Pretenţii. Decizia nr. 735/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 735/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 23-10-2014 în dosarul nr. 26942/211/2013
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal 3184
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 735/2014
Ședința publică de la 23 Octombrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. O.-S.
Judecător D.-I. T.
Grefier D. I. D.
Pe rol judecarea apelului Civil privind pe apelant-reclamant C. O. și pe intimat-pârât F. L., împotriva Sentinței civile nr. 3039/25.03.2014, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Cluj-N., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu a răspuns niciuna dintre părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Tribunalul constată că apelul este declarat în termen, motivat, comunicat.
Se constată că Tribunalul Cluj este instanța competentă general, material, teritorial să soluționeze prezentul apel.
Se constată că prin înscrisul depus la dosarul cauzei la data de 23.09.2014 apelantul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Tribunalul reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin Sențința civilă nr. 3039/25.03.2014, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Cluj-N. instanța a respins cererea formulată de reclamantul C. O. in contradictoriu cu paratul F. L. ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
Excepția invocată de pârât prin notele de ședință este identică cu apărarea invocată in fața Tribunalului Cluj si a fost examinată in sentința nr._/18.10.2013.
Examinând conținutul cererii de chemare în judecată, a precizării din data de 19.06.2013 (f. 31-32 dos.Trib. Cluj) si a notelor de ședința din data de 18.03.2014 (f. 29-31) instanța a reținut poziția reclamantului in sensul că înțelege să se judece în contradictoriu cu pârâtul F. L..
În fapt, din susținerile părților coroborate cu înscrisurile anexate (f. 4-6, 42-44, 54 dos. Trib.) instanța a reținut că reclamantul a apelat la pârâtul medic F. L. pentru o consultație, ce s-a desfășurat in cadrul Promedical Center in data de 29.08.2012. În data de 17.01.2013 reclamantul s-a adresat Promedical Center si a solicitat „un act oficial din care să rezulte, natura-felul examinării, diagnosticul stabilit, tratamentele, desigur dacă au fost recomandate si eventual alte observații”. De asemenea a solicitat si o copie a chitanței privitoare la suma de bani achitată pentru consultul respectiv. Deoarece nu a primit răspuns, s-a adresat instanței de judecată cu prezenta cerere îndreptată împotriva pârâtului F. L., medicul care l-a consultat.
Prin sentința civilă nr._/2013 instanța de contencios administrativ a reținut că acțiunea nu intră in competența Tribunalului Cluj având vedere raportul juridic invocat si faptul că pârâtul nu se încadrează in categoria autorităților publice astfel cum sunt definite de art. 2 lit. b).
Prin prezenta cerere reclamantul a solicitat angajarea răspunderii civile a pârâtului.
Deoarece reclamantul a insistat in temeiul juridic reprezentat de Legea nr. 554/2004 si a lăsat la aprecierea instanței cu privire la felul răspunderii, instanța a determinat temeiul de drept prin raportare la pretențiile deduse efectiv judecății si la prevederile art. 22 al. 4 si 5 NCPC.
Astfel, reclamantul a insistat în angajarea răspunderii personale a pârâtului, deși serviciile prestate de acesta au fost in calitate de medic angajat la o unitate privată, a invocat un prejudiciu material si moral produs datorită omisiunii de a i se comunica înscrisuri și nu s-a prevalat niciodată de raportul contractual medical. In consecință, instanța a stabilit că temeiul juridic al răspunderii este delictual si s-a raportat la prevederile art. 1349, 1357 C.civ.
Reclamantul este ținut să dovedească îndeplinirea condițiilor angajării răspunderii delictuale a pârâtului respectiv: - existența unei fapte ilicite, - vinovăția, - un prejudiciu determinat/determinabil, - legătura de cauzalitate intre fapta ilicită si prejudiciul produs.
În speță, fapta ilicită reclamată este omisiunea pârâtului de a comunia reclamantului rezultatul consultației din data de 29.08.2012 si bonul fiscal eliberat. Instanța a reținut că această omisiune nu se constituie .. Pârâtul era angajat . privată, iar reclamantul, în calitate de beneficiar al serviciilor, putea pretinde societății, in calitate de persoană juridică, informații in scris referitoare la serviciul oferit prin intermediul său. Reclamantul a cunoscut acest aspect deoarece solicitarea din data de 17.01.2013 a fost adresată Promedical Center si comunicată la adresa acesteia (f. 4-6 dosar Trib.). Desigur că reclamantul avea dreptul să fie informat cu privire la rezultatul consultului, dar, din datele furnizate, nu se poate determina forma si conținutul acestei obligații, astfel că instanța s-a raportat la dispozițiile legale de drept comun in materie, art. 4-12 din Legea nr. 46/2003 privind drepturile pacienților. Conform art. 6 din lege „Pacientul are dreptul de a fi informat asupra stării sale de sănătate, a interventiilor medicale propuse, a riscurilor potențiale ale fiecărei proceduri, a alternativelor existente la procedurile propuse, inclusiv asupra neefectuarii tratamentului și nerespectării recomandărilor medicale, precum și cu privire la date despre diagnostic și prognostic.”
Din precizările depuse în data de 09.09.2013 de reclamant (f. 50-53 dos. Tribunal), instanța a reținut că acesta a fost informat la momentul respectiv de medic in conformitate cu art 6 din Legea nr. 46/2003. I s-au oferit informații in legătură cele constatate in urma examinării si i s-a indicat efectuarea unei operații. Omisiunea unei informări scrise, nu reprezintă o faptă ilicită. Cu privire la bonul fiscal eliberat, solicitarea reclamantului adresată pârâtului F. personal nu este întemeiată, dat fiind că acesta avea calitatea de angajat al Promedical Center.
De asemenea, instanța a constatat că nu s-a făcut dovada unui prejudiciu. Deși reclamantul a solicitat suma de 5000 lei, nu a explicat conținutul prejudiciului material invocat si nici pretinsele daune morale.
Pentru considerentele expuse, dat fiind că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1357 C.civ. instanța a respins cererea formulată de reclamantul C. O. in contradictoriu cu paratul F. L., ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul C. O., solicitând admiterea apelului, anularea sentinței atacate ca nelegală, obligarea pârâtului F. L. la plata către apelantul-reclamant a sumei de 5.000 de lei, cu titlu reparator al prejudiciilor morale și materiale pe care i le-a cauzat prin faptele sale ilicite, obligarea pârâtului la suportarea cheltuielilor de judecată.
În motivare s-a arătat că paratul avea în cadrul Promedical Center, unul din cabinetele sale sau loc de muncă, prestând servicii și în alte părți.
Mai mult, în petiția din 17 Ianuarie 2013 figurează consemnată funcția și numele pârâtului, întrucât dânsul era competent să-i comunice datele solicitate, așa cum, de fapt, i-a și răspuns, (dar numai prin încălcarea prevderilor legale și după introducerea acțiunii împotriva sa).
Apelantul precizează că în motivarea sentinței atacate instanța de fond face referire la art. 22 al. 4 și art. 22 al. 5, dar nu pomenește nimic cu privire la prevederile art. 22 al. 2 din C.pr.civilă, care au fost încălcate.
Instanța de fond analizând prevederile celor art. 1349 și 1357 Cod civil,, le „răstălmăcește ori omite părți din ele”.
Apelantul invocă o prevederea agravantă existentă în art.1358 Cod civil, la aprecierea culpei persoanei autorului faptei, anume când prejudiciul a fost cauzat de un profesionist în exercițiul activității sale, fără a se preciza dacă activitatea acestuia se efectuează ca particular sau ca angajat undeva.
Apelantul apreciază că prima instanță a încălcat obligația de imparțialitate și independență, prin argumentațiile aduse.
Deși instanța consideră că omisiunea pârâtului de a-i comunica datele solicitate nu este o faptă ilicită, se contrazice atunci când recunoaște că reclamantul avea dreptul să fie informat cu privire la rezultatul consultației.
Apelantul consideră de asemenea că textul din L. 46/2003 pe care instanța de fond l-a reprodus privind drepturile pacientului, este contrar soluției adoptate în cauză.
Sunt neîntemeiate reținerile instanței de fond privind faptul că apelantul ar fi fost informat oral, de către pârât, în legătură cu cele constatate de el cu ocazia întrevederii ce a avut între apelant și pârât, întrevedere ce nu a prezentat, sub nicio formă, caracter de consultatie, așa cum a demonstrat cu actele depuse la dosar.
Faptul că pârâtul era angajatul Promedical Center, nu are nicio relevanță dacă se au în vedere prevederile art. 1358 Cod civil.
De asemenea, apelantul face aprecieri asupra recomandărilor greșite ale paratului, în ce privește tratamentul, respectiv intervenția chirurgicală propusă.
Pârâtul pe lângă violarea legislației ce reglementează soluționarea petițiilor, s-a abătut și de la deontologia profesiei de medic, prin conduita și nerespectarea obligațiilor sale (prin comunicarea, ulterioară pornirii împotriva sa, de acte și date incomplete sau chiar false).
Apelantul precizează că în acest fel i-au fost cauzate prejudicii morale și materiale, fiind pus în inegalitate și inferioritate față de persoanele cărora li se rezolvă petițiile în mod legal, precum și pornirea unui proces.
Se precizează că dreptul la repararea prejudiciilor morale și materiale este acordat în mod expres de către legsilația ce reglementează rezolvarea petițiilor, precum și de prevederile art. 1349, 1357, 1358 și 1359 Cod civil, unde se fac precizări privitoare la culpa autorului și la alte împrejurări, pe care instanțele sunt obligate să le aibă în vedere la stabilirea cuantumului despăgubirilor.
Apelantul subliniază că suma de 5000 de lei, cu care s-a constituit parte civilă este modică în comparație cu alte situații din cauze similare.
Față de cele expuse și probele administrate, apelantul solicită admiterea apelului, anularea sentinței atacate ca fiind nelegală, obligarea pârâtului F. L. la plata către apelantul-reclamant a sumei de 5.000 lei, cu titlu reparator al prejudiciilor morale și materiale pe care i le-a cauzat prin faptele sale ilicite, obligarea pârâtului la suportarea cheltuielilor de judecată.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul-pârât F. L. a solicitat respingerea apelului formulat ca neîntemeiat și menținerea hotărârii atacate ca temeinică și legală.
În motivare s-a arătat că instanța de fond nu se contrazice atunci cand recunoaște ca reclamantul avea dreptul sa fie informat cu privire la rezultatul consultației.În mod corect a reținut faptul ca pacientul avea dreptul de a fi informat potrivit art. 4-12 din Legea nr. 46/2003 privind drepturile pacienților, insa in continuare arată foarte clar faptul ca apelantul a fost informat de către intimatul-pârât in conformitate cu prevederile art.6 din Legea nr. 46/2003, astfel cum reiese foarte clar din susținerile reclamantului apelant depuse la dosarul cauzei in data de 09.09.2013.
Prin urmare, instanța de fond in mod corect a concluzionat ca omisiunea unei informări scrise prin care sa-i fie comunicate apelantului rezultatul consultației din data de 29.08.2012 si bonul fiscal eliberat, nu reprezintă o fapta ilicita.
Dincolo de aceasta apelantul, in calitate de beneficiar al serviciilor, putea sa pretindă aceste informații in scris, unității medicale in care intimatul-pârât își desfășura activitatea, in calitate de persoana juridica angajatoare. Este important de subliniat ca apelantul a cunoscut aceste aspecte deoarece solicitarea din data de 17.01.2013 a fost adresata Promedical Center si comunicată la adresa acesteia. Cu toate acestea, apelantul a formulat cererea de chemare in judecata impotriva intimatului.
Analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate precum și a dispozițiilor legale incidente tribunalul reține că acesta este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Instanța de fond a făcut o corectă apreciere a stării de fapt, întemeiată pe probatoriul administrat în cauză, precum și o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente în materie.
Contrar susținerilor apelantului, tribunalul apreciază că prima instanță nu a încălcat prevederile art.22 al.2 NCPC potrivit cărora „judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. În acest scop, cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicații, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum și alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părțile se împotrivesc.”
Astfel, dincolo de faptul că apelantul nu a arătat în mod concret, în ce constă pretinsele încălcări ale dispoziției legale anterior citate, se constată că instanța de fond și-a exercitat pe deplin rolul în aflarea adevărului, în limitele prevăzute de lege. În acest sens, a solicitat în mod expres apelantului, indicarea temeiului juridic al cererii și a dispus administrarea probei cu înscrisuri, solicitand paratului depunerea actelor pe care le-a apreciat relevante pentru justa soluționare a cauzei.
Rolul activ al instanței nu înseamnă încălcarea principiului disponibilității în procesul civil, deoarece obligația de a-și proba pretențiile revine reclamantului, instanța neputandu-se substitui părților. În același timp, aplicarea principiului rolului activ nu poate și nu trebuie să suplinească pasivitatea părților din proces, și nu poate aduce atingere echilibrului procesual, egalității părților litigante și nici să determine judecătorul să încalce obligația de a asigura o judecată imparțială în cauză.
În condițiile în care reclamantul, deși i s-a solicitat să indice temeiul de drept al cererii deduse judecății, respectiv dacă înțelege să invoce atragerea răspunderii civile delictuale ori a celei contractuale, nu a înțeles să dea curs acestei solicitări, insistand doar in temeiul inițial, Legea nr.554/2004, în mod corect, prima instanță, făcand aplicarea prevederilor art.22 al.4 și 5 din NCPC, a calificat acțiunea introductivă ca fiind una în răspundere civilă delictuală, în raport de argumentele și starea de fapt expuse în susținerea cererii. Ca atare, nu se poate reține nicio încălcare a dispozițiilor art.22 al.4 și 5 ale noului Cod de procedură civilă ori a obligației de imparțialitate și independență.
Nu pot fi reținute nici criticile vizand greșita interpretare a prevederilor art.1349 și art.1357 din C.civil, acestea fiind dispozițiile care reglementează condițiile generale ale răspunderii civile delictuale.
Potrivit acestor texte legale, angajarea răspunderii civile delictuale presupune existența cumulativă a patru condiții, respectiv prejudiciul,fapta ilicită, raportul de cauzalitate dintre dintre fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția autorului faptei ilicite și prejudiciabile.În lipsa vreuneia dintre aceste condiții, răspunderea delictuală nu poate fi antrenată.
Din această perspectivă, se reține că prevederea legală invocată de apelant, respectiv art.1358 NCC, vizează criterii particulare de apreciere a culpei ,însă poate fi aplicat doar în cazul în care se constată în prealabil, că sunt întrunite cumulativ toate cele patru condiții generale necesare angajării răspunderii civile delictuale, ceea ce în speță nu s-a dovedit.
Apelantul a pretins despăgubiri materiale și morale determinat de faptul că intimatul nu i-a comunicat rezultatul consultației medicale din data de 29.08.2012 și nu i-a remis bonul fiscal.
Așa cum corect a reținut și prima instanță, în conformitate cu prevederile art.6 din Legea nr. 46/2003 privind drepturile pacienților, „Pacientul are dreptul de a fi informat asupra stării sale de sănătate, a interventiilor medicale propuse, a riscurilor potențiale ale fiecărei proceduri, a alternativelor existente la procedurile propuse, inclusiv asupra neefectuării tratamentului și nerespectării recomandărilor medicale, precum și cu privire la date despre diagnostic și prognostic.”
Ori, după cum însuși apelantul a arătat în înscrisul depus la data de 09.09.2013 la Tribunalul Cluj-Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, cu ocazia consultației din data de 29..08.2012, i-a paratul i-a comunicat un diagnostic și i-a recomandat o intervenție chirurgicală. Ca atare, contrar susținerilor apelantului, nu se poate reține o încălcare a obligației de informare prevăzută de art.6 din Legea nr.46/2003 .
Pe de altă parte, serviciul medical de care apelantul a beneficiat a fost prestat de o unitate medicală, Promedical Center ,în cadrul căreia intimatul funcționa doar ca angajat. În consecință, după cum corect a apreciat și prima instanță, informațiile scrise puteau fi furnizate, la solicitarea apelantului, de către unitatea angajatoare, tot ea fiind și cea care trebuia să emită bonul fiscal.
Nu există nicio contradicție în această privință în cuprinsul hotărarii atacate, instanța reținand că intimatul și-a îndeplinit obligația de informare, verbal, cu ocazia consultului, iar pe de altă parte, că unitatea medicală care a prestat serviciul solicitat de apelant, era cea în măsură să răspundă în scris solicitării acestuia .
De altfel, se constată că inițial, apelantul s-a adresat unității medicale, prin cererea din data de 17.01.2013, ulterior neînțelegand să demareze vreun demers judiciar față de aceasta, ci față de intimat.
Se impune a se menționa totodată, că apelantul nu a făcut nici dovada prejudiciului pretins, nefiind propusă și administrată vreo probă sub acest aspect, de altfel nici nu a precizat în ce ar consta prejudiciul material invocat.
Concluzionand, se reține că în mod judicios prima instanță a făcut o completă analiză a cauzei deduse judecății, apreciind, pentru motivele detaliat expuse, că nu sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale, neputandu-se reține vreo faptă ilicită în sarcina intimatului, și nici vreun prejudiciu adus apelantului.
Alegațiile apelantului referitoare la modul în care s-a desfășurat procedura de regularizare în fața Tribunalului Cluj- Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, precum și cele vizand problema serviciilor secrete exced obiectului de învestire al instanței și fazei procesuale a apelului, astfel încat nu se impune analizarea lor.
Așa fiind, în temeiul art.480, al.2 N.c.pr.civ. tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul C. O. împotriva Sentinței civile nr. 3039/25.03.2014, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Cluj-N., pe care o va menține în totul.
Cheltuieli de judecată în apel nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul C. O. împotriva Sentinței civile nr. 3039/25.03.2014, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Cluj-N., pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Octombrie 2014.
Președinte, M. O.-S. | Judecător, D.-I. T. | |
Grefier, D. I. D. |
Red. M.O.S./tehnored. D.D.-09.01.2014 /4 ex.
Jud. fond D.-V. P.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 345/2014. Tribunalul CLUJ | Pretenţii. Decizia nr. 326/2014. Tribunalul CLUJ → |
|---|
