Actiune in raspundere delictuala. Hotărâre din 30-01-2014, Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 30-01-2014 în dosarul nr. 11666/212/2012
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
Î N C H E I E R E
Ședința publică din 23 ianuarie 2014
PREȘEDINTE - A. L.
JUDECĂTORI – M. C. M.
- C. R. D.
GREFIER - G. B.
S-a luat în examinare recursul civil având ca obiect pretenții, recurs declarat de recurentul reclamant T. L., cu domiciliul în O., ., jud. C., împotriva sentinței civile nr.2916/27.02.2013, pronunțate de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. L. DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR O., jud. C..
La apelul nominal făcut în ședința publică, răspunde recurentul reclamant T. L., personal, lipsind intimata pârâtă C. L. O..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că procedura de citare este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art.88 și următoarele Cod procedură civil și că la data de 23 ianuarie 2014 intimata pârâtă a depus, prin serviciul registratură, note de ședință, iar avocat S. G. a depus cerere de amânare, după care:
Instanța respinge cererea de amânare formulată de către apărătorul recurentului reclamant, având în vedere că este al doilea termen de judecată și că cererea de amânare nu este însoțită de înscrisuri doveditoare, reținând, totodată, și obiectul litigiului, respectiv împrejurarea că prezenta cauză se judecă pe legea specială a fondului funciar, urmând a fi amânată pronunțarea pentru a-i da posibilitatea să formuleze concluzii scrise.
Instanța comunică recurentului reclamant un exemplar al notelor scrise depuse de către intimata pârâtă.
Recurentul reclamant, personal, solicită a se lua act că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de propus, apreciind dosarul în stare de judecată.
Instanța, socotindu-se lămurită, în conformitate cu prevederile art.150 Cod procedură civilă, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Având cuvântul, recurentul reclamant, personal, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat. Arată că a formulat notificare conform actului pentru a fi pus în posesie, însă a fost refuzat.
Constatând dezbaterile încheiate, instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Pentru a da posibilitatea reprezentantului convențional al recurentului reclamant să formuleze concluzii scrise, având în vedere că cererea de amânare a fost respinsă, în temeiul prevederilor art.156 alin.2 Cod procedură civilă;
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 30 ianuarie 2014.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. L. M. C. M. C. R. D.
GREFIER,
G. B.
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.124
Ședința publică din 30 ianuarie 2014
PREȘEDINTE - A. L.
JUDECĂTORI – M. C. M.
- C. R. D.
GREFIER - G. B.
S-a luat în examinare recursul civil având ca obiect pretenții, recurs declarat de recurentul reclamant T. L., cu domiciliul în O., ., jud. C., împotriva sentinței civile nr.2916/27.02.2013, pronunțate de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. L. DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR O., jud. C..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 23 ianuarie 2014 și au fost consemnate în încheierea din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Completul de judecată, pentru a da posibilitatea reprezentantului convențional al recurentului reclamant să formuleze concluzii scrise, având în vedere că cererea de amânare a fost respinsă, în temeiul prevederilor art.156 alin.2 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 30 ianuarie 2014, dată la care a pronunțat următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
P. cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, reclamantul T. L. a solicitat în contradictoriu cu pârâții B. D., P. Mihalela A., Pândichi D., C. E., B. S., P. V. și B. P., toți membrii ai comisiei locale de fond funciar O., ca aceștia să fie obligați la plata sumei_ lei reprezentând daune interese, acordate de instanța de judecată și cuantificate sub forma daunelor cominatorii, în cuantum de 50 lei/zi întârziere, prin sentința civilă nr.9390/30 05 2008 a Judecătoriei C..
În motivarea cererii reclamantul a arătat că, prin decizia civilă nr.703/02. 08.2007 a Tribunalului C., a fost admisă plângerea formulată în temeiul legii 18/1991 și a fost obligată C. L. O. să reconstituie dreptul de proprietate pentru 1,666 ha teren arabil și 9,8847 ha teren arabil. Întrucât comisia a tergiversat punerea în posesie și emiterea titlului de proprietate prin sentința civilă nr.9390/30 05 2008 Judecătoria C. a obligat comisia să îl pună în posesie conform proceselor verbale încheiate la 23.01.2008 și 03.04.2008, pe amplasamentul determinat de aceste procese verbale. S-a dispus și obligarea la plata de daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere. Cu toate acestea, membrii comisiei nu și-au îndeplinit obligațiile.
În susținerea cererii a depus înscrisuri.
În drept, cererea este întemeiată pe dispozițiile art.1430 – 1431, aparent din Noul Cod Civil, întrucât acestea sunt mai apropiate de cele invocate de reclamant.
Ulterior, înainte de primul termen, reclamantul a modificat cererea și a precizat că înțelege a se judeca în contradictoriu cu C. L. de Fond Funciar O., reprezentată de noul primar S. G., nu de B. D..
În aceste condiții C. pârâtă a formulat întâmpinare, prin primar și secretar, prin care a invocat: excepția inadmisibilității cererii în raport de dispozițiile art.5803 alin.5 cod procedură civilă și excepția prescrierii dreptului material la acțiune, transformarea daunelor cominatorii în daune compensatorii fiind supusă termenului general de prescripție de 3 ani, care a fost împlinit la data formulării acțiunii, după opinia pârâtului la data de 21.01.2012.
În ce privește fondul, a susținut netemeinicia cererii reclamantului, motivat de faptul că pârâtul și-a îndeplinit obligațiile impuse prin sentința civilă nr. 9390/2008. Astfel, a arătat că a trimis documentația emiterii titlului de proprietate către C. Județeană la data de 12.05.2008. A mai arătat și faptul că a îndeplinit toate aspectele prealabile emiterii titlului de proprietate conform dispozitivului hotărârii judecătorești, totodată considerând că niciuna dintre hotărârile judecătorești nu a dispus cu privire la un anumit amplasament relativ la punerea în posesie.
Excepțiile au fost respinse prin încheierea din data de 23.01.2013.
P. sentința civilă nr.2916/27.02.2013 Judecătoria C. a respins cererea ca nefondată cererea formulată de reclamant.
Analizând cererea, structurând susținerile reclamantului, dar și pe cele ale pârâtului, instanța de fond a apreciat că cererea reclamantului este neîntemeiată pentru argumentele ce vor fi expuse în continuare.
P. sentința civilă nr.9390/30 05 2008 a Judecătoriei C., într-un litigiu purtate între reclamant, pe de parte și C. L. O. de fond funciar și C. Județeană C. de fond funciar, s-a dispus s-a luat act de renunțarea reclamantului la capătul de cerere privind plata despăgubirilor civile; a fost respins capătul de cerere privind punerea în posesie, ca rămas fără obiect și a fost admisă acțiunea precizată, formulată de reclamantul T. L., în contradictoriu cu pârâții C. L. O. de fond funciar și C. Județeană C. de fond funciar, astfel: a fost obligată pârâta C. L. O. să întocmească și să înainteze actele prealabile emiterii titlului de proprietate către pârâta C. Județeană C.; a fost obligată pârâta C. Județeană C. să emită titlul de proprietate în conformitate cu procesele verbale de punere în posesie întocmite de C. L. O. și a actelor prealabile întocmite de aceasta; au fost obligate pârâtele la plata daunelor cominatorii în cuantum de 50 lei pe zi de întârziere începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la emiterea efectivă a titlului de proprietate.
Această hotărâre a fost pusă în executare silită, fiind încuviințată executarea prin încheierea nr.679E/17.06.2009 a Judecătoriei C..
Din dispozitivul sentinței civile nr.9390/30.05.2008 s-a reținut că în sarcina pârâtului s-a dispus să întocmească și să înainteze actele prealabile emiterii titlului de proprietate către pârâta C. Județeană C., deci nu și obligarea la punere în posesie a reclamantului. Deși chestiunea în sine nu ar trebui să aibă vreo relevanță deosebită, întrucât obligația de a pune în posesie pe cel îndreptățit rezultă din actele normative aplicabile, a apreciat instanța că are o înrâurire asupra speței de față, întrucât comisiei locale nu i s-a impus să aibă în vedere un anumit amplasament, iar punerea în posesie poate să fie afectată de o . factori obiectivi, cum ar fi exproprierea terenului pe amplasamentul vizat, afectarea de lucrări de utilitate publică, etc.
Cererea reclamantului a fost apreciată ca nefondată pe de o parte, datorită faptului că pârâtul și-a îndeplinit obligațiile chiar într-un termen rezonabil, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultând că a convocat pe reclamant în vederea stabilirii unui amplasament în condițiile în care propunerile inițiale au fost invalidate de C. Județeană (procesele verbale din data de 23.10. 2008 și 03.04.2008), dar acesta ori nu s-a prezentat ori a refuzat punerea în posesie, neacceptând altă variantă decât cea dorită de el. P. urmare, eșecul punerii în posesie se datorează reclamantului, acesta având un rol efectiv în executarea obligațiilor impuse prin hotărârea judecătorească.
Pe de altă, acceptând ipotetic faptul că pârâtului i se poate reține culpa deplină în neexecutarea dispozitivului sentinței civile nr.9390/2008 a Judecătoriei C., s-a reținut că eșecul punerii în posesie este sancționat prin dispozițiile art.64 din Legea nr.18/1991 și, urmărind dispozițiile art.52 din Legea 18/1991, procedura prevăzută de art.64 este aceea a plângerii întemeiate pe dispozițiile Legii 18/1991.
Astfel, neexecutarea anumitor obligații de către comisii poate fi sancționată într-o procedură specială, ceea ce ar atrage și concluzia că dispozițiile dreptului comun nu sunt aplicabile, răspunderea civilă ce poate angaja este a aceea a primarului unității administrative, iar sub aspectul patrimonial al executării daunelor cominatorii ar trebui să angajeze patrimoniul unității administrativ teritoriale. Aceasta chiar în condițiile în care hotărârea instanței prevede obligarea celor două comisii la plata daunelor cominatorii, a apreciat instanța de fond că hotărârea în sine este imposibil de pus în executare sub aspectul daunelor cominatorii, întrucât dispune obligarea în solidar a pârâților – C. L. și C. Județeană la plata daunelor cominatorii deși obligațiile impuse a căror nerespectare atrage daune cominatorii nu sunt comune, unul trebuind să efectueze toate demersurile necesare, altul să emită titlul. Astfel, nu se poate delimita unde începe și unde sfârșește răspunderea unuia și unde începe răspunderea celuilalt.
Pe lângă aceasta, comisiile de fond funciar locale și județene nu sunt persoane juridice și nu au patrimonii proprii care să poată face obiectul unei executări silite. Acestea au fost înființate prin Legea nr.18/1991, iar modul de constituire, componența, modul de lucru și atribuțiile sunt reglementate prin HG 890/2005.
Din cele două acte normative menționate s-a reținut că cele două comisii sunt organizate ca grupuri de lucru funcționale cu atribuții specifice, limitate și concrete, fără personalitate juridică și fără patrimoniu. Acestor comisii li se recunoaște doar o calitate procesuală specială relativă la actele emise sau pe care trebuie să le emită, nu și capacitate de folosință și/sau exercițiu propriu zise, iar orice raport juridic de natură patrimonială cu persoanele îndreptățite – subiecți ai legilor de reparație - generat de executarea defectuoasă a atribuțiilor lor angajează răspunderea unității administrativ teritoriale în cadrul căreia funcționează sau a instituției cu personalitate juridică ce coordonează activitatea lor.
P. urmare, fără a încălca autoritatea sentinței nr.9390/2008 a Judecătoriei C. și cu toate că este o hotărâre judecătorească ale cărei dispoziții trebuie aduse la îndeplinire, s-a arătat că transformarea daunelor cominatorii în daune interese compensatorii nu este posibilă, întrucât instanța investită în acest sens trebuie să aibă libertatea de a aprecia asupra temeiniciei cererii, nefiind suficient argumentul în sensul că la data formulării acțiunii punerea în posesie nu s-a realizat. Aceasta mai ales în condițiile în care culpa sau parte din culpă aparține reclamantului, pe de o parte, iar pe de altă parte comisia locală, dacă ar ajunge să răspundă patrimonial pentru neexecutarea hotărârii judecătorești, ar trebui să fie executată din patrimoniile membrilor săi (care la data executării hotărârii pot să fie cu totul alții decât cei de la data pronunțării ori de la data introducerii, ori alții decât cei care ar fi trebuit să o execute, cum este și cazul președintelui comisiei locale – primarul în cazul de față).
În termen legal, împotriva sentinței civile nr.2916/27.02.2013 a Judecătoriei C. a declarat recurs reclamantul, invocând nelegalitatea și netemeinicia ei din perspectiva următoarelor argumente:
-Instanța de fond a interpretat în mod greșit conținutul sentinței civile nr.9390/30.05.2008 a Judecătoriei C., neobservând faptul că prin această sentință a fost respins ca rămas fără obiect capătul de cerere privind punerea în posesie, reținând-se existența proceselor verbale încheiate de C. L. la 23.01.2008 și 03.04.2008. În acest fel, în cadrul procedurii prevăzute de art.53 alin.2 și art.64 din Legea nr.18/1991, a fost stabilit amplasamentul final al terenului de atribuit, asupra căruia nu mai poate reveni nici măcar o altă instanță, deoarece s-ar încălca principiul puterii lucrului judecat. P. urmare, poate fi reținută culpa deplină a pârâtului pentru neexecutarea dispozitivului sentinței civile nr.9390/2008. P. urmare, poate fi reținută culpa deplină a pârâtului pentru neexecutarea dispozitivului sentinței civile nr.9390/2008, câtă vreme l-a notificat pe reclamant pentru a accepta un alt amplasament.
-Până în prezent, vina pentru neexecutarea hotărârii aparține exclusiv Comisiei locale, deoarece a transmis dosarul spre validare Comisiei Județene fără procesele verbale din 23.01.2008 și 03.04.2008 și, mai ales, fără sentința civilă nr.9390/30.05.2008 a Judecătoriei C., prin care se luase act de amplasamentul terenului cu putere de lucru judecat.
-Principiul autorității de lucru judecat nu poate fi încălcat, chiar dacă instanța ar trebui să aibă libertatea de a aprecia cine este vinovat sau nevinovat, pentru că punerea în posesie nu s-a realizat.
Intimata-pârâtă a depus întâmpinare, prin care a reiterat excepția inadmisibilității acțiunii prin raportare la disp.art.5803 alin.5 C.proc.civ. și excepția prescrierii dreptului material la acțiune, întemeiată pe disp.art.1,3 și 7 din Decretul nr.167/1958. A susținut intimata că termenul de prescripție s-a împlinit cel târziu la data de 21.01.2012 și că acțiunea anterioară pentru obținerea contravalorii recoltei nerealizate în anul agricol 2007-2008, somațiile, adresele și notificările de reconstituire a dreptului de proprietate nu au întrerupt prescripția.
Pe fond, intimata-pârâtă a reluat apărările formulate la judecata în fond a cauzei, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Examinând legalitatea sentinței civile atacate prin prisma motivelor de recurs și în conformitate cu disp.art.304 ind.1 C.proc.civ., tribunalul constată următoarele:
Pentru a respinge ca rămas fără obiect capătul de cerere privind obligarea Comisiei locale la punerea în posesie a reclamantului, Judecătoria C. a reținut în considerentele sentinței civile nr.9390/30.05.2008 că „prin procesul verbal din 23.01.2008, emis de C. L. de fond funciar a orașului O., reclamantul a fost pus în posesie în ., iar prin procesul verbal din 03.04.2008 s-a dispus modificarea primului proces verbal de punere în posesie și punerea reclamantului în posesie astfel: pentru suprafața de 9,8847 ha între . și ./2/1/2 la N; E-Dn 22C; S-teren aferent Cartierul Tineretului nr.cadastral_ propr.or.O. și De 472 și V-terenul de 1,6666 ., proprietatea reclamantului și pentru suprafața de 1,6666 ha, în . cu vecini: N-Ps 443/8 (teren propr.or.O.); E-terenul în suprafață de 8,8847 ha din Ps 443/8 proprietatea reclamantului; S-De 472 și V-Ps 443/8, conform planului de amplasament și delimitare întocmit de OCPI în 22.06.2006”.
Aceste procese verbale de punere în posesie din 23.01.2008 și din 03.04.2008, iar nu altele, care ar fi urmat să fie întocmite ulterior, au fost avute în vedere de instanță la stabilirea obligației Comisiei Județene C. de a emite titlul de proprietate în favoarea reclamantului, pentru suprafețele de teren mai sus menționate.
La aceeași concluzie, a obligației de punere în posesie și de emitere a titlului de proprietate pe amplasamentele înscrise în cele două procese verbale, au ajuns și instanțele investite cu soluționarea dosarului civil nr._/212/2008, în care reclamantul a solicitat obligarea comisiilor la plata de despăgubiri civile reprezentând contravaloarea producției agricole nerealizate pe suprafața de 11,5513 ha (sentință civilă nr.2468/10.02.2009 a Judecătoriei C., rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.847/02.10.2009 a Tribunalului C.).
Față de cele arătate, existând două hotărâri judecătorești irevocabile sub acest aspect, se constată că în mod nelegal a reținut instanța de fond netemeinicia prezentului demers judiciar al reclamantului, pe considerentul că pârâta C. locală nu trebuia să aibă în vedere un anumit amplasament și, prin urmare, și-a îndeplinit obligațiile stabilite în titlul executoriu propunându-i reclamantului punerea în posesie pe alte amplasamente.
În mod nelegal și-a mai argumentat instanța de fond soluția de respingere a acțiunii și prin evidențierea următoarelor aspecte: existența procedurii speciale prevăzute de art.64 din Legea nr.64 din Legea nr.18/1991 pentru sancționarea comisiilor în caz de neexecutare a obligațiilor; imposibilitatea executării hotărârii sub aspectul daunelor cominatorii având în vedere lipsa patrimoniului propriu al comisiei locale și obligarea în solidar a celor două comisii pârâte la plata daunelor cominatorii; posibilitatea angajării doar a răspunderii unității administrativ teritoriale.
P. toate aceste considerente judecătorul fondului a încălcat în mod flagrant autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr.9390/30.05.2008 a Judecătoriei C., prin care C. L. de fond Funciar O. a fost obligată la plata de daune cominatorii de 50 lei/zi de întârziere, până la îndeplinirea obligației de a întocmi și înainta actele prealabile emiterii titlului de proprietate, în conformitate cu procesele verbale de punere în posesie din datele de 23.01.2008 și 03.04.2008. Aspectele la care am făcut referire nu puteau face obiect de analiză decât în cadrul recursului declarat împotriva sentinței civile nr.9390/30.05.2008, or pârâta nu a înțeles să exercite această cale de atac.
Simpla existență a unei hotărâri judecătorești irevocabile, în care este consemnată obligația de a face a Comisiei locale sub sancțiunea de daune cominatorii, era suficientă pentru a se justifica chemarea în judecată a acestei pârâte în acțiunea de față, fără a mai fi posibilă punerea în discuție a chestiunilor legate de legitimarea ei procesuală pasivă sau a eventualelor impedimente la executare.
A mai reținut instanța de fond că hotărârea ar fi imposibil de pus în executare și pentru că dispune obligarea în solidar a pârâților – C. L. și C. Județeană la plata daunelor cominatorii, neputându-se delimita unde începe și unde sfârșește răspunderea uneia și unde începe răspunderea celeilalte. Or, în cuprinsul sentinței civile nr.9390/30.05.2008 nu există nicio mențiune care să justifice o asemenea concluzie. Dimpotrivă, în finalul considerentelor se arată că se stabilește valoarea daunelor cominatorii de 50 lei pe zi de întârziere „pentru fiecare pârât în parte, până la îndeplinirea de către fiecare pârât a obligației dispuse de instanță”, iar în dispozitiv nu se prevede că obligația celor două comisii ar fi solidară.
Așadar, pentru a aprecia asupra posibilității de transformare a daunelor cominatorii în daune compensatorii, în rezolvarea pretențiilor formulate în dosarul de față, instanța era ținută să verifice exclusiv dacă pârâta C. L. și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau potrivit legii în vederea emiterii titlului de proprietate în favoarea reclamantului, pentru suprafața la care acesta era îndreptățit potrivit deciziei civile nr.703/02.08.2007. Mai exact, trebuia să se stabilească dacă această pârâtă a înaintat Comisiei Județene documentația necesară emiterii titlului de proprietate, în conformitate cu procesele verbale de punere în posesie din 23.01.2008 și din 03.04.2008.
Din analiza susținerilor părților și a înscrisurilor atașate la dosar rezultă fără niciun dubiu că pârâta C. L. nu și-a îndeplinit obligația de a face impusă prin sentința civila nr.9390/30.05.2008, deoarece propunerile de punere în posesie pe care le-a făcut reclamantului și documentația înaintată Comisiei Județene au vizat alte amplasamente decât cele identificate în planul de amplasament și delimitare întocmit de OCPI în 22.06.2006 (la care se face trimitere în hotărârea ce constituie titlul executoriu).
În aceste condiții, apare întemeiată pretenția reclamantului de acoperire a prejudiciului suferit ca efect al neexecutării hotărârii în discuție, prin transformarea daunelor cominatorii stabilite prin această hotărâre în daune compensatorii. Din cauza caracterului incert și nelichid al unor creanțe constând în daune cominatorii, hotărârea judecătorească prin care s-a dispus obligarea debitorului la plata unor asemenea sume nu poate fi pusă în executare, fiind necesar ca, în prealabil, să se stabilească, după regulile dreptului comun în materia răspunderii civile, suma ce reprezintă prejudiciul efectiv cauzat creditorului prin întârzierea executării, cu consecința transformării daunelor cominatorii în daune interese compensatorii.
Nu pot fi reținute apărările intimatei-pârâte referitoare la: inadmisibilitatea cererii prin raportare la disp.art.5803 alin.5 C.proc.civ., invalidarea de către C. Județeană a propunerii inserate în procesele verbale de punere în posesie din 2008 sau refuzul reclamantului de a primi teren pe alte amplasamente, deoarece s-ar încălca autoritatea de lucru judecat a titlului a cărui neexecutare se invocă.
Se va avea însă în vedere că, prin raportare la data introducerii acțiunii 11.05.2013 și la întinderea termenului general de prescripție prevăzut de art.3 din Decretul nr.167/1958 (3 ani), pentru pretențiile aferente perioadei 01.09._09 a intervenit prescripția dreptului material la acțiune, în condițiile în care din probele existente la dosar nu se poate reține intervenirea vreunui caz legal de întrerupere ori suspendare a prescripției.
În considerarea acestor argumente și în temeiul disp.art.312 alin.3 rap. la art.304 pct.9 C.proc.civ., prin admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței civile atacate, se va admite în parte acțiunea, în sensul respingerii ca prescrise a pretențiilor aferente perioadei anterior menționate și obligării pârâtei la plata către reclamant a sumei de 68.300 lei cu titlu de daune compensatorii pentru perioada 11.05._13, suma fiind obținută prin transformarea daunelor cominatorii stabilite prin sentința civilă nr.9390/30.05.2008 astfel: 50 lei pe zi de întârziere X 1366 zile [229 zile (19 zile din luna mai și câte 30 de zile pentru restul de 7 luni din anul 2009) + 1080 zile (câte 360 de zile din anii 2010, 2011 și 2012) + 57 zile din anul 2013].
Totodată, în aplicarea disp.art.274 alin.1 C.proc.civ., pârâta va fi obligată și la plata cheltuielilor efectuate de reclamant în vederea soluționării cauzei în fond, respectiv onorariul apărătorului ales în cuantum total de 3000 lei, potrivit chitanțelor atașate la f.127 și 128.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul reclamant T. L., cu domiciliul în O., ., jud. C., împotriva sentinței civile nr.2916/27.02.2013, pronunțate de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. L. DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR O., jud. C..
Modifică în tot sentința civilă atacată, în sensul că:
Admite în parte acțiunea.
Obligă pârâta C. L. de Fond Funciar O., prin Primar, la plata sumei de_ lei cu titlu de daune compensatorii, aferente perioadei 11.05._13.
Respinge ca prescrise pretențiile aferente perioadei 01.09._09.
Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 3000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare (onorariu avocat).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 ianuarie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. L. M. C. M. C. R. D.
GREFIER,
G. B.
Jud.fond A.I.B./Red.și tehnored.dec.jud.A.L./19.02.2014/3ex.
| ← Actiune in raspundere contractuala. Decizia nr. 161/2014.... | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Încheierea nr.... → |
|---|
