Rezoluţiune contract. Decizia nr. 684/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 684/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 15-10-2014 în dosarul nr. 6817/211/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 684/R/2014
Ședința publică din 15 Octombrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE D. C.
JUDECĂTOR A.-S. S.
JUDECĂTOR D. T.
GREFIER G.-C. Ț.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta recurentă P. I. F. împotriva Sentinței civile nr. 1532/17.02.2014, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Cluj-N., privind și pe intimații P. R. și P. G., având ca obiect rezoluțiune contract.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta personal și asistată de avocat R. V., intimatul P. R. personal, intimata P. G. personal și asistată de avocat P. A. E..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța reține că recursul este declarat în termen legal și că prin Încheierea nr. 145/CC/R/22.09.2014, pronunțată în acest dosar s-a admis cererea de ajutor public judiciar formulată de recurentă și s-a dispus scutirea acesteia de la plata taxei judiciare de timbru în sumă de 1505 lei.
Reprezentanții părților și intimatul arată că nu mai au de formulat alte cereri sau înscrisuri de depus.
Nemaifiind alte cereri de formulat în probațiune, instanța declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris, modificarea sentinței pronunțate de instanța de fond în sensul respingerii solicitării de rezoluțiune a contractului de întreținere, cu cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat la fond și onorariu avocat în recurs.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat. În susținerea poziției procesuale depune la dosar doctrină.
Intimatul personal solicită respingerea recursului și arată că niciodată nu a prestat el sau intimata întreținere în favoarea intimatei P., mama sa, deoarece aceasta are venit propriu și se întreținere singură.
INSTANȚA
Reține că prin Sentința civilă nr. 1532/17.02.2014, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Cluj-N. s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta P. G. în contradictoriu cu parații P. R. și P. I. F. și în consecință s-a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare cu clauza de întreținere nr. 1796/19.11.2009 al BNP Lujerdeanu C., cu consecința repunerii pârtilor in situația anterioara, fara obligarea reclamantei la restituirea sumei de 40.000 lei, sumă, pe care pârâții nu au reușit să dovedească că au plătit-o efectiv.
Pentru a se pronunța în acest sens, judecătoria a reținut următoarele:
Între reclamanta P. G. pe de o parte, în calitate de întreținut și pârâții: P. R. și P. I. F., pe de altă parte în calitate de întreținători, s-a încheiat Contractul de vânzare-cumpărare cu clauza de întreținere si convenție de constituire a dreptului de uzufruct viager prin care s-a transmis cumpărătorilor intetinatori, in intregime, nuda proprietate asupra imobilului situat in Cluj-N., .. 5, ., jud. Cluj, inscris in CF nr._-C1-U3 Cluj-N. .
Prin același contract reclamanta P. Gerogeta și-a rezervat dreptul de uzufruct viager asupra imobilului descris mai sus, fiind instituita in sarcina cumpărătorilor intretinatori, pe calea stipulației pentru altul, si obligația de întreținere viagera a soțului său P. I., obligație acceptata de cumpărătorii intretinatori.
Din cuprinsul contractului încheiat între părți rezultă împrejurarea că, prețul de înstrăinare al nudei proprietăți asupra imobilului obiect al contractului stabilit de comun acord intre părțile contractante a fost de 70.000 lei, preț din care 40.000 lei a fost achitata de cumpărătorii intretinatori iar pentru diferența de preț in cuantum de 30.000 lei, cumpărătorii intretinatori se obligau să asiugre întreținerea corespunzătoare in favoarea reclamantei si a soțului său P. I. pe toata durata vieții, prin prestații zilnice de întreținere, constând in hrana, imbracaminte, incaltaminte, asistenta medicii si medicamente in caz de nevoie, cheltuieli de spitalizare, spălatul rufelor, plata utilităților si orice alte cheltuieli de aceasta natura, iar la decesul acestora, vor fi înmormântați de cumpărătorii intretinatori cu cinstea cuvenita, potrivit obiceiului locului, pe cheltuiala lor.
Pârâtul P. R., a declarat că nu au asigurat întreținerea corespunzătoare prin prestații zilnice de intretinere completa in natura. Nu au făcut transferul contractelor de furnizare a utilităților (curen, telefon, tv cablu etc.) pe numele meu cu excepția contractului de furnizare a gazului, ca atât eu cat si soția mea P. I.-F. nu um suportat cheltuielile de înmormântare ale defunctului P. I.
Din înscrisurile anexate cauzei coroborate cu probatoriul testimonial administrat, pârâții nu și-a îndeplinit obligațiile de întreținere asumate prin contractul încheiat, aceștia prestând în realitate celor doi întreținuți un ajutor sporadic, ocazional și de altfel firesc unor relații între copii și părinți, și nu cu o regularitate de zi cu zi așa cum este de esența unui contract de întreținere, ca cel încheiat între părți.
Rezultă fără putere de tăgadă împrejurarea că toate cheltuielile privind utilitățile: gaz, energie electrică, încălzire și cheltuieli către Asociația de proprietari, precum taxele si impozitele aferente imobilului în litigiu in anii 2010-2012, au fost suportate exclusiv de către reclamantă.
Susținerile pârâtei P. I. F. privind împrejurarea că aceste cheltuieli au fost suportate în realitate de ea și pârâtul P. R., în lipsa oricărui suport probator, rămân la nivelul unor simple afirmații, ce nu pot produce nici un fel de consecințe juridice.
Instanța nu a reținut nici apărarea pârâtei prin care aceasta a menționat faptul că atâta timp cât a trăit socrul său, întreținuții nu le-ar fi solicitat în nici un fel ajutorul, de care de altfel nu aveau nevoie. Dacă întreținuții nu se aflau în nevoie, nu încheiau contractul mai sus menționat, obligațiile contractuale asumate de părți fiind fără echivoc exprimate în cuprinsul acestuia.
Declarațiile testimoniale, confirmă aprecierea instanței că, ajutorul dat de pârâți reclamantei și soțului acesteia au avut un caracter sporadic nespecific contractului încheiat între părți, care presupunea prestații zilnice de întreținere, constând in hrana, imbracaminte, incaltaminte, asistenta medicii si medicamente in caz de nevoie, cheltuieli de spitalizare, spălatul rufelor, plata utilităților si orice alte cheltuieli de aceasta natura.
Declarația martorei Cupar M.: f. 159, prin raportare la celelalte probe administrate, nu aduce împrejurări utile cauzei având în vedere împrejurarea că aceasta tot ceea ce cunoaște este din relatările pârâtei P. I. și a părinților acesteia, nefiind martor direct la relațiile părților.
Împrejurarea că reclamanta nu primea ajutor din partea pârâților este confirmată și de martorul C. M.: f. 150, vecin cu reclamanta, care menționează că vizitează casa acesteia destul de des, chiar și de două ori pe săptămână, ocazii, cu care nu a văzut ca pârâții să aducă reclamantei produse agricole. Mai mult, același martor arată că reclamanta i s-a plâns că are nevoie de ajutor, că după decesul soțului său pârâții nu o mai vizitează de loc iar ea este bolnavă, și că a fost nevoită să-și mai ia două locuri de muncă pentru a se putea întreține. Aceleași aspecte sunt menționate și de martorul Marchis A.: f. 160, vecin de asemenea cu reclamanta și care vizitează des casa acesteia, și care arată că el este pensionar și stă acasă dar pe pârâta P. I. nu a mai văzut-o la imobilul în litigiu de la înmormântarea și părăstasul de 6 luni pus după defunctul P. I.. Nici acest martor nu i-a văzut pe părinții pârâtei P. I. să o ajute pe reclamantă cu produse agricole.
Prin raportare la probatoriul administrat, neîntemeiate sunt și susținerile pârâtei P. I. F., prin care a menționat că în realitatea după decesul socrului său reclamanta nu avea cum să se întrețină singură din pensia sa de 450 lei, soțul său pârâtul P. R. făcând și în prezent taximetrie cu mașina lor bun comun, iar din veniturile rezultate se presta ajutor reclamantei.
Reclamanta P. G. își suplimenta venitul din pensie fiind angajată că femeie de serviciu la Fundația Ț., de unde obținea un venit lunar de 400 lei Ron. Împrejurarea că în prezent pârâtul P. R., locuiește și se gospodărește împreună cu mama sa nu dovedește implicit faptul că măcar acesta și-ar îndeplini obligațiile asumate.
Față de cele reținute, instanța în temeiul dispoz. art. 1020 C. civil a admis în parte ca întemeiată acțiunea civilă formulată de reclamantă .
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat recurs reclamanta solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței în sensul respingerii solicitării din acțiunea principală de a se rezoluționa contractul de vânzare cumpărare, cu obligarea la cheltuieli de judecată în fond și în recurs.
Argumentele au fost grupate în două puncte.
1.Obligația principală stabilită în contract este una hibrid în sensul că întreținerea se acordă „la nevoie”. Până la decesul lui P. I. nu a fost necesară prestarea în mod efectiv a întreținerii existând acordul expres al creditorilor. Dacă ar fi existat vreo nemulțumire din partea lui P. I., acesta ar fi promovat o acțiune în timpul vieții sale.
Constatările instanței trebuie înlăturate întrucât se desprinde ideea că întreținerea trebuie prestată față de debitor indiferent dacă aceștia solicită sau nu. În timpul vieții lui P. I. părțile au locuit împreună, iar creditorii obligației nu erau în nevoie.
Părțile pot conveni ca întreținerea să nu se presteze cu ritmicitatea revăzută în contract fără ca aceasta să fie nevoie a încheiat un contract adițional.
Martorul L. a confirmat că împreună cu pârâtul P. R. mergeau o dată pe lună la Cluj și doar după decesul tatălui său P. R., i-a spus soției că ar trebui să o ajute pe mama sa. Când se aflau în T. i se duceau intimatului produse agricole și alimente.
2. În convenție s-a stabilit că această întreținere să fie prestată la domiciliul creditorilor, iar în situați în care din motive temeinice obiective și care nu țin de voința sa exclusivă, acesta să fie îndeplinită de celălalt, iar în cazul în care nici unul dintre ei nu pot din motive obiective să-și îndeplinească obligația sunt de acord să fie prestată întreținerea să fie prestată de altă persoană aleasă de creditor pe cheltuiala exclusivă a întreținătorilor.
După moartea lui P. I. P. R. a părăsit domiciliul conjugal și s-a mutat împreună cu reclamanta, reclamanta nu a cerut rezoluțiunea întrucât era mulțumită.
P. R. a avut o atitudine partizană. Ulterior mutării sale la Cluj, li-a prestat întreținere mamei din resursele lor bănești întrucât acestea nu se putea întreține din pensia de 450 lei. așadar, instanța a recunoscut că pârâtul P. R. că locuiește cu mama sa și se gospodărește cu acesta implicit că și-ar fi îndeplinit obligația.
Pe de altă parte obligația de întreținere este una indivizibilă.
După tensionarea relației cu soțul său nu i s-a mai permis să meargă la Cluj-N. și în acest declarațiile martorilor C. M. și M. A. nu pot fi reținute în cauză. până la degradarea relațiilor de căsătorie au prestat în mod periodic întreținerea, în acest sens fiind acordul încheiat cu reclamanta să-i achite toate cheltuielile de întreținere și cele de consum zilnic, precum și impozitul.
Înmormântarea lui P. I. a fost achitată de către recurentă împreună cu soțul său, aspect recunoscut la interogatoriu și ulterior lunii ianuarie 2012, au cumpărat reclamantei medicamente.
P. R. a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului, întrucât nu există o înțelegere cu privire la prestarea întreținerii doar la nevoie, nu au prestat întreținere soților P. în nici o zi, tatăl lui a fost cel care în timpul vieți l-a ajutat cu bani în condițiile în care recurenta a solicitat de la primărie, locuință socială.
P. G. a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului, cu obligarea la cheltuieli de judecată. Învederează că hotărârea recurată este temeinică și legală, instanța operând o analiză exhaustivă a temeiurilor de fapt și de drept.
Contractul de întreținere are un caracter aleatoriu și nu se poate modifica natura juridică în ceea ce privește pe părți.
Prin motivele invocate, recurenta contrazice realitatea și voința manifestată în mod explicit de către părțile contractante, caracterul speculativ al noțiunii „la nevoie” neputând fi reținut întrucât întreținerea, trebuie prestată indiferent de cât ar fi de oneroasă.
Recurenta este cea care a promovat acțiunea de divorț, acesta recunoscând că nu a prestat întreținere, după decesul lui P. I. pe fondul relațiilor tensionate.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a celor de ordine public, tribunalul îl va respinge pentru următoarele considerente:
Așa cum a reținut și instanța de fond convenția părților nu a fost pusă în executare, probațiunea administrată confirmând acest lucru.
Convenția încheiată de părți, chiar dacă poartă denumirea de contract de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere este în realitate un contract de întreținere, aspect rezultat din voința părților. Nici în motivele de recurs nu se contestă acest aspect, apărările grevându-se pe executarea obligației de întreținere.
Convenția are între părți putere de lege și ea trebuie executată întocmai. Analiza acestui contract denotă că întreținerea trebuie executată în mod complet pe toată durata vieții întreținuților. Nicăieri nu este menționat că această întreținere se execută doar „la nevoie”. Pe de altă parte de esența contractului de întreținere este executarea întocmai a acestei obligații, în caz contrar putându-se afirma că din partea întreținuților nu există cauză convenției licru ce nu poate fi primit.
Nu este probată încheierea vreunei convenții ulterioare în legătură cu executarea acestei obligații. În altă ordine de idei chiar analiza motivelor de recurs confirmă că față de P. I. obligația nu s-a executat în nici un fel. Chiar dacă între părțile contractante există relații de filiație și rudenie, acestea nu înlătură obligația executării convenției.
Atitudinea pârâtului P. I. care în timpul vieții nu ar fi promovat în nume personal o astfel de acțiune, nu are relevanța invocată de recurentă, întrucât recurenta avea obligația executării convenției.
Declarațiile martorului Lechițan care confirmă că în timpul vieții lui P. I. întreținătorii se deplasau doar o dată pe lună, este în măsură să probeze neexecutarea convenției dintre cele două părți. Eventuala întreținere în mod corect a fost calificată de instanța de fond ca fiind sporadică și care nu întrunește exigențele executării efective a unei obligații asumate.
Argumentele grupate sub al doilea punct nu sunt întemeiate, întrucât mutarea pârâtului P. R. cu reclamanta nu are valența unei executări a obligației. Reținerea instanței că cei locuiesc și se gospodăresc împreună, nu poate fi interpretată în sensul executării obligației contractuale.
Într-adevăr obligația de întreținere este indivizibilă însă în cauză nu s-a probat nici împrejurarea că celălalt codebitor P. R. ar fi executat obligația prin mutarea în locuința mamei. Simpla mutare nu creează prezumția, în lipsa unor elemente care să se coroboreze, a executării convenției.
Debitorii obligației de întreținere trebuie să asigure cele necesare traiului de zi cu zi a întreținutului sub toate aspectele sale, această obligație trebuind executată indiferent cât de oneroasă ar deveni.
O altfel de interpretare, așa cum încearcă recurenta prin motivele de apel ar goli de conținut însăși obligația de întreținere asumată și ce trebuie prestată punând sub semnul întrebări îndeplinirea condiției oricărui contract aceea a cauzei care trebuie să existe.
Deteriorarea relațiilor între soți nu are relevanță, la îndemâna recurentei existând posibilitatea în situația în care ar fi înțeles să execute obligația sa să solicite instanței înlocuirea acestei obligații cu o altă obligație posibil de executat, respectiv stabilirea unei sume corespunzătoare pentru asigurarea nevoilor creditorului. Recurenta nu a făcut acest lucru.
Argumentele referitoare la suportarea cheltuielilor de înmormântare a defunctului P. I. și a sumelor necesare achiziționării medicamentelor reclamantei nu pot fi calificate ca fiind suficiente în executarea integrală a obligațiilor sale. Această obligație decurge din contract, dar nu este suficientă în a se stabili că recurenta și-a îndeplinit obligația asumată în accepțiunea unui contract de întreținere.
Pentru aceste considerente, tribunalul în temeiul art. 312 C.pr.civ. va respinge ca nefondat recursul declarat de P. I. F. împotriva Sentinței civile nr. 1532/17.02.2014, pronunțată în dosar nr._ / 2012 al Judecătoriei Cluj-N., pe care o va menține în totul.
Intimata P. G. a făcut cheltuieli de judecată cu angajarea unui avocat (fila 70). Fiind în culpă procesuală ca urmare a respingerii recursului, în temeiul art. 274 C.pr.civ. va obliga recurenta să plătească intimatei P. G. suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de P. I. F. împotriva Sentinței civile nr. 1532/17.02.2014, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Cluj-N., pe care o menține în totul.
Obligă recurenta să plătească intimatei P. G. suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Octombrie 2014.
Președinte, D. C. | Judecător, A.-S. S. | Judecător, D. T. |
Grefier, G.-C. Ț. |
G.Ț. 15 Octombrie 2014
Red.dact.D.T./O.A.
5 ex/14.11.2014
Jud.fond.A. M.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 406/2014. Tribunalul CLUJ | Reziliere contract. Sentința nr. 325/2014. Tribunalul CLUJ → |
|---|
