Actiune in raspundere contractuala. Decizia nr. 161/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 161/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 06-02-2014 în dosarul nr. 20854/212/2012
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CICIVLĂ NR.161
Ședința publică din 6 februarie 2014
PREȘEDINTE - C. R. D.
JUDECĂTORI – A. L.
- V. C. C.
GREFIER - G. B.
S-a luat în examinare recursul civil având ca obiect pretenții, recurs declarat de recurentul pârâtul C. Ș., cu domiciliul în Năvodari, ., ., împotriva sentinței civile nr.4770/02.04.2013, pronunțate de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă G. N., cu domiciliul în Eforie Nord, ., jud.C..
La apelul nominal făcut în ședință publică, răspunde pentru intimata reclamantă G. N. avocat G. Reghin, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar, lipsind recurentul pârât C. Ș..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că procedura de citare este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art.88 și următoarele Cod procedură civilă, după care:
Pentru a da posibilitatea recurentului pârât să se prezinte, cauza este lăsată la a doua strigare.
Reluată cauza în ședință publică, la apelul nominal, răspunde pentru recurentul pârât C. Ș. avocat A. C. A., în baza împuternicirii avocațiale de la dosar, iar pentru intimata reclamantă G. N. răspunde avocat G. Reghin, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar.
Apărătorii părților solicită a se lua act că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de propus, apreciind dosarul în stare de judecată.
Instanța, socotindu-se lămurită, în conformitate cu prevederile art.150 Cod procedură civilă, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Având cuvântul, reprezentantul convențional al recurentului pârât solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii recurate și pe cale de consecință, reanalizând întreg materialul probator administrat în prezenta cauză, respingerea cererii de chemare în judecată.
Consideră că instanța de fond în mod greșit a reținut că mandatul nu a fost executat, astfel încât nu se poate solicita restituirea sumelor, că obiectul mandatului l-a constituit achiziția unui teren, în condițiile în care acest aspect nu reiese din probele administrate și că suma de 20.350,00 euro a fost alocată în întregime executării mandatului.
Se va observa că sumele de bani au fost folosite exclusiv pentru nevoile de întreținere ale fiului minor al reclamantei, astfel cum partea pe care o reprezintă a afirmat prin apărările inițiale, ce au fost confirmate de audierea martorului. Martorul audiat a fost efectiv de față la un astfel de episod în care pârâtul a avansat sume de bani către fiul reclamantei, arătând și că în multe alte ocazii acesta a fost observat la domiciliul pârâtului, în aceleași scopuri.
Mai arată că sarcina probei revine reclamantului, iar acesta nu a produs suficiente probe din care să reiasă obiectul mandatului, neexecutarea acestuia și sumele alocate cu acest scop.
Luând cuvântul, reprezentantul convențional al intimatei reclamante solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică, urmând a se avea în vedere motivele menționate în întâmpinarea depusă la dosarul cauzei.
Apreciată că, în mod corect, instanța de fond a reținut recunoașterea recurentului pârât prin răspunsul la întrebarea nr.1 din interogatoriul propus de reclamantă, în sensul că acesta a recunoscut faptul că adevăratul obiect al convenției părților era achiziționarea unui teren și nicidecum concesionarea unuia.
În mod corect s-a reținut de către instanța de fond că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.1541 și art.1544 Cod civil.
Constatând dezbaterile încheiate, instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._, astfel cum a fost precizară, reclamanta G. N. a solicitat obligarea pârâtului C. Ș. la plata sumei de_ Euro, în echivalent lei la cursul BNR din ziua plății, dobânda legală calculată de la data introducerii cererii până la achitarea debitului, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că la data de 27.02.2008 a încheiat o convenție de cont de economii în valută, părți contractante fiind BCR în calitate de administrator, reclamanta ca titular de cont iar pârâtul ca împuternicit. S-a arătat că la momentul constituirii contului s-a depus de reclamantă suma de_ Euro, iar după acest moment contul a fost alimentat de aceasta cu diverse sume de bani.
Reclamanta a mai arătat că a încheiat această convenție întrucât avea încredere în pârât, fiind un bun prieten de familie, iar copilul acesteia era minor și nu putea avea calitate într-un asemenea contract. Scopul încheierii convenției a fost ca pârâtul, cu banii depuși de reclamantă, să achiziționeze un teren intravilan în județul C., teren care după împlinirea de către fiul acesteia a vârstei de 18 ani, urma să fie trecut pe numele acestuia.
A mai precizat reclamanta că era plecată din țară și alimenta contul cu diverse sume de bani, întrucât pârâtul susținea că nu sunt suficienți bani pentru achiziționarea terenului, însă la sfârșitul anului 2011, în urma verificărilor, a aflat că pârâtul își însușise sume de bani care au ajuns la suma de 20.350 Euro.
Întrucât pârâtul, în calitatea de mandatar, ar fi folosit în interesul acestuia sumele de bani date de mandant, reclamanta a arătat că acesta este obligat să îi restituie suma de bani însușită.
În drept s-au invocat prevederile art.1541- 1544 C.civ.
În dovedire s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, a probei cu interogatoriul pârâtului și a probei testimoniale. În cadrul probei cu înscrisuri a depus copie după convenția de cont de economii în valută pentru persoane fizice nr. 1/27.02.2008 și extrase de cont.
Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
În motivare a arătat că înțelegerea pe care a avut-o cu reclamanta reprezenta un mandat cu titlu oneros, iar obiectul contractul era achiziționarea de către pârât a dreptului de folosință asupra unui teren și ridicarea unei case pentru reclamantă și fiul său minor. După discuțiile purtate cu reclamanta privind găsirea modalității concrete de investire a sumelor de bani obținute de reclamantă în străinătate, reclamanta a hotărât să investească banii în obținerea dreptului de folosință asupra unui teren și construirea unei case, pârâtul urmând să folosească jumătate din teren în interes personal, tot pentru ridicarea unui imobil.
Pârâtul a învederat că pentru a putea acționa eficient, a hotărât cu reclamanta să deschidă un cont de economii, el fiind împuternicit să efectueze operațiuni asupra contului.
Astfel, a identificat un teren care corespundea cerințelor reclamantei și a adjudecat în cadrul licitației organizate de Consiliul Local Lumina dreptul de concesiune asupra acestui teren în suprafață de 1452 mp., conform procesului-verbal nr.4686/14.05.2011, iar ulterior a încheiat contractul de concesiune la data de 25.05.2011. După încheierea contractului a început să execute lucrări de reabilitare a terenului, ce servise anterior drept spațiu de depozitare, iar aceste cheltuieli au fost acoperite cu sume de bani din contul reclamantei.
Pârâtul a arătat că, tocmai având în vedere bunele relații avute anterior cu reclamanta, nu s-a preocupat în mod deosebit de conservarea dovezilor privind cheltuielile propuse de operațiunile de amenajare a terenului.
Revenită în țară în anul 2011, reclamanta l-a anunțat că s-a răzgândit asupra intenției de a ridica un imobil în . faptului că nu apreciază amplasarea terenului și faptul că, pe fondul crizei, găsește mai greu de lucru și nu mai are mijloacele necesare consolidării imobilului.
A susținut pârâtul că atitudinea reclamantei de a-i cere restituirea unor sume de bani pe care nu le-a folosit în nume propriu îi produce prejudicii importante și are disponibilitatea de a preda folosința terenului reclamantei. De asemenea, a arătat că diverse sume de bani au fost ridicate de el pentru nevoile pe care le avea fiul reclamantei.
Pârâtul a arătat că nu înțelege să păstreze întregul teren, reclamanta fiind cea care ar fi trebuit să preia drepturile și obligațiile din contractul de concesiune iar pârâtului, conform convenției, trebuia să îi fie asigurată folosința gratuită asupra unei jumătăți din acest teren.
În probațiune pârâtul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, cu interogatoriul reclamantei și proba testimonială. În cadrul probei cu înscrisuri a depus în copie contractul de concesiune nr.5081/25.05.2011, proces-verbal de predare-primire nr.5586/08.06.2011, planșe foto și proces-verbal de situație.
În probațiune au fost administrate probele cu înscrisuri, testimonială, în cadrul căreia au fost audiați martorii B. R. - L. (pentru reclamantă) și P. G. (pentru pârât) și cu interogatoriul părților.
Prin sentința civilă nr.4770/02.04.2013, Judecătoria C. a admis cererea, astfel cum a fost precizată și a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de_ Euro în echivalent lei la cursul BNR din ziua plății, precum și dobânda legală calculată de la data de 16.08.2012 până la achitarea integrală a debitului principal. Totodată, a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 3483,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În considerentele hotărârii, instanța de fond a reținut că reclamanta a încheiat o convenție de cont de economii în valută cu Banca Comercială Română nr.1/27.02.2008, iar pârâtul a fost împuternicit cu drepturi nelimitate de reclamantă să efectueze operațiuni asupra contului.
Potrivit extraselor de cont depuse la dosar (filele 49-53) și răspunsului pârâtului la interogatoriu, coroborat cu recunoașterea de la termenul din 26.03.2013, instanța a reținut că din contul reclamantei au fost retrase în perioada 30.05._09 diverse sume de bani de către pârât în calitate de împuternicit, în total suma de_ Euro.
Instanța a mai reținut că scopul pentru care a fost încheiată convenția de cont de economii și a fost împuternicit pârâtul să efectueze operațiuni asupra contului, a fost executarea unui presupus contract de mandat încheiat de reclamantă cu pârâtul, contractul de mandat fiind unul consensual.
În ce privește obiectul contractului de mandat, din declarațiile martorului B. R. - L. și răspunsul pârâtului la întrebarea nr.1 la interogatoriu, instanța a reținut că acesta era achiziționarea de către pârât a unui teren. Inițial terenul urma să fie cumpărat pe numele pârâtului, iar la majoratul fiului reclamantei terenul urma să fie transmis de mandatar adevăratului beneficiar, fiul acesteia, moment la care se considera executat contractul de mandat.
Susținerile pârâtului potrivit cărora prețul terenurilor era foarte mare și obiectul mandatului era dobândirea folosinței asupra unui teren au fost înlăturate, cu motivarea că la momentul încheierii contractului de concesiune anul 2011, prețurile pe piață imobiliară erau în mare scădere, iar suma de 20.000 Euro era mai mult decât suficientă pentru achiziționarea unui teren în zona Năvodari-Lumina. Mai mult decât atât, s-a reținut că dobândirea dreptului de concesiune nu se făcea în schimbul unui preț fix, ci urma ca prețul folosinței să fie achitat lunar pe perioada concesiunii.
S-a apreciat că nici susținerile pârâtului privind atribuirea acestuia a jumătate din dreptul de folosință asupra terenului ce urma să fie cumpărat nu au fost dovedite și nu poate fi considerat că obiectul mandatului îl reprezenta facilitarea dobândirii unui drept de concesiune, ci, față de sumele de bani puse la dispoziție, a dreptului de proprietate.
În virtutea obligațiilor prevăzute în art.1539, art.1541, art.1544 C.civ., instanța a reținut că pârâtul nu a executat obligația pe care și-a asumat-o și nu a achiziționat un teren pentru suma de_ Euro primită de la reclamantă și nu a făcut dovada că a restituit reclamantei această sumă de bani, astfel că este obligat „să dea socoteală” reclamantei și să îi restituie suma de 20.350 Euro, dobânda legală la această sumă până la data restituirii integrale a acesteia.
Instanța de fond a mai reținut că pârâtul nu a făcut dovada că obiectul contractului de mandat ar fi fost și remiterea banilor din cont fiului reclamantei sau că ar fi avansat acestuia vreo sumă de bani. Declarațiile martorului propus de acesta, potrivit cărora băiatul reclamantei, minor fiind, a mers 5 kilometri în afara orașului pentru a cere 2-3 milioane de la pârât au fost apreciate ca neverosimile, la fel ca și motivul pentru care se afla martorul acolo cu pârâtul.
Și susținerile pârâtului privind faptul că ar fi fost oneros contractul de mandat au fost apreciate ca neîntemeiate în lipsa unor probe pe acest aspect, în condițiile în care contractul de mandat este presupus a fi gratuit, conform art. 1534 C.civ..
Cu privire la susținerile pârâtului potrivit cărora ar fi executat mandatul prin dobândirea dreptului de concesiune asupra unui teren s-a reținut că transmiterea acestui drept nu s-a făcut contra sumei de_ Euro, ci contra unei redevențe ce urma să se achite lunar, în sumă de 151 lei.
S-a mai apreciat că lucrările pe care spune pârâtul că le-ar fi realizat pe acest teren nu profită reclamantei și nu pot fi invocate în executarea contractului, deoarece nu au fost dovedite și nici nu au format obiectul contractului de mandat.
Disponibilitatea pârâtului de a preda folosința terenului către reclamantă a fost considerată lipsită de relevanță, întrucât nu s-a făcut dovada mandatului pentru obținerea unui drept de concesiune și nici a modului în care au fost cheltuiți cei 20.350 Euro.
În termen legal, împotriva sentinței civile mai sus menționate a declarat recurs pârâtul, solicitând modificarea ei în tot, în sensul respingerii cererii ca nefondate, pentru următoarele motive:
a). În mod greșit a reținut instanța de fond că mandatul nu a fost executat, astfel încât se poate cere restituirea sumelor primite.
În susținerea acestei critici recurentul-pârât a reluat în integralitate apărările formulate la judecata în fond a cauzei, arătând că reclamanta nu și-a dovedit prin niciun mijloc de probă susținerile din cererea de chemare în judecată, instanța coroborând declarația confuză a martorei cu răspunsul său la interogatoriu, deși nu confirmase pretențiile reclamantei.
b). În mod greșit a reținut instanța de fond că obiectul mandatului l-a constituit achiziția unui teren, în condițiile în care acest aspect nu a rezultat din probele administrate. Astfel, în timp ce martora reclamantei cunoaște indirect situația, martorul pârâtului a confirmat toate aspectele relevate în apărare, inclusiv ridicarea unor sume de bani de către fiul reclamantei și necesitatea lucrărilor de amenajare a terenului concesionat. Mai mult, în baza principiului simetriei actelor juridice, mandatul trebuia dat în formă autentică, iar suma de 20.000 Euro nu era suficientă pentru achiziționarea unui teren în Lumina, localitate situată foarte aproape de C..
c). În mod greșit a reținut instanța de fond că suma de 20.350, 00 lei a fost alocată în întregime executării mandatului, câtă vreme martorul a confirmat că banii au fost folosiți inclusiv pentru nevoile fiului minor al reclamantei. Nu exista niciun motiv pentru aprecierea declarației martorului ca subiectivă, cu atât mai mult cu cât reclamanta nu a dovedit că îngrijirea fiului din țară a fost asigurată din alte sume decât cele ridicate de recurent din cont.
Intimata-reclamantă a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată. În motivarea poziției sale procesuale a arătat că instanța de fond a reținut în mod corect incidența disp.art.1541 și 1544 C.civ., în raport de probele administrate (martori și interogatoriu), deoarece pârâtul a recunoscut la interogatoriu că adevăratul obiect al mandatului era achiziționarea unui teren, nu a dovedit că sumele sustrase erau destinate fiului său și a folosit banii în interesul propriu, contractul de concesiune fiind încheiat abia în anul 2011.
Nu s-au administrat probe noi în calea de atac.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței civile atacate prin prisma motivelor de recurs (ce se circumscriu cazului de modificare prevăzut de art.304 pct.9 C.proc.civ.) și în conformitate cu disp.art.3041C.proc.civ., tribunalul constată următoarele:
Raportat la împrejurările de fapt rezultate din materialul probator existent la dosar și la dispozițiile legale incidente, în mod judicios a reținut instanța de fond temeinicia demersului judiciar al reclamantei, prin constatarea neîndeplinirii de către pârât a obligației asumate față de aceasta.
Astfel, chestiunile asupra cărora s-au purtat discuțiile la judecata în primă instanță și pe care pârâtul le readuce în discuție în calea de atac vizează exclusiv obiectul convenției intervenite între părți în anul 2008 și executarea acesteia, în condițiile în care nu s-au fost contestat existența înțelegerii (contract de mandat) și retragerea de către pârât a sumei totale de 20.350 euro, din contul deschis și alimentat periodic de către reclamantă la BCR.
În ceea ce privește obiectul mandatului, este cert că a constat în achiziționarea în beneficiul reclamantei a unui teren intravilan în jud.C., indiciile rezultate din probele propuse și administrate în cauză nefiind suficiente pentru a se prezuma că părțile au convenit în realitate asupra concesionării unui teren, așa cum susține recurentul-pârât.
Concluzia la care a ajuns judecătorul fondului sub acest aspect este susținută în primul rând de răspunsul pârâtului la întrebarea nr.1 din interogatoriu, acesta admițând fără nicio rezervă că înțelegerea a constat în achiziționarea unui teren situat în intravilanul Municipiului C.. Deși a susținut că și-a executat întocmai obligația asumată, prin luarea unui teren în concesiune, a precizat că terenul urma să fie „cumpărat” pe numele său și ulterior împărțit jumătate-jumătate.
Această din urmă afirmație a pârâtului, lipsită de orice echivoc, este de natură să atragă înlăturarea oricăror apărări ulterioare potrivit cărora înțelegerea părților ar fi avut ca obiect încheierea unui contract de concesiune, cu atât mai mult cu cât însuși martorul propus de pârât, Petriciu G., a declarat că acesta „primise bani de la o doamnă pentru a cumpăra un teren” și că, potrivit spuselor lui, „cumpărase terenul ca să construiască două case”.
Chiar și în lipsa recunoașterii pârâtului la interogatoriu, față de împrejurările speței, pe care instanța le-a valorificat în mod corect, nu s-ar fi putut reține că acesta fusese mandatat de reclamantă să ia doar în concesiune, iar nu să cumpere un teren.
Nu are nicio relevanță pentru stabilirea obiectului convenției de mandat dacă suma de 20.350,00 euro era suficientă sau nu pentru achiziționarea unui teren, determinant sub aspectul în discuție fiind nivelul ridicat al acestei sume, apt să îndreptățească prezumția că sub nicio formă nu putea fi alocată pentru obținerea doar a unui drept de folosință. Prețul concesiunii constă în plata unei sume de bani cu titlu de redevență, lunar sau anual, or dacă intenția nu ar fi fost aceea de dobândire a dreptului de proprietate însuși asupra unui teren intravilan, nu s-ar fi justificat ridicarea de către pârât a întregii sume anterior menționate din contul reclamantei.
Nici lipsa unui mandat scris în formă autentică nu poate susține poziția procesuală a pârâtului, câtă vreme mandatul este de regulă un contract consensual, care ia naștere prin simplul acord de voință al părților, iar în cauză se pune problema dovedirii doar între părți a obiectului contractului. Lipsa formei cerute de lege pentru procură în cazul transferului de proprietate pentru un teren ar fi interesat numai în relația cu terții, în situația în care mandatarul ar fi încheiat actul convenit în numele reclamantei (din probe a rezultat că pârâtul urma să cumpere pe numele său, iar nu în numele reclamantei, pentru ca mai apoi dreptul să fie transferat pe numele fiului acesteia, la împlinirea majoratului) și s-ar fi pus în discuție validitatea acestui act.
Odată constatat obiectul înțelegerii părților ca fiind achiziționarea prin cumpărare a unui teren intravilan, concluzia neîndeplinirii de către recurentul-pârât a obligației asumate este implicită și imposibil de răsturnat, câtă vreme acesta a dovedit încheierea doar a unui contract de concesiune, în schimbul unei redevențe lunare de 151 lei.
În aceste condiții, este de necontestat dreptul reclamantei-intimate la restituirea sumei de bani predate recurentului-pârât în puterea mandatului, fiind aplicabile în acest sens prevederile art.1541 și 1544 C.civ.
Raportat la limitele mandatului astfel cum au fost reținute în precedent, refuzul de „a da socoteală” nu poate fi justificat în cauză prin niciuna dintre apărările formulate de mandatar, oricât de bine ar fi fost reflectate de materialul probator aflat la dosar.
Potrivit disp.art.1539 C.civ., principala obligație a mandatarului este de a executa mandatul, în caz de neexecutare sau executare necorespunzătoare acesta fiind răspunzător chiar și de culpă simplă. Este adevărat că prin executarea mandatului nu trebuie să se înțeleagă neapărat încheierea actului proiectat (în speță cumpărarea unui teren), răspunderea mandatarului neputând fi angajată dacă acesta, cu toate diligențele depuse, nu a avut posibilitatea să încheie actul juridic în condițiile împuternicirii primite. Or, în cauză, deși s-a pretins insuficiența sumei primite, nu s-a susținut și dovedit în vreun fel că, deși a depus toate diligențele normale, pârâtul nu a reușit să cumpere un teren cu suma respectivă.
De asemenea, nu s-a dovedit nici că parte din banii ridicați de pârât au fost dați fiului reclamantei, spre întreținere, declarația martorului P. G. necoroborându-se cu alte probe și având un caracter mult prea evaziv pentru a putea fi considerată concludentă sub acest aspect. Astfel, martorul a precizat doar că l-ar fi văzut de fiul minor al reclamantei venind la pârât, dar nu a asistat la nicio discuție între aceștia sau la predarea vreunei sume de bani, aspectele relatate bazându-se exclusiv pe spusele pârâtului.
Oricum, nici eventuala predare a unor sume de bani către fiul reclamantei și nici pretinsele lucrări de amenajare a terenului concesionat nu l-ar fi exonerat pe pârât de obligația de a da socoteală prin remiterea întregii sume primite în vedere executării mandatului, în condițiile în care nu s-a pretins vreodată și nu s-a probat că înțelegerea părților ar fi privit și alocarea unei părți din bani pentru întreținerea copilului minor al mandantei sau în alte scopuri decât achiziționarea unui teren.
În mod judicios a înlăturat instanța de fond și apărarea întemeiată pe caracterul oneros al mandatului, având în vedere că legea prezumă numai gratuitatea mandatului, pentru plata unei remunerații fiind necesară existența unei stipulații exprese (art.1534 C.civ.), ceea ce nu este cazul în speță.
În considerarea tuturor acestor argumente și a disp.art.312 alin.1 C.proc.civ., reținându-se că dezlegarea dată acțiunii reclamantei în primă instanță este rezultatul unei corecte aplicări a legii la situația de fapt relevată de probele administrate, se va respinge ca nefundat prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul pârâtul C. Ș., cu domiciliul în Năvodari, ., ., împotriva sentinței civile nr.4770/02.04.2013, pronunțate de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă G. N., cu domiciliul în Eforie Nord, ., jud. C..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 februarie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. R. D. A. L. V. C. C.
GREFIER,
G. B.
Jud.fond F.N./Red.și tehnored.dec.jud.A.L./07.04.2014 /2ex.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 603/2014. Tribunalul CONSTANŢA | Actiune in raspundere delictuala. Hotărâre din 30-01-2014,... → |
|---|
