Accesiune. Decizia nr. 847/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 847/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 20-11-2014 în dosarul nr. 2612/254/2012
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.847
Ședința publică din 20 noiembrie 2014
PREȘEDINTE - A. L.
JUDECĂTORI – M. C. M.
- F. M.
GREFIER - G. B.
S-a luat în examinare recursul civil având ca obiect uzucapiune – accesiune, recurs declarat de recurenții reclamanți P. P., G. ( fostă P.) G., I. F., P. I. și R. M., toți cu domiciliul în Constanta, ., ., ., județ C., împotriva sentinței civile nr.1134/25.06.2014 pronunțate de Judecătoria M., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă . și cu intimata intervenientă în nume propriu C. M., cu domiciliul în M., . nr. 26, ., ..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurenții reclamanți avocat C. M., în baza împuternicirii avocațiale de la dosar, iar pentru intimata intervenientă în nume propriu avocat P. E. - L., în baza împuternicirii avocațiale de la dosar, lipsind intimata pârâtă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că procedura de citare este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art.88 și următoarele Cod procedură civilă, că prezentul recurs este netimbrat și că intimata intervenientă în nume propriu C. M. a depus la data de 14 și 17 noiembrie 2014, prin serviciul registratură, întâmpinare, după care:
Reprezentantul convențional al recurenților reclamanți face dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 1413,5 lei, conform chitanței de la dosar și a timbrului judiciar în valoare de 5 lei.
Instanța procedează la comunicarea către apărătorul recurenților reclamanți a întâmpinării formulate în cauză.
Reprezentantul convențional al recurenților reclamanți precizează că înțelege să nu solicite amânarea cauzei pentru a studia întâmpinarea, având în vedere că nu se invocă excepții, reiterându-se apărările formulate în fața instanței de fond.
Apărătorii părților litigante solicită a se lua act că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de propus, apreciind dosarul în stare de judecată.
Instanța, socotindu-se lămurită, în conformitate cu prevederile art.150 Cod procedură civilă, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Având cuvântul, reprezentantul convențional al recurenților reclamanți solicită admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii recurate și pe cale de consecință, reanalizând întreg materialul probator administrat în prezenta cauză, respingerea, ca netemeinică și nefondată, a cererii de intervenție formulate de către intervenienta C. M..
Arată că autorul recurenților reclamanți, numitul P. I., a gospodărit împreună cu părinții săi, fiind exclusă în speță ideea de persoană tolerată, căreia i-ar fi fost îngrădit să coabiteze cu autorii P. P. și P. P., cum în mod eronat reține instanța de fond.
Solicită să se aibă în vedere împrejurarea că autorul recurenților reclamanți a adus îmbunătățiri imobilului în discuție, în timpul vieții părinților săi, comportându-se ca un adevărat proprietar, atât în timpul vieții, cât și după decesul acestora. Se va avea în vedere, totodată, că după decesul autorului, recurenții reclamanți au continuat posesia exercitată de către acesta.
Consideră că instanța de fond în mod nejudicios face vorbire despre o posesie care ar fi fost exercitată de către defuncștul P. I. cu îngăduința părinților săi P. P. și P. P. și că această posesie nu ar fi fost o posesie sub nume de proprietar.
Pentru aceste motive, dar și pentru cele menționate în cererea de recurs, pune concluzii de admitere a căii de atac, arătând că nu solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
Luând cuvântul, reprezentantul convențional al intimatei interveniente în nume propriu solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică, având în vedere practica și doctrina unanime referitoare la ipoteza moștenitorilor aflați în indiviziune. Stăpânirea bunurilor succesorale are un caracter echivoc întrucât moștenitorii stăpânesc unii pentru alții, astfel încât, pornind de la această premisă, condițiile uzucapiunii nu sunt îndeplinite doar în persoana recurenților din cauză.
Arată că pe parcursul soluționării cauzei pe fond s-a demonstrat că imobilul a aparținut autorilor comuni ai intervenientei și ai lui P. I., fratele acesteia decedat, că posesia acestora a fost preluată din anul 1996 de către moștenitori, iar susținerile din acțiunea principală potrivit cărora reclamanții, prin autorul decedat, ar fi posedat și ar fi îndeplinit condițiile uzucapiunii începând cu anul 1978 au fost dezmințite prin analizarea registrului agricol și fiscal din conținutul cărora rezultă că bunurile au fost posedate alături de părinți, nefiind o posesie exclusivă a reclamanților.
Totodată, solicită, în temeiul prevederilor art.274 Cod procedură civilă, obligarea recurenților reclamanți la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu judecarea cauzei, potrivit chitanței de plată a onorariului de avocat.
Constatând dezbaterile încheiate, instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra prezentului recurs civil, constată;
Împrejurările faptice ale speței;
Prin sentința civilă nr. 1134 din 25.06.2014 Judecătoria M. a admis acțiunea formulată de reclamanții P. P., P. G., I. F., P. I. și R. M. și intervenienta C. M. în contradictoriu cu pârâta . și a constatat că aceștia au dobândit ca efect al uzucapiunii de 30 de ani, dreptul de proprietate asupra imobilului situat în . Văii, ., județul C..
A motivat instanța de fond că imobilul situat în satul C.-Văii, ., compus din terenul in suprafata de 5.700 mp. si casa de locuit edificată pe acest teren, a aparținut autorilor P. P., decedat în anul 1981 și P. P., decedată în anul 1997. Din verificarea registrelor agricole și fiscale care au stat la baza emiterii extraselor de rol agricol și fiscal depuse la dosarul cauzei, a rezultat că autorii P. P. și P. P. au locuit în imobilul în litigiu până la deces, figurând sub titulatura uzitată la acea epocă, respectiv, aceea de ”cap de gospodărie”. Martorii au confirmat că autorii au locuit în imobil până la deces și că fiecare dintre cei cinci copii au locuit în imobil până la momentul căsătoriei fiecăruia, cu excepția fratelui intervenientei, P. I., care a rămas în imobil împreună cu familia sa (reclamanții din prezenta cauză), gospodărind împreună cu autorii; imobilul-construcție cumpărat de autori s-a degradat în timp, astfel încât aceștia au cumpărat terenul alăturat și au edificat o nouă casă, respectiv, casa de locuit în litigiu. A apreciat instanța că orice contribuție, de orice natură, a defunctului P. I. la edificarea acestei din urmă construcții nu poate face obiectul prezentului demers judiciar, ci urmează a se proba în cadrul unei cereri de partaj, cu consecințe directe asupra lotizării fizice și valorice a imobilului supus partajului. Martorii au confirmat că atât autorii, cât și fiul acestora, P. I., împreună cu familia sa, au stăpânit imobilul în litigiu în mod continuu, neîntrerupt, netulburat, public și sub nume de proprietar, calitatea de proprietar a acestora fiind de notorietate, dar și aspectul că între părți și vecinii lor nu au existat litigii cu privire la linia de hotar; terenul în litigiu nu și-a schimbat configurația în perioada de referință.
În raport de această stare de fapt s-a reținut de către instanța de fond că sunt îndeplinite condițiile art. 1847 din vechiul Cod civil, aplicabil în virtutea dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Noul Cod Civil, privind posesia utilă ca fundament al prescripției achizitive, ale art. 1860, C.civ. privind joncțiunea posesiilor și ale art. 1890, C. civ. privind termenul de 30 de ani necesar pentru a uzucapa, dar și condițiile art. 1853,potrivit cu care posesia exercitată asupra unui lucru comun nu constituie o posesiune sub nume de proprietar, după cum nu poate fi o posesiune sub nume de proprietar acea posesie exercitată asupra unui lucru cu îngăduința proprietarului, cum este posesia exercitată de către defunctul P. I. cu îngăduința părinților săi, P. P. și P. P.. Mai mult, moștenitorii aflați în stare de indiviziune stăpânesc bunurile unii pentru alții cât timp se află în indiviziune, astfel încât posesia lor are caracter echivoc și nu poate fundamenta dobândirea dreptului de proprietate, ca efect al uzucapiunii, în favoarea unui singur moștenitor.
Susținerile părților din calea de atac;
Împotriva acestei soluții au declarat recurs reclamanții care au criticat hotărârii de fond sub aspectul greșitei admiteri a cererii de intervenție formulată de către C. M..
În esență, după reluarea istoricului litigiului și al susținerilor părților expuse în fața instanței de fond, recurenții au susținut că intervenienta nu a efectuat nici un act de posesie și prin care să conteste posesia exercitată de autorul reclamanților. Intervenienta se prevalează de joncțiunea posesiilor, însă nu produce vreo dovadă în acest sens, nu face dovada continuării posesiei exercitată de autorii săi. Demersul judiciar al intervenientei denotă reaua sa credință și nesocotirea unei înțelegeri ce datează cu mult timp înainte. Aceasta nu a manifestat vreo preocupare privind starea imobilului, nu a exercitat acte de posesie și nici nu s-a comportat ca un adevărat proprietar, aspecte ce rezultă și din declarațiile martorilor audiați în cauză.
În apărare intervenienta intimată a formulat întâmpinare prin intermediul căreia a susținut că se impune respingerea recursului întrucât, în opinia sa, hotărârea instanței de fond este temeinică și legală.
Alte probatorii nu au fost administrate în fața instanței de recurs.
Dispozitiile de drept material si procesual aplicabile spetei;
Potrivit art.304pct.9C.pr.civ, indicat ca si temei de drept al cererii de recurs de catre recurenti in cererea scrisa, o hotarare judecatoreasca poate fi modificata atunci cand este lipsita de temei legal ori este data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii.
Art.1847C.civ. stipuleaza ca pentru a se pute prescrie, se cere o posesie continua, neintrerupta, netulburata, publica si sub nume de proprietar.
Aprecierile tribunalului;
În prealabil analizei motivelor de recurs, tribunalul observă că limitele investirii sale sunt stabilite doar cu privire la cererea de intervenție, doar modul de soluționare al acesteia făcând obiectul criticilor reclamanților. Modul în care instanța de fond a dezlegat problema dedusă judecății în acțiunea principală nu mai poate face obiectul investigării de către instanța de recurs, în lipsa unei căi de atac adresată în acest sens. Prin urmare, nu va fi analizată decât soluționarea cererii de intervenție, soluția din capătul principal de cerere intrând sub puterea lucrului judecat.
Recursul este fondat și va fi admis pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Intervenienta a solicitat recunoașterea calității sale de proprietar asupra bunului în discuție alături de către reclamanți, susținând că moștenitorii autorilor defuncți ce au stăpânit imobilul cu îndeplinirea condițiilor impuse de art. 1847C.civ. stăpânesc bunului în indiviziune, unii pentru alții, cât timp se află în indiviziune.
Cerintele uzucapiunii trebuie indeplinite la data introducerii actiunii in persoana celui ce invoca in favoarea sa dobandirea dreptului de proprietate și nu în favoarea autorilor care au decedat, chiar dacă la decesul acestora îndeplineau toate condițiile pentru a uzucapa. Aceasta deoarece, practica și literaurat de specialitate în domeniu au statuat în mod constant că uzucapantul poate chiar renunta la beneficiul uzucapiunii de vreme, in timpul vietii sale nu intelege sa invoce in favoarea sa indeplinirea conditiilor pentru dobandirea dreptului de proprietate.
Problema invocată de către recurenți și ce se impune a fi analizată de către instanță este aceea dacă intervenienta îndeplinea sau nu, în persoana sa, toate condițiile pentru a uzucapa.
Pentru dobândirea dreptului de proprietate imobiliara prin uzucapiunea de 30 de ani, astfel cum este reglementata prin art.1890C.civ, este necesar să fie îndeplinite cumulativ, doua condiții: posesia propriu-zisa sa fie utila, adică neviciata si sa fie exercitata neîntrerupt timp de 30 de ani, indiferent daca posesorul este de buna sau rea credinta.
Dobandirea posesiei presupune reunirea celor doua elemente constitutive ale acesteia: animus(intentia de a poseda) si corpus(contactul material cu bunul). Posesia este o stare de fapt care constă în săvârșirea de acte materiale de stăpânire a unui bun. Ea se considera dobândită numai dacă în urma actului achizitiv, dobânditorul este pus în situația de a utiliza bunul potrivit destinației sale economice, dacă bunul a intrat în sfera sa materială de stăpânire. Actele materiale de stăpânire relevă intenția dobânditorului de a exercita dreptul pentru sine însuși.
Prin urmare elementul corpus al poseisie trebuie să rezulte din contactul fizic, direct cu bunul ce se pretinde a fi stăpânit în mod util în perioada prescrisă de lege. El presupune acte materiale de stăpânire ale bunului. Mai mult decât atât, una din condițiile menționate pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune este aceea ca cela care exercită acte materiale de stăpânire asupra bunului să se comporte față de acesta ca un adevărat proprietar și să fie recunoscut ca atare în comunitate. Așa fiind, elementul material al stăpânirii bunului trebuie să se caracterizez printr-o atitudine subiectivă specifică unui adevărat titular de drept. Pentru ca actele de stăpânire să fie raportate la intenția de a se comporta ca titular – animus domini - caracteristică posesiei este necesar ca acela care le realizează să se fi comportat în general, în mod continuu ca adevărat titular al dreptului, nefiind suficient să fi făcut doar unele din actele specifice acestuia.
În cauza de față, tribunalul observă în primul rând că în cauză niciuna din probele administrate nu relevă în ce au constat actele de stăpânire materială ale bunului ce face obiectul discuției din partea reclamantei (îngrijirea imobilului, plata impozitelor, cultivarea grădinii, edificarea de construcții etc). Aceata în condițiile în care atât raportul de expertiză cât și martorii au atestat că terenul este se afală în continuarea unei alte suprafețe despre care se susține că az fi fost a autorilor reclamanților.
Interveninta locuiește într-o altă localitate și nu a susținut nicio clipă că ar fi achitat impozitele sau taxele pentru imobil sau că ar fi făcut îmbunătățiri sau alte lucrări asupra imobilului.
În plus, tribunalul reține că martorii, reaudiați la cererea intervenientei, au declarat că nu au mai văzut-o pe intimată la imobilul în discuție de aproximativ 17 ani. Aceste declarații se coroborează cu însăși susținerile intervenientei potrivit cu care a părăsit imobilul în august 1982, în timpul vieții părinților săi, iar după decesul acestora a mai continuat să vină sporadic la imobil până în anul 2011(fila 128 dosar fond).
În raport de toate aceste împrejurări, tribunalul reține că reclamanta nu a făcut dovada actelor materiale de stăpânire asupra bunului și implicit asupra comportamentului său de bun proprietar, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile pentru uzucapiune, astfel că se impune respingere cererii de intervenție, motivele de recurs fiind găsite ca fondate, cu consecința modificării hotărârii instanței de fond.
Cheltuieli de judecata;
In temeiul prevederilor art.274C.pr.civ intimata va fi obligată la plata cheltuielilor de judecata, efectuate de catre recurenții, in calea de atac, cu plata taxelor de timbru, in suma de 1418lei, culpa procesuala pentru declansarea procesului apartinandu-i.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenții reclamanți P. P., G. ( fostă P.) G., I. F., P. I. și R. M., toți cu domiciliul în Constanta, ., ., ., județ C., împotriva sentinței civile nr.1134/25.06.2014 pronunțate de Judecătoria M., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă . și cu intimata intervenientă în nume propriu C. M., cu domiciliul în M., . nr. 26, ., ..
Modifică în parte sentința civilă recurată nr. 1134 din 25.06.2014 pronunțată de Judecătoria M. în sensul că:
Respinge ca nefondată cerere de intervenție în interes propriu formulată de C. M..
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
Obligă intimata intervenientă în favoarea recurenților reclamanți la plata sumei de 1418 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 noiembrie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. L. M. C. M. F. M.
GREFIER,
G. B.
Jud.fond D.-L.L.
Red.și tehnored.dec.jud.M.C.M./28.11.2014/3ex.
| ← Anulare act. Sentința nr. 2475/2014. Tribunalul CONSTANŢA | Pretenţii. Decizia nr. 492/2014. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
