Obligaţie de a face. Decizia nr. 621/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 621/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 18-09-2014 în dosarul nr. 579/842/2013
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.621
Ședința publică de la 18 septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE – B. M.
JUDECĂTOR- C. M. P.
GREFIER – Steluța P.
S-a luat în examinare apelul civil având ca obiect obligația de a face, format de pârâtul S. N., domiciliat în C., ..177, județul C., împotriva sentinței civile nr.470/21.11.2013 pronunțată de Judecătoria Hârșova în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant B. I., domiciliat în București, ., sector 4.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul reclamant asistat de apărător, avocat I. S., în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosarul cauzei, lipsind apelantul pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor art. 157 și următoarele din noul Cod de procedură civilă.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință care a învederat faptul că procedura de citare este legal îndeplinită cu părțile.
Prezentul apel este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 403 lei, anulată și atașară la dosarul cauzei.
Instanța în temeiul dispozițiilor art. 262 al.3 cod procedură civilă dispune decăderea apelantului pârât din dreptul de a administra probatorii.
Intimatul reclamant, prin apărător arată că nu mai are alte probe sau cereri de formulat.
Instanța în temeiul disp.art.392 cod procedură civilă constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului apelului.
Intimatul reclamant, prin apărător solicită respingerea apelului pentru toate motivele punctate pe larg în cuprinsul întâmpinării, respingerea excepțiilor invocate ca neîntemeiate urmând să solicite cheltuieli de judecată pe cale separată.
Instanța în temeiul disp.art.394 cod procedură civilă rămâne în pronunțare asupra fondului apelului.
TRIBUNALUL
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul S. N., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Se învederează că reclamantul nu are calitate procesuală activă, din răspunsul Primăriei Comunei C. nr. 364/29.01.2014 rezultă, fără echivoc faptul că terenul pe care este edificată construcția tip P+1E nu este proprietatea numitului B. I., ci face parte din domeniul privat al comunei C. prin Primar.
În situația în care instanța de fond ar fi dispus administrarea uneii expertize topografice vizată de OCPI s-ar fi prevenit pronunțarea unei hotărâri netemeinice în cauză.
Se invocă și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, deoarece așa cum rezultă din adresa nr. 364/29.01.2013 a Primăriei Comunei C. răspunsul a fost solicitat de către numita S. C., deținătoarea imobilului construcție care face obiectul prezentului litigiu, între pârât și această persoană nefiind identitate de persoană, situație în care pârâtul nu poate fi obligat să demoleze ceva ce nu îi aparține.
Se invocă, totodată, și lipsa de interes, având în vedere că terenul pe care este edificată construcția tip P+1E nu este terenul reclamantului B. I..
Pe fondul cauzei, se arată că din răspunsul Primăriei C. și actul de dare în plată prezentat instanței de fond de către reclamant se naște prezumția că proprietatea comunei C. se suprapune cu proprietatea lui B. I., caz în care se impunea cu prioritate efectuarea unei expertize topografice.
Intimatul și-a exprimat poziția procesuală, prin întâmpinare, în sensul respingerii apelului, ca nefundat, arătând că dreptul de proprietate se poate dovedi cu un înscris și cu un extras de carte funciară și nu cu o adresă emisă de primărie.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței civile apelate, prin prisma criticilor formulate, se constată următoarele:
Potrivit art. 249 alin. 1 Cod procedură civilă cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege.
În dovedirea cererii de apel, apelantul a solicitat încuviințarea probei cu expertiză topografică, probă ce a fost încuviințată având ca obiective identificarea terenului și a construcțiilor edificate pe terenul aparținând reclamantului, identificarea urmând a se face având în vedere titlul de proprietate al reclamantului.
Prin aceeași încheiere din ședința publică din 24.04.2014, instanța a procedat la tragerea la sorți a expertului și a pus în vedere apelantului să achite onorariu de expert în cuantum de 1000 lei, în termen de 5 zile de la numire, conform art. 331 alin. 3 Cod procedură civilă, sub sancțiunea decăderii din probă, conform art. 262 alin. 3 Cod procedură civilă.
Potrivit art. 262 alin. 1 Cod procedură civilă când administrarea probei încuviințate necesită cheltuieli, instanța va pune în vedere părții care a cerut-o să depună la grefă, de îndată sau în termenul fixat de instanță, dovada achitării sumei stabilite pentru acoperirea lor.
A.. 3 statuează sancțiunea în cazul nedepunerii sumei prevăzute la alin. (1) în termenul fixat atrage, respectiv decăderea părții din dreptul de a administra dovada încuviințată în fața acelei instanțe.
Dispozițiile art. 185 alin. 1 NCPC, reglementează instituția decăderii care intervine atunci când un drept procesual trebuie exercitat ., nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afara de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedura făcut peste termen este lovit de nulitate.
În speță, apelantul nu și-a îndeplinit obligația de a achita onorariul de expert, deși s-a acordat la data de 18.09.2014, în lipsa administrării acestei probe instanța fiind în imposibilitatea de a verifica motivele de apel, sub aspectul calității procesuale active și pasive a părților, a interesului în promovarea cererii de chemare în judecată.
Prin expertiza topografică încuviințată, expertul urma să identifice imobilul în litigiu și dacă există identitate între terenul pe care sunt edificate construcțiile și terenul deținut de reclamant cu titlu de proprietate.
În lipsa administrării acestei probe, instanța nu poate proceda la aceste verificări, adresa invocată de apelant emisă de Primăria Comunei C. referitoare la apartenența imobilului în patrimoniul comunei neputând fi valorificată, în condițiile în care dovada dreptului de proprietate nu se face cu o adresă ci cu un titlu translativ de proprietate.
Nici celelalte înscrisuri depuse de apelant nu pot fi valorificate, contractul de închiriere din 1999, contractul de comodat din 2003, hotărârea nr. 277/17.11.2004, cererea adresată de S. C. către Primăria C., deoarece aceste înscrisuri atestă o stare de fapt petrecută cu mulți ani în urmă, pe de o parte, iar pe de altă parte, nu se face dovada că aceste înscrisuri vizează imobilul în litigiu, dovadă care s-ar fi putut face cu expertiza topografică.
Pentru toate aceste considerente, se constată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, apelantul nefăcând dovada susținerilor din calea de atac, motiv pentru care, în temeiul art. 480 Cod procedură civilă, apelul urmează a fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul format de pârâtul S. N., domiciliat în C., ..177, județul C., împotriva sentinței civile nr.470/21.11.2013 pronunțată de Judecătoria Hârșova în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant B. I., domiciliat în București, ., sector 4, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 septembrie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
B. MarișCrina M. P.
GREFIER,
Steluța P.
Jud. fond. P. M.
Tehnoredactat jud. B. M. /02.10.2014/4ex.
| ← Întoarcere executare. Decizia nr. 108/2014. Tribunalul CONSTANŢA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 468/2014. Tribunalul... → |
|---|
