Reziliere contract. Sentința nr. 325/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 325/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 27-06-2014 în dosarul nr. 730/117/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 325/2014
Ședința publică de la 27 Iunie 2014
Instanța constituită din:
Judecător O.-R. G.
Grefier G. P.
S-a luat spre examinare, acțiunea civilă promovată de către reclamantul S.C. P. L. IFN S.A. în contradictoriu cu pârâtul C. DE A. B. C. O. – BAROUL CLUJ, având ca obiect reziliere contract
La apelul nominal făcut în ședința publică de la ora 09:19, au răspuns: reprezentantul reclamantei, avocat S. D. A. – Baroul V., care depune împuternicirea la dosar, precum și pârâtul avocat B. C. O., personal.
Procedura legal îndeplinită.
Tribunalul dispune a se nota că s-a depus răspuns la întâmpinare, astfel că înmânează un exemplar reprezentantului reclamantului, după care:
Instanța ridică și pune în discuție excepția necompetentei materiale a Tribunalului Cluj – Secția civilă, în baza art. 131 și 132 NCPC, având în vedere calitatea părților, reclamantul fiind o societate comercială și parat fiind cabinet de avocat. Învederează reprezentantului reclamantei că la Cluj există un tribunal specializat, fostul tribunal comercial și pentru acest motiv a pus în discuție excepția necompetenței materiale.
Reprezentantul reclamantului arată că a înțeles, este vorba de o necompetență funcțională, deoarece există separat un tribunal pentru soluționarea litigiilor dintre profesioniști. Nu a cunoscut acest aspect, însă deoarece există astfel de tribunal separat, este evident că aparține competența acelui tribunal, deci solicită admiterea excepției.
Pârâtul arată că, din punctul său de vedere, consideră că prezenta cauză este eminamente civilă, nu este vorba despre o faptă de comerț, care să atragă competența unui tribunal specializat comercial. Deci, în opinia sa, este competent tribunalul comun și depune cu titlu de practică judiciară, o decizie pronunțată într-un litigiu similar în care instanța s-a pronunțat în manierea susținută.
Reprezentantul reclamantului învederează că decizia este din 2006, deci dinainte de NCPC și solicită instanței să o înlăture, neputând fi aplicabilă în anul 2014.
Pârâtul arată că afirmația părții adverse este lipsită de orice substanță juridică.
Tribunalul reține cauza în pronunțare pe excepție.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 12.02.2014 sub numărul de mai sus, reclamanta S.C. P. L. IFN S.A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul C. DE A. B. C. O. – BAROUL CLUJ: 1. rezilierea contractului de asistență juridică nr. 32A/2009 încheiat între părți și în subsidiar: 2. să se constate inexistența dreptului de creanță împotriva reclamantei decurgând din contractul de asistență juridică nr. 32A/2009, 3. cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, s-au învederat următoarele:
În fapt, între reclamantă și C. A. B. C. a fost încheiat contractul de asistență juridică nr. 32A/30.07.2009 având ca obiect asistența juridică și reprezentare în dosarul nr._ al Tribunalului V..
În ceea ce privește onorariul menționat în contractul de asistență juridică, acesta a fost indicat astfel: în contractul de asistență juridică nr. 32A/30.07.2009 onorariul "constă în suma de 80 000 lei + TVA, cu termen de plată până la data de 28.04.2010 și 8% din valoarea litigiului la pronunțarea unei hotărâri favorabile".
Menționează faptul ca, în ceea ce privește cauza nr._ aflată pe rolul Tribunalului V., aceasta este încă pe rol, fiind stabilit termen în vederea continuării judecății la data de 18.02.2014.
În ceea ce privește contractul de asistență juridică nr. 32A/30.07.2009, numitul B. C. O. a emis inițial factura nr. 340 din 09.10.2010 în valoare de 496.000 lei (400.000 lei + TVA), dar acesta a solicitat restituirea facturii și nu a mai emis alta, în prezent suma ce face obiectul dosarului de executare nefiind facturată.
Recunoașterea faptului că aceasta factură a fost anulată de pârât vine consemnat în urma declarațiilor numitului B. C. în cadrul cercetării penale din Dosar 851/II/2/2013, prin care se arată în Rezoluție: "în ceea ce privește factura pentru contractul nr. 32A/2009, aceasta factură, nefiind încasată, a fost anulată". Așadar, potrivit mențiunilor făcute de pârât, factura sus indicată a fost anulată de către acesta, fără ca până în prezent să fie emisă sau comunicată vreo altă factura fiscală.
Oricum pârâtul nu ar mai fi avut temei pentru a emite o altă factură fiscală care să reprezinte contravaloarea contractului de asistență juridică 32A/2009 intrucât obligațiile sale contractuale nu au fost respectate.
Potrivit disp. art. 2.1. din contractul de asistență juridică, părțile au convenit ca onorariul să fie în cuantum de 80.000 lei + TVA (cu termen de plată până la data de 28.04.2010) și 8% din valoarea litigiului la pronunțarea unei hotărâri favorabile.
Așadar, pârâtul avea obligația de a-și îndeplini cele asumate în cadrul
contractului de asistență juridică 32A/2009, anume: "asistența juridică și reprezentare in dosarul nr._ al Tribunalului V.", iar subscrisa avea obligația achitării onorariului stabilit, anume: suma de 80.0001ei + TVA pânâ la data de 28.04.2010, iar onorariul în cuantum de 8% la data pronunțării unei hotărâri judecătorești favorabile în dosarul civil_ al Tribunalului V..
Potrivit actelor existente in dos. civ._ al Tribunalului V., observăm faptul ca pârâtul nu și-a respectat obligațiile asumate prin contract, astfel: cererea de înscriere a reclamantei la masa credală a debitoarei SCCM V. S.A. a fost formulată la data de 25.06.2009 de subscrisa prin reprezentant, ocazie cu care a anexat și actele doveditoare ale acestei creanțe. Urmare a cererii de înscriere la masa credală cu o creanță solicitată de reclamantă în cuantum de 2.114.301,28 lei, administratorul judiciar a dispus respingerea cererii.
La data de 11.08.2009 reclamanta a formulat contestație la tabelul preliminar de creanțe, la data de 12 mai 2010 Tribunalul V. dispunând admiterea contestației prin Sentința Civilă nr 670 și înscrierea la masa credală a debitoarei SCCM V. S.A. cu suma de 219.062,25 lei.
Nici una dintre aceste cereri nu este semnată de către Cabinetul de avocat B. C., ci de către reclamantă.
Împotriva acestei sentințe, reclamanta a formulat cerere de recurs, cerere ce a fost respinsă de către Curtea de Apel G. prin Decizia Civilă nr. 641/02.11.2006.
Astfel, reclamanta figurează înscrisă la masa credală a debitoarei S.C.C.M. V. S.A. cu o creanța în cuantum de 219.062,25 lei și nu cu suma pe care a solicitat-o inițial și care reprezenta creanța reală pe care o deține împotriva acestei debitoare.
Menționează faptul ca această cauză civilă_ este încă pe rolul instanței de judecată, fiind stabilit termen pentru continuarea procedurii la data de 18.02.2014, apărătorul desemnat de reclamantă nemaiprezentându-se în vederea apărării intereselor reclamantei de mai bine de 3 ani, astfel încât în sarcina sa nu poate opera obligația de plată a onorariului de 8%, termenul la care acesta urma a fi achitat fiind la data soluționării dos._ .
Deși pârâtul nu și-a respectat obligațiile asumate de acesta prin contract, dovada fiind și anularea facturii fiscale nr. 340/09.12.2010 sus indicate, acesta, fără nici un temei juridic a înțeles să învestească executorul judecătoresc B. C. cu o cerere având ca obiect executarea silita a titlului constând in contractul de asistență juridică sus indicat 32A/2009, solicitând astfel executarea silită a reclamantei pentru o creanță în cuantum de 892.800,00 lei.
Nu există nici o justificare legală pentru suma executată sau calculul pe care acesta l-a făcut motivat de faptul că cererile de înscriere la masa credală aparțin reclamantei și nu există încă nici o „hotărâre favorabilă " !!
Astfel, în prezent reclamanta este executată de către C. A. B. C. în baza a două contracte de asistență juridică, în cadrul dosarelor de executare silită nr. 388, 389 / 2011 ale B. As B. C. și S. D. din raza Curții de Apel G., solicitându-se recuperarea unei creanțe în cuantum de 892.800,00 lei, creanța ce nu are la baza nici un temei legal și care nu este insoțită de acte justificative contabile emise în mod legal care să fie înregistrate în contabilitatea acestuia, în conformitate cu disp. codului fiscal și ale legii contabilității, legea 82/1991.
Astfel, consideră că acesta în mod culpabil nu și-a respect obligațiile contractuale asumate, astfel încât paratul nu poate cere contraprestația, anume plata onorariului, contractul pierzându-și efectele juridice din momentul în care avocatul pârât nu și-a exercitat obligațiile asumate .
În conformitate cu Statutul profesiei de avocat Partea a II-a. Efectele contractului de asistență juridică art. 133 arată in mod imperativ ca: (1) în cazul în care se angajează să asiste și/sau să reprezinte un client într-o procedură legală, avocatul își asumă obligații de diligentă. (2) Avocatul trebuie să asiste și să reprezinte clientul cu competență profesională, prin folosirea cunoștințelor juridice adecvate, a abilităților practice specifice și prin pregătirea rezonabil necesară pentru asistarea sau reprezentarea concretă a clientului.
Avocatul poate percepe onorariul negociat doar prin respectarea obligațiilor sinalagmatice asumate contractual, ceea ce în cauza nu s-a intâmplat. Nu există obligații de diligentă din partea avocatului în cadrul dosarului pe care 1-a angajat_ al Tribunalului V., în acest sens va depune încheierile de ședință în care a fost prezent acesta.
În cauza, avocatul prin Cabinetul sau și-a incălcat obligațiile profesionale, cu toate acestea solicitând în mod abuziv investirea cu formulă executorie a contractului trecând și efectiv la executare (deși nu prestase activitatea pe care și-a asumat-o contractual), deși a anulat până și actul justificativ a sumei solicitate, în cauza factura nr. 340/09.10.2010.
Totodată, observăm faptul că, în ceea ce privește onorariul de succes stabilit în cuantum de 8%, acesta trebuia raportat la valoarea litigiului la data pronunțării unei hotărâri favorabile.
Cauza civilă nr._ aflată pe rolul Tribunalului V. ca nu a fost finalizată, aceasta având termen la data de 18.02.2014.
In drept, potrivit art.969, alin. l C.civ.: "Convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante", fiind instituit principiul forței obligatorii a contractului, conform căruia înțelegerile valabil încheiate se impun părților întocmai ca și legea. Cu alte cuvinte, convențiile sunt obligatorii, dând naștere la obligații de la care părțile nu se pot sustrage.
In virtutea acestui principiu, partea contractantă titulară de drepturi dobândite prin contract, este îndreptățită a pretinde celeilalte părți - partea obligată, satisfacerea acestor drepturi. Prin contractul intervenit între parti, pârâtul nu a devenit creditor al obligației de plată a creanței solicitate întrucât cauza civilă nr._ nu a fost soluționată, în cauză neexistând o soluție definitivă, iar pârâtul nu a depus diligente în acest sens Pe de altă parte, contractele sinalagmatice se caracterizează prin reciprocitatea și interdependența obligațiilor, respectiv împrejurarea ca fiecare dintre obligațiile reciproce este cauza juridică a celeilalte, astfel încât principiul forței obligatorii impune necesitatea îndeplinirii tuturor obligațiilor corelative născute din contractul sinalagmatic.
De aceea, pârâtul care nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale, nu poate pretinde plata prețului, culpa acestuia în neexecutarea contractului este evidentă, certă, de mai bine de 3 ani pârâtul nemaiprezentându-se la instanța de judecată _ Tribunalul V. în dosar_ în vederea susținerii intereselor reclamantei.
Așadar, consideră că în cauză pârâtul în mod culpabil nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale asumate, astfel încât consideră că prezenta cerere este pe deplin întemeiată și în cauză solicită instanței de judecată să constatate ca fiind întrunite disp art. Art. 147. (1) din Statutul profesiei de avocat: în afara cazurilor prevăzute de lege sau de părți, contractul de asistență juridică încetează prin renunțarea unilaterală a clientului sau, după caz, a avocatului. (2) încetarea contractului prin renunțarea unilaterală a clientului sau a avocatului nu îl exonerează pe client de plata onorariului cuvenit pentru serviciile prestate....
Pentru aceste argumente, solicită admiterea cererii, rezilierea contractului de asistență juridică nr. 32A/2009, să se constatate inexistența dreptului de creanță împotriva reclamantei, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În probațiune s-au anexat în copie: contractul de asistență juridică nr. 32A/2009, Sentința 670/2010 a Tribunalului V. dos._, Decizia civilă nr. 641/02.11.2010 a Curții de Apel G. dos._, extras de pe portalul instanței de judecată privind stadiul dos. civ._, Cerere de înscriere la masa credală a subscrisei în dosar_ al Tribunalului V., Cerere de recurs formulate de subscrisa în dosar_ împotriva tabelului preliminar de creanțe, Rezoluție din data de 2.12.2013 din dosar nr. 851/II/2/2013 P. de pe Lângă Curtea de Apel Cluj și Procesul verbal de constatare a cheltuielilor din data de 05.07.2011 în dosar execuțional nr.989/2011 al Biroului Executorilor Judecătorești Asociați B. C. și S. D..
În drept: art. 969, 1020, 1021 cod civil și art. 35 C., art. 174 alin. 1 din Statul profesiei de avocat.
Prin întâmpinarea formulată (f. 44) pârâtul a solicitat respingerea acțiunii care face obiectul prezentului dosar.
În susținerea poziției procesuale, pârâtul a învederat următoarele:
In prealabil apărărilor pârâtul înțelege să facă o scurta prezentare a stării de fapt referitoare la contractului de asistenta juridica a cărui reziliere se solicita.
Astfel, in 30.07.2009 intre pârât si reclamanta s-a incheiat contractul de asistenta juridica nr 32 A al cărui obiect consta in: " asistenta juridica si reprezentare in Dosar nr_ al Tribunalului V. " Onorariul pentru aceasta prestație consta in suma de 80.000 lei + TVA care trebuie plătit pana la data de 28.04.2010, si 8 % din valoarea litigiului la pronunțarea unei hotărâri favorabile reclamantei . SA.
In cadrul dosarului cu numărul_ al tribunalului V., reclamanta a avut interes procesual in soluționarea a doua demersuri juridice. In mod tendențios prezintă spre analiza instanței doar unul dintre acestea, respectiv contestația la tabelul preliminar de creanța soluționată prin Sentința Civila numărul 670/12.05.2010 prin pronunțarea unei soluții favorabile de admitere in parte a acesteia. Cel de-al doilea demers juridic, in care reclamanta a figurat ca parte, a fost anularea contractului de vanzare-cumparare nr 1111/2006 si a actului aditonal nr 2149/2007 in care reclamanta era parte, contract care avea o valoare de 8.000 000 Ron. Aceasta acțiune promovata in contra reclamantei de către lichidatorul judiciar, a fost respinsa prin Sentința Comerciala nr 1268/17.11.2010 pronuntandu-se in acest fel o soluție integral favorabila reclamantei. Cuantumul onorariului a fost de altfel stabilit prin raportare directa la cel de-al doilea litigiu, a cărui valoare, asa cum a arătat, era de 8.000.000 Ron. Ceea ce trebuie precizat legat de aceasta stare de fapt, si in contradicție cu afirmațiile premeditat neadevarate ale reclamantei, este faptul ca a reprezentat reclamanta in fiecare dintre aceste litigii, asa cum dovedind prin incheierile si sentința pe care intelege sa le depună in probatiune. Motivul pentru care reclamanta mistifica in mod voit adevărul este explicabil prin situația in care se afla aceasta . Având in vedere faptul ca nu a inteles sa-si execute obligațiile contractuale asumate, pârâtul a fost nevoit sa inițieze o procedura executionala in temeiul contractului de asistenta juridica atacat, contra acesteia. Demersul reclamantei este in realitate o incercare, din păcate reușita, de tergiversare a soluționării contestația la executare.
In realitate in afara cadrului procesual legal, reclamanta incearca pe calea dreptului comun sa desființeze un titlu executor in condițiile in care acest fapt trebuia realizat pe calea speciala a contestației la executare, conform prevederilor art 399 alin 3 din Vechiul Cod de Procedura Civila.
Aceasta este starea de fapt reala, contrara celei prezentate de reclamanta, in contextul căreia poate fi analizata cererea acesteia de reziliere a contractului de asistenta juridica.
Raportat la acesta stare de fapt intelege sa invoce apărările pe care le dezvolta in continuare:
• Cu titlu de prima excepție, intelege sa invoce lipsa calității procesuale active a reclamantei in promovarea cereri de reziliere a contractului de asistenta juridica. Conform doctrinei, rezilierea este sancțiune neexecutarii culpabile a unui contract sinalagmatic. Acțiunea in rezilierea contractului poate fi intentata numai de partea care si-a executat propriile obligații contractuale. Reclamanta din prezenta speța nu si-a executat obligația de plata a onorariului in suma de 80.000 ron + TVA scadenta la 28.04.2010, precum si obligația ulterioara de plata a onorariului de succes. Aceasta in condițiile in care pârâtul a acordat asistenta juridica atât la termenul din 12.05.2010 când sa pronunțat sentința civila nr 670 cat si la termenul din 17.11.2010 când s-a pronunțat sentința comerciala nr 1268. Precizează ca a realizat aceste prestații cu toate ca reclamanta nu isi indeplinise obligația de plata scadenta anterior.
In acest context, in condițiile in care reclamanta nu si-a executat propria obligație asumate in cadrul contractului de asistenta juridica, contract sinalagmatic, obligație cronologic scadenta anterior celor pretinse pârâtului, considera ca ea nu poate fi titulara unui drept la acțiune privind rezilierea unui contract in care nu si-a executat propriile obligații.
• Cel de-al doilea aspect pe care intelege sa-l invoce se fundamentează pe prescripția dreptului la acțiune in sens material, in contextul in care, pe baza unei afirmații mincinoase singurul act concret de neexecutare pe care reclamanta.
• Al patrulea aspect pe care pârâta își fundamentează apărarea in condițiile in care aspectele de natura procedurala invocate anterior ar fi insuficiente, consta in formarea, sustinerea si dovedirea caracterului tendențios a afirmațiilor reclamantei prin dovedirea, cu scriptele anexate, a realizării în integralitate a obligațiilor contractuale asumate de către parat corelativ cu neinteplinirea acestora in ceea ce o privește pe reclamanta .
Pentru toate aceste argumente solicita respingerea acțiunii reclamantei.
In probatiune: înscrisuri.
In drept: art 205 Cod de Procedura Civila.
La termenul de judecată din data de 27 iunie 2014, Tribunalul Cluj, în temeiul art. 131 și 132 NCPC, din oficiu a invocat și a pus în discuție excepția necompetenței materiale a acestei instanțe.
Analizând cu prioritate excepția necompetenței materiale a Tribunalului Cluj, instanța reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată formulată, reclamanta S.C. P. L. IFN S.A. a solicitat rezilierea contractului de asistență juridică nr. 32A/2009 încheiat cu pârâtul sau constatarea inexistenței dreptului de creanță împotriva sa decurgând din acel contract.
Întrucât contractul dintre părți a fost încheiat în 2009, anterior intrării în vigoare a Noului Cod Civil, litigiul cade sub incidența prevederilor Codului comercial în vigoare la momentul încheierii contractului.
Având în vedere că potrivit art. 4 din Codul comercial aplicabil în speță, obligațiile unui comerciant sunt considerate fapte de comerț, iar potrivit art. 56 din Codul comercial, raporturile juridice în care una dintre părți are calitatea de comerciant sunt guvernate de legea comercială, tribunalul constată că prezentul litigiul are natură comercială.
Pârâtul a susținut că litigiul are natură civilă, depunând practică judiciară în acest sens. În această privință, instanța reține, pe de o parte, că practica juridică nu constituie izvor de drept, iar pe de altă parte, constată că reclamanta urmărește, prin promovarea prezentei acțiuni, salvarea patrimoniului său. Ori, patrimoniul societății reclamante este afectat desfășurării activității comerciale, astfel încât caracterul comercial al acțiunii, cel puțin pentru reclamantă, nu poate fi negat, ceea ce atrage aplicarea legii comerciale pentru ambele părți, conform art. 56 din Codul comercial, anterior evocat.
Potrivit dispozițiilor art. 36 alin. 3 din Legea nr. 304/2004, în cadrul tribunalelor funcționează secții sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile, cauze penale, cauze comerciale, cauze cu minori si de familie, cauze de contencios administrativ și fiscal, cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, precum și, în raport cu natura și numărul cauzelor, secții maritime și fluviale sau pentru alte materii.
Potrivit art. 37 din același act normativ, în domeniile prevăzute de art. 36 alin. (3) se pot înființa tribunale specializate. Tribunalele specializate sunt instanțe fără personalitate juridică, care pot funcționa la nivelul județelor si al municipiului București și au, de regulă, sediul în municipiul reședință de județ. Tribunalele specializate preiau cauzele de competența tribunalului în domeniile în care se înființează.
Prin înființarea Tribunalului Comercial Cluj, acesta a preluat potrivit dispozițiilor art. 37 alin.3 din Legea nr. 304/2004 cauzele de competența tribunalului în domeniul în care s-a înființat, respectiv cauzele de natură comercială, în prezent și litigiile dintre sau cu profesioniști.
Se reține în acest sens faptul că, deși criteriul de delimitare a cauzelor prin raportare la dreptul material și-a pierdut funcționalitatea, niciuna dintre normele noului Cod civil ori ale Legii nr. 71/2011 de punere în aplicare a acestuia, nu interzice separarea litigiilor în care cel puțin una dintre părți are calitatea de profesionist în materia „activităților de producție, comerț sau prestări de servicii” (expresie care, conform art. 8 din Legea nr. 71/2011, înlocuiește expresiile „acte de comerț”, respectiv „fapte de comerț”) de celelalte litigii care implică profesioniști în alte materii și conferirea competenței de soluționare a primei categorii tribunalelor specializate, astfel cum a procedat, implicit, Consiliul Superior al Magistraturii prin Hotărârea nr. 654/31 august 2011.
Pe de altă parte, dispozițiile art. 226 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 au un caracter enunțiativ și nu limitativ, prevăzând posibilitatea înființării în cadrul secțiilor civile, a unor complete specializate pentru soluționarea anumitor categorii de litigii, în considerarea obiectului sau naturii acestora, precum: cereri în materie de insolvență, concordat preventiv și mandat ad hoc; cereri în materia societăților comerciale și a altor societăți, cu sau fără personalitate împiedicarea ori denaturarea concurenței; cererile privind titlurile de valoare și alte instrumente financiare.
Conform art. 228 din Legea nr. 71/2011, normă specială față de art. 227 din același act normativ, până la data intrării în vigoare a Codului civil, tribunalele comerciale Argeș, Cluj și M. se reorganizează ca tribunale specializate sau, după caz, ca secții civile în cadrul tribunalelor Argeș, Cluj și M., în condițiile art. 226.
Stabilirea întregii sfere de competență a tribunalelor specializate revine, conform art. 226 alin. 1 din Legea nr. 71/2011, Consiliului Superior al Magistraturii, dispozițiile art. 227 din Legea nr. 71/2011 vizând doar o parte dintre cauzele de competența tribunalelor specializate, respectiv cele pentru care legile speciale prin raportare la noul Cod civil prevăd expres că anumite cauze sunt de competența tribunalelor comerciale ori, după caz, de competența secțiilor comerciale ale tribunalelor sau curților de apel.
Tribunalele comerciale Argeș, Cluj și M. au fost reorganizate ca tribunale specializate, prin Hotărârea CSM nr. 654/31 august 2011. Pentru a pronunța această hotărâre, Consiliul Superior al Magistraturii a avut în vedere volumul de activitate înregistrat la nivelul celor trei tribunale comerciale prin comparație cu volumul de activitate în materie comercială de la alte tribunale situate în localități în care își au sedii curți de apel, similar cu situația în care se află cele trei tribunale specializate și care au o schemă relativ apropiată cu cea rezultată din comasarea schemei tribunalului specializat cu cea a tribunalului de drept comun.
Deși Consiliul Superior al Magistraturii nu s-a pronunțat expres asupra competenței materiale a tribunalelor specializate, a avut în vedere, în mod neechivoc, volumul de activitate al acestor instanțe, volum care include toate cauzele a căror natură „comercială” era determinată prin aplicarea dispozițiilor art. 3, art. 4, art. 7, art. 9 și art. 56 din Codicele de comerț din 1887. În consecință, nu se poate reține intenția legiuitorului de a transfera competența de soluționare a acestor cauze în favoarea secțiilor civile ale tribunalelor de drept comun, reorganizarea păstrând în favoarea tribunalelor specializate competența materială în limitele competenței fostelor tribunale comerciale.
Având în vedere motivele expuse mai sus, în baza dispozițiilor art.132 C.proc.civ., tribunalul va admite excepția invocată și va declina competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului Specializat Cluj.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului Cluj și în consecință:
Declină competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. P. L. IFN S.A. în contradictoriu cu pârâtul C. DE A. B. C. O., în favoarea Tribunalului Specializat Cluj.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Iunie 2014.
Judecător, O.-R. G. | ||
Grefier, G. P. |
G.P. 01 Iulie 2014
O.R.G. 08.07.2014/2ex.
| ← Rezoluţiune contract. Decizia nr. 684/2014. Tribunalul CLUJ | Pretenţii. Încheierea nr. 1/2014. Tribunalul CLUJ → |
|---|
