Anulare act. Decizia nr. 399/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 399/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 08-04-2014 în dosarul nr. 15614/212/2011
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 399
Ședința publică din 08 aprilie 2014
PREȘEDINTE: A. L.
JUDECĂTOR: C. R. D.
JUDECĂTOR: C. P.
GREFIER: A. – M. G.
S-a luat în examinare soluționarea apelului civil declarat de apelantul –pârât M. C. PRIN PRIMAR împotriva sentinței civile nr. 8993/18.06.2013 pronunțate de Judecătoria C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata–reclamantă G. S. - sector 6, București, Drumul taberei, nr. 105, ., . - pârâtă . - Tulcea, ., ., cererea de chemare în judecată având ca obiect „anulare act – constatarea nulității absolute”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns intimata - pârâtă ., prin avocat G. V., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind celelalte părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează, că procedura de citare este legal îndeplinită că, prin serviciul registratură, numita G. S. a depus o corespondență, prin care aduce la cunoștință că își însușește demersul judiciar al autorului său, iar pârâta ., întâmpinare, după care,
Instanța nu apreciază necesară comunicarea întâmpinării formulate de . cuprinzând apărări de fond ce au fost invocate și în fața instanței de fond.
Intimata - pârâtă ., prin avocat arată că apelul este calea de atac legală.
Instanța, având în vedere valoarea obiectului litigiului, respectiv 99.500 lei și în considerarea prev. art. 282 ind. 1 C.pr.civ., califică drept recurs prezenta cale de atac, dezbaterile urmând a se face în complet de trei judecători, cel de-al treilea fiind desemnat din planificarea de permanență, respectiv d-na judecător C. P..
Instanța lasă cauza la a II-a strigare pentru constituirea legală a completului.
Reluată cauza, în complet de recurs, la apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimata - pârâtă ., prin avocat G. V., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind celelalte părți.
Intimata - pârâtă ., prin avocat solicită respingerea recursului ca nefondat. Recurenta este obligată să restituie suma stabilită prin raportul de expertiză și să achite cheltuielile de judecată stabilite în fața instanței de fond. Fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea formulată la data de 17.06.2011, înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._, reclamantul G. G. A. M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta ., în principal, constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.516/2004 de către BNP D. R. L., încheiat între RAEDPP C., în calitate de vânzător, și pârâta ., în calitate de cumpărător, având ca obiect terenul în suprafață de 98,41 mp, situat în municipiul C., ..2, pentru fraudă la lege; în subsidiar, în situația în care va fi respinsă cererea în constatarea nulității, se solicită, prin procedura comparării titlurilor, să se constate că titlul reclamantului este mai bine consolidat și pe cale de consecință să fie obligată pârâta să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul teren în suprafață de 98,41 mp, situat în municipiul C., ..2.
În motivare, s-a arătat că reclamantul este proprietarul imobilului situat în municipiul C., ..2, așa cum rezultă din decizia civilă nr.313/C/09.03.2005, pronunțată de Curtea de Apel C. și rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.567/C/22.11.2006, prin care pârâții Consiliul Local C., M. C., Statul Român și RAEDPP C. au fost obligați să îi lase în deplină proprietate și posesie imobilul descris mai sus, în suprafață de 256,24 mp., astfel cum a fost identificat prin expertiza efectuată de către expertul B. E..
În continuare, cu ocazia punerii în aplicare a deciziei civile nr. 313/C/09.03.2005, reclamantul a aflat că în timpul procesului de care a făcut vorbire mai sus, RAEDPP C. a vândut către . o parte din terenul revendicat de către reclamant, respectiv suprafața de 98,41 mp din totalul de 256,24 mp.
A arătat reclamantul că, deși RAEDPP C. era parte în dosarul de revendicare formulat de reclamant și cunoștea caracterul litigios al dreptului de proprietate cu privire la imobil, în anul 2004, cu fraudarea legii, a vândut către C. SRL, vânzare pe care o apreciază ca fiind lovită de nulitate absolută pentru acest motiv și pentru faptul că s-a vândut bunul altuia.
A mai arătat reclamantul că, așa cum corect s-a stabilit definitiv și irevocabil, prin decizia civilă nr.313/C/09.03.2005, pronunțată de Curtea de Apel C. și rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.567/C/22.11.2006, naționalizarea imobilelor situate în C., ..2-4 s-a făcut în mod abuziv, astfel încât reclamantul nu și-a pierdut niciun moment dreptul de proprietate asupra acestui imobil, în perioada de la momentul naționalizării și până în momentul recunoașterii de către instanță, reclamantul pierzând doar posesia.
A mai arătat reclamantul că titlul său de proprietate, respectiv actul de vânzare-cumpărare nr.1824/16.05.1936, încheiat de către bunica reclamantului-I. C.T., precum și decizia civilă nr.313/C/09.03.2005, pronunțată de Curtea de Apel C., este mai consolidat, în raport cu titlul de proprietate al pârâtei .-contractul de vânzare-cumpărare nr.516/2004.
În drept au fost invocate dispozițiile art.480-481 cod civ., Protocolul nr.1 la CEDO.
În susținerea cererii a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, cu interogatoriu, ș.a. În cadrul probei cu înscrisuri au fost depuse: decizia civilă nr. 313/C/09.03.2005, sentința civilă nr._/16.09.2008, acte de identitate și de stare civilă, certificate de deces, certificat de moștenitor nr.101/19.05.2000.
La termenul de judecată din data de 17.01.2012, reclamantul a depus precizări privind obiectul cererii deduse judecății, respectiv: capăt principal-constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.516/2004 de către BNP D. R. L. pentru fraudarea legii; în subsidiar-prin procedura comparării titlurilor, să se constate că titlul de proprietate al reclamantului este mai bine consolidat în raport cu titlul pârâtei.
Pârâta a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată.
În motivarea întâmpinării, pârâta a arătat că susținerile reclamantului sunt imprecise și neclare, acesta afirmând doar că terenul în suprafață de 98,41 mp. face parte din terenul în suprafață de 256,24 mp. situat în C., ..2, fără dovedi aceasta, câtă vreme terenul cumpărat de pârâtă prin Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.516/2004 de către BNP D. R. L. este situat în C., ..
Chiar presupunând, ipotetic, că suprafața de teren ce face obiectul contractului de vânzare-cumpărare s-ar suprapune cu o parte din terenul reclamantului, a apreciat că, în cauză, nu ne aflăm în prezența „unei fraude la lege”, câtă vreme reclamantul nu a dovedit în niciun fel reaua credință a pârâtei, care a avut convingerea că dobândește imobilul de la proprietar.
Cu privire la compararea titlurilor invocată de reclamant, a arătat pârâta că titlul în baza căruia a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 98,41 mp. este un act valabil, neanulat și necontestat, cum, de altfel, sunt și toate actele anterioare în temeiul cărora s-a realizat vânzarea imobilului din municipiul C..
În drept au fost invocate dispozițiile art.115, 274 cod pr.civ., art.948, 969, 1173, 1898, 1899 cod civ., CEDO, decizia nr.33/2008 a ÎCCJ.
În susținerea întâmpinării, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, cu interogatoriul reclamantului, expertiză tehnică imobiliară.
Odată cu întâmpinarea, pârâta a depus la dosarul cauzei cerere de chemare în garanție îndreptată împotriva Municipiului C. prin Primar, solicitând obligarea chematului în garanție M. C. prin Primar la plata sumei de 85.081,49 lei, reprezentând contravaloarea terenului în suprafață de 98,41 mp., situat în C., ., jud.C., revendicat de la pârâtă, cu obligarea chematului în garanție și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii de chemare în garanție, pârâta a arătat că a cumpărat terenul în suprafață de 98,41 mp., situat în C., ., jud.C. prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.516/2004 de către BNP D. R. L., potrivit cu care chematul în garanție s-a obligat să garanteze pârâta împotriva oricărei evicțiuni totale sau parțiale,în conformitate cu art.1337 cod civ.
În drept au fost invocate prevederile art.60-63 cod pr.civ., art.1337, 1338, 1339, 1341, 1344, 1346 cod civ.
În cauză au fost încuviințate și administrate proba cu înscrisuri, proba cu expertiză tehnică topografică având ca obiectiv: identificarea terenului situat în C., ..2 și a vecinătăților, completat cu obiectivul: identificarea suprafeței de teren în litigiu, ce face obiectul Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.516/2004, expertul urmând să precizeze în ce măsură terenul litigios se suprapune pentru care reclamantul are titlu de proprietate și proba cu expertiză evaluatorie având ca obiective: stabilirea valorii de circulație a terenului identificat prin raportul de expertiză topografică.
Prin sentința civilă nr.8993/18.06.2013 Judecătoria C. a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta . să lase reclamantului G. G. A. M. în deplină proprietate și posesie imobilul teren, în suprafață de 98,14 mp., situat în municipiul C., ..2, care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 516/26.04.2006.
A respins capătul de cerere cu privire la constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.516/26.04.2006, ca neîntemeiată.
A admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâta . în contradictoriu cu chematul în garanție M. C. PRIN PRIMAR.
A obligat chematul în garanție M. C. prin Primar să achite pârâtei . suma de 99.500 lei, reprezentând valoarea de circulație a imobilului teren, în suprafață de 98,14 mp., situat în municipiul C., ..2.
A obligat pârâta să achite reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 5.206 lei, reprezentând 3.601 lei taxă judiciară de timbru, 5 lei timbru judiciar, 1000 lei onorariu aferent expertizei topografice și 600 lei onorariu aferent expertizei imobiliare.
A obligat chematul în garanție să achite pârâtei cheltuieli de judecată în sumă de 3.606 lei, reprezentând 3.601 lei taxă judiciară de timbru, 5 lei timbru judiciar.
În considerentele hotărârii, instanța de fond a reținut că prin decizia civilă nr.313/C/09.03.2005, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr.116/C/2004, a fost admisă în parte acțiunea în revendicare formulată de reclamantul G. G. A. M. și obligați pârâții Statul Român, M. C., Consiliul Local, printre alte obligații, să lase în deplină proprietate terenul în suprafață de 256,24 mp. situat în C., ..2, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză efectuat de expert B. E..
În considerentele deciziei civile mai sus numite s-a reținut că reclamantul G. G. A. M. și-a justificat calitatea de succesor legal al mamei sale G. Iordanca (fostă Ilief) care, la rândul său este succesoarea lui Ilief C.T., decedată la data de 31.08.1947 și care în anul 1935 a cumpărat o suprafață de teren de 900 mp., împreună cu construcțiile situate pe ea, în C., .-4, conform actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1824/16.05.1936 de Tribunalul Județean C.. Imobilul situat în C., ..2 a fost preluat în baza Decretului nr. 92/1950, fiind menționat la poziția nr.505 din Hotărârea nr.246/05.03.1950-fostă proprietate Ilief T., casa fiind anterior demolată.
În perioada derulării procesului civil care a făcut obiectul dosarului nr.116/C/2004, la data de 26.04.2004, chematul în garanție M. C. prin Primar a încheiat cu pârâta . contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.516/2004 de către BNP D. R. L. prin care înstrăinat acesteia din urmă imobilul teren, în suprafață de 98,41 mp., situat în municipiul C., ., jud.C., în schimbul prețului de 4.438 euro+TVA, care a fost achitat integral de cumpărător și încasat de vânzător, prin virament bancar, conform facturii fiscale nr._/2004.
Prin raportul de expertiză topografică, efectuat în cauză de expert G. Aliona, a fost identificat terenul proprietatea reclamantului, conform titlului de proprietate al acestuia-Decizia civilă nr.13/C/09.03.2005, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr.116/C/2004, în suprafață de 256 mp., situat în C., ..2 (f.110-113). Prin suplimentul de expertiză topografică, efectuat de același expert, a fost identificată suprafața de teren în litigiu, ce face obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.516/2004 autentificat sub nr.516/2004 de către BNP D. R. L., expertul constatând că acesta se suprapune în totalitate cu terenul proprietatea reclamantului, în sensul că este vorba de același teren (f.130-133).
Cu prioritate, instanța a reținut că, în cauză, reclamantul, prin apărător calificat, deși instanța i-a acordat un termen în vederea precizării și completării cererii, nu a înțeles să solicite soluționarea acestui capăt de cerere în contradictoriu cu toate părțile care au încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.516/2004 de către BNP D. R. L., și nu a solicitat anularea contractului de vânzare-cumpărare mai sus numit și cu vânzătorul M. C. prin Primar.
În respectarea principiului disponibilității, instanța a arătat că nu poate introduce din oficiu o altă persoană în proces. Numai părțile pot lărgi sfera subiectivă a procesului prin formularea cererilor de intervenție forțată. De asemenea, terții pot solicita să participe la judecată sub forma intervenției voluntare.
În același timp, instanța a reținut că, deși din cuprinsul art.48 alin.2 Cod procedură civilă nu rezultă expres, prin aceste dispoziții legale se reglementează posibilitatea derogării de la principiul independenței procesuale, ce guvernează litisconsorțiul simplu, sau, astfel spus, poate să rezulte un litisconsorțiu necesar și în raport de natura acțiunii, care poate fi apreciat ca o varietate a litisconsorțiului necesar ce rezultă din natura raportului juridic.
Or, în speță, natura acțiunii în constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.516/2004 de către BNP D. R. L. dă naștere unui litisconsorțiu necesar pasiv, obligatoriu și unitar, deoarece instanța trebuia să constate nevalabilitatea contractului de vânzare-cumpărare atât față de vânzător cât și față de cumpărător, căci pronunțarea unei hotărâri uniforme reprezintă o necesitate juridică obiectivă în materia nulității actelor juridice, neputând fi conceput ca același act să fie valabil față de emitent și nevalabil față de beneficiar (vezi Dec.6968/25.06.2009 ÎCCJ).
Pentru aceste motive, instanța a apreciat ca neîntemeiat capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.516/2004 de către BNP D. R. L..
În referire la capătul de cerere privind revendicarea imobilului teren în suprafață de 98,41 mp., situat în municipiul C., ..2, instanța a reținut că reclamantul G. G. A. M. a dobândit imobilul teren în suprafață de 256,24 mp., situat în municipiul C., ..2, prin decizia civilă nr.313/C/09.03.2005, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr.116/C/2004.
Inițial, imobilul descris mai sus a fost dobândit de autoarea reclamantului (bunica Ilief C.T.), conform actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1824/16.05.1936 de Tribunalul Județean C., mai apoi, fiind preluat în baza Decretului nr.92/1950, fiind menționat la poziția nr.505 din Hotărârea nr. 246/05.03.1950-fostă proprietate Ilief T..
Pârâta . a dobândit imobilul-teren, în suprafață de 98,41 mp., situat în municipiul C., ..2, de la chematul în garanție M. C. prin Primar, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.516/2004 de către BNP D. R. L., în data de 26.04.2004, dată la dreptul de proprietate cu privire la imobilul care dosarul nr.116/C/2004.
S-a arătat că imobilul revendicat, în suprafață de 98,41 mp, situat în municipiul C., . suprapune în totalitate cu terenul proprietatea reclamantului, în sensul că este vorba de același teren, așa cum s-a constatat prin raportul de expertiză topografică, efectuat în cauză de expert G. Aliona (f. 130-133).
În această situație, reținând că cele două titluri provin de la autori diferiți, instanța a trecut la compararea titlurilor pe care se întemeiază drepturilor autorilor reclamantului și pârâtului și a dat câștig de cauză reclamantului care a dobândit de la autorul cu drept preferabil, reținând următoarele:
Autoarea reclamantului G. G. A. M., mama sa G. Iordanca (fostă Ilief) care, la rândul său este succesoarea lui Ilief C. T., decedată la data de 31.08.1947 și care în anul 1935 a cumpărat o suprafață de teren de 900 mp., împreună cu construcțiile situate pe ea, în C., .-4, conform actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1824/16.05.1936 de Tribunalul Județean C.. Imobilul situat în C., ..2 a fost preluat în baza Decretului nr.92/1950, fiind menționat la poziția nr.505 din Hotărârea nr.246/05.03.1950-fostă proprietate Ilief T., casa fiind anterior demolată.
Pârâta . a dobândit de la chematul în garanție M. C. prin Primar, deci acesta din urmă e autorul pârâtei.
Or, rezultă în mod evident ca dreptul preferabil era al autoarei reclamantului, așa cum s-a reținut cu putere de lucru judecat prin decizia nr. 313/C/09.03.2005, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr. 116/C/2004, reclamantul G. A. M. și-a justificat calitatea de succesor legal al mamei sale G. Iordanca (fostă Ilief) care, la rândul său este succesoarea lui Ilief C.T., decedată la data de 31.08.1947, în timp ce statul nu deține cu titlu legal terenul în suprafață de 256,24 mp.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept, instanța, reținând că dreptul autorilor reclamantului sunt preferabile, a apreciat întemeiată acțiunea în revendicare.
Având în vedere că prin admiterea capătului de cerere privind acțiunea în revendicare, pârâta . a căzut în pretenții, instanța constatat întemeiată și cererea de chemare în garanție formulată de aceasta, fiind îndeplinite cele trei condiții necesare pentru reținerea obligației de evicțiune în sarcina vânzătorului M. C. prin Primar, potrivit art.1337 C.civ.
Astfel, s-a reținut că, potrivit prevederilor contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.516/26.04.2004 de către BNP D. R. L., chematul în garanție M. C. prin Primar, în calitate de vânzător, s-a obligat să garanteze pârâta ., în calitate de cumpărătoare, împotriva oricărei evicțiuni totale sau parțiale, în conformitate cu dispozițiile art.1337 cod civ.
Astfel, în ceea ce privește existența unei tulburări de drept, instanța a constatat că dreptul invocat în cadrul acțiunii în revendicare intentate de către reclamantul evingător G. G. A. M. este însuși dreptului de proprietate cu privire la terenul cumpărat de pârâta evinsă de la chematul în garanție.
De asemenea cauza tulburării (titlul evingătorului) este anterioară contractului intervenit între pârâtă și chematul în garanție.
În fine, în ceea ce privește cea de-a treia condiție, din probele administrate în cauză s-a reținut că pârâta nu a avut cunoștință la data încheierii contractului de existența contractului de vânzare-cumpărare invocat de reclamanți în revendicare-cauză a evicțiunii, în acest sens sarcina probei revenind vânzătorului chemat în garanție.
Potrivit art.1341 și art.1344 C.civ., s-a constatat obligația chematului în garanție urmează să fie obligat la plata valorii terenului de la data producerii evicțiunii, astfel cum aceasta este stabilită prin raportul de expertiză tehnică judiciară imobiliară efectuat în cauză (f.143-149 ), respectiv 99.500 lei.
În privința cheltuielilor de judecată s-a făcut aplicarea dispozițiilor art.274 C.proc. civ., reținându-se obligația pârâta . de a achita cheltuielile efectuate de reclamant și obligația chematului în garanție M. C. prin Primar de a restitui cheltuielile de judecată pârâtei ..
În termen legal, împotriva sentinței civile mai sus menționate a declarat apel chematul în garanție M. C. prin Primar, solicitând schimbarea în parte a acesteia, în sensul respingerii acțiunii în revendicare ca nefondată și, implicit, a cererii de chemare în garanție.
În dezvoltarea motivelor de apel a arătat că instanța nu a analizat incidența în cauză a principiului „error communis facit jus”, ignorând faptul că pârâta . a fost de bună credință la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr.516/26.04.2004, așa cum s-a stabilit și prin decizia civilă nr.313/09.03.2005 a Curții de Apel C..
A precizat apelantul că nu se poate reține tranzacționarea unui bun litigios, în condițiile în care: -identificarea terenului prin expertiză s-a realizat ulterior vânzării-cumpărării (înscrisul din dosarul de revendicare nu identificau terenul solicitat ca fiind vândut către .); -reclamantul nu deținea înscrisuri din care să reiasă în mod cert calitatea de succesor al proprietarului deposedat abuziv de către stat și nu făcuse demersuri pentru notarea litigiului în cartea funciară ori pentru notificarea dobânditorului.
În aceste condiții, a învederat apelantul că atât doctrina și practica judiciară internă, cât și jurisprudența CEDO, au recunoscut prevalența interesului subdobânditorului de bună credință, cu titlu particular și oneros, al cărui titlu nu a fost anulat în mod irevocabil printr-o hotărâre judecătorească.
În măsura în care se va menține soluția de admitere a acțiunii în revendicare, apelantul a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție întrucât cauza evicțiunii (titlul reclamantului) nu este una anterioară, ci ulterioară încheierii contractului de vânzare-cumpărare. În subsidiar, pentru același considerent, a solicitat schimbarea în parte a hotărârii instanței de fond, în sensul obligării chematului în garanție la restituirea doar a prețului de 22.000 lei, nu și a sporului de valoare.
La data de 07.02.2014, ca urmare a decesului intimatului-reclamant G. G. A. M. intervenit la data de 19.10.2013, a formulat cerere de subrogare în drepturile procesuale moștenitoarea acestuia G. S., potrivit certificatului de moștenitor 6/22.01.2014, instanța de apel luând act de transmiterea calității procesuale la termenul de judecată din 08.04.2014.
Intimata-reclamantă a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală, arătând că dependența cererii de chemare în garanție față de acțiunea principală nu poate conduce la concluzia potrivit căreia chematul în garanție ar avea vreun raport de drept material cu reclamantul.
În motivarea poziției sale procesuale a arătat că principiul „error communis facit jus” nu-și găsește aplicabilitatea, în condițiile în care hotărârea apelată are la bază decizia civilă nr.313/C/2005 a Curții de Apel C., prin care s-a recunoscut dreptul reclamantului asupra terenului care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr.516/26.04.2004, iar CEDO a statuat că o hotărâre definitivă nu mai poate fi pusă în discuție în fața altei instanțe, orice ingerință trebuind să corespundă criteriului proporționalității.
Cu privire la garanția pentru evicțiune, intimata a arătat că nu se poate vorbi de o cauză a evicțiunii ulterioară, câtă vreme Primăria C. și RAEDPP C. au fost parte în proces, iar inserarea în contract a adresei nr._/06.08.2003 nu era suficientă pentru a proba inexistența obligației de despăgubire.
Și intimata-pârâtă . a depus întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca neîntemeiat, deoarece erau îndeplinite condițiile răspunderii vânzătorului pentru evicțiunea provenită de la un terț, cauza tulburării fiind anterioară contractului de vânzare-cumpărare, iar pretenția apelantului de restituire doar a prețului este neîntemeiată în raport de prevederile art.1341 și 1344 C.civ.
Nu s-a cerut administrarea de probe noi în calea de atac.
La termenul de judecată din 08.04.2014, în raport de valoarea obiectului litigiului stabilită prin raportul de expertiză întocmit la fond-99.500 lei și de prevederile art.2821C.proc.civ., tribunalul a calificat recurs calea de atac exercitată de chematul în garanție.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței civile atacate prin prisma motivelor de recurs (ce se circumscriu cazului de modificare prevăzut de art.304 pct.9 C.proc.civ.), tribunalul constată următoarele:
În privința capătului de cerere din acțiunea principală având ca obiect revendicare, cadrul procesual în primă instanță a fost stabilit exclusiv între reclamant și pârâta . că dezlegarea respectivei cereri a presupus analizarea susținerilor și apărărilor formulate numai de aceste două părți.
În cererea de chemare în garanție cadrul procesual a fost unul diferit, limitat la părțile din contractul invocat drept temei pentru angajarea răspunderii pentru evicțiune a înstrăinătorului bunului în litigiu. Astfel, această cerere formulată de pârâtă nu a dat naștere, din punct de vedere procesual, unui raport direct între reclamant și chematul în garanție și nu i-a conferit acestuia din urmă vreo calitate în capătul de cerere privind revendicarea, cu posibilitatea implicită de a formula apărări specifice poziției de pârât în proces.
În aceste condiții, urmează să fie înlăturate criticile formulate în recurs sub aspectul modalității de soluționare a revendicării, cu atât mai mult cu cât argumentul principal invocat de recurentul-chemat în garanție vizează buna credință a pârâtei subdobânditoare a imobilului, care nu a înțeles să conteste hotărârea dată în revendicare prin exercitarea căii de atac puse la dispoziție de legiuitor.
Restul argumentelor, prezentate de recurent în combaterea concluziei instanței de fond referitoare la tranzacționarea unui bun litigios, sunt neavenite în primul rând pentru motivele arătate anterior și, în al doilea rând, pentru că au legătură exclusiv cu capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare deținut de pârâtă, capăt de cerere care, deși a fost respins ca neîntemeiat, nu a fost analizat pe fond, instanța reținând doar că nu au fost chemate în judecată toate părțile contractului.
Nu pot fi avute în vedere pentru reformarea hotărârii instanței de fond nici motivele de recurs ce vizează soluția din cererea de chemare în garanție, reținându-se că, în raport de împrejurările faptice ale speței, judecătorul fondului a apreciat în mod just că sunt întrunite toate condițiile impuse de lege pentru angajarea răspunderii vânzătorului pentru evicțiune, inclusiv cea referitoare la anterioritatea cauzei evicțiunii, în recurs nefiind aduse argumente de natură să justifice o altă concluzie.
Astfel, din moment ce acțiunea în revendicare promovată de adevăratul proprietar a fost analizată și soluționată pe fond în sensul admiterii, prin hotărâre judecătorească intrată în puterea lucrului judecat sub acest aspect, producerea evicțiunii față de subdobânditor este certă, efectele titlului său fiind anihilate implicit prin admiterea acțiunii în revendicare. D. urmare, vânzătorul neproprietar este ținut a-l despăgubi în condițiile legii.
Contrar celor susținute de recurentul-chemat în garanție, cauza tulburării este în speță anterioară vânzării, constând în titlul de proprietate pe care reclamantul l-a invocat cu privire la imobilul obiect al revendicării, respectiv actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1824/16.05.1936 de Tribunalul Județean C.. Decizia civilă nr.313/C/09.03.2005 a Curții de Apel C. nu a avut efect constitutiv în privința dreptului de proprietate al reclamantului, ci doar a consolidat dreptul dobândit de autorul acestuia prin actul mai sus menționat.
De altfel, este de remarcat faptul că recurentul se rezumă la a susține pur și simplu neîndeplinirea condiției privind anterioritatea cauzei evicțiunii, fără a combate în vreun fel argumentul avut în vedere de judecătorul fondului la reținerea contrariului.
Constatarea de mai sus atrage înlăturarea și a pretenției subsidiare a recurentului, de a fi obligat la restituirea doar a prețului, prin excluderea sporului de valoare, în condițiile în care această pretenție a fost justificată exclusiv prin lipsa caracterului anterior al cauzei evicțiunii, iar potrivit art.1344 C.civ. plata „excedentelor valorii în timpul evicțiunii” se datorează prin simpla întrunire a celor trei condiții necesare angajării răspunderii vânzătorului pentru evicțiune (existența unei tulburări de drept; cauza tulburării (titlul evingătorului) să fie anterioară vânzării; cumpărătorul să nu fi cunoscut cauza evicțiunii la data încheierii contractului).
În considerarea tuturor acestor argumente și a disp.art.312 alin.1 C.proc.civ., reținându-se că hotărârea atacată este rezultatul unei corecte aplicări a legii la împrejurările de fapt ale speței, se va respinge recursul ca nefondat.
În lipsa înscrisurilor doveditoare, va fi respinsă ca nefondată cererea intimatei-pârâte . de acordare a cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul–pârât M. C. PRIN PRIMAR împotriva sentinței civile nr. 8993/18.06.2013 pronunțate de Judecătoria C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata–reclamantă G. S. - sector 6, București, Drumul taberei, nr. 105, ., .>și intimata - pârâtă . - Tulcea, ., .. P, județ Tulcea ca nefondat.
Respinge ca nefondată cererea intimatului . de obligarea a recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 08.04.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. L. C. R. D. C. P.
GREFIER,
A. – M. G.
Red. fond MV M. Red. și tehnored. dec. jud. A. L./ 28.05.2014/ 2ex. |
| ← Anulare act. Decizia nr. 566/2014. Tribunalul CONSTANŢA | Acţiune pauliană. Decizia nr. 401/2014. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
