Accesiune. Decizia nr. 680/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 680/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 03-10-2014 în dosarul nr. 14842/212/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.680/2014
Ședința din data de 3 octombrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: T. V.
JUDECĂTOR: L. A.
Grefier: G. A.
Pe rol judecarea apelului civil declarat de către apelantul reclamant S. D., cu domiciliul în Palazu M., . A, județul C., împotriva sentinței civile nr._/2013 pronunțată de Judecătoria C. în contradictoriu cu intimații pârâți M. C. PRIN PRIMAR, și C. L. C..
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.157 Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, prin care se arată obiectul, părțile, stadiul pricinii și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, precum și faptul că intimații au depus originalul notelor scrise, al delegației și al chitanței trimise prin fax pentru termenul din data de 06.06.2014, după care:
Instanța, față de lipsa părților lasă cauza la a doua apelare.
La a doua apelare a cauzei făcută în ședință publică se constată lipsa părților.
Față de lipsa părților, instanța lasă cauza la sfârșitul ședinței.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul reclamant prezent identificat cu C.I. ..T. nr._ și asistat de apărător ales, lipsind intimații.
Apărătorul apelantului reclamant arată instanței că martorul încuviințat la termenul anterior, respectiv T. F., nu s-a putut prezenta, solicitând înlocuirea martorului încuviințat cu martorul M. F. arătând că sunt din aceeași familie.
Instanța, deliberând admite cererea de înlocuire a martorei T. F. cu martora M. F. având în vedere că ambele martore fac parte din aceeași familie și martora M. F. cunoaște mai bine situația de fapt ce se urmărește a fi dovedită decât celălalt martor.
Instanța procedează potrivit dispozițiilor art.192,193 și 198 Cod procedură civilă, la audierea martorului M. F., identificată cu C.I., ., nr._, CNP_, depoziția acesteia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cereri și nici probe noi, instanța acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Apelantul reclamant, prin apărător ales, arată instanței faptul că prin cererea adresată judecătoriei C. a solicitat să se constate faptul că S. D. a devenit proprietarul unei suprafețe stabilită prin raportul de expertiză ca urmare a prescripției achizitive. Instanța de fond a respins cererea considerând că este o posesie echivocă în sensul că nu se știe care dintre cei de la adresa administrativă au ocupat în mod efectiv acest termen. Arată apelantul că din rapoartele de expertiză întocmite în cauză și din depoziția martorului consideră că s-a lămurit aspectul cu privire la posesia echivocă. Precizează apelantul că la instanța de fond o altă critică a fost cea legată de faptul dacă numitul G. a fost cunoscut ca și posesor anterior al acestui teren, prin depoziția martorului de la acest termen de judecată clarificându-se și acest aspect, în sensul că semnatarul chitanței sub semnătură privată este G. V. care anterior era cunoscut ca fiind posesor al acestui teren.
Pe cale de consecință, solicită admiterea acțiunii, să se constate că S. D. este proprietarul suprafeței stabilită prin raportul de expertiză. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanța, socotindu-se lămurită, conform art.150 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare pe fondul cauzei.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față, deliberând, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 12.06.2012, sub nr._, reclamantul S. D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții M. C. prin primar și C. L. C. să se constate că a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în C., ., compus din teren în suprafață de 922 mp și construcții - ca efect al prescripției achizitive de 30 de ani, prin joncțiunea posesiilor, cu autorul său, G. V..
În motivare, reclamantul a arătat că prin antecontractul de vânzare-cumpărare din data de 23.12.1984 a achiziționat un teren în suprafață de 400 mp, pe care se afla o casă de chirpici cu 2 camere și anexe, situat în cartierul Palazu M., . data cumpărării acestui teren, zona avea mult teren liber, a ocupat efectiv suprafața actuală de 922 mp, pe care a îngrădit-o. Deoarece pe lângă vechiul imobil a mai adăugat o baie și bucătărie, a fost sancționat contravențional în anul 1992 și apoi din nou în 2012. Reclamantul a mai învederat faptul că din anul 1984 de când a achiziționat terenul cu vechiul imobil, a continuat să locuiască în mod permanent, suprafața ocupată în prezent fiind aceeași cu suprafața deținută conform măsurătorilor.
În drept, cererea a fost întemeiată pe art. art.1830 și urm. C.civil.
In sustinerea actiunii a fost depus la dosar, in copie, chitanță, procese-verbale de contravenție.
Pârâții deși legal citați, nu au formulat întâmpinare.
Instanța de fond a invocat din oficiu și a admis excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului C. L. C..
Prin sentința civilă nr._/20.11.2013 pronunțată de Judecătoria C. s-a respins acțiunea formulată de reclamantul S. D. în contradictoriu cu pârâtul M. C. prin primar, ca neîntemeiată.
A fost obligat reclamantul la plata cheltuielilor de judecată către pârât în cuantum de 500 de lei reprezentând onorariu de avocat.
Pentru a pronunța această sentință civilă, în baza materialului probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin actul intitulat „chitanță vânzare-cumpărare”, la data de 23.12.1984, numitul Cherasim V. a vândut lui S. D. o casă cu 2 camere, hol din chirpici și 400 mp teren, situat în cartier Palazu M., . de_ lei.
Potrivit istoricului de rol și situației juridice înaintate de către Primăria C., la adresa din C., . figurează înregistrată C. N., cu o suprafață de teren de 600 mp și în prezent T. F., T. L. și T. V., cu o suprafață de teren de 536,2 mp și construcții, imobil dobândit în baza sentinței civile nr. 3900/25.04.2006.
Din înscrisurile depuse la dosar prima instanță a reținut că în chitanța de mână încheiată cu Cherasim V. nu se individualizează numărul din . de mână, încheiată la data de 23.12.1984, reiese că numitul Cherasim V. a vândut lui reclamantului o casă cu 2 camere, hol din chirpici și 400 mp teren.
Având în vedere că reclamantul a înțeles să invoce joncțiunea posesiei sale cu cea exercitată de către numitul Cherasim V., s-a analizat în primul rând dacă acesta din urmă a exercitat o posesie utilă asupra imobilului.
Prin analizarea și coroborarea probelor administrate (declarații de martori și înscrisuri) instanța a constatat că există un dubiu chiar cu privire la identitatea parțială (pentru 400 mp) între terenul de care se face vorbire în acțiune, cel descris de martori și cel menționat în cuprinsul chitanței.
Din ansamblul probator administrat în cauză, instanța a concluzionat că nu s-a făcut dovada, în persoana autorului reclamantului față de care acesta a înțeles să invoce joncțiunea posesiei, a unei posesii continue și neechivoce, sub aspectul elementului corpus, respectiv a imobilului care se pretinde a fi fost stăpânit efectiv de autorul reclamantului și în final de către acesta, având în vedere, în primul rând diferența de suprafață de teren menționată în acțiune și în chitanța de mână, adresa imobilului, precum și descrierea acestuia. Astfel, așa cum s-a arătat mai sus, reclamantul nu a făcut dovada faptului că posesia exercitată de către el și de către autorul lui s-a exercitat, în mod continuu și neechivoc, asupra imobilului situat în C., ., compus din teren în suprafață de 897,19 mp (astfel cum a fost identificat în cadrul expertizei tehnice imobiliare) și construcții. Mai mult, potrivit istoricului de rol, la aceeași adresă figurează cu totul alți proprietari, instanța neputând reține susținerea reclamantului cu privire la imposibilitatea alocării unui număr stradal, având în vedere că și în raportul de expertiză, imobilul a fost identificat în C., ..
Nici sub aspectului elementului animus instanța apreciază că nu sunt întrunite caracteristicile posesiei autorului reclamanților, având în vedere declarațiile martorilor audiați, care au declarat că nu l-au văzut niciodată pe acesta în preajma terenului, presupunând doar că acesta era proprietar, din moment ce a vândut reclamantului. Având în vedere că posesia autorului reclamantului nu este una caracterizată, instanța apreciază că și posesia exercitată de reclamant este una echivocă, atât în ceea ce privește elementul corpus, cât și animus.
Pentru considerentele invocate, constatând ca nu sunt îndeplinite conditiile art. 1846 si urmat. C.civ. instanța de fond a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat apel reclamantul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie astfel:
- soluția de respingere a cererii de dobândire a dreptului de proprietate prin uzucapiune nu este legală, fiind rezultatul unei aprecieri greșite a probelor administrate.
În opinia apelantului, în cauză sunt îndeplinite condițiile cerute de legea ce reglementează prescripția achizitivă ca mod de dobândire a dreptului de proprietate. Sub acest aspect, raportul de expertiză imobiliară efectuat în cauză identifică terenul și construcția în litigiu ca fiind situate în C., cart. Palazu M., .. Din schița anexă rezultă că terenul stăpânit de reclamant la această adresă nu se suprapune cu imobilul aflat în proprietatea numitei T. F., ci se învecinează cu acesta în partea dreaptă.
Apelantul susține că lotul său de teren pe care se află construcții este bine individualizat prin raportul de expertiză imobiliară, posesia fiind utilă și nu viciată cum greșit a reținut instanța de fond.
Cu privire la animus domini, apelantul reclamant învederează instanței că a exercitat posesia ca un adevărat proprietar de la întocmirea actului sub semnătură privată, construind pe teren două camere. La rândul său și Cherasim V. se comporta ca un adevărat proprietar la data la care a semnat actul și a primit suma înscrisă în document.
În dovedirea cererii de apel, apelantul reclamant a solicitat, iar instanța apreciind pertinentă, concludentă și utilă cauzei a încuviințat și administrat proba testimonială cu martora M. F., deținătoare a terenului vecin cu imobilul în litigiu, pe latura de sud.
În apărare, intimații pârâți au formulat note scrise prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței civile apelate prin prisma criticilor formulate, instanța reține:
Judecătoria C. a fost legal investită cu o cerere formulată de reclamantul S. D., în contradictoriu cu pârâții M. C. prin primar și C. L. C., prin care s-a solicitat ca instanța, prin hotărârea pe care o va pronunța, să constate că imobilului situat în C., ., compus din teren în suprafață de 922 mp și construcții, este proprietatea sa, ca efect al uzucapiunii.
Critica în apel a hotărârii judecătorești, se referă la interpretarea și aplicarea greșită de către instanța de fond a dispozițiilor legale ce reglementează prescripția achizitivă, prin joncțiunea posesiei exercitată de reclamant - posesor actual, cu cea a autorului său Cherasim V..
Prima instanță și-a fundamentat soluția de respingere a cererii ca nefondată pe o stare de fapt, ce a scos în evidență o posesie viciată, exercitată atât de către reclamantul S. D., cât și de autorul său Cherasim V..
Situația de fapt reținută de instanța de fond este corectă și are la bază o analiză amplă, temeinică și o apreciere pertinentă a probelor administrate.
Din analizarea și coroborarea probelor administrate a rezultat dubiu în privința unor elemente esențiale în analiza condițiilor legale ale prescripției achizitive prin joncțiunea posesiilor precum: amplasamentul și limitele terenului (în registrele autorităților locale de evidență a proprietăților și a obligațiilor fiscale figurează mai multe persoane care dețin teren în proprietate sau posesie la aceeași adresă - C., ., reclamantul fiind consemnat pentru prima dată în fișa bunului imobil din anul 1995, lipsa oricăror mențiuni privitoare la proprietatea sau posesia numitului Cherasim V.); diferența de suprafață de teren menționată în acțiune și în chitanța de mână ( prin acțiune teren în suprafață de 897,19 mp astfel cum a fost identificat în cadrul expertizei tehnice imobiliare, în timp ce prin joncțiunea se solicită unirea cu posesia exercitată de numitul Cherasim V. asupra unui teren de 400 mp dobândit prin chitanță fără o adresă exactă); descrierea imobilului în litigiu ( potrivit chitanței reclamantul a dobândit în posesie teren 400 mp și construcții, în timp ce declarațiilor martorilor relevă transmiterea unui teren neîngrădit, fiind ocupat doar de buruieni și gunoi, pe care ulterior reclamantul l-a îngrădit și a ridicat o casă cu două camere și o sală; persoanele care au exercitat acte de posesie asupra imobilului în litigiu( prin cerere se reclamă o posesie exclusivă a reclamantului, în timp ce martorii au relevat exercitarea posesiei alături de soție și copii, în prezent majori)
Declarația martorei M. F., audiată în calea de atac a apelului, nu înlătură acest dubiu ci chiar îl întărește prin susținerea exercitării unor act de posesie de către reclamant alături de soția sa și copiii, care în prezent locuiesc în imobil și sunt căsătoriți.
Nu au fost relevate aspecte noi care să confere certitudine în privința situației juridice a terenului anterior anului 1984, posesiei exercitată exclusiv de către reclamant, data de la care efectuează acte de posesie, limitele terenului, despre care martorul a declarat că nu cunoaște dacă a suferit modificări.
În mod just a reținut prima instanță că posesia exercitată atât de către reclamant, cât și de autorul său, este una echivocă, atât în ceea ce privește elementul corpus, cât și animus.
Pentru a se putea dobândi proprietatea bunului prin uzucapiunea de 30 de ani, posesorul trebuie sa îndeplinească doua condiții: - să posede bunul în tot timpul prevăzut de lege, adică 30 ani; - posesia sa fie utilă, adică neafectata de vreun viciu - art.1847 C.civ.
Din această perspectivă, uzucapiunea, ca mod de dobândire a dreptului de proprietate privată, este un efect al posesiei ca stare de fapt.
Posesorul trebuie să posede pentru sine, cu intenția de a se comporta ca proprietar pe tot termenul prevăzut de lege. Articolul 1847 cod civil are în vedere cinci calități ale posesiei: continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar.
În speță, Tribunalul constată că posesia exercitată de apelantul reclamant este afectată de viciul echivocității. Astfel, posesia este echivocă ori de câte ori există îndoială asupra titlului sub care sunt săvârșite actele de folosință ale posesorului. Viciul echivocului poate exista atunci când două sau mai multe persoane săvârșesc acte de stăpânire asupra unui bun, deoarece nici una nu pretinde o posesie proprie, distinctă
Împrejurarea că, în timp, reclamatul a edificat fără autorizație, unele construcții pe terenul în litigiu, nu poate fi percepută drept fundament pentru înlăturarea viciului echivocității posesiei, întrucât ele au fost făcute cu acordul și împreună cu celelalte persoane ce exercitau în același timp acte de posesie ( soție, copii majori).
Potrivit doctrinei, joncțiunea posesiilor este posibilă dacă este vorba de o posesie utilă, iar cel ce invocă joncțiunea este un succesor în drepturi al autorului.
În speță, posesia exercitată de către autorul Cherasim V., continuată de apelantul reclamant S. D., nu îndeplinește aceste condiții, întrucât deși, pretinde că a dobândit și a stăpânit bunul ca un adevărat proprietar, începând din decembrie 1984, nici apelantul reclamant și nici autorul sau, nu s-au manifestat public în acest sens, adică nu au procedat la declararea la rol a terenului stăpânit și nu au achitat niciodată taxele și impozitele aferente, neînțelegând să se comporte ca adevărați proprietari.
Sintagma „ sub nume de proprietar ” prevazuta de art. 1847 cod civil are in vedere atitudinea subiectiva a celui ce pretinde dobandirea dreptului de proprietate ca efect al uzucapiunii asupra bunului respectiv. Pentru ca posesia exercitata sa întrunească aceasta calitate, persoana respectiva trebuie sa faca dovada elementului intențional, psihologic al posesiei – animus sibi habendi -, respectiv a faptului ca actele sau faptele materiale de folosință au fost exercitate pentru sine, si nu pentru altul.
Prin urmare, posesorul se substituie proprietarului și în privința obligației de achitare a taxelor și impozitelor aferente.
În lipsa unor dovezi certe care să susțină stăpânirea exclusivă și neîntreruptă a terenului, în limitele acelorași hotare, însoțită de o manifestare publică neechivocă de voință, atât a autorului cât și a reclamantului, tribunalul constată nefondată critica de nelegalitate și netemeinicie a hotărârii instanței de fond, urmând a respinge apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul civil declarat de către apelantul reclamant S. D., cu domiciliul în Palazu M., . A, județul C., împotriva sentinței civile nr._/2013 pronunțată de Judecătoria C. în contradictoriu cu intimații pârâți M. C. PRIN PRIMAR, și C. L. C., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 03.10.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
T. V. L. A.
GREFIER,
A. G.
Red.Jud.V.T. – 29.10.2014/2ex
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 778/2014. Tribunalul... | Fond funciar. Decizia nr. 344/2014. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
