Acţiune în constatare. Decizia nr. 643/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 643/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 30-09-2014 în dosarul nr. 17749/212/2013
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 643
Ședința publică din 30 septembrie 2014
PREȘEDINTE: A. L.
JUDECĂTOR: C. R. D.
GREFIER: A. – M. G.
S-a luat în examinare soluționarea apelului civil declarat de către apelantul-reclamant C. C. A., cu sediul ales la av. în Constanta, P. B. nr. 7, județul C., împotriva sentinței civile nr. 1727/19.02.2014 pronunțate de Judecătoria C., în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimații – pârâți C. DE M. SI COMPETENTĂ PROFESIONALĂ PENTRU CAZURI DE MALPRAXIS și C. T., având ca obiect „anulare act”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns apelantul-reclamant, prin avocat S. V., cu împuternicire avocațială la dosar, intimații – pârâți C. T., prin avocat C. F., cu împuternicire avocațială la dosar și C. de M. si Competentă Profesională pentru Cazuri de Malpraxis, prin avocat C. G. A., cu împuternicire avocațială la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că procedura de citare este legal îndeplinită, că, prin serviciul registratură, s-a consemnat o taxă judiciară de timbru în cuantum de 25 lei, după care,
D-na avocat G. C. arată că instanța de fond a pus în vedere reclamantului să precizeze cadrul procesual pasiv, acesta în mod repetat menționând că înțelege să se judece cu C. de M. si Competentă Profesională pentru Cazuri de Malpraxis. Astfel, solicită să se emită o adresă către Judecătoria C., cu solicitarea de a înainta transcrierea înregistrării ședinței din data de 18.12.2013 referitoare la acest dosar. Reclamantul a susținut că are calitate de pârât C. de M. si Competentă Profesională pentru Cazuri de Malpraxis, iar nu Direcția de Sănătate Publică.
Apelantul-reclamant, prin avocat, se opune acestei solicitări, considerând că relevante în acest sens sunt înscrisurile de la dosar.
D-na avocat C. G. este de acord cu atașarea transcrierii solicitate de intimatul – pârât, întrucât în fața instanței de fond a atras atenția asupra faptului că această comisie este o structură din cadrul Direcției de Sănătate Publică, că nu are personalitate juridică și că nu poate să stea singură în judecată. A cerut în repetate rânduri să se precizeze cadrul procesual pasiv. S-a respectat principiul disponibilități părților.
D-na avocat G. C. afirmă că, în baza rolului activ, instanța a întrebat în repetate rânduri partea cu privire la cadrul procesual pasiv, aspecte neconsemnate ca atare în încheiere.
Instanța respinge solicitarea intimatului – pârât C. T., apreciind că sunt suficiente pentru soluționarea cauzei consemnările din încheierea de ședință din 18.12.2013.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra motivelor de apel.
Apelantul-reclamant, prin avocat, solicită admiterea apelului formulat, anularea sentinței civile atacate, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare instanței de fond pentru clarificarea aspectelor legate de cadrul procesual pasiv. În cuprinsul cererii de chemare în judecată au fost menționate ca pârâte atât C. de M. si Competentă Profesională pentru Cazuri de Malpraxis, cât și Direcția de Sănătate Publică, chiar ulterior, prin precizări, consfințind împrejurarea că sunt chemate în judecată ambele părți. Consideră că DSP nu poate figura ca unic pârât. C. de M. si Competentă Profesională pentru Cazuri de Malpraxis are conducere și compunere diferite de DSP. În concluzie, punctează că ambele părți trebuie să figureze în citativ. Relevantă este și practica judiciară în acest sens.
Intimatul – pârât C. T., prin avocat, formulează concluzii de respingere a apelului. Fără cheltuieli de judecată. Susținerile orale ale reclamantului se îndepărtează oarecum de motivele de apel consemnate în scris, întrucât prin apel nu a fost dezvoltată excepția lipsei capacității procesuale de folosință a comisiei. Nu se poate susține că pot sta în proces atât C. de M. si Competentă Profesională pentru Cazuri de Malpraxis, cât și Direcția de Sănătate Publică. S-a criticat soluția fondului dintr-o unică perspectivă, respectiv greșita soluționare a excepției decăderii din dreptul de a-și modifica acțiunea prin introducerea în cauză a unui nou pârât. Acțiunea inițială a fost formulată în contradictoriu doar cu C. de M. si Competentă Profesională pentru Cazuri de Malpraxis din cadrul DSP (modalitatea de redactare susținând acest fapt). La primul termen de judecată instanța a solicitat lămuriri urmare a întâmpinării formulate prin care a invocat aceste aspect, în încheiere consemnându-se că reclamantul, prin avocat a precizat că are calitate de pârâtă comisia, iar nu DSP. Astfel, cererea formulată la cel de-al doilea termen de judecată de citarea a DSP are din punct de vedere juridic caracterul unei cereri de modificare a acțiunii, prin lărgirea cadrului procesual pasiv formulat inițial. În consecință, în mod corect, prin raportare la art. 204 alin. 1 C.pr.civ., s-a admis excepția decăderii din dreptul de a-și modifica acțiunea. Nu se poate imputa lipsa rolului activ al judecătorului fondului, procesul civil fiind guvernat de principiul disponibilității părților. Judecătorul nu se poate substitui reclamantului în ceea ce privește obiectul acțiunii ori cadrul procesual pasiv, întrucât o asemenea intervenție ar putea impieta apărările părții.
Intimata – pârâtă C. de M. si Competentă Profesională pentru Cazuri de Malpraxis, prin avocat, achiesează concluziilor formulate de pârât. Afirmă că cele două entități au aceeași conducere, președinte fiind Denisov M..
Apelantul-reclamant, prin avocat, la interpelarea instanței arată că nu a renunțat la judecata în contradictoriu cu C. T..
Instanța aduce la cunoștință că instanța de fond nu s-a pronunțat față de pârâtul C. T..
Apelantul-reclamant, prin avocat, solicită anularea sentinței atacate.
Intimatul – pârât C. T., prin avocat, consideră că nu se poate discuta anularea sentinței, în condițiile în care el este singurul care ar putea invoca o astfel de vătămare. Cererile reclamantului au fost dezlegate.
Intimata – pârâtă C. de M. si Competentă Profesională pentru Cazuri de Malpraxis, prin avocat, lasă la aprecierea instanței soluționarea acestui aspect.
Instanța reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată sub nr. reclamantul C. C.-A., în temeiul art. 642 din Legea 95/2006, a formulat cerere de chemare in judecata, in contradictoriu cu parații C. DE M. SI COMPETENTA PROFESIONALA PENTRU CAZURILE DE MALPRAXIS din cadrul Direcției de Sănătate Publica Constanta, C. T., pentru ca in baza probelor administrate in contradictoriu cu acesta sa se dispună anularea Deciziei nr.1/18.06.2013 prin care s-a stabilit ca nu sunt întrunite elementele de malpraxis in cazul domnului doctor Chemai T.; constatarea cazului de malpraxis in cazul operației de implantare a 8 implanturi, efectuata reclamantului de către dr. Chemai T.; obligarea la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea acțiunii, a arătat reclamantul că a formulat sesizare pentru malpraxis împotriva doctorului C. T. înregistrata sub nr.l5603/15.11.2012 la sediul Direcției de Sănătate Publica Constanta, in temeiul art.670 din Legea 95/2006. După lungi amânări, in condițiile in care C. de Malpraxis ar fi trebuit sa dea un răspuns cererii formulate in termen de maxim 3 luni de la sesizare, abia in data de 20.06.2013, i-a fost comunicata Decizia nr.01/18.06.2013, prin care i s-a adus la cunoștința cele stabilite de către Comisie, in sensul ca "nu sunt întrunite elemente de malpraxis". A menționat că decizia nu cuprinde nici un fel de motivare si nici nu i s-a comunicat expertiza efectuata in soluționarea sesizării.
Cu privire la descrierea faptei, s-a arătat în motivarea acțiunii că, în data de 17.11.2009 a fost supus unei intervenții efectuate de către doctor C. T., in cadrul căreia i-au fost implantate 8 implanturi in maxilarul superior . Inițial, primele intervenții pentru efectuarea implanturilor i - au fost efectuate in mandibula, la o clinica in Cluj, astfel: in luna mai 2009 - apicoectomie a 8 dinți, iar in luna iunie 2009 - 3 implanturi in partea stânga a mandibulei. Cu aceasta ocazie medicii din Cluj i-au spus ca, pentru intervențiile pe maxilar este nevoie de o operație de tip ORL, având in vedere ca era necesara curățarea sinusurilor . In iulie 2009 i-au fost îndepărtați, la Cluj, si restul dinților de pe maxilarul superior, după care a fost nevoit sa amâne alte proceduri întrucât i se umflase fata foarte tare. A considerat ca are nevoie si de o alta opinie privind viitoarele intervenții pe maxilar, astfel încât a obținut o programare la doctor T. C. care i-a inspirat încredere, având in vedere ca beneficia si de dotări de ultima ora in clinica Implantodent Medical din Constanta. După un set de analize si o tomografie, i-a explicat ca urma sa procedeze la implantarea a 4 implanturi in maxilarul superior, fără insa sa i se recomande înainte o operație pentru curățarea sinusurilor. In data de 17.11.2009, doctor Chemai T. a efectuat o operație pentru introducerea implanturilor, care a durat 2 ore si ceva. In timpul operației, întrucât trecuse deja o ora, i-a atras atenția ca simțea disconfort, fiind imobilizat atât timp, dar acesta i-a spus sa stea liniștit, deoarece se hotărâse intre timp sa-i pună încă 4 implanturi, in total 8, deși înainte de operație a semnat un formular standard privind efectuarea implanturilor. Nu i-au fost aduse la cunoștința riscurile specifice stării sale de sănătate (resoarbere osoasa severa si sinusuri mărite ca volum).
In explicațiile date Comisiei de Malpraxis, doctor T. a explicat ca intervenția a fost "experimentala" si ca reclamantul a fost de acord cu acest aspect si ca a acceptat toate riscurile intervenției. Calvarul meu a început după efectuarea acestei intervenții prin care i s-au introdus 8 implanturi in maxilar la o singura programare, in condițiile in care problema cu sinusurile nu fusese rezolvata. La controale ulterioare, in aprilie 2010 i-au fost efectuate o . analize, iar in mai 2010, când a fost supus verificării implanturilor, a simțit dureri groaznice, ocazie cu care nivelul de osteointegrare, mai ales al implanturilor laterale, a fost măsurat la aproximativ 57. In iulie 2010 a revenit la control si, de data aceasta lucrurile s-au agravat: ultimul implant in partea stânga a maxilarului i-a fost scos nonchirurgical, pur si simplu s-a desprins; ultimul implant pe partea dreapta a maxilarului migrase in zona sinusului. Nu i s-au oferit prea multe explicații, insa la acest moment doctor T. i-a pomenit despre necesitatea unei intervenții ORL, promițându-i ca va încerca sa aducă in tara un mare specialist in acest domeniu - dr. Lee, care ar putea sa îl opereze, întrucât ulterior s-a dovedit ca acest lucru nu era posibil, i-a propus sa efectueze el aceasta intervenție, încercând sa-i curețe sinusurile pe cale bucala.
Datorita experiențelor neplăcute anterioare, fiind evident ca erau probleme cu implanturile pe care i le pusese, i s-a părut ciudat ca o astfel de intervenție sa fie efectuata de un medic care nu este specialist ORL, astfel încât nu a fost de acord cu propunerea doctorului T. . De aceea, a apelat la părerea mai multor specialiști, ajungând in final la domnul doctor V. B. - specialist ORL in cadrul Institutului de Fonoaudiologie si Chirurgie Funcțională ORL Prof. Dr. D. H. din București. La data de 24.10.2011 a suferit o operație endoscopica de curățare a sinusurilor. Cu aceasta ocazie specialistul ORL i-a spus ca ar fi trebuit sa efectueze aceasta intervenție cu prioritate fata de cea de de implantare, existând riscul foarte mare de infecții, mai ales ca unul din implanturi a migrat in sinus si i-a fost imposibil sa-1 depisteze in timpul operației. Cu alte cuvinte pericolul nu trecuse, existând încă riscuri de agravare a infecției in zona maxilarului si sinusurilor din cauza implanturilor efectuate de către doctor T.. A realizat ca viata sa putea sa fie pusa in pericol daca nu rezolva problema implantului care migrase in sinus, astfel încât a încercat sa afle si de la alți specialiști ce putea sa facă mai departe. Atât in tara cat si la o clinica in Germania i s-a confirmat ca implanturile care mai existau la acel moment nu aveau suficienta susținere si ar fi trebuit îndepărtate si curățata zona foarte bine întrucât exista o infecție si de asemenea, era nevoie de o reconstrucție osoasa completa a maxilarului superior. In aprilie 2012 s-a prezentat la Clinica privata dentara Schloss Schellenstein Gmbh dim Olsberg - Germania. Aici doctor F. Khoury a stabilit următorul diagnostic: multiple condiții deteriorate ale dinților pe mandibula: multiple condiții deteriorate ale implanturilor cu periimplant infectat masiv si intarire puternica; implant luxat in zona sinusului maxilar drept; sinus maxilar cronic, drept si stâng. Pentru remedierea situației create de planul de tratament greșit al doctorului T., s-au stabilit o . intervenții.
Mai arată reclamantul că, în data de 18.07.2012 a suferit următoarea operație: restaurare întregului maxilar precum si revizuirea întregului maxilar drept cu eliminarea implanturilor; eliminarea a 4 implanturi din maxilar precum dinții din mandibula si de asemenea implanturile din zonele 35 si 36; i s-au introdus implanturi provizorii in maxilar si mandibula. In data de 27.09.2012 s-a prezentat la clinica din Germania pentru efectuarea următoarelor intervenții:reconstrucție sub anestezie, efectuându-se o mărire considerabila a oaselor maxilarului si mandibulei. După o intervenție de mai multe ore s-a obținut o grefa osoasa din zona bărbiei pentru a reconstrui masa osoasa din maxilar si mandibula. Conform Certificatului eliberat de clinica din Germania cu ocazia acestei operații, medicii au reținut in istoricul diagnosticului următoarele: "Dl. C. s-a prezentat la clinica noastră in data de 18.07.2012 având probleme grave cu infecția implantelor anterioare in oasele maxilarului, abia putea manca, respectiv vorbi. După realizarea unei tomografii s-au obținut următoarele rezultate . Toate implanturile din maxilar erau intrate adânc in gingie si trebuia sa fie scoase. In legătura cu sinusul maxilar un implant care a fost deplasat din neglijenta, încă exista. P. in prezent, starea sa nu este încă total remediata, suferind încă trei intervenții in Germania, urmând probabil cel puțin încă doua, pana când dantura va putea fi reconstruita fără ca viata sa ii fie pusa in pericol.
In opinia sa, mediul a încălcat atât dreptul la informare pe care îl are orice pacient, neexplicându-i riscurile reale ale intervenției, specifice stării sale de sănătate cat si procedurile stabilite de ghidul de practica in domeniu. Trebuie subliniat faptul ca structura osoasa inadecvată si sinusurile infectate reprezintă O CONTRAINDICATIE in efectuarea implanturilor si nu un risc acceptat de către pacienți si medici. Ar fi fost absurd sa fie de acord cu migrarea implanturilor in sinus, in condițiile in care avea si o infecție. Mai mult decât atât, chiar daca doctorul a susținut ca a realizat o operație de sinus lift si o adiție de os in timpul intervenției, nu își aduce aminte sa ii fi prezentat aceste faze ale operației, distinct de implant.
Probabil ca acestea fie au fost defectuos realizate fie nu au fost efectuate de loc. Inițial a avut încredere, s-a prezentat la controalele ulterioare, insa la momentul in care a aflat ca un implant a ajuns in sinus, fata de reacția acestuia care încerca sa îl convingă de faptul ca nu este un lucru atât de grav, a apreciat ca trebuie sa se adreseze altor specialist, care au confirmat temerile sale . Medicii din Germania nu numai ca au constatat eșecul implantării da i-au explicat ca pericolul unei infecții generalizate este mare.
De aproape un an, cu cheltuieli mari si operații dureroase, încearcă sa remedieze greșeala profesionala a doctorului, care putea sa îl coste viata.
In concluzie, a apreciat reclamantul că operația efectuata de către doctor T. C. a fost o eroare medicala săvârșita in exercitarea actului medical.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 673, art. 676 din Legea nr. 95/2006, art. 5, art. 8 din Normele metodologice din 14 martie 2007 de aplicare a Titlului XV din Legea nr. 95/2006.
Parata a formulate întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondata .
La termenul din data de 4.02.2014 s-au constatat depuse la dosar din partea reclamantului precizări la acțiune prin care se arată că instanța competentă să soluționeze litigiile de malpraxis este judecătoria în a cărei circumscripție teritorială a avut loc actul de malpraxis reclamat, iar în ce privește cadrul procesual pasiv pentru a nu exista discuții legate de capacitatea de a sta în judecată a Comisiei de Malpraxis, solicită a se lua act că pârât este DIRECTIA DE SANATATE PUBLICA CONSTANTA – C. DE M. SI COMPETENTA PROFESIONALĂ. Se constată anexate la precizări următoarele înscrisuri: extrase din Ecris din care reiese că pe rolul instanțelor nu există o practică unitară cu privire la cadrul procesual pasiv, astfel nu are calitate de pârât numai Direcția de sănătate Publică, fiind întotdeauna menționată C. și notă de probatorii .
Față de precizările depuse care privesc și cadrul procesual pasiv, în sensul că se solicita introducerea în cauză a unei noi pârâte, respectiv DIRECTIA DE SANATATE PUBLICA CONSTANTA, apărătorul pârâtului C. T., av.Filisan a insistat să se comunice dacă se menține cadrul procesual pasiv în sensul că are calitate de pârât C. DE M. SI COMPETENTA PROFESIONALA PENTRU CAZURILE DE MALPRAXIS . Având în vedere precizările depuse de reclamant la acest termen în cazul în care se solicită introducerea în cauză a unei alte părți, respectiv Directia de Sanatate Publica Constanta – C. De M. Si Competenta Profesională, se invocă că o astfel de cerere nu poate fi formulată decât până la primul termen de judecată cf.art.204 al.1 Cod procedură civilă.
Prin sentința civilă nr. 1727/19.02.2014, instanța de fond a admis excepția decăderii cererii de modificare a acțiunii prin introducerea în cauză a Direcției de Sănătate Publică C. invocată de pârâtul C. T.; a respins Respinge cererea modificatoare ca fiind tardiv formulată; a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei C. de M. și Competență Profesională pentru Cazurile de Malpraxis și a respins acțiunea formulată de reclamantul C. C. A. împotriva pârâtei C. de M. și Competență Profesională pentru Cazurile de Malpraxis, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință .
Pentru a hotărî în acest fel, a reținut instanța de fond că prin cererea introductivă de instanță a fost chemată în judecată C. DE M. SI COMPETENTA PROFESIONALA PENTRU CAZURILE DE MALPRAXIS. S-a avut în vedere că, potrivit art.668 din Legea nr.95/2006, aceasta nu are capacitate procesuală de folosință, astfel că excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei C. de M. și Competență Profesională pentru Cazurile de Malpraxis este întemeiată. Cu privire la introducerea în cauză a unei noi părți, respectiv DIRECTIA DE SANATATE PUBLICA CONSTANTA ce are capacitate procesuală și poate figura în calitate de pârât în spețe întemeiate pe malpaxis, instanța are în vedere dispozițiile art.204 Cod procedură civilă prevăd că modificarea cererii de chemare în judecată se poate face până la primul termen de judecată, iar modificarea cadrului procesual pasiv echivalează cu modificarea cererii deduse judecății. Cum potrivit dispozițiilor legii speciale instituite de art.668 din Legea nr.95/2006, calitate procesuală pasivă și capacitate procesuală de folosință are numai DIRECTIA DE SANATATE PUBLICA CONSTANTA, iar precizările depuse în acest sens constituie o modificare de acțiune, instanța a admis excepția decăderii cererii de modificare a acțiunii prin introducerea în cauză a Direcției de Sănătate Publică C. invocată de pârâtul C. T., cu consecința respinge cererii modificatoare ca fiind tardiv formulată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel reclamantul C. A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, prin prisma modalității de soluționare a tardivității modificării cererii și implicit a excepției lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei C. de M. și Competență Profesională pentru Cazurile de Malpraxis.
Arată reclamantul că indicarea Direcției de Sănătate Publică în calitate de pârât nu reprezenta o modificare a acțiunii, ci o lămurire a cadrului procesual pasiv, în urma solicitării instanței.
Prin întâmpinare, pârâtul C. T. a solicitat respingerea apelului ca nefundat, cu consecința menținerii, ca legală și temeinică, a sentinței instanței de fond.
Cu ocazia concluziilor orale, aceeași poziție procesuală, în sensul respingerii ca nefondată a căii de atac, a fost formulată și de către pârâta C. de M. și Competență Profesională pentru Cazurile de Malpraxis.
Analizând, potrivit dispozițiilor art. 479 alin.1 C.pr.civ. stabilirea situației de fapt și aplicarea legii, de către prima instanță, prin prisma criticilor de nelegalitate ce i se aduc, reținem următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul, reprezentat de avocat, a indicat drept pârâți pe C. de M. și Competență Profesională pentru Cazurile de Malpraxis din cadrul Direcției de Sănătate Publică C. și pe C. T., în contradictoriu cu care să se constate cazul de malpraxis.
Prin întâmpinare ( fila 1 vol. II dosar de fond) Direcția de Sănătate Publică Județeană C. a indicat instanței că în cauză calitatea procesuală îi aparține, de vreme ce C. de M. și Competență Profesională pentru Cazurile de Malpraxis este o structură ce funcționează în cadrul DSP C..
Odată cu finalizarea procedurii prealabile și stabilirea primului termen de judecată, apărătorul reclamantului a învederat instanței că C. de M. și Competență Profesională pentru Cazurile de Malpraxis are ștampilă proprie și poate sta în judecată singură, în calitate de emitent al actului a cărui anulare se solicită în cauză, prin urmare aceasta are și calitate procesuală pasivă.
Prin noi precizări la acțiune, reclamantul a învederat, ulterior primului termen de judecată că înțelege să se judece în contradictoriu cu Direcția de Sănătate publică C. prin C. de M. și Competență Profesională pentru Cazurile de Malpraxis.
În raport de aceste precizări, s-a invocat excepția decăderii reclamantului din dreptul de a-și modifica acțiunea, în final soluția fiind întemeiată pe lipsa capacității de folosință a Comisiei de M. și Competență Profesională pentru Cazurile de Malpraxis. Pretențiile reclamantului au rămas COMPLET nedezlegate în raport de pârâtul C. T., cu privire la care instanța de fond a omis cu desăvârșire a se pronunța, deși acesta figura ca pârât prin cererea de chemare în judecată.
Cu privire la capacitatea procesuală de folosință a pârâtei C. de M. și Competență Profesională pentru Cazurile de Malpraxis, soluția instanței de fond este cea corectă, astfel încât rejudecarea pricinii nu va mai viza și această pârâtă. Astfel, potrivit art. 668 alin.1 din Legea nr. 95/2006 „(1) La nivelul autorităților de sănătate publică județene și a municipiului București se constituie C. de monitorizare și competență profesională pentru cazurile de malpraxis, numită în continuare C..”
Potrivit art. 14-16 din Normele metodologice din 14 martie 2007 de aplicare a titlului XV "Răspunderea civilă a personalului medical și a furnizorului de produse și servicii medicale, sanitare și farmaceutice" din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății: art. 14 „../../../../../Documents and Settings/cristina.duta/sintact 3.0/cache/Legislatie/temp132782/_.HTM - #Persoanele prejudiciate printr-un act de malpraxis se pot adresa fie Comisiei de monitorizare și competență profesională pentru cazurile de malpraxis, denumită în continuare C., fie instanței judecătorești competente, potrivit legii.”;art. 15 „../../../../../Documents and Settings/cristina.duta/sintact 3.0/cache/Legislatie/temp132782/_.HTM - #(1)În situația în care are loc sesizarea Comisiei de monitorizare și competență profesională pentru cazurile de malpraxis ori a instanței judecătorești competente de către persoanele care au acest drept, potrivit legii, C. stabilește prin decizie dacă a fost sau nu un caz de malpraxis. ../../../../../Documents and Settings/cristina.duta/sintact 3.0/cache/Legislatie/temp132782/_.HTM - #(2)Decizia se comunică persoanelor implicate în termen de 5 zile calendaristice; art. 16 „../../../../../Documents and Settings/cristina.duta/sintact 3.0/cache/Legislatie/temp132782/_.HTM - #Decizia Comisiei poate fi contestată de către asigurător sau părțile implicate la instanța judecătorească competentă, în termen de 15 zile calendaristice de la data comunicării acesteia.”
De asemenea, conform art. 34 din REGULAMENTUL din 6 noiembrie 2006 de organizare și funcționare a comisiei de monitorizare și competență profesională pentru cazurile de malpraxis „C. stabilește, prin decizie, dacă în cauză a fost sau nu o situație de malpraxis, având în vedere, obligatoriu, cel puțin următoarele criterii:
a) existența unei fapte produse în exercitarea unei activități de prevenție, diagnostic și tratament;
b) fapta să fie cauzatoare de prejudiciu patrimonial sau moral;
c) vinovăția făptuitorului;
d) raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.”
În raport de ansamblul reglementărilor enunțate, rezultă că, deși actul Comisiei este cel ce face obiect al contestației în fața instanței de judecată, aceasta nu poate figura singură în calitate de pârâtă în cauză, de vreme ce, potrivit dispozițiilor art. 668 alin.1 din Legea nr. 95/2006 este o structură funcțională la nivelul autorităților de sănătate publică județene, caz în care calitatea procesuală aparține acestora din urmă prin Comisie.
Cu privire la tardivitatea modificării cadrului procesual pasiv, insistența reclamantului de a se judeca cu C. de M. și Competență Profesională pentru Cazurile de Malpraxis din cadrul Direcției de Sănătate Publică C. ( aceasta fiind titulatura exactă a pârâtului astfel indicat în cererea de chemare în judecată), exprimată, de altfel, și oral în fața instanței, la primul termen de judecată, a condus instanța la aprecierea faptului că indicarea, Direcției de Sănătate Publică, ca pârât de sine-stătător, reprezintă o modificare a cadrului procesual pasiv inițial stabilit, efectuată cu depășirea primului termen de judecată și prin urmare, tardivă.
Or, în raport de precizările formulate în scris în ședința publică din data de 13.02.2014, în mod eronat instanța de fond a apreciat că se regăsește într-una dintre ipotezele enunțate de art. 22 alin.4 din NCPC, respectiv că reclamantul a formulat o cerere modificatoare, de vreme ce prin intermediul său, nu se lărgea cadrul procesual pasiv, prin chemarea în judecată a unui nou pârât, ci se lămurea cadrul procesual pasiv deja stabilit, câtă vreme Direcția de Sănătate Publică C. figura în cererea introductivă, în calitate de reprezentant al Comisiei.
Or, lămurirea chestiunii reprezentării procesuale, în sensul că DSP figurează în judecată prin Comisie, iar nu în mod invers, C. prin DSP, nu echivalează cu lărgirea cadrului procesual pasiv, ci cu clarificarea acestuia, de altfel pârâta DSP fiind aceea care a și formulat, pe cale întâmpinării, apărări de fond împotriva acțiunii principale.
Soluționarea eronată a chestiunii tardivității formulării cererii precizatoare atrage, din perspectiva dispozițiilor art. 480 alin.3 NCPC, anularea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
Cu privire la omisiunea instanței de fond de a se pronunța în contradictoriu și cu pârâtul C. T., singurele persoane vătămare de omisiunea instanței, nu pot fi decât, fie reclamantul, căruia nu i s-a dezlegat pretenția litigioasă în contradictoriu și cu acest pârât sau pârâtul, în condițiile în care acesta face dovada că avea interes în soluționarea litigiului și în contradictoriu cu sine.
Prin urmare, instanța nu poate, din oficiu, să constate nulitatea hotărârii din această perspectivă, de vreme ce interesul ocrotit nu este unul general, ci unul individual.
Astfel, lipsa oricărei critici a apelantului sub acest aspect, va avea consecința, ca urmare a anulării hotărârii și trimiterii cauzei spre rejudecare, reluării judecății D. în contradictoriu cu Direcția de Sănătate publică prin C. de M. și Competență Profesională pentru Cazurile de Malpraxis, iar nu și cu pârâtul C. T., cu privire la care soluția ( lipsa
soluției) nu a reprezentat motiv de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de către apelantul-reclamant C. C. A., cu sediul ales la av. în Constanta, P. B. nr. 7, județul C., împotriva sentinței civile nr. 1727/19.02.2014 pronunțate de Judecătoria C., în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimații – pârâți C. DE M. SI COMPETENTĂ PROFESIONALĂ PENTRU CAZURI DE MALPRAXIS - Constanta, AL Lacramioarei nr. 1 și C. T. - cu domiciliul la Sediul Clinicii Implantoden în Constanta, M. V. nr. 73.
Anulează sentința civilă apelată și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 30.09.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
A. L. C. R. D. A.-M. G.
Red. fond DT Bresug
Red. și tehnored. dec. jud. C. D./09.10.2014/5 ex.
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL NR. 8470 | |
ROMÂNIA TRIBUNALUL C. ., C. Telefon:_ Fax:_ | Dosar nr._ Obiectul cauzei: anulare act Apelant - reclamant: C. C. A. Intimatul – pârât: C. T. s.a |
În răspuns vă rugăm să menționați numărul dosarului și termenul de judecată | |
Către
JUDECĂTORIA C.
Secția Civilă
Având în vedere că prin decizia civilă nr. 643/30.09.2014 a fost soluționat apelul civil declarat de către apelantul-reclamant C. C. A., cu sediul ales la av. în Constanta, P. B. nr. 7, județul C., împotriva sentinței civile nr. 1727/19.02.2014 pronunțate de Judecătoria C., în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimații – pârâți C. DE M. SI COMPETENTĂ PROFESIONALĂ PENTRU CAZURI DE MALPRAXIS - Constanta, AL Lacramioarei nr. 1 și C. T. - cu domiciliul la Sediul Clinicii Implantoden în Constanta, M. V. nr. 73, în sensul anulării sentinței atacate și al trimiterii cauzei spre rejudecare, vă înaintăm dosarul ( file), ce are atașat dosarul nr._ al Judecătoriei C. (vol. I -190 file, vol. II – 320 file și vol. III – 21 file).
Vă mulțumim pentru colaborare!
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. L. A. – M. G.
| ← Anulare act. Decizia nr. 205/2014. Tribunalul CONSTANŢA | Uzucapiune. Decizia nr. 775/2014. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
