Legea 10/2001. Sentința nr. 2590/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2590/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 23-10-2014 în dosarul nr. 5744/118/2014
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2590
Ședința publică din 23 octombrie 2014
PREȘEDINTE – C. E.
GREFIER - Steluța P.
S-a luat în examinare soluționarea acțiunii civile formulată de reclamanții C. I., C. Ș., F. M. și I. A. în contradictoriu cu pârâții P. M. CONSTANTA și M. CONSTANTA PRIN PRIMAR, având ca obiect contestație în temeiul Legii nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamanți, avocat Hasotti I., în baza împuternicirii avocațiale nr.3234 din data de 01.11.2012 și pârâții, prin apărător, avocat C. A. – N., în baza împuternicirii avocațiale nr._ din 2014.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că procedura de citare este legal îndeplinită cu respectarea prevederilor art. 157 și următoarele Cod procedură civilă.
Reclamanții, prin apărător depun la dosarul cauzei copie a deciziei nr.69/C din 03.09.2014 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul civil nr._/118/2013.
Părțile, prin apărători arată că nu mai au alte probe sau cereri de formulat.
Instanța în temeiul disp. art. 392 cod procedură civilă constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Reclamanții, prin apărător solicită admiterea acțiunii, anularea art. 2 al dispoziției nr.599/07.03.2014 a Primarului M. C., apreciind că dispoziția Primarului a rămas fără obiect, fără cheltuieli de judecată.
Pârâți, prin apărător pun concluzii de respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect, cu obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.
În replică, reclamanții, prin apărător solicită respingerea excepției lipsei de obiect a acțiuni precum si respingerea cererii de acordare a cheltuielilor de judecată.
Instanța în temeiul disp.art.394 cod procedură civilă rămâne în pronunțare asupra fondului cauzei.
TRIBUNALUL
Asupra prezentei acțiuni civile, constata:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ /29.07.2014, reclamanții C. I., C. Ș., F. M. și I. A., în contradictoriu cu parații P. municipiului C. și M. C. prin Primar au formulat contestație împotriva Dispoziției nr.599/07.03.2014 pronunțată de P. municipiului C., solicitând ca instanța să anuleze în parte această dispoziție respectiv articolul 2.
In motivarea cererii se arată că prin sentința civilă FN/11.06.2010 pronunțată în dosarul nr._ a Tribunalului C., s-a admis acțiunea în revendicare de drept comun a reclamanților C. N., F. M. și I. A., și a fost obligat direct Statul Român prin Ministerul Finanțelor la plata către reclamanți a sumei de 2.297.945 Euro, în echivalent în lei de la data plății, cu titlu de despăgubiri pentru loturile 12,13,37,44, 46 și 51 situate în C., zona Spital M. –Faleza.
Prin decizia civilă nr.296/C/21.12.2010, Curtea de Apel C. a schimbat în parte sentința menționată în sensul că a obligat Statul român să acorde reclamanților despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr.247/2005 pentru loturile de teren ce nu pot fi restituite în natură, respectiv 12,13,37,44, 46 și 51, M. constanța fiind obligat să înainteze propunerea de despăgubire însoțită de documentația aferentă către Comisia Centrală.
Decizia Curții de Apel C. a rămas irevocabilă prin respingerea recursurilor de către Inalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.2067/22.03.2012.
Reclamanții au început executarea silită a titlului lor executoriu și, întrucât pârâtul nu a înțeles să pună în executare titlul, prin încheierea civilă nr._/01.10.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ a fost obligat, la cererea reclamanților, la amenzi civile în cuantum de 50 de lei pe zi de întârziere.
În continuare, fără a ține seama de amenzile la care a fost obligat, P. municipiului constanța emite Dispoziția nr.2422/08.11.2013 prin care soluționează notificarea formulată de reclamanți în temeiul Legii nr.10/2001 făcând abstracție de faptul că părțile au avut judecată în revendicare pe drept comun pentru aceleași imobile și dispune:
- respingerea cererii de restituire în natură în baza Legii nr.10/2001
- aplicarea prevederilor Legii nr.1165/2013 în sensul acordării de măsuri reparatorii prin echivalent pentru loturilor ce nu pot fi restituite în natură și înaintarea dosarului la comisie
- respingerea cererii privind restituirea în natură pentru lotul 36 întrucât ar fi intervenit un impediment la executare (terenul nu mai este liber).
Prin sentința civilă nr.503/06.03.2013 pronunțată de Tribunalul C.
în dosarul nr._/118/2013 a fost admisă contestația formulată de reclamanți împotriva dispoziției nr.2422/8.11.2013 a Primarului mun. C., fiind dispusă anularea în parte a actului contestat – anume, cât privește mențiunea înscrisă la art. 3. Au fost menținute celelalte prevederi ale dispoziției.
Ambele părți au formulat apel împotriva acestei sentințe.
La o zi de la pronunțarea sentinței, P. M. constanța emite o nouă Dispoziție nr.599/07.03.2014 prin care dispune:
- pentru imobilele menționate în titlul executoriu care nu puteau fi restituite în natură, propune acordarea de despăgubiri conform Titlului VII din Legea nr.247/2005 (adică înțelege să execute benevol hotărârea)
- menține celelalte articole din cuprinsul Dispoziției nr.2422/08.11.2013 (adică prevederea referitoare la lotul nr.36 din .> În mod nelegal și incorect, pârâtul P. dispune menținerea articolului
Referitor la lotul nr.36 din . la reformarea titlului executoriu, în mod indirect invocă propria culpă pentru situația creată (lotul nr.36 era liber la data pronunțării titlului executoriu, nu mai este liber în prezent, fiind edificat pe baza autorizației de construire).
In drept au fost indicate dispozițiile Legii nr.10/2001.
Pârâții nu au formulat întâmpinare.
La termenul de judecată din 23.10.2014, părțile prin reprezentanți au prezentat instanței decizia civilă nr.69/C/03.09.2014 a Curții de Apel C. prin care a fost schimbată în parte sentința civilă nr.503/06.03.2014 a Tribunalului C. în sensul că, admițând acțiunea modificată, a anulat dispoziția nr. 2422/08.11.2013 a Primarului M. C. și au învederat că acțiunea a rămas fără obiect.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă FN/11.06.2010 pronunțată în dosarul nr._ a Tribunalului C., s-a admis acțiunea în revendicare de drept comun a reclamanților C. N., F. M. și I. A., și a fost obligat direct Statul Român prin Ministerul Finanțelor la plata către reclamanți a sumei de 2.297.945 Euro, în echivalent în lei de la data plății, cu titlu de despăgubiri pentru loturile 12,13,37,44, 46 și 51 situate în C., zona Spital M. –Faleza.
Prin decizia civilă nr.296/C/21.12.2010, Curtea de Apel C. a schimbat în parte sentința menționată în sensul că a obligat Statul Român să acorde reclamanților despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr.247/2005 pentru loturile de teren ce nu pot fi restituite în natură, respectiv 12,13,37,44, 46 și 51, M. constanța fiind obligat să înainteze propunerea de despăgubire însoțită de documentația aferentă către Comisia Centrală.
Decizia Curții de Apel C. a rămas irevocabilă prin respingerea recursurilor de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.2067/22.03.2012.
Reclamanții au început executarea silită a titlului lor executoriu și, întrucât pârâtul nu a înțeles să pună în executare titlul, prin încheierea civilă nr._/01.10.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ a fost obligat, la cererea reclamanților, la amenzi civile în cuantum de 50 de lei pe zi de întârziere.
P. municipiului C. emite Dispoziția nr.2422/08.11.2013 prin care soluționează notificarea formulată de reclamanți în temeiul Legii nr.10/2001 făcând abstracție de faptul că părțile au avut judecată în revendicare pe drept comun pentru aceleași imobile și dispune:
- respingerea cererii de restituire în natură în baza Legii nr.10/2001
- aplicarea prevederilor Legii nr.1165/2013 în sensul acordării de măsuri reparatorii prin echivalent pentru loturilor ce nu pot fi restituite în natură și înaintarea dosarului la comisie
- respingerea cererii privind restituirea în natură pentru lotul 36 întrucât ar fi intervenit un impediment la executare (terenul nu mai este liber).
Prin sentința civilă nr.503/06.03.2013 pronunțată de Tribunalul C.
în dosarul nr._/118/2013 a fost admisă contestația formulată de reclamanți împotriva dispoziției nr.2422/8.11.2013 a Primarului mun. C., fiind dispusă anularea în parte a actului contestat – anume, cât privește mențiunea înscrisă la art. 3. Au fost menținute celelalte prevederi ale dispoziției.
La data de 07.03.2014, P. M. C. emite o nouă Dispoziție nr.599/07.03.2014 prin care dispune:
- pentru imobilele menționate în titlul executoriu care nu puteau fi
restituite în natură, propune acordarea de despăgubiri conform Titlului VII din Legea nr.247/2005 (adică înțelege să execute benevol hotărârea)
- menține celelalte articole din cuprinsul Dispoziției nr.2422/08.11.2013
(adică prevederea referitoare la lotul nr.36 din .> Prin decizia civilă nr.69/C/03.0.9.2014, Curtea de Apel C. a admis apelul reclamanților C. I., C. Ș., F. M. și I. A., împotriva sentinței civile nr. 503/06.03.2014 pronunțată de Tribunalul C., secția I civilă, în dosarul nr._/118/2013 și a schimbat în parte sentința apelată în sensul că, admițând acțiunea modificată, a anulat dispoziția nr. 2422/08.11.2013 a Primarului M. C..
S-au menținut dispozițiile privitoare la cheltuielile de judecată.
A fost respins ca nefondat apelul pârâților P. M. C. și M. C., formulat împotriva aceleiași sentințe.
Tribunalul constată că, prin decizia civilă nr.69/2014, Curtea de Apel C. a dispus anularea în integralitate a Dispoziției de primar nr.2422/08.11.2013, prin urmare cererea reclamanților de anulare a articolului nr.2 din respectiva dispoziție a rămas fără obiect, în consecință cererea urmează a fi respinsă.
În ce privește cererea pârâților de obligare a reclamanților la plata cheltuielilor de judecată în prezenta pricină, reținem:
Potrivit art.274 C.p.c. - Partea care cade în pretențiuni va fi obligată la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Fundamentul acordării cheltuielilor de judecata, îl reprezintă culpa procesuala, ori, în cauză nu se poate reține culpa procesuală a reclamanților în formularea cererii pentru anularea art.2 din Dispoziția nr.599/07.03.2014, câtă vreme între părți se derula un litigiu având ca obiect tocmai dispoziția înserată de pârât în acest articol 2, prin urmare pârâtul a generat acest litigiu în cunoștință de cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamanții C. I., C. Ș., F. M. și I. A. în contradictoriu cu pârâții P. M. CONSTANTA și M. CONSTANTA PRIN PRIMAR, având ca obiect contestație în temeiul Legii nr.10/2001, ca rămasă fără obiect.
Respinge cererea pârâților de acordare a cheltuielilor de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se depune la Tribunalul C..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23.10.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. E. Steluța P.
Tehnoredactat jud. C. E./12.11.2014/6ex.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 492/2014. Tribunalul CONSTANŢA | Actiune in raspundere contractuala. Încheierea nr. 369/2014.... → |
|---|
