având în vedere necesitatea întrunirii cumulative a cerințelor prevăzute de disp. art.998 - 999 C. civ. - împrejurare în raport de care apare ca fiind inutilă analizarea celorlalte condiții prevăzute de dispozițiile legale în discuție pentru antrenarea răspunderii civile delictuale, instanța a apreciat că acțiunea dedusă judecății de către reclamant, astfel cum a fost aceasta precizată, se impune a fi respinsă ca neîntemeiată.
Referitor la cheltuielile de judecată ocazionate pârâtului de prezentul litigiu, instanța a reținut că raportat la soluția ce urmează a fi pronunțată cu privire la cererea de chemare în judecată formulată de reclamant acesta apare ca fiind partea căzută în pretentii, putând fi obligat să plătească cheltuieli de judecată pârâtului, potrivit art.274 alin.1 C. proc. civ. Însă, având în vedere că pârâtul în speță, deși a solicitat obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, nu au depus nicio dovadă în justificarea acestei cereri, instanța a respins-o ca neîntemeiată.
_
Împotirva Sentinței civile nr. 2071/01.02.2013, pronunțată de Judecătoria Cluj-N., în dosar nr._, a declarat apel la Tribunalul Special Cluj, reclamantul B. S., prin care a solicitat anularea sentinței atacate și reținând cauza spre rejudecare, să se dispună admiterea cererii de chemare în judecată ca fiind întemeiată, pentru motivele arătate în scris, la Tribunalul Special, cu cheltuieli de judecată.
În susținerile situației de fapt a arătat următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Satu M., a solicitat instanței să constate că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale și să oblige pârâtul la plata unor daune morale în valoare 1 RON, modificate ulterior la 1.000.000 Euro, publicarea hotărârii judecătorești pronunțate în prezenta cauză, pe cheltuiala pârâtului, în două numere consecutive a două cotidiane naționale, cu aceleași caractere ca și articolele de fond, difuzarea conținutului dispozitivului hotărârii judecătorești pronunțate în prezenta cauză, pe cheltuiala pârâtului, în două zile consecutive, la posturile de televiziune Realitatea TV și Antena 3, în intervalul orar 20-22 și plata cheltuielilor de judecată.
Astfel, pârâtul a lansat prin intermediul mass-media o adevărată campanie de defăimare a sa, făcând referiri grave și calomnioase la adresa sa, acestea fiind de natură a-i aduce grave prejudicii atât imaginii de persoană publică, dar și vieții private, familiale.
Pârâtul, făcând afirmații repetate, a persistat în denigrarea sa, prin transmiterea către public a ideii că este o persoană coruptă, de o moralitate îndoielnică, fiindu-i astfel încălcat dreptul la onoare și reputație potrivit art. 26 din Constituția României.
De asemenea, art. 10 din C.E.D.O., garantează libertatea de exprimare însă precizează și limitele ei, presupunând luarea în considerare a unor interese de ordin general - reputația și drepturile ce aparțin altei persoane.
Având în vedere că afirmațiile făcute de pârâtul Vaier M. nu se sprijină pe dovezi clare si concrete, fiind făcute în scop denigrator, apreciază că în speța sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale.
Codul civil prevede că pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cere întrunirea următoarelor condiții:
Existența unei fapte ilicite,existența unui prejudiciu,existenta unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, existența vinovăției celui ce a cauzat prejudiciul.
În ce privește existența unei fapte ilicite, arată că instanța a respins cererea de chemare în judecată a sa pe considerentul că în sarcina pârâtului nu poate fi reținută săvârșirea unei fapte culpabile constând în atingeri aduse prestigiului, onoarei, demnității, în atingeri aduse prestigiului, onoarei, demnității sau reputației reclamantului prin comunicatele de presă prin comunicatele de presă avute în vedere, astfel încât a considerat inutilă analizarea celorlalte condiții necesare pentru antrenarea răspunderii civile delictuale.
A mai arătat că revine și insistă asupra îndeplinirii acestei condiții, pornind chiar de la definiția faptei ilicite. Astfel, fapta ilicită este definită ca fiind, orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparținând unei persoane.
In situația de față, fapta ilicită este determinată de afirmațiile calomnioase ale pârâtului, afirmații nesusținute prin documente oficiale.
Atunci când se examinează fapta ilicită, ca element al răspunderii civile delictuale, se are în vedere obiectivarea, manifestarea exterioară a atitudinii de conștiință și voință a unei anumite persoane. Nu interesează forma de vinovăție cu care autorul faptei a acționat, se reține doar că printr-o manifestare exterioară a unei persoane, s-a introdus în contextul relațiilor sociale un factor nepermis, prin care s-a încălcat norma dreptului obiectiv și s-au adus prejudicii unui drept subiectiv. Astfel, caracterul ilicit al faptei decurge din această încălcare, fără a interesa, pentru definirea acestui caracter, atitudinea subiectivă a autorului față de fapta sa.
Astfel, contrar susținerilor pârâtului, învederează instanței că nu a fost niciodată cercetat pentru fapte penale de către vreun organ abilitat în acest sens cu privire la asa-zisul dosar „mita în vămi". Consecința acestor afirmații vădit calomnioase, lipsite de fundament bazat pe înscrisuri oficiale care să poată duce la concluzia că subsemnatul am săvârșit diverse fapte de natură a fi pedepsite de legea penală, constă în inducerea în eroare în rândul telespectatorilor și cititorilor presei scrise unei impresii eronate despre mine, impresie care îmi afectează în mod negativ imaginea de persoană publică.
Potrivit art. 998 Cod civil, orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-1 repara.
Instanța a motivat în sensul că afirmațiile pârâtului au mai degrabă caracterul unor judecăți de valoare, decât al unei acuzații referitoare la fapte.
Existența faptelor poate fi demonstrată, în timp ce adevărul unor judecăți de valoare nu este susceptibil de a fi dovedit. In ceea ce privește judecățile de valoare, cerința de a le dovedi adevărul este imposibil de îndeplinit și constituie o încălcare a libertății de exprimare. Concluzionează că expunerea unor fapte are un efect sporit de convingere. In același timp necesită demonstrarea veridicității faptelor. Formularea de opinii este legată de perceperea subiectivă a realității și de aceea este imposibil a demonstra corespunderea lor realității.
Pârâtul a făcut afirmații despre apelant, pe care mai apoi a încercat să le susțină, inclusiv la dosarul cauzei se pot găsi o . înscrisuri prin care a încercat să găsească o justificare.
Se poate concluziona că afirmațiile pârâtului, având în vedere eforturile acestuia de a le dovedi, reprezintă mai degrabă fapte expuse de către acesta, ci nu simple judecăți de valoare. Astfel cum expunerea unor fapte are un efect sporit de convingere, mi-a fost încălcat dreptul la imagine și demnitate.
Protecția vieții intime, familiale și private este garantată prin consacrarea constituțională a dreptului la propria imagine. Astfel, prin art. 30 din Constituție se arată că „Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei și nici dreptul la propria imagine", prejudicii însă pe care subsemnatul le-a suferit din cauza afirmațiilor pârâtului din prezenta cauza.
Având în vedere că afirmațiile făcute de dl. Vaier M. în cadrul diverselor emisiuni televizate și a căror veridicitate a contestat-o prin prezenta cerere de chemare în judecată, precum și faptul că aceste afirmații au capacitatea de a afecta în mod negativ imaginea sa publică, de a ridica un dubiu cu privire la integritatea sa morală și asupra onoarei, consideră că este îndreptățit să obțin o hotărâre judecătorească prin care pârâtul să fie obligat la cele indicate în petitul acțiunii.
Astfel, se impune analizarea și celorlalte condiții necesare pentru antrenarea răspunderii civile delictuale, după cum urmează.
Prejudiciul ca element esențial al răspunderii civile delictuale, a fost definit ca fiind rezultatul, efectul negativ suferit de o anumită persoană ca urmare a faptei ilicite săvârșite de o altă persoană ori ca urmare a „faptei" unui animal sau a unui lucru pentru care este ținută a răspunde o anumită persoană.
Se iau in considerare, în această materie, ca prejudicii nu numai rezultatele încălcării prin fapta ilicită a unor drepturi subiective, ci și pagubele rezultate din încălcarea unor simple interese ale persoanei vătămate, interese ce nu alcătuiesc conținutul unui drept subiectiv.
Prejudiciul nepatrimonial sau daunele morale sunt consecințe dăunătoare care nu pot fi evaluate în bani și rezultă din atingerile și încălcările drepturilor personale, fără conținut economic.
In prezenta cauză, prejudiciul adus apelantului este vătămarea gravă și irecuperabilă a imaginii publice, este cert și, de asemenea, prejudiciul produs nu a fost reparat.
In materia răspunderii delictuale, între conduita culpabilă a paratului și prejudiciul generat reclamantului trebuie să existe o legătură de cauzalitate, deci acțiunea sau inacțiunea pârâtului cu caracter illicit să fi declanșat, să fi favorizat ori să nu fi împiedicat constituirea lanțului cauzal ce are ca finalitate vătămarea gravă a imaginii subsemnatului.
Este evident că între fapta pârâtului și prejudiciul produs subsemnatului există o legătură de cauzalitate, căci în lipsa acestei fapte prejudiciul nu s-ar fi produs.
In prezenta cauza vinovăția este în mod cert dovedită, având în vedere că pârâtul din prezenta cauza nu s-a limitat la a formula o acuzație, ci a elaborat o întreaga teorie a conspirației în care subsemnatul se afla în cercul celor care coordonează activitatea infracțională din vămi. Mai mult, nu s-a mulțumit a susține o singură dată aceste neadevăruri, dimpotrivă a insistat asupra unor fapte care nu au nicio legătură cu realitatea obiectivă la aproape toate posturile de televiziune care erau dornice de scandal și conspirație precum și în presa scrisă.
În drept, își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 282 și urm. Cod procedură civilă, art. 242 alin 2., art. 998 cod civil și articolele din cuprinsul cererii .
Prin Decizia civilă nr. 173/09.12.2013, pronunțată de Tribunalul Specializat Cluj a fost admisă excepția necompetenței materiale a Tribunalului Specializat Cluj și în consecință, s-a declinat competența judecării apelului declarat de către apelantul B. S. în contradictoriu cu intimatul V. M. împotriva sentinței civile nr. 2071/01.02.2013 pronunțată de Judecătoria Cluj-N. în dosarul nr._, în favoarea Tribunalului Cluj.
D. urmare, dosarul a fost înregistrat la această instanță în 09.01.2014, sub același număr.
Analizând apelul formulat, prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, tribunalul în baza art. 296 C.pr.civ., îl va admite în parte, pentru următoarele considerente:
Fără îndoială că libertatea de exprimare constituie unul din fundamentele esențiale ale unei societăți democratice, iar protecția care trebuie acordată presei este de o importanță deosebită, așa cum s-a reținut în mod constant în practica CEDO, raportat la incidența art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
De asemenea, s-a apreciat că articolul menționat nu garantează o libertate de exprimare nelimitată, chiar și în ceea ce privește relatările presei cu privire la chestiuni de interes public.
Acestei libertăți îi corespund însă unele obligații și responsabilități care presupun ca jurnaliștii să acționeze cu bună credință pentru a oferi informații corecte și credibile, în conformitate cu etica jurnalistică.
Cercetând cuprinsul comunicatului de presă făcut de pârât în calitate de senator, datat 04.02.2011 (f.14 dosar_ al Judecătoriei Satu M.), tribunalul constată că ultima parte a acestuia nu se circumscrie rigorilor eticii jurnalistice.
Astfel, se arată că „opinia publică trebuie să știe că fosta șefă a Vămii Halmeu a fost numită temporar în funcție în septembrie 2009 printr-un ordin semnat de președintele A.N.A.F., S. B.. Opinia publică trebuie să știe că fosta șefă a Vămii Halmeu a predat suma de 130.000 de Euro pentru numirea sa temporară în funcție unui om de afaceri din Cluj-N., L. F., cunoscut ca apropiat și sponsor important al P.D.L..
Opinia publică trebuie să știe că fosta șefă a Vămii Halmeu nu a fost numită definitiv în funcție pentru că nu a achitat diferența pretinsă de 300.000 Euro și că, ulterior, președintele A.N.A.F., S. B., l-a numit șef al Vămii Halmeu pe G. Ț., fost vameș la Vama Moravița, originar din A., cunoscut drept un apropiat al primarului G. F.”.
În interogatoriul luat pârâtului (f.22 dosar_ al Judecătoriei Cluj-N.), la întrebarea nr. 5, respectiv dacă apreciază că afirmațiile făcute la adresa reclamantului nu constituie o adevărată campanie de denigrare care sunt probele fizice pe care le aduce în susținerea afirmațiilor sale, acesta a arătat că sunt documentele și articolele apărute în mass media, precum și informații provenite de la angajați ai unor instituții de stat, inclusiv A.N.A.F.
La rândul său, reclamantul în interogatoriul luat de către pârât (f. 15), arată la întrebarea nr. 7 respectiv, dacă a știut pentru ce a fost trimisă în judecată și condamnată fosta șefă a Biroului Vamal Halmeu, N. D. și cine i-a pretins suma de 430.000 de Euro, pentru a fi numită definitiv în funcție și cine a primit de la aceasta suma de 130.000 de Euro, după numirea temporară în funcție, că nu are alte informații decât cele din mass-media și nu știe ca aceasta să fi fost trimisă în judecată, fiind posibil ca atunci când a aflat din presă despre acest dosar să fi cerut informații în legătură cu acest caz la biroul de resurse umane din cadrul Autorității Naționale a Vămilor.
La întrebările anterioare, privind numirea în funcții de conducere a unor birouri vamale a unor persoane menționate în cuprinsul articolelor, reclamantul arată că nu a aprobat aceste numiri ci a dat doar un aviz de conformitate, potrivit H.G. 109/2009.
Revenind la comunicatul de presă redat anterior, tribunalul constată că potrivit prevederilor art. 7 alin. 10 ind. 1 din H.G. 109/2009 privind organizarea și funcționarea A.N.A.F., la care a făcut referire reclamantul în răspunsurile la interogatoriu, șefii birourilor vamale sunt numiți prin ordin al vicepreședintelui A.N.A.F. care conduce Autoritatea Națională a Vămilor, cu avizul conform al președintelui ANAF, în condițiile legii.
Rezultă așadar că numirea în funcție a doamnei N. D. nu s-a făcut de către reclamant, acesta având obligația de a da doar un aviz conform.
Din rechizitoriul întocmit de către P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Oradea, în data de 15.03.2011, (f.304-317 dosar nr._ al Judecătoriei Cluj-N.), rezultă într-adevăr că s-a pus în mișcare acțiunea penală și a fost trimisă în judecată inculpata D. N. M., pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență, prev. și ped. de art. 6 ind. 1 al.1 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 7 al. 3 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 19 din O.U.G. nr.43 /2002 și neînceperea urmăririi penale față de aceasta, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de cumpărare de influență prev. și ped. de art. 6 ind. 1 al.1 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 7 al. 3 din Legea nr. 78/2000, întrucât există cauză de nepedepsire, prev. de art. 6 ind. 1, al.2, din Legea nr.. 78/2000.
De remarcat că, s-a dispus trimiterea în judecată și a altor inculpați, respectiv, F. L., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență, S. I., pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la trafic de influență, N. I. R., pentru aceleași infracțiuni de complicitate, la fel și F. F. D..
Starea de fapt expusă în cuprinsul rechizitoriului concordă în mare parte cu cele relatate în cuprinsul comunicatului din perspectiva predării unei sume de bani de către d-na N. D. în vederea numirii sale în funcție de conducere de către șeful Autorității Naționale Vamale, vicepreședinte al Agenției Naționale de Administrare Fiscală, delegarea sa încetând ca urmare a neplății unei diferențe de bani rămase.
De remarcat că a fost cumpărată influența exercitată asupra șefului Autorității Naționale Vamal, d-na N. D. întâlnindu-se cu acesta în biroul său, în urma acestei întâlniri fiind delegată în funcție.
Tribunalul a apreciat necesară redarea acestor aspecte din care rezultă cu puterea evidenței că reclamantul nu a fost implicat în nici un fel în acest dosar penal, informație pe care pârâtul o putea obține adresându-se purtătorului de cuvânt al parchetului în conformitate cu prevederile Regulamentului de organizare interioară a parchetelor aprobat prin Ordinul nr. 529/2007 emis de Ministerul Justiției.
Raportat la cele menționate anterior instanța de apel concluzionează în sensul că pârâtul nu a acționat cu bună credință, mesajul transmis publicului prin ambele comunicate în discuție fiind acela că reclamantul se face vinovat de numirea în funcție a d-nei N. D. contra unei sume de bani, numire care nu a fost definitivată pentru că nu a achitat diferența pretinsă de 300.000 de Euro unui om de afaceri din Cluj, cunoscut ca apropiat și sponsor important al P.D.L.
Cu minime diligențe, raportat și la calitatea sa de senator, avea posibilitatea de a cerceta cuprinsul legii invocate anterior privind atribuțiile reclamantului, și în plus putea obține detalii privind dosarul penal în discuție.
Aceeași este situația și în ceea ce privește acuza din cel de al doilea comunicat referitor la numirea, transferurile și detașările din vămi care s-au realizat de către reclamant în contextul corupției în zona sa de baștină.
În consecință, prin fapta sa culpabilă pârâtul a adus atingere demnității și reputației reclamantului, în conformitate cu prevederile art. 998 C.civ. creându-i un prejudiciu moral, pe care tribunalul l-a cuantificat la suma de 5000 lei.
Referitor la această sumă, așa cum de altfel s-a arătat în literatura de specialitate nu există criterii precise, în determinarea acestor daune instanța urmând să aprecieze în funcție de circumstanțele concrete ale cauzei.
În această evaluare, tribunalul a ținut cont de poziția reclamantului și anume aceea de persoană publică, cu o importantă funcție de conducere la acel moment, imaginea sa fiind afectată prin comunicarea acestor articole.
Totodată, tribunalul îl va obliga pe pârât să publice pe propria cheltuială prezenta hotărâre judecătorească în două numere consecutive a două cotidiene naționale cu aceleași caractere ca și articolele de fond în discuție, socotind că difuzarea dispozitivului la postul de televiziune nu se impune având în vedere că reparația se poate realiza în mod echitabil prin publicarea în presă raportat la maniera în care a acționat pârâtul.
Referitor la celelalte afirmații din cuprinsul primului, dar și celui de al doilea comunicat, datat 27.02.2011, tribunalul apreciază însă că acestea corespund exigenței eticii jurnalisticii în condițiile în care din comunicatul de presă al Parchetului de pe lângă Tribunalul C. din data de 26.02.2011 (f. 45, dosar_ al Judecătoriei Satu M.) rezultă că pe rolul acestui parchet era înregistrat un dosar penal având ca obiect modul în care a fost autorizată în anul 2007 funcționarea unui antrepozit fiscal de depozitare a produselor petroliere, în componența comisiei regăsindu-se din partea gărzii financiare, comisarul general adjunct, la acea dată, F. B., actualul președinte al A.N.A.F., în cauză nefiind începută urmărirea penală.
De asemenea, P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat judecătoriei că în perioada de referință au fost înregistrate mai multe dosare penale care au avut ca obiect efectuarea de acte premergătoare începerii urmării penale față de reclamant (fila 296 dos Judecătoria Cluj-N.).
Referitor la corupția din vămi, pârâtul a făcut referire la poziția unor lideri sindicali ai vameșilor din România, unul dintre aceștia fiind chiar audiat în cauză, susținând că la rândul său a sesizat opinia publică prin comunicate de presă cu privire la abaterile săvârșite de către reclamant raportat la funcția pe care o deține (fila 416-417 dos Judecătoria Cluj-N.).
De asemenea, a avut în vedere comunicatele de presă în acest sens ale Sindicatului Național al Polițiștilor și Vameșilor Pro Lex, emise în datele de 03.02.2011 și 26.02.2011 (depuse la filele 46 și 47 din dosarul Judecătoriei Satu M.)..
Expectanțele pârâtului exprimate în cuprinsul titlului celui de al doilea comunicat dar și în primul articol, raportat la demersurile judiciare care vor urma în contextul unor dosare penale existente nu constituie o faptă culpabilă, ținând cont și de poziția pârâtului de vicepreședinte al Comisiei pentru cercetarea abuzurilor, combaterea corupției și petiții din Senatul României.
Având în vedere aceste aspecte, tribunalul va schimba în parte soluția judecătoriei, în sensul arătat.
În baza art. 276 C.pr.civ., tribunalul reținând culpa procesuală a pârâtului, îl va obliga să achite suma de 12,45 lei cheltuieli de judecată, constând în taxă de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite în parte apelul declarat de reclamantul B. S. împotriva Sentinței civile nr. 2071/01.02.2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Cluj-N., pe care o schimbă parțial în sensul admiterii în parte a acțiunii civile precizate formulate de către reclamant împotriva pârâtului V. M. și în consecință:
Obligă pe pârât să achite reclamantului suma de 5000 lei cu titlu de daune morale.
Obligă pe pârât să publice pe propria cheltuială prezenta hotărâre judecătorească pronunțată în cauză în două numere consecutive a două cotidiene naționale, cu aceleași caractere ca și articolele de fond în discuție.
Respinge restul pretențiilor.
Obligă pe pârât să achite reclamantului 12,45 lei, cheltuieli de judecată.
Definitivă și executorie.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Martie 2014.
Președinte, O.-C. T. | Judecător, A.-F. D. | |
Grefier, G.-C. Ț. |
Red.dact.O.T./E.C. 2expl.
14.03.2014.
Jud.fond. D. G. R. - Judecătoria Cluj-N.
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 101/2014. Tribunalul CLUJ | Expropriere. Încheierea nr. 456/2014. Tribunalul CLUJ → |
|---|
