Legea 10/2001. Sentința nr. 1437/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1437/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 10-06-2014 în dosarul nr. 4152/118/2008
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.1437
Ședința publică de la 10.06.2014
PREȘEDINTE – F. M. I.
GREFIER – L. V.
S-a luat în examinare cauza civilă formulată de reclamanta C. DE COMERȚ, INDUSTRIE, NAVIGAȚIE ȘI AGRICULTURĂ C., cu sediul în C., ., județul C., în contradictoriu cu pârâții P. M. C., MUNICIPIUL C. PRIN PRIMAR, ambele cu sediul în C., ., județul C., și S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, cu sediul procesual ales la AJFP C., . nr.18, județul C..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 03.06.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta.
Completul de judecată, pentru a da posibilitatea părților să formuleze concluzii scrise, în temeiul art.260 alin.1 din codul de procedură civilă din 1865, a amânat pronunțarea cauzei la data de 10.06.2014, când a pronunțat următoarea hotărâre.
TRIBUNALUL
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului C. la data de 2.06.2008 sub număr de dosar_, reclamanta C. de Comerț Industrie Navigație și Agricultură C. a formulat, în contradictoriu cu pârâții P. M. C. și MUNICIPIUL C. prin PRIMAR, contestație împotriva refuzului a restitui către reclamantă imobilul situat în C., . nr.47, județul C. cu obligarea pârâților de a-i restitui în natură imobilul format din teren în suprafață de_ mp și construcție; obligarea pârâților la măsuri reparatorii prin echivalent constând în atribuirea unui teren de aceiași valoare cu cel deținut anterior anului 1950, în situația în care nu este posibilă restituirea în natură a imobilului, obligarea pârâților la plata despăgubirilor reprezentând valoarea de circulație a terenului respectiv, sau compensarea cu alte bunuri sau servicii și valoarea construcțiilor, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, s-a arătat că anterior anului 1949 fosta Cameră de Comerț și Industrie C. a deținut în calitate de proprietară imobilul situat în C., ., județul C.. În Registrul de proprietăți al Orașului C. din anul 1936, vol.II, acest imobil figurează ca proprietate particulară conform adresei_/2005 eliberată de Primări C.. Ulterior, în Registrul matricol manual din perioada 1942-1950, acest imobil apare preluat de la Administrația Financiară ca fiind proprietatea reclamantei. S-a mai arătat că imobilul mai sus menționat a fost preluat în mod abuziv de către stat, ca urmare desființării fostei Camere de Comerț și Industrie C. prin Decretul Prezidențial nr.74/1949 pentru desființarea Camerelor de Comerț și Industrie din România.
Reclamanta a mai învederat că odată cu apariția Legii nr.10/2001 a formulat notificare în temeiul prevederilor art.21 din actul normativ mai sus menționat, înregistrată sub nr.2222/13.08.2001 la B. S. A. prin care a solicitat restituirea în natură a imobilului. Prin decizia civilă nr.1209/C/2002 pronunțată de Curtea de Apel C., în dosarul nr.127/C/2002, s-a constatat faptul că actuala C. de Comerț Industrie Navigație și Agricultură C. este continuatoarea fostei Camere de Comerț și Industrie C. înființată în temeiul Decretului Domnesc 1363 dat potrivit Legii nr.1225/14.10.1864 și desființată în mod abuziv prin Decretul Prezidențial nr.74/1949, prin desființarea Camerelor de Comerț și Industrie din România.
S-a mai învederat faptul că potrivit dispozițiilor art.25 din Legea nr.10/2001 pârâta era obligată ca în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării să se pronunțe prin decizie sau dispoziție motivată asupra cererii de restituire, însă până la data promovării acțiunii reclamanta nu a primit nici un răspuns.
Pe fondul cauzei, reclamanta a arătat că se justifică restituirea în natură sau despăgubirea pentru imobilul situat în C., ., întrucât imobilul a aparținut autoarei sale și preluat în mod abuziv de stat, încadrându-se în dispozițiile art.2 alin.1.lit h din Legea nr.10/2001, potrivit căruia se include în categoria imobilelor preluate în mod abuziv orice alte imobile preluate de stat cu titlu valabil,astfel cum este definit prin Legea nr.213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.1,3,16,22,25 și 26 din Legea nr.10/2001 și art.109 Cod Procedură Civilă .
În susținerea cererii de chemare în judecată s-au depus la dosar înscrisuri, respectiv notificarea nr.2222/2001, adresa nr.580/22.02.2007 emisă de Administrația Publică Locală din cadrul Primăriei M. C., adresa nr._/20.06.2006 emisă de SPITVBL C., plan de amplasament în zonă, adresa nr._/05.09.2001, adresa nr._/22.11.2005 emisă de Primăria M. C. (filele 10-50 vol.I).
Pârâții nu au depus întâmpinare prin care să arate excepțiile, dovezile și toate mijloacele de apărare, conform dispozițiilor art. 115-118 Cod proc. civ., însă au depus situația juridică a imobilului, istoricul de rol fiscal, precum și întreaga documentație anexată notificării (filele 59-100 vol.I).
În cauză a fost încuviințată și administrată la solicitarea părților proba cu înscrisuri și administrată proba cu expertiză tehnică imobiliară întocmită de expert ing. B. C.. Ulterior întocmirii acestuia, raportat la înscrisurile noi depuse la dosar, s-a administrat proba cu expertiză tehnică imobiliară întocmită de expert ing. D. D..
La termenul de judecată din data de 11.03.2014, raportat la cererea modificatoare formulată de reclamantă (filele 61-63 vol.III), instanța a dispus introducerea în cauză a pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Analizând cererea de chemare în judecată, prin prisma materialului probator existent la dosarul cauzei și a dispozițiilor normative incidente, instanța apreciază că aceasta este neîntemeiată pentru considerentele care succed.
Prinnotificarea înregistrată sub nr. 2222/13.08.2001 la Biroul Executorului Judecătoresc S. C. A., reclamanta în calitate de persoană îndreptățită în sensul Legii nr.10/2001, a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în C., ., compus din subsol și parter.
Din actele dosarului rezultă că, deși termenul de 60 de zile stabilit de legiuitor în acest sens a expirat în urmă cu foarte mulți ani, reclamanta nu a primit până în prezent un răspuns la notificarea formulată, în forma prevăzută de lege.
În cazul întârzierii nejustificate a răspunsului la notificarea adresată deținătorului bunului, jurisprudența și doctrina au recunoscut în mod constant dreptul persoanei îndreptățite de a acționa în instanță, având drept argument principiul liberului acces la justiție consacrat în textele art.20 si 21 din Constituția României, ale art.17 si 30 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, ale art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor și Libertaților Fundamentale ale Omului.
Inconsecvența legiuitorului și necorelarea dispozițiilor legale cuprinse în actul normativ de referință nu pot constitui o piedică în calea persoanei îndreptățite de a-și valorifica drepturile recunoscute de lege și nici un temei de a o pune pe aceasta într-o situație de inferioritate față de persoanele care primesc răspuns în termenul prevăzut de lege, în condițiile în care nu are nicio culpă.
În conformitate cu disp.art.3 alin.1 lit.a din Legea nr.10/2001, sunt îndreptățite, în înțelesul prezentei legi, la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent,(…) persoanele juridice, proprietari ai imobilelor preluate în mod abuziv de stat, de organizații cooperatiste sau de orice alte persoane juridice după data de 6 martie 1945; îndreptățirea la măsurile reparatorii prevăzute de prezentul articol este condiționată de continuarea activității ca persoană juridică până la data intrării în vigoare a prezentei legi sau de împrejurarea ca activitatea lor să fie fost interzisă sau întreruptă în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, iar acestea să-și fi reluat activitatea după data de 22 decembrie 1989, dacă, prin hotărâre judecătorească, se constată că sunt aceeași persoană juridică cu cea desființată sau interzisă, precum și partidele politice a căror activitate a fost interzisă sau întreruptă în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, dacă și-au reluat activitatea în condițiile legii.
Din economia textului art.23 din Legea nr.10/2001 rezultă că dreptul de proprietate al persoanelor îndreptățite se dovedește cu înscrisuri, sintagma acte doveditoare făcând trimitere la orice înscris constatator al unui act juridic civil, jurisdicțional sau administrativ, cu efect translativ, care generează o prezumție relativă de proprietate în favoarea persoanei care îl invocă.
Prin coroborarea acestor texte de lege se constată că, pentru a beneficia de acordarea măsurilor reparatorii în temeiul Legii nr.10/2001, persoana care se pretinde îndreptățită la asemenea măsuri trebuie să fi avut calitatea de proprietar al bunului preluat de stat în perioada de referință a acestei legi, nefiind suficient să fi deținut bunul cu orice alt titlu și să fi formulat în termenul prevăzut de lege, notificarea întemeiată pe dispozițiile cuprinse în Legea nr. 10/2001.
În cauză, din probele administrate rezultă că reclamanta nu are, potrivit art.3 alin.1 din Legea nr.10/2001, calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în temeiul acestei legi pentru imobilul care a format obiectul notificării. Astfel, reclamanta nu a făcut dovada calității de proprietar a autoarei sale, respectiv C. de Comerț și Industrie C..
Potrivit adresei nr._/20.06.2006 emisă de Primăria M. C. (filele 17-22 vol.I), în registrul matricol manual din perioada 1942-1950, la matricola 93, la adresa din C., ., figurează C. de Comerț și Industrie C., cu un corp construcție din cărămidă acoperită cu țiglă, format din 2 camere și un hol, servind ca birouri și sală de așteptare, iar la subsol magazie pentru înmagazinarea produselor. De asemenea se arată că, în registrul matricol manual din perioada 1955-1957, la matricola 707, la adresa din C., . ICC cu suprafață de teren de_ mp.
Se constată astfel că între ICC și C. de Comerț și Industrie C., a cărei succesoare în drepturi este reclamanta, există o evidentă diferență în ceea ce privește denumirea. Faptul că între acestea nu există identitate rezultă și din adresa_/5.09.2001 (fila 23 vol.I), conform căreia în registrele matricole manuale din perioada 1951-1982, la adresa ., nu mai figurează C. de Comerț și Industrie. Or, în lipsa dovedirii identității între cele două peroane juridice, mai ales în condițiile în care însăși reclamanta a precizat că activitatea Camerei de Comerț și Industrie C. a fost întreruptă în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1945, reluându-și activitatea după data de 22.12.1945 sub o nouă titulatură, se infirmă susținerea reclamantei că ar avea calitatea de persoană îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001.
Mai mult decât atât, instanța reține și relațiile comunicate de Primăria M. C. potrivit cărora, conform planului cadastral al municipiului C. întocmit în anii 1936-1938, camera de Comerț și Industrie nu figurează cu imobil în proprietate în . zona Oborului de Cereale.
Deloc de ignorat este și faptul că, în registrul de proprietăți din anul 1936 vol.II, imobilul din . figurează ca proprietate particulară.
Astfel, în condițiile în care reclamanta nu și-a dovedit dreptul de proprietate asupra bunurilor a căror restituire, în natură sau în echivalent, o cere, istoricul de rol fiscal neputând echivala cu un act de proprietate (în ceea ce privește construcția), precum și nici preluarea lor abuzivă de către stat, în condițiile în care sarcina probei îi revenea potrivit art. 1169 Cod civil, cererea sa, astfel cum a fost modificată, va fi respinsă ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, în conformitate cu dispozițiile art. 274 Cod proc. civ., cererea pârâților P. M. C. și Municipiul C. prin Primar de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată este întemeiată, având în vedere faptul că aceasta din urmă se află în ipoteza prevăzută de textul de lege, aceea de a fi căzut în pretenții.
D. urmare, reclamanta urmează să fie obligată la plata către pârâți a sumei de 500 lei reprezentând onorariu avocat (filele 54,55 vol. I).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta C. DE COMERȚ, INDUSTRIE, NAVIGAȚIE ȘI AGRICULTURĂ C., cu sediul în C., ., județul C., în contradictoriu cu pârâții P. M. C., MUNICIPIUL C. PRIN PRIMAR, ambele cu sediul în C., ., județul C., și S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, cu sediul procesual ales la AJFP C., . nr.18, județul C., ca neîntemeiată.
Obligă reclamanta la plata către pârâții P. M. C. și MUNICIPIUL C. prin PRIMAR a sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10.06.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
F. M. I. L. V.
Red.Jud. FMI/2ex/16.06.2014
| ← Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... | Anulare act. Decizia nr. 566/2014. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
