Fond funciar. Decizia nr. 103/2014. Tribunalul CONSTANŢA

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 10 ianuarie 2014 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 01 noiembrie 2013, când a pronunțat următoarea hotărâre.

TRIBUNALUL

Asupra recursului civil de față, deliberând, constată:

Prin sentința civilă nr.4749/02.04.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei S.C S. de Construcții Hidrotehnice SCH S.A . S-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C S. de Construcții Hidrotehnice SCH S.A în contradictoriu cu pârâții R. M., S.C. C. S. 07 S.R.L., C. Judeteana pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Constanta prin prefect, C. Locala pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor M. Kogalniceanu prin primar, . R. prin M. de Finante- la sediul DGFP Constanta, M. T. și intervenientul în interes propriu S.C C. A. S.R.L, ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.

S-a respinge excepția lipsei calității procesuale active a intervenientului în interes propriu S.C C. A. S.R.L.

S-a admis excepția lipsei de interes în formularea cererii de intervenție în interes propriu, cu consecința respingerii cererii de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul S.C C. A. S.R., ca fiind lipsită de interes.

S-a dispus obligarea reclamantei S.C S. de Construcții Hidrotehnice SCH S.A și a intervenientului în interes propriu S.C C. A. S.R.L la plata către pârâta S.C. C. S. 07 S.R.L a cheltuielilor de judecată în sumă de 2480 lei, reprezentând onorariu de avocat.

Pentru a pronunța această sentință civilă, în baza materialului probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta S.C S. de Construcții Hidrotehnice SCH S.A în contradictoriu cu pârâții R. M., S.C. C. S. 07 S.R.L., C. Judeteana pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Constanta prin prefect, C. Locala pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor M. Kogalniceanu prin primar, . R. prin M. de Finante- la sediul DGFP Constanta, M. T., a solicitat constatarea nulității absolute a Titlului de Proprietate nr.2739/20.07.2007 pentru o suprafață de 15 ha, anularea contractului de vânzare-cumpărare nr.2393/27.08.2007, rectificarea înscrierilor efectuate în cartea funciară, toate cu consecința obligării la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este titularul licenței de concesiune pentru exploatarea Carierei Sitormannr.161/1999, înființată prin Decretul prezidențial nr.125/1977 și situată pe raza comunei M. K.. Prin titlul de proprietate contestat, C. locală M. K. a atribuit în temeiul legilor fondului funciar o suprafață de 15 ha teren în favoarea pârâtei R. E., în incinta Carierei Sitorman. Acest teren a fost înstrăinat ulterior către pârâta . SRL. Reclamanta solicită a se constata nulitatea titlului de proprietate pe motiv că reconstituirea s-a realizat pe un teren din incinta carierei, cu încălcarea dreptului reclamantei de administrare asupra terenului aferent exploatării. Au fost invocate de asemenea disp.art.4 alin.1) din Legea 1/2000, care stabilește intenția legiuitorului de a menține afectațiunea terenurilor destinate desfășurării activităților miniere.

Prin încheierea de ședință din data de 23.10.2012, instanța a admis în principiu și cererea de intervenție în interes propriu formulată de ..

Prin această cerere, intervenienta a învederat că la data de 24.11.2009, ANRM i-a transferat licența de concesiune de la S.C SCH S.A, la acel moment denumirea intervenientei fiind ., modificată la data de 02.06.2011. Pe fondul cererii s-a solicitat constatarea nulității absolute a Titlului de Proprietate nr.2739/20.07.2007 pentru o suprafață de 15 ha, anularea contractului de vânzare-cumpărare nr.2393/27.08.2007, rectificarea înscrierilor efectuate în cartea funciară.

Având în vedere decesul pârâtei R. E., în cauză s-a luat act de transmisiunea legală a calității procesuale pasive către moștenitorul său legal R. M..

Prin note scris, pârâta . SRL a reiterat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei ., motivat de transferul licenței de concesiune către . și a invocat excepția lipsei calității procesuale active și lipsa interesului intervenientei.

Instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei S.C S. de Construcții Hidrotehnice SCH S.A, luând în considerare transferul licenței de concesiune nr.161/2009 de la reclamantă la intervenienta în interes propriu.

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a intervenientei în interes propriu, S.C C. A. S.R.L, instanța a dispus respingerea ca nefondată, reținând că potrivit Ordinului nr.250/24.11.2009 emis de ANRM, i s-au transferat drepturile dobândite și obligațiile asumate potrivit licenței de concesiune nr.161/1999.

Instanța a apreciat că, în calitate de deținător al dreptului de exploatare a Carierei Sitorman, în perimetrul căreia au fost identificate prin raportul de expertiză topografică efectuat în cauză trei loturi de teren ce fac obiectul Titlului de Proprietate nr.2739/20.07.2007, intervenienta justifică în speță calitate procesuală activă.

Excepția lipsei de interes a cererii de intervenție în interes propriu a fost admisă, prin reținerea următoarelor argumente:

- potrivit licenței de concesiune pentru exploatare nr.161/19.03.1999, transmisă potrivit Ordinului nr.250/2009 intervenientei, ANRM a concesionat în favoarea titularului licenței dreptul de exploatare și livrare în forme specifice a resurselor și rezervelor de calcar industrial din Zăcământul Sitorman.

Din interpretarea art.6 din Legea 61/1998, în vigoare la momentul emiterii licenței coroborat cu art.6 din Legea 85/2003, în vigoare la momentul transferului dreptului de exploatare, prin Ordinul nr.250/2009 s-a reținut că dreptului de proprietate publică pe care statul îl exercită asupra tuturor resurselor minerale (conform art.1 din Legea 85/2003), nu îi corespunde în mod obligatoriu și dreptul de proprietate publică asupra terenului aferent perimetrului de exploatare, fiind fără echivoc că dreptul de proprietate asupra terenurilor din perimetrul de exploatare poate aparține și persoanelor de drept privat.

- Cu privire la situația juridică a terenului în litigiu, pe baza înscrisurilor depuse la dosar s-a reținut că terenul, la momentul reconstituirii, făcea parte din domeniul privat al comunei, potrivit HCLM nr.69/23.12.2005. Urmare a emiterii Titlului de Proprietate nr.2739/20.07.2007, terenul a ieșit din domeniul privat al comunei și a intrat în proprietatea unei persoane fizice, urmare a aplicării dispozițiilor Legii 18/1991, fără ca dreptul intervenientei de a exploata resursele minerale să fie afectat.

S-a concluzionat că dreptul de concesiune nu încetează ca efect al emiterii titlului de proprietate asupra terenului aferent perimetrului de exploatare, titularul licenței fiind nevoit doar să facă dovada dreptului de folosință asupra acestui teren, situație în care se regăsea însă și anterior emiterii titlului de proprietate.

Interpretând coroborat dispozițiile legale aplicabile în cauză și raportându-le la probele administrate, instanța a apreciat că cererea intervenientei este lipsită de interes, având în vedere că urmare a desființării titlului de proprietate și a actelor subsecvente acestuia, cu privire la terenul aferent perimetrului de exploatare, intervenienta nu ar dobândi niciun drept suplimentar, pe care l-ar fi avut sau l-ar fi putut avea anterior emiterii titlului.

Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs intervenienta în interes propriu S.C C. A. S.R.L solicitând admiterea recursului; casarea hotărârii atacate și trimiterea cererii spre rejudecare la Judecătoria C. întrucât instanța nu a intrat în cercetarea fondului, ci greșit a admis excepția lipsei sale de interes în promovarea cererii de intervenție.

Primul motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.9 C.pr.civ. – Recurenta intervenientă susține că, deși cererea de intervenție a fost admisă în principiu, instanța admițând că are un interes în soluționarea cererii, ulterior, pe cale de excepție, a apreciat că această societate nu justifică nici un interes de natura celui care să conducă la admisibilitatea cererii, întrucât prin desființarea titlului atacat, nu s-ar dobândi nici un drept suplimentar.

Recurenta învederează instanței că interesul în promovarea acțiunii este acela de a proteja dreptul său exclusiv de exploatare, care exista la momentul promovării cererii, și nu acela de a obține drepturi suplimentare.

Sub acest aspect se arată că, terțul deținător al suprafeței de teren în cauză efectuează și permite efectuarea de activități miniere, aducând atingere dreptului său exclusiv de exploatare. În acest sens, proprietarul actual al terenului, S.C. C. S. 07 S.R.L. a închiriat imobilul societății Tomis Agregate S.R.L., care desfășoară activități miniere ilegale pe acest teren, în dauna intereselor recurentei interveniente.

Al doilea motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.8 C.pr.civ. – în mod greșit a interpretat instanța că în situația anulării titlului de proprietate, terenul ar rămâne tot în domeniul privat, respectiv al comunei, iar în locul unei persoane fizice sau juridice, proprietar ar fi . ar duce la dobândirea unui drept suplimentar de către intervenientă.

- in mod greșit au fost interpretate dispozițiile art. 25 din Legea minelor nr.85/2003 prin reținerea posibilității de efectua activități miniere asupra aceluiași perimetru atât beneficiarul licenței, cât și terțul, fără a se ține seama de un aspect foarte important și anume că acel terț care ar putea desfășura astfel de activități, va putea exploata doar alte resurse, cu excepția calcarului.

- în mod greșit s-a reținut prin sentința recurată că terenul în litigiu a aparținut domeniului privat al comunei M. K., în realitate, terenul se afla în proprietatea statului, taxa de folosință fiind achitată în temeiul Legii 69/13.10.1993 privind instituirea taxei pentru folosirea terenurilor proprietate de stat în alte scopuri decât pentru agricultură sau silvicultură.

Recurenta intervenientă a invocat în cuprinsul cererii de recurs și excepția de nelegalitate a HCL M. K. nr.69/23.12.2005 în conformitate du dispozițiile art.4 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ. Prin care terenul a trecut în domeniul privat al unității administrativ teritoriale.

În apărare, intimații pârâți C. Locala pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor M. Kogalniceanu prin primar și . formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefundat și menținerea sentinței civile recurate ca fiind temeinică și legală.

În cuprinsul întâmpinării intimații susțin că terenul în litigiu s-a aflat în domeniul privat al unității administrativ teritoriale iar la reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul Legii 18/991 nu a existat nici un impediment legal.

În apărare a formulat întâmpinare și intimata pârâtă S.C. C. S. 07 S.R.L. prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În cuprinsul întâmpinării intimata pârâtă precizezază că instanța de fon, în mod corect, a apreciat asupra lipsei de interes reținând că anularea actelor juridice atacate nu procură nici un folos sau drepturi patrimoniale suplimentare intervenientei, aceasta urmând să obțină dreptul de folosință asupra terenului aferent exploatării miniere în conformitate cu art.6 din Legea minelor.

Intimata recurentă concluzionează faptul că, prin reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea autoarei R. E., în temeiul legilor fondului funciar pentru un teren aflat în perimetrul de exploatare, ce i-a fost transmis ulterior, nu se aduce nicio atingere dreptului de exploatare a zăcământului de calcar ce aparține recurentei, întrucât, la fel ca în precedent, recurenta are obligația de a-și procura dreptul de folosință asupra terenului din perimetrul de exploatare prin negocierea și încheierea cu proprietarii terenului ( indiferent că sunt persoane de drept public sau privat) a oricăror acte juridice dintre cele enumerate la art.6 din Legea minelor.

Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs, intimata susține că nu poate fi încadrat în dispozițiile art. 304 pct.8 C.pr.civ. iar criticile subsumate acestui motiv de recurs nu au aptitudinea, de a conduce la modificarea sau casarea hotărârii.

Intimata a anexat înscrisuri.

Prin încheiere motivată de ședință din data de 15.11.2013, tribunalul a respins ca inadmisibilă excepția de nelegalitate a HCL M. K. nr.69/23.12.2005.

S-a reținut în esență că dispozițiile art. 4 din Legea 554/2004 se interpretează în sensul că o astfel de excepție de nelegalitate a actului administrativ poate fi invocată doar la fondul cauzei, și nu direct în căile de atac.

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței civile recurate prin prisma criticilor formulate, instanța reține:

Primul motiv de recurs ce vizează greșita soluționare de către instanța de fond a excepției lipsei de interes în promovarea cererii de intervenție în interes propriu de către S.C C. A. S.R.L, este fondat, urmând a fi admis prin luarea în considerare a următoarelor considerente de fapt și de drept:

Intervenienta în interes propriu S.C C. A. S.R.L se legitimează procesual activ ca fiind titularul licenței de concesiune pentru exploatarea Carierei Sitorman nr.161/1999, înființată prin Decretul prezidențial nr.125/1977 și situată pe raza comunei M. K.. La data de 24.11.2009, ANRM i-a transferat licența de concesiune de la S.C SCH S.A, la acel moment denumirea intervenientei fiind ., modificată la data de 02.06.2011.

Deținerea licenței de concesiune pentru exploatarea Carierei Sitorman nr.161/1999 conferă intervenientei S.C C. A. S.R.L dreptul exclusiv de exploatare a zăcămintelor de calcar industrial și de construcție, astfel cum rezultă din cuprinsul art. III privitor la obiectul licenței de concesiune nr. 161/19.03.1999.

Prin titlul de proprietate nr.2739/20.07.2007, C. L. de fond funciar M. K. a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea numitei R. E., pentru un teren în suprafață de 15 ha, în temeiul legilor fondului funciar, din care 11,10 ha, în incinta Carierei Sitorman. Acest tern a fost înstrăinat ulterior către pârâta . SRL. La rândul său, pârâta . SRL a închiriat terenul în favoarea societății Tomis Agregate S.R.L, care desfășoară activități miniere.

Potrivit susținerilor sale din cuprinsul întâmpinării, . SRL are în obiectul său de activitate desfășurarea activităților miniere și deține mai multe terenuri, din care o parte sunt incluse în perimetrul de exploatare al Carierei Sitorman unde, în prezent, deține licența de exploatare nr.161/1999 S.C C. A. S.R.L B., iar parțial sunt în afara perimetrului de exploatare.

Intimata pârâtă . SRL susține că este interesată să dezvolte o exploatare minieră în zonă pentru care a angajat deja investiții, motiv pentru care, pentru suprafețele din afara din afara licenței de exploatare, ANRM a emis permis de exploatare pentru activități miniere, însă pe terenul deținut în proprietate, respectiv folosință, și care este circumscris perimetrului de exploatare ,, Sitorman”, nu poate obține aviz de exploatare, acest demers fiind blocat de existența licenței de concesiune pentru exploatarea calcaraului nr. 161/1999, în prezent deținută de recurenta S.C C. A. S.R.L.

Faptul că proprietarul actual al terenului ( . SRL), dar și colaboratorii săi (S.C. Tomis Agregate S.R.L) desfășoară activități de exploatare minieră pe terenul situat în perimetrului carierei Sitorman, este recunoscut chiar în cuprinsul întâmpinării formulată în recurs de către intimata . SRL, susținând că nu se poate cenzura în prezenta acțiune condițiile în care se desfășoară aceste activități. – fila 48.

Potrivit art.3.1.2. din licența de concesiune ,, Agenția împuternicește titularul (S.C C. A. S.R.L) ca fiind singurul responsabil cu executarea activităților miniere în perimetrul de exploatare, în perioada de valabilitate a licenței.

Prin art. 3.1.3 din această convenție ,, O altă entitate poate fi autorizată să execute activități miniere în perimetrul carierei, cu acordul titularului, atât timp cât respectivele activități nu intră în conflict cu interesele titularului conform acestei licențe sau nu influențează activitățile miniere ale acestuia, desfășurate în baza acestei licențe.

Prevalându-se de calitatea de proprietar al terenului situat în perimetrul carierei de exploatare, . SRL și colaboratorii desfășoară activități de extracție, în dauna drepturilor recurentei S.C C. A. S.R.L. prezentate anterior, ce decurg din licența de concesiune, act juridic a cărui legalitate și valabilitate nu au fost contestate.

Prin urmare, pentru menținerea dreptului exclusiv de exploatare a carierei, unica titulară, recurenta S.C C. A. S.R.L, justifică un interes în promovarea acțiunii prin care se solicită nulitatea absolută a actelor juridice, în baza cărora, . SRL. Invocă și exercită drepturi similare cu cele ale recurentei.

Este adevărat că dreptul de exploatare al rezervelor miniere conferit titularului de licență acordată în temeiul legii minelor este distinct și nu se confundă cu dreptul de folosință asupra terenului circumscris perimetrului de exploatare, ceea ce rezultă cu evidență atât din cuprinsul legii nr. 61/1998, cât și din Legea 85/2003 și că în temeiul art.6 din legea minelor recurenta are obligația de a-și procura dreptul de folosință prin acte juridice ce urmează a fi încheiate cu proprietarii terenului.

Chiar și sub acest aspect recurenta justifică un interes în promovarea prezentei cereri. Modificarea situației juridice a terenului cuprins în perimetru carierei, prin trecerea acestuia din proprietatea privată/publică a statului/unității administrativ teritoriale, în proprietatea unei persoane fizice și ulterior a unei persoane juridice, este defavorabilă intereselor patrimoniale ale recurentei. Un interes crescut al actualului proprietar al terenului față de activitatea de exploatare a carierei este de natură a impune titularului de licență procurarea folosinței terenului, în condiții mai oneroase decât în relația cu fostul proprietar sau chiar să determine o renunțare a acestuia la activitatea de exploatare, pentru a face loc proprietarului terenului și colaboratorilor săi.

Așa cum s-a arătat unanim în doctrină, prin interes, se înțelege folosul practic imediat pe care-l are o parte pentru a justifica punerea în mișcare a procedurii judiciare.

Exercițiul acțiunii în justiție cere așadar, o justificare deosebită, prin impunerea condiției interesului urmărindu-se evitarea unor litigii lipsite de orice utilitate pentru reclamant.

Pentru a justifica sesizarea instanței de judecată, interesul trebuie să îndeplinească anumite condiții:

- să fie legitim, corespunzător cerințelor legii materiale și procesuale.

Interesul este legitim atunci când se urmărește afirmarea sau realizarea unui drept subiectiv recunoscut de lege, respectiv, a unui interes ocrotit de lege și potrivit scopului economic și social pentru care a fost recunoscut.

Exercitarea unui drept subiectiv fără interes legitim, deci împotriva scopului său recunoscut de lege, constituie un abuz de drept care trebuie sancționat (art.723 al.2 Cod procedură civilă).

- să fie personal și direct, adică folosul practic urmărit prin declanșarea procedurii judiciare să aparțină celui care recurge la acțiune. Reclamantul trebuie să justifice în persoana sa, nu și a pârâtului, interesul de a promova acțiunea civilă.

Cu alte cuvinte, această cerință exprimă ideea că, în principiu, nu este îngăduit unei anumite persoane să apere interesul altei persoane și deci, nici interesul colectiv.

Cerința ca interesul să fie personal celui care acționează, reprezintă aspectul subiectiv al condițiilor de exercițiu ale acțiunii;

- să fie născut și actual, să existe în momentul în care este formulată cererea. Un interes eventual, ca și un interes care a trecut, a fost depășit, nu poate fi luat în considerare.

Cum condițiile referitoare la cerința vizând interesul părții care a formulat acțiune în nulitatea absolută a Titlului de Proprietate nr.2739/20.07.2007 pentru o suprafață de 15 ha și anularea contractului de vânzare-cumpărare nr.2393/27.08.2007 sunt dovedite în cauză, rezultă că excepția lipsei de interes în mod greșit a fost admisă de către instanța de fond.

În consecință, devine inutilă analiza în continuare, a celui de-al doilea motiv de recurs invocat de către recurentă, criticile subsumate acestuia vizează fondul cererii deduse judecății, urmând a fi luate în considerare de către prima instanță la judecata pe fond a cererii.

Pentru considerentele expuse, tribunalul, în baza art. 312 C. proc. civ., va admite recursul declarat de către recurenta- intervenientă în interes propriu și va casa sentința civilă atacată, trimițând cauza instanței de fond pentru soluționarea fondului cererii de intervenție.

Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Admite recursul formulat de recurenta pârâtă S.C. C. A. S.R.L., cu sediul procesual ales în C., ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 4749/02.04.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimații S.C. C. S. 07 S.R.L. cu sediul în O., ., . C., R. M., cu domiciliul în M. K., ., județul C., C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR A JUDEȚULUI C., cu sediul în C., ., județul C., C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR A COMUNEI M. K., cu sediul în M. K., județul C., .>, cu sediul în M. K., județul C., S. ROMÂN PRIN M. DE FINANȚE, cu sediul în C., ., nr. 18, județul C., S.C. S. DE CONSTRUCȚII HOIDROTEHNICE SCH SA, prin lichidator judiciar D. V., cu sediul în București, ., ., sector 2 și S.C. S. DE CONSTRUCȚII HOIDROTEHNICE SCH SA, cu sediul în B., șoseaua de centură, nr. 2-8, ., . 2, județul Ilfov .