Legea 10/2001. Sentința nr. 237/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 237/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 04-02-2014 în dosarul nr. 12129/118/2009*
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.237
Ședința publică din 04 februarie 2014
PREȘEDINTE: A. C.
GREFIER: L. M.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe reclamantul V. A.-N., cu domiciliul ales în București, ..98, ., în contradictoriu cu intimații pârâți P. M. C. și M. C. prin PRIMAR, cu sediile în ., județul C., având ca obiect Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru pârâții avocat Coconi Tasy în baza delegației de substituire pentru avocat C. Tudoruș, lipsind reclamantul.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art.88 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință prin care se arată obiectul, părțile, stadiul pricinii și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, învederându-se că prin serviciul registratură s-a depus la dosar avizul de la OCPI cu privire la raportul de expertiză topografică efectuat în cauză de către domnul expert I. I., aviz care a fost comunicat părților, după care:
Instanța în temeiul art.150 cod procedură civilă constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul pârâților depune la dosar concluzii de respingerea acțiunii.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._ reclamantul V. A. N. a chemat în judecată pe pârâții Primăria M. C. și Comisia de Aplicare a Legii 10/2001 din cadrul Primăriei M. C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună atribuirea unui teren în compensare pentru terenul în suprafață de 378,88 mp, situat în C., plaja Mamaia, lot. Nr. 25, careul 56.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că la data de 17.09.2001 a înregistrat la Primăria C. o notificare prin care a solicitat măsuri reparatorii pentru imobilul menționat.Deși a revenit cu aceeași solicitare în fiecare an, pârâta nu a emis o dispoziție motivată prin care să soluționeze notificarea, astfel că lipsa oricărui răspuns echivalează cu refuzul de restituire ce trebuie cenzurat de instanța de judecată.
Prin precizări scrise depuse la dosar la data de 17.12.2009, reclamantul a învederat că solicită acordarea de măsuri reparatorii pentru următoarele imobile:teren în suprafață de 380 mp, situat în C., plaja Mamaia, lotul nr.3, careul nr. 55;terenul în suprafață de 380 mp, situat în C., plaja Mamaia, lotul nr. 4, careul nr. 44 și terenul în suprafață de 378,88 mp, situat în C., plaja Mamaia, lotul nr. 25, careul nr. 56.
La data de 23.05.2010 reclamantul a depus la dosar noi precizări scrise referitoare la cadrul procesual pasiv al cererii de chemare în judecată, cerere formulată în contradictoriu cu pârâții M. C., Primăria M. C. și Subcomisia de aplicare a Legii 18/1991 din cadrul Primăriei C..
O nouă cerere precizatoare a fost depusă la dosar la termenul din 21.05.2010, reclamantul indicând în calitate de pârâți M. C. și Statul Român prin Ministerul Finanțelor și solicitând obligarea acestora la restituirea în natură a celor trei loturi de teren anterior menționate, sau în subsidiar, la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.
În fine, o ultimă precizare în scris a acțiunii a intervenit la termenul din 24.09.2010, când reclamantul a restrâns obiectul acțiunii doar la imobilul teren în suprafață de 378,88 mp, situat în C., plaja Mamaia, lotul nr. 25, fosta Alee Jean B., solicitând obligarea pârâților M. C. și Statul Român prin Ministerul Finanțelor la acordarea de măsuri reparatorii pentru acest imobil.
La același termen de judecată, pârâtul M. C. a depus la dosar dispoziția nr. 5678/28.08.2009 prin care a fost soluționată notificarea formulată de reclamant cu privire la imobilul teren în suprafață de 378,88 mp, situat în C., Stațiunea Mamaia, lot. Nr. 25, careul 56.În aceste împrejurări, pârâtul a invocat și excepția inadmisibilității acțiunii, apreciind că odată soluționată notificarea prin dispoziție motivată, reclamantul nu mai poate pretinde acordarea altor măsuri reparatorii.
În ședința publică din 19.11.2010 reclamantul a indicat un nou obiect al acțiunii, ca urmare a emiterii de către unitatea deținătoare a dispoziției de soluționare a notificării, precizând că înțelege să conteste dispoziția nr. 5678/28.08.2009.
În condițiile în care pârâtul M. C. s-a opus la această modificare a acțiunii, față de dispozițiile art. 132 C.proc.civ., prin încheierea interlocutorie din 26.11.2010 a fost admisă excepția tardivității modificării acțiunii, instanța apreciind că momentul primei zile de înfățișare a fost consumat anterior termenului din 19.11.2010.Pe cale de consecință, prin Sentința civilă nr. 2854/13.05.2011, acțiunea inițial formulată, având ca obiect soluționarea pe fond a notificării înregistrate la Primăria C. cu privire la terenul în suprafață de 378,88 mp, situat în C., Stațiunea Mamaia, lot 26, careul 56, a fost respinsă ca rămasă fără obiect.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin Decizia nr. 219/12.03.2012 pronunțată de Curtea de Apel C., a fost admis recursul reclamantului, sentința recurată fiind casată, cu consecința trimiterii cauzei la Tribunalul C., pentru soluționarea pe fond a cererii depuse la termenul din 19.11.2010.
Pentru a dispune în acest sens, instanța de control judiciar a reținut, cu opinia majoritară, că în mod greșit a fost admisă excepția tardivității modificării acțiunii, prima zi de înfățișare fiind termenul la care a fost depusă la dosar dispoziția nr. 5678/24.09.2010.
Cauza trimisă spre rejudecare a fost înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._ .
Procedând la soluționarea acțiunii modificate, instanța a dispus efectuarea unei expertize topografice având ca obiective identificarea terenului în suprafață de 378,88 mp, situat în C., Plaja Mamaia, lot 25, careul 56 și stabilirea posibilității de restituire în natură a acestuia, cu verificarea suprapunerii terenului notificat cu cel pentru care s-a emis certificat de atestare a dreptului de proprietate în favoarea S.C. Mamaia S.A.
Lucrarea a fost efectuată de expert I. I., fiind depusă la dosar la data de 14.11.2013 și ulterior suplimentată la 14.01.2014, prin prezentarea procesului-verbal de recepție nr. 1/2014 al OCPI C..
În privința cadrului procesual pasiv al cererii modificate, acesta a fost precizat de către reclamant prin notele scrise depuse la dosar la data de 06.11.2012, fiind astfel citați în calitate de pârâți P. M. C. și M. C..
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă următoarele:
Prin dispoziția nr. 5678/28.08.2009 emisă de pârâtul P. M. C. a fost soluționată notificarea înregistrată de reclamant sub nr._/04.11.2005, privind acordarea masurilor reparatorii pentru terenul situat in C., Stațiunea Mamaia, lotul nr. 25, careul 56, în suprafață de 378,88 mp.
În concret, prin dispoziția menționată s-a dispus respingerea cererii, în privința terenului în suprafață de 224,97 mp, pentru neîncadrarea în dispozițiile Legii 10/2001 și înaintarea notificării, spre competentă soluționare, la S.C. Mamaia S.A, cu privire la terenul în suprafață de 139,15 mp, pentru care era emis certificat de atestare a dreptului de proprietate în favoarea societății indicate.
În cuprinsul referatului nr._/27.08.2009, întocmit de către Primăria M. C. – Comisia de aplicare a dispozițiilor Legii nr. 10/ 2001 și care a stat la baza dispoziției contestate, s-a arătat că pentru terenul care face parte din domeniul public și privat al M. C. nu sunt incidente dispozițiile Legii nr. 10/2001, întrucât acest teren a fost preluat de stat ca efect al rezoluțiunii contractului de vânzare- cumpărare încheiat cu autorul reclamantului, pentru neîndeplinirea obligației cumpărătorului de a edifica o locuință.
S-a mai arătat ca prin Decizia nr._ din 24.10.1958 a fostului Comitet Executiv al Statului Popular al orașului C., s-a constatat rezilierea de plin drept a contractului de vânzare cumpărare la data expirării termenului înăuntrul căruia cumpărătorul se obligase a construi.
În privința terenului în suprafață de 139,15 mp, Comisia de Aplicare a Legii 10/2001 a constatat suprapunerea cu terenul pentru care s-a emis certificat de atestare a dreptului de proprietate în favoarea S.C. Mamaia S.A.-Complex Riviera.
Procedând la verificarea legalității și a temeiniciei dispoziției contestate, instanța a urmărit atât identificarea unității deținătoare, pentru întreaga suprafață de teren notificată, cât și stabilirea modalității de preluare a imobilului de către stat, în vederea calificării aceste preluări ca fiind sau nu una abuzivă, în sensul art. 1 din Legea 10/2001.
Sub cel dintâi aspect, s-a impus cu prioritate necesitatea determinării amplasamentului terenului în planul de sistematizare actual al Stațiunii Mamaia, motiv pentru care a fost dispusă efectuarea unei expertize topografice, ale cărei concluzii, avizate de OCPI C., nu au fost contestate de nici una dintre părți.Astfel, expertul I. I. a precizat că din totalul de 378,88 mp, suprafața de 168 mp face parte din domeniul public și privat al M. C., care are deci calitatea de unitate deținătoare.
Cu privire la această suprafață de teren, urmează a fi analizate susținerile pârâților referitoare la aplicabilitatea dispozițiilor Legii 10/2001, din perspectiva includerii terenului în categoria celor preluate abuziv de stat.
În cuprinsul dispoziției contestate, s-a arătat că preluarea terenului în patrimoniul statului a fost efectul rezilierii de plin drept a contractului de vânzare cumpărare prin care autorul reclamantului a dobândit dreptul de proprietate, în condițiile în care scopul vânzării loturilor de teren aflate în aproprierea plajei din stațiunea Mamaia fost acela de realizare de construcții, iar cumpărătorii de terenuri nu și-au îndeplinit obligația asumată prin contract.
Existența contractului de vânzare-cumpărare încheiat între Primăria C. și defunctul Valosopol A. nu a fost însă probată prin depunerea unei copii legalizate, fiind identificată doar transcrierea actului la Tribunalul C., efectuată sub nr. 6472/1935.Or, în cuprinsul acestei transcrieri nu se face nici o referire la existența pactului comisoriu de grad IV, astfel că în lipsa unei mențiuni exprese, actul juridic nu poate fi prezumat ca fiind supus unei asemenea convenții, care să își fi produs și efectele, conducând la rezoluțiunea de plin drept a contractului, fără vreo formalitate și fără intervenția instanței, cu consecința repunerii părților în situația anterioară.
Inserarea pactului comisoriu, precum și încadrarea sa în sfera celor de grad IV, nu poate fi dedusă doar pe baza clauzei referitoare la plata prețului în patru rate anuale și nici pe baza unor elemente exterioare actului juridic în discuție, precum situația contractelor similare încheiate cu Primăria C. pentru alte imobile din aceeași zonă, ori indicarea în decizia nr._/24.08.1953 a fostului Consiliu Popular C. a operării desființării și rezilierii de plin drept a contractelor pentru loturile din stațiunea Mamaia.
În plus, o astfel de interpretare, bazată doar pe prezumții, este contrară chiar evidențelor autorității locale, comunicate prin adresele emise de SPITVBL C., potrivit cărora, în registrul manual de rol vechi, aferent perioadei 1942-1951, autorul reclamantului a figurat cu un teren în suprafață de 379 mp, în privința căruia s-a efectuat mențiunea preluării ca bun fără stăpân, potrivit Decretului nr. 111/1951.
Prin urmare, în condițiile în care pârâții nu au dovedit faptul că terenul a reintrat în patrimoniul Primăriei în temeiul unui pact comisoriu de ultim grad inserat în contractul de vânzare-cumpărare, iar din istoricul de rol al imobilului rezultă preluarea în temeiul Decretului nr. 111/1951, instanța reține că potrivit art. 2 alin.1 lit. din Legea 10/2001, imobilul notificat face parte din categoria celor preluate în mod abuziv, din această perspectivă dispoziția contestată fiind nelegală.
Cum terenul în suprafață de 168 mp, aflat în patrimoniul M. C., nu poate fi restituit în natură, fiind ocupat de o alee aflată în domeniul public și de teren limitrof Hotelului Riviera, pentru care s-a emis acord de trecere în proprietatea S.C. Riviera S.A, urmează ca pentru această suprafață de teren reclamantul să beneficieze de măsuri reparatorii în echivalent.
În ce privește posibilitatea atribuirii în compensare a unui alt teren, echivalent valoric, astfel cum a solicitat reclamantul, instanța reține că odată cu . Legii nr. 165/2013, o asemenea măsură nu mai poate fi dispusă. Textul art. 4 din noul act normativ dispune că prevederile acestei legi se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor.
Or, din interpretarea dată textelor art. 1 alin. 1 și alin. 2 din Legea nr. 165/2013 reiese explicit că, după momentul intrării în vigoare a noului act normativ (20 mai 2013), în cazul în care nu mai este posibilă restituirea în natură, singura măsură reparatorie în echivalent care se poate acorda este compensarea prin puncte, prevăzută în Capitolul III.
Pentru aceste motive, pârâții vor fi obligați să propună acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte către reclamant, potrivit Capitolului III din Legea 165/2013, pentru terenul în suprafață de 168 mp, situat în Stațiunea Mamaia, fost lot 25, careul 56.
Cu referire la diferența de teren în suprafață de 210,88 mp, prin raportul de expertiză efectuat în cauză s-a concluzionat în sensul situării acestuia sub construcția Hotelului Riviera, terenul constituind obiect al certificatului de atestare a dreptului de proprietate nr. M08 nr. 779/08.11.1999, emis în favoarea S.C. Mamaia S.A.
Potrivit 9.1 din HG 250/2007 privind Normele metodologice de aplicare a Legii 10/2001, în cazul în care, după data intrării în vigoare a legii, un imobil notificat potrivit legii a fost transferat în administrarea unei alte entități, aceasta din urmă devine entitate deținătoare învestită cu soluționarea notificării.Entitatea inițial notificată are obligația de a transmite notificarea și documentația aferentă entității deținătoare și totodată de a înștiința în mod expres persoana îndreptățită despre această situație.
Din examinarea înscrisurilor aflate la filele 76-88 din vol. I al dosarului, rezultă că prin Protocolul de predare-primire nr. 7226/19.12.2001 încheiat între S.C. Mamaia S.A. și S.C. Riviera 2001 S.A. s-a transmis în patrimoniul ultimei entități dreptul de proprietate asupra terenurilor, atestat de certificatul nr. M08 nr. 779/08.11.1999, aferent activului Hotel Riviera din stațiunea Mamaia.
Conform relațiilor comunicate de S.C. Mamaia S.A. prin adresa nr. 2642/2009, S.C. Riviera 2001 S.A. și-a schimbat denumirea în S.C. Olănești Riviera S.A., ca urmare a schimbării sediului într-un alt județ, societatea figurând sub această denumire în evidențele Oficiului Național al Registrului Comerțului, fiind la acest moment o societate integral privatizată.
Întrucât noua societate este cea în patrimoniul căreia se regăsește terenul în suprafață de 210,88 mp, în temeiul dispozițiilor legale anterior citate, pârâtul P. M. C. va fi obligat să înainteze notificarea, în vederea soluționării, către S.C. Olănești Riviera S.A., singura în măsură să aprecieze asupra măsurilor reparatorii de care poate beneficia reclamantul, conform distincțiilor realizate de legiuitor prin raportare la momentul privatizării integrale a societății.
Pentru toate motivele expuse, reținând că prin dispoziția contestată s-a statuat în mod greșit atât asupra caracterului preluării imobilului, cât și asupra măsurii de înaintare a notificării către actualul deținător al unei porțiuni din teren, contestația reclamantului va fi admisă, cu consecința anulării dispoziției nr. 5678/28.08.2009 emisă de pârâtul P. M. C..
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂ RĂȘTE:
Admite acțiunea modificată, formulată de reclamantul V. A.-N., cu domiciliul ales în București, ..98, ., în contradictoriu cu intimații pârâți P. M. C. și M. C. prin PRIMAR, cu sediile în ., județul C..
Anulează Dispoziția nr. 5678/28.08.2009 emisă de pârâtul P. M. C..
Obligă pârâții să propună acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte către reclamant, potrivit Capitolului III din Legea 165/2013, pentru terenul în suprafață de 168 mp, situat în Stațiunea Mamaia, fost lot 25, careul 56.
Obligă pârâtul P. M. C. să înainteze notificarea reclamantului, în vederea soluționării, la S.C. Olănești Riviera S.A., pentru diferența de teren de 210,88 mp, situat în Stațiunea Mamaia, fost lot 25, careul 56.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.02.2014.
PREȘEDINTEGREFIER
A. C. L. M.
Tehno.red.jud.A.C.
5 ex./07.03.2014
| ← Legea 10/2001. Încheierea nr. 13/2014. Tribunalul CONSTANŢA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 303/2014. Tribunalul... → |
|---|
