Suspendare provizorie. Decizia nr. 316/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 316/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 11-04-2014 în dosarul nr. 27877/211/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 316/R/2014
Ședința publică de la 11 Aprilie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: F. S. B.
JUDECĂTOR: A.-S. S.
JUDECĂTOR: D. T.
GREFIER: E. C.
Pe rol este pronunțarea cauzei civile privind recursul declarat de recurentul P. A., împotriva Sentinței civile nr. 9586/2013, pronunțată de Judecătoria Cluj-N., în dosar nr._, privind și pe intimatul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Cluj, având ca obiect, contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, tribunalul constată mersul dezbaterilor și cuvântul pe recurs al părților, au fost cosemnate în Încheierea de ședință din data de 09.04.2014, care face parte integrantă din prezenta decizie.
TRIBUNALUL
Reține că prin Sentința civilă nr. 9586 din 14.06.2013, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Cluj-N. s-a admis contestația la executare formulată de contestatorul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Cluj în contradictoriu cu intimatul P. A..
S-a dispus anularea formelor de executare începute în dosarul nr. 958/a/2012 al B. A. Oszoczki,S. și Asociații.
Pentru a se pronunța în acest sens, judecătoria a reținut că prin sentința civilă nr. 3156/16 aprilie 2007 pronunțată de Judecătoria Cluj-N. în dosarul nr._/211/2006 rămasă irevocabilă la data de 24.19.2007, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de intimatul din prezenta cauză în contradictoriu cu Directia Generală a Finanțelor Publice fiind obligat Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice să restituie acestuia suma de 788,48 lei cu titlu de preț reprezentând c/val apartamentului 1 situat in Cluj-N., ., sumă ce urma a fi actualizată prin aplicarea indicelui anual de inflație din anul plății (25.02.1997), la anul introducerii acțiunii(28.11.2006).
În speța de față nu sunt incidente prevederile art.135 C.pr. fisc. întrucât sumele solicitate nu reprezintă o creanță fiscală, făcând parte din categoria despăgubirilor civile, constând în preț actualizat conform art. 50.alin.3 din Legea nr.10/2001.
Potrivit art.1 din Codul de procedură fiscală
„(1) Prezentul cod reglementează drepturile și obligațiile părților din raporturile juridice fiscale privind administrarea impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat și bugetelor locale, prevăzute de Codul fiscal.
(2) Prezentul cod se aplică și pentru administrarea drepturilor vamale, precum și pentru administrarea creanțelor provenind din contribuții, amenzi și alte sume ce constituie venituri ale bugetului general consolidat, potrivit legii, în măsura în care prin lege nu se prevede altfel.
(3) Prin administrarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat se înțelege ansamblul activităților desfășurate de organele fiscale în legătură cu:
a) înregistrarea fiscală;
b) declararea, stabilirea, verificarea și colectarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat;
c) soluționarea contestațiilor împotriva actelor administrative fiscale.”
Potrivit art.2 din același act normativ
(2) Prezentul cod constituie procedura de drept comun pentru administrarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat.
(3) Unde prezentul cod nu dispune se aplică prevederile Codului de procedură civilă.
(4) Prezentul cod nu se aplică pentru administrarea creanțelor datorate bugetului general consolidat rezultate din raporturi juridice contractuale, cu excepția redevențelor miniere și a redevențelor petroliere.”
Creanțele fiscale reprezintă drepturi patrimoniale care, potrivit legii, rezultă din raporturile de drept material fiscal.
Din raporturile de drept prevăzute anterior, rezultă atât conținutul, cât și cuantumul creanțelor fiscale, reprezentând drepturi determinate constând în:
a) dreptul la perceperea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, dreptul la rambursarea taxei pe valoarea adăugată, dreptul la restituirea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, denumite creanțe fiscale principale;
b) dreptul la perceperea majorărilor de întârziere, în condițiile legii, denumite creanțe fiscale accesorii. în cazurile prevăzute de lege, organul fiscal este îndreptățit să solicite stingerea obligației fiscale de către cel îndatorat să execute acea obligație în locul debitorului.
În măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective.
Împotriva sentinței civile nr.9586/2013 a declarat în termen legal recurs reclamantul solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii contestației la executare, cu cheltuieli de judecată.
În motive arată că în cauză este incident motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 teza finală Cod de procedură civilă, precum și dispozițiile art.3041 Cod de procedură civilă.
Judecătoria a făcut o greșită aplicare a prevederilor art.135 Cod de procedură fiscală, respectiv a considerat greșit că în speță nu sunt incidente dispozițiile acestui text de lege, apreciind că prescripția dreptului de a cere executarea silită în temeiul titlului executoriu reglementat de Sentința civilă nr.3156/2007 ar fi guvernată de dispozițiile art.405 Cod de procedură civilă.
Creanța ce se urmărește a fi executată silit în cadrul dosarului execuțional 958/a/2012 reprezintă o creanță căreia i se aplică prevederile speciale ale Codului de procedură fiscală, respectiv ale art.135 Cod de procedură fiscală, prevederi ce statornicesc un termen de prescripție a executării creanțelor fiscale de 5 ani. Alegația sa are la baza faptul că potrivit dispozițiilor art.50 alin.3 din Legea nr.10/2001, restituirea sumei achitate cu titlu de preț, actualizată se va face de Ministerul Economiei și Finanțelor.
Pe cale de consecință, având în vedere, pe de o parte dispozițiileart.50 alin.3 din Legea nr.10/2001, iar pe de altă parte faptul că data la care a luat naștere dreptul de restituire este data rămânerii definitive și irevocabile a sentinței civile nr.3156/2007, termenul de prescripție are o durată de 5 ani și a început cursul la data de 1 ianuarie a anului următor, astfel încât demararea procedurii de executare silită a început înainte de împlinirea termenului de prescripție.
Analizând recursul declarat de către intimat în raport cu dispozițiile legale incidente în materie, tribunalul va respinge ca nefondat recursul pentru următoarele considerente:
Așa cum corect a reținut prima instanță, art.1 din Codul de procedură fiscală definește obiectul de reglementare al Codului fiscal, respectiv drepturile și obligațiile părților în raporturile juridice fiscale privind administrarea taxelor și impozitelor datorate bugetului de stat și bugetelor locale.
Creanța a cărei executare silită s-a solicitat în cadrul dosarului execuțional nr95/a/2012 al B. A., Oszoczki, Ș. și Asociații derivă dintr-un litigiu de drept comun reglementat de Legea nr.10/2001. Acest act normativ reglementează dreptul foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora asupra imobilelor preluate abuziv de statul comunist în perioada 6 martie 1945- 2 decembrie 1989.
Potrivit art.50 alin.3 din Legea nr.10/2001 restituirea prețului actualizat plătit de chiriașii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu eludarea dispozițiilor Legii nr.112/1995, cu modificările și completările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile se face de către Ministerul Finanțelor Publice din Fondul extrabugetar constituit în temeiul art.13 alin.6 al Legii nr.112/1995.
Potrivit dispozițiilor art.13 alin6 din Legea nr.112/1995 fondul extrabugetar se constituite din sumele plătite cu titlu de preț de foștii chiriași care au optat pentru cumpărarea locuințelor.
Coroborând cele două dispoziții legale, reiese că foștii cumpărători ale căror contracte de vânzare cumpărare au fost declarate nule sunt îndreptățiți la restituirea prețului plătit reactualizat. Este vorba de o răspundere a statului pentru evicțiune. Textul de lege indică și sursa din care se plătesc acest sume, sursă care nu are nici o legătură cu creanțele bugetare. Faptul că a fost stabilit în sarcina Ministerului Economiei și Finanțelor obligația de restituire nu înseamnă convertirea unei creanțe de drept comun, civil, într-una fiscală. Dispozițiile care reglementează creanțele fiscale sunt de strictă interpretare și aplicare, fiind dispoziții speciale, față de cele civile care constituie dreptul comun. Obligația de răspundere a statului pentru evicțiune este una legală, identificându-se pentru facilitatea procedurii și instituția statului care va face restituirea. Astfel, Ministerul Economiei și Finanțelor deși este cel care administrează bugetul de stat și este unul dintre reprezentanții statului în raportul juridic fiscal, nu face plata sumelor datorate cu titlu de preț achitat în această calitate, ci în calitatea de reprezentant al Statului în raportul juridic civil, reglementat prin art.50 din Legea nr.10/2001.
Că este așa rezultă și din dispozițiile art.2 alin.2 și 3 din codul de procedură civilă care statuează că:
(2) Prezentul cod constituie procedura de drept comun pentru administrarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat.
(3) Unde prezentul cod nu dispune se aplică prevederile Codului de procedură civilă.
În consecință, tribunalul apreciază că interpretarea dată de prima instață creaței în litigiu ca fiind de natură civilă este legală. Urmare a acestei naturi, termenul de prescripție este cel prevăzut de art.3 din Decretul lege nr.167/1958.
Raportat la considerentele mai sus invocate, în temeiul dsipozițiilor art.304 pct.9 Cod d eprocedură civilă,tribunalul va respinge ca nefondat recursul, menținând totodată ca temeinică și legală sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimatul P. A. împotriva Sentinței civile nr. 9586 din 14.06.2013, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Cluj-N., pe care o menține în totul.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 11 Aprilie 2014.
Președinte, F. S. B. | Judecător, A.-S. S. | Judecător, D. T. |
Grefier, E. C. |
Red.A.S.S./Tehn.L.C./24.04.2014
Jud. fond:E. E. P.-Jud. Cluj-N.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 382/2014. Tribunalul CLUJ | Grăniţuire. Decizia nr. 218/2014. Tribunalul CLUJ → |
|---|
