Fond funciar. Decizia nr. 201/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 201/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 18-02-2014 în dosarul nr. 27282/212/2012
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 201
Ședința publică din 18 februarie 2014
PREȘEDINTE: C. C.
JUDECĂTOR: dr. C. G.
JUDECĂTOR: C. E.
GREFIER: A.- M. G.
S-a luat în examinare soluționarea recursurilor civile având ca obiect – fond funciar, recursuri formulate de recurenții – reclamanți B. A. și B. I. și de recurenții - pârâți M. C. PRIN PRIMAR și P. M. C., împotriva sentinței civile nr._/29.07.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI C..
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurenții -reclamanți, prin avocat Z. V., cu împuternicire avocațială la dosar și recurenții - pârâți, prin avocat I. N., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind intimata-pârâtă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că procedura de citare este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor art.88 și următoarele din Codul de procedură civilă, că recursurile sunt scutite de la plata timbrajului, după care;
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra motivelor de recurs.
Recurenții-reclamanți, prin avocat, solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul atribuirii în proprietate a diferenței de 100 mp teren aferent construcției imobilului, reiterând pe larg susținerile reținute pe calea criticilor de la dosar. De asemenea, formulează concluzii de respingere a recursului formulat de părțile adverse ca nefondat, așa cum a arătat prin notele scrise pe care le depune. Fără cheltuieli de judecată.
Recurenții - pârâți, prin avocat solicită respingerea recursului formulat de reclamanții B. și admiterea recursului său, în principal, în sensul modificării în parte a sentinței atacate, cu consecința înlăturării din dispozitiv a obligației instituite în sarcina lor de a înainta documentația de atribuire în proprietatea reclamanților a terenului în suprafață de 403,06 mp și, în subsidiar, în sensul schimbării în parte a sentinței atacate, cu consecința respingerii cererii prin care s-a solicitat obligarea lor la înaintarea propunerii de atribuire în proprietatea reclamanților a terenului litigios ca fiind lipsită de obiect, o asemenea propunere fiind deja efectuată. Cu cheltuieli de judecată, așa cum reiese din dovezile pe care le depune.
Instanța reține cauza în pronunțare asupra motivelor de recursuri formulate de părti.
TRIBUNALUL,
Asupra recursurilor civile de față;
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 29.10.2012 sub nr._, reclamanții B. A. și B. Irin, în contradictoriu cu pârâții Instituția P. județului C. și M. C., prin Primar, au solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea Instituției P. județului C. ca, în conformitate cu prevederile art. 36 din Legea nr. 18/1991, să emită ordin de atribuire în proprietate reclamanților a terenului în suprafață de 504,32 m.p. situat în intravilanul municipiului C., ..
Reclamanții au solicitat de asemenea opozabilitatea hotărârii ce va fi pronunțată față de pârâtul M. C. prin Primar, ca unitate deținătoare a dreptului de proprietate asupra imobilului ce formează obiectul cauzei.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanții au arătat că, prin contractele de vânzare-cumpărare autentificate la BNP J. B. sub nr. 2979/12.12.2006, nr. 81/16.01.2007 și nr. 583/19.07.2007, aceștia au cumpărat imobilul cu destinație locuință, situat în municipiul C., ., dobândit de vânzători în conformitate cu art. 9 din Legea nr. 112/1995, la data înstrăinării acesta aflându-se în circuitul civil. Iar, prin aceste contracte, reclamanții au dobândit și dreptul de folosință asupra terenului, drept care derivă din lege, cu vocația de a solicita atribuirea în proprietate în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 112/1995, în procedura emiterii ordinului de atribuire în temeiul art. 36 din Legea nr. 18/1991.
În continuare, reclamanții au arătat că imobilul situat în municipiul C., . a fost dobândit de aceștia astfel:
- cu contractul autentificat sub nr. 2979/22.12.2006, reclamanții au cumpărat de la vânzătorii F. E., C. C. și S. C.-E., lotul 1, parter, compus din trei camere, dependințe, boxă și beci și dreptul de proprietate asupra părților comune, precum și drepturile asupra imobilului – de folosință asupra terenului aferent apartamentului în suprafață de 73,88 m.p. în regimul stabilit de art. 36 din Legea nr. 18/1191 și de folosință asupra terenului în suprafață de 156 m.p. deținut de vânzători cu contract de închiriere încheiat cu R.A.E.D.P.P. C.. S-a menționat că vânzătorii au făcut dovada dreptului de proprietate cu contractul de vânzare-cumpărare nr._/08.11.1996, dovada transcrierii proprietății și a înscrierii în cartea funciară a dreptului de proprietate și de folosință asupra terenului.
- cu contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 81/16.01.2007, reclamanții au cumpărat de la vânzătorii C. D., C. T. și C. G. M. lotul 3, P+M, compus din două camere, dependințe, beci, dreptul de proprietate forțată și perpetuă asupra părților din imobil, precum și dreptul de folosință asupra terenului aferent construcție, în regimul juridic prevăzut de art. 36 din Legea nr. 18/1991, și dreptul de folosință asupra terenului în suprafață de 98 m.p. deținut de vânzători prin contract de închiriere încheiat cu R.A.E.D.P.P. C.; vânzătorii făcând dovada proprietății cu contractul de vânzare-cumpărare nr._/27.12.1996, drept transcris, apartament structurat: la subsol beci, la parter băi și casa scării, iar la etaj două camere de locuit, hol și casa scării.
- cu contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 583/19.07.2007, reclamanții au cumpărat de la B. M. lotul 2, compus din două camere de locuit, dependințe și magazia C2, dreptul de coproprietate forțată și perpetuă a părților comune din imobil și dreptul de folosință asupra terenului în suprafață de 32,40 m.p., cu regim juridic conform art. 36 din Legea nr. 18/1191, și dreptul de folosință asupra terenului în suprafață de 98 m.p. deținut de vânzătoare cu contract de închiriere încheiat cu R.A.E.D.P.P. C., înscris în cartea funciară; vânzătoarea dobândind proprietatea în temeiul Legii nr. 112/1995.
Reclamanții au mai arătat că, potrivit planului de amplasament și delimitare a imobilului asupra terenului imobilului situat în municipiul C., . este de 504,32 m.p. din care suprafață construită 189,38 m.p., magazie 11,69 m.p. și suprafață de teren curte 303,25 m.p. care asigură accesul la ., utilizarea normală a locuinței și anexelor, utilitățile aflate pe acest teren, fluxurile de circulație pentru accese și traseele instalațiilor.
Reclamanții au menționat că proprietatea acestora este intabulată la cartea funciară, precum și dreptul de folosință, iar pentru teren este încheiat cu R.A.E.D.P.P. C. contractul de închiriere înregistrat sub nr. 8351/2009.
Aceștia au mai precizat că, prin cumpărarea imobilului, au dobândit și vocația de a solicita atribuirea în proprietate a terenului.
Reclamanții au arătat că, din coroborarea dispozițiilor legale incidente în cauză, rezultă că, dacă terenurile care depășesc suprafața aferentă construcțiilor rămân în proprietatea statului, per a contrario, cele care nu depășesc această suprafață, respectiv cele care nu asigură o utilizare normală a construcției, se dobândesc, în virtutea legii, în proprietate odată cu cumpărarea construcției, vocația acestui drept urmând a fi rezolvată ulterior conform art. 36 din Legea nr. 18/1991. iar, în aceste condiții, reclamanții au precizat că au vocația legală de a dobândi dreptul de proprietate asupra terenului care asigură utilizarea normală a locuinței.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 112/1995, ale art. 37 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 112/1995, aprobate prin H.G. nr. 11/29.01.1997, ale art. 1 pct. 5 din Legea nr. 1/2009, ale H.G. nr. 923/13.01.2010, ale art. 36 din Legea nr. 18/1991.
Prin sentința civilă nr._ din 29.07.2013, pronunțată de Judecatoria C., in dosarul civil mai sus menționat, a fost admisă în parte acțiunea reclamantilor, cu obligarea pârâților P. municipiului C. și M. C., prin Primar, să înainteze P. jud. C. propunerea de atribuire în proprietatea reclamanților a terenului în suprafață de 403,06 mp, situat în C., ., jud. C., conform planului de situație ce face parte din suplimentul la raportul de expertiză efectuat de expertul tehnic judiciar B. D..
Totodată a fost obligat Prefectul județului C. să emită ordinul de atribuire în proprietatea reclamanților a terenului în suprafață de 403,06 mp, situat în C., ., jud. C., conform planului de situație ce face parte din suplimentul la raportul de expertiză efectuat de expertul tehnic judiciar B. D..
In considerentele hotărârii mai sus menționate s-a reținut că în fapt, reclamanții B. A. și B. I. au calitatea de proprietari ai imobilului situat în M. C., ., iar prin contractul autentificat sub nr. 2979/22.12.2006 de BNP J. B., reclamanții au cumpărat de la vânzătorii F. E., C. C. și S. C.-E., lotul 1, parter, compus din trei camere de locuit, dependințe, boxă și beci, dobândind totodată și dreptul de proprietate asupra părților comune, precum și dreptul de folosință asupra terenului aferent apartamentului în suprafață de 73,88 m.p. în regimul stabilit de art. 36 din Legea nr. 18/1191 și de folosință asupra terenului în suprafață de 156 m.p. dobândit de vânzători cu contract de închiriere încheiat cu R.A.E.D.P.P. C..
Potrivit contractului, vânzătorii au dobândit dreptul de proprietate prin contractul de vânzare-cumpărare nr._/08.11.1996 încheiat cu R.A.E.D.P.P. C., respectiv prin moștenire de pe urma defunctului F. C.-V..
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 81/16.01.2007 de BNP. J. B., reclamanții au cumpărat de la vânzătorii C. D., C. T. și C. G. M. lotul 3, P+M, compus din două camere, dependințe, beci, dobândind totodată și dreptul de proprietate forțată și perpetuă asupra părților din imobil care prin natura și destinația lor sunt în folosința comună a tuturor proprietarilor blocului, precum și dreptul de folosință asupra terenului aferent apartamentului, în suprafață indiviză de 37 m.p., în regimul juridic prevăzut de art. 36 din Legea nr. 18/1991, și dreptul de folosință asupra terenului în suprafață de 98 m.p. dobândit de vânzători prin contract de închiriere încheiat cu R.A.E.D.P.P. C.; vânzătorii făcând dovada proprietății cu contractul de vânzare-cumpărare nr._/27.12.1996 încheiat cu R.A.E.D.P.P. C., respectiv prin moștenire de la defunctul C. M..
S-a mai arătat că prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 583/19.07.2007, de B.N.P. J. B., reclamanții au cumpărat de la B. M. lotul 2, compus din două camere de locuit, dependințe și magazia C2, dobândind totodată și dreptul de coproprietate forțată și perpetuă a părților comune din imobil și dreptul de folosință asupra terenului în suprafață de 32,40 m.p., cu regim juridic conform art. 36 din Legea nr. 18/1191, și dreptul de folosință asupra terenului în suprafață de 61 m.p. dobândit de vânzătoare prin contract de închiriere încheiat cu R.A.E.D.P.P. C., înscris în cartea funciară; vânzătoarea dobândind dreptul de proprietate prin contractul de vânzare-cumpărare nr._/22.11.1996 încheiat cu R.A.E.D.P.P. C..
Din raportul de expertiză efectuat în cauză, rezultă că terenul situat în municipiul C., . are o suprafață de 504,32 mp, că pe acest teren se află ridicată o construcție, cu o suprafață construită de 187,64 mp, construcția având un regim de înălțime P+M (parțial cu beci).
De asemenea, din raportul de expertiză realizat de expertul desemnat, astfel cum a fost completat prin răspunsul la obiecțiunile formulate, instanța de fond reține că terenul necesar unei bune folosințe a construcției deținute de către reclamanți este de 403,06 mp., iar potrivit situației juridice a terenului existente la dosar, municipiul C. este înscris ca titular al dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 504,32 mp., situat în municipiul C., ..
Instanța constată că reclamanții au făcut dovada formulării cererii de atribuire a dreptului de proprietate asupra terenului aferent construcției a cărei proprietate o dețin, care a fost respinsă prin Dispoziția nr. 1650/18.07.2012 emisă de P. municipiului C..
Mai arată instanța de fond că din conținutul normelor incidente în speță, rezultă că primarul are atribuții în legătură cu întocmirea documentației necesare pentru finalizarea procedurii de atribuire a terenului, în ceea ce privește stabilirea situației juridice a terenului, acesta trebuind să efectueze verificările prealabile necesare și să emită propunerea de atribuire în proprietate a terenului și să înainteze propunerea P. jud. C., pentru a se emite ordinul de atribuire în proprietate, iar potrivit art.9 alin.1 din Legea nr.112/1995, chiriașii, titulari de contract ai apartamentelor care nu s-au restituit în natură foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, aveau dreptul de a opta pentru cumpărarea acestor apartamente.
Se mai relevă că din chiar conținutul acestui text legal rezultă cu certitudine că terenurile aferente construcțiilor cu destinație de locuință nu au constituit obiect de reglementare al acestei legi, indiferent dacă prin „teren aferent” se înțelege doar terenul de sub construcție sau și terenul ce depășește suprafața construită, iar clarificarea situației juridice a terenurilor respective necesită examinarea dispozițiilor art.21 și art.26 din Legea nr.112/1995, aceste reglementări făcând distincție între terenurile aferente locuințelor care au fost restituite în natură foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora și terenurile aferente apartamentelor care au fost înstrăinate chiriașilor, întrucât: odată cu restituirea în natură și dobândirea dreptului de proprietate asupra apartamentelor se dobândește și dreptul de proprietate asupra terenurilor aferente, așa cum au fost acestea determinate la data trecerii în proprietatea statului, iar potrivit art. 26 alin.3, „suprafețele de teren preluate de stat sau de alte persoane juridice, aflate la data de 22 decembrie 1989 în posesia acestora și care depășesc suprafața aferentă construcțiilor, rămân în proprietatea statului”.
Ambiguitatea acestor texte a făcut ca, în privința reglementării situației juridice a terenurilor aferente apartamentelor vândute foștilor chiriași, prin formularea inițială a art.33 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.112/1995, aprobate prin HG nr.20/1996, să se dispună că, în atare caz, prin cumpărarea apartamentelor se dobândește și dreptul de proprietate asupra terenului de sub construcții, în condițiile art.35 (actualmente-după republicare-art.36) alin.2 din Legea nr.18/1991.
Acest articol din Normele Metodologice a fost modificat prin HG nr.11/1997, în vigoare și în prezent, în sensul că, „în situațiile de vânzare către chiriași a apartamentelor și, când este cazul, a anexelor gospodărești și a garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobândește și asupra terenului aferent, cu respectarea dispozițiilor art.26 alin. ultim din lege”(art.37), așa încât, terenurile care nu depășesc suprafața aferentă construcțiilor, respectiv cele care asigură o utilizare normală a construcției, se dobândesc în virtutea legii în proprietate, odată cu achiziționarea construcției cu destinația de locuință, situația acestui drept urmând a fi rezolvată ulterior pe cale administrativă, respectiv prin ordin al prefectului, conform art.36 din Legea nr.18/1991, creându-se o situație juridică firească a celor două imobile (construcție de locuit și teren aferent) care, și anterior preluării lor de către stat, au avut, de regulă, același proprietar.
Se retine că prin însuși contractul de vânzare-cumpărare încheiat în favoarea reclamantului nu s-a transmis acestuia și dreptul de proprietate asupra terenului aferent locuinței, acesta are vocație legală la dobândirea dreptului de proprietate și asupra acestui teren, care nu a fost restituit în natură foștilor proprietari, în condițiile art.26 alin. ultim din Legea nr.112/1995, iar terenul aferent” la care face referire prevederile legale menționate reprezintă tot ceea ce ține de respectiva construcție-suprafața construită și diferența de teren necesară utilizării normale a locuinței, astfel că nu are nici o relevanță faptul că prin contract li s-a atribuit reclamanților cu titlu de folosință doar suprafața de teren de sub construcția cumpărată.
In speță, s-a arătat că terenul aferent locuinței cumpărate de reclamanți, în sensul celor arătate mai sus, a fost determinat prin raportul de expertiză efectuat în cauză, ca având o suprafață de 504,32 mp, iar terenul necesar unei bune folosințe a construcției deținute de către reclamanți este de 403,06 mp., cu atât mai mult cu cât, art. 36 alin.2 din Legea nr. 18/1991 stabilește că terenul trece, la cererea proprietarilor actuali ai locuințelor, în proprietatea acestora, integral sau, după caz, proporțional cu cota deținută din construcție.
Totodată, prima instanță reține că, în cadrul procedurii administrative prevăzute de dispozițiile art. 36 alin.6 din Legea nr. 18/1991, nu au fost stabilite atribuții decât primăriilor, care sunt reprezentate de primari, fiind întemeiată cererea privind înaintarea P. județului C. propunerea de atribuire în proprietatea reclamanților B. A. și B. I. a terenului în suprafață de 403,06 mp, situat în C., ., conform planului de situație ce face parte din suplimentul la raportul de expertiză efectuat de expertul tehnic judiciar B. D..
Împotriva hotărârii mai sus menționate au formulat recurs reclamanții B. A. și B. I., precum si pârâții P. municipiului C. si M. C. prin primar, prin care au criticat hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie.
In motivare reclamanții au solicitat modificarea in partea a hotărârii primei instanțe, în sensul de a obliga pârâții și la atribuirea în proprietate a diferenței de teren de 100 mp., aferentă construcției de locuit, situată in C., ., județul C., ai căror proprietari sunt.
S-a mai relevat că în planul de amplasament si delimitare a terenului este menționată suprafața de 504,32 mp., din care suprafața construită de 189,38 mp., magazie de 11,69 mp., iar suprafața curții de 303,25 mp., care asigură accesul la ., utilizarea normală a locuinței și anexelor gospodărești, utilitățile aflate pe teren, fluxurile de circulație pentru accese și traseele instalațiilor, proprietatea reclamanților fiind intabulată în cartea funciară, precum și dreptul de folosință asupra terenului, ocupat in temeiul contractului de închiriere înregistrat sub nr. 8351/2009, încheiat cu R.A.E.D.P.P. C. .
S-a mai arătat că din documentația depusă in dosarul primei instanțe a rezultat că terenul aferent construcției aparține domeniului privat al municipiului C., iar la H.C.L.M. nr. 635/2007 este anexat planul de amplasament si delimitare a imobilului în ., din care rezultă numele vânzătorilor, contractele încheiate cu R.A.E.D.P.P. C. și suprafața terenului de 504,32 mp. care corespunde intabulării dreptului de folosință în favoarea reclamanților B. A. și B. I. la O.C.P.I. C. și dreptul de proprietate asupra construcției.
Mai precizează reclamanții că prin răspunsul la obiecțiunile raportului de expertiză tehnică imobiliară s-a arătat că există o diferență de suprafața construită datorită unor modificări prin demolarea unei anexe la locuința principală C1 si anexe gospodărești din curte, fiind menținută expunerea din cuprinsul raportului de expertiză în ceea ce privește terenul aferent construcției, terenul aferent construcției de locuit, precum și cel ocupat de trotuare și alee de acces, cel aferent rețelelor de canalizare pentru asigurarea folosinței, cu aprecierea că suprafața terenului necesar folosinței construcției este de 403,06 mp., apreciind că diferența până la 504,32 mp. nu este construibilă.
In ceea ce privește motivele de apel formulate de pârâții M. C. prin Primar și P. municipiului C. s-a arătat că aceștia au fost chemați în judecată numai pentru rațiuni de opozabilitate a hotărârii judecătorești, neexistând nici o cerere din partea reclamanților în sensul ca de a fi obligați de a adopta o anumită atitudine.
Se solicită a se observa că pârâtul P. municipiului C. a emis dispoziția Primarului nr. 1650 din 18 iulie 2012, iar împotriva acesteia nu a fost formulată o contestație la instanța de judecată, iar obligarea pârâților de a înainta documentația către Prefectul județului C. nu s-ar fi putut face decât dacă în prealabil ar fi fost anulată respectiva decizie.
Din analiza coroborată a actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de recurs formulate, dar și din oficiu, conform dispozițiilor art. 304 ind.1 C.proc.civ., potrivit căruia instanța trebuie să analizeze cauza sub toate aspectele, Tribunalul reține următoarele:
Cu privire la motivele de recurs formulate de reclamanți:
Reclamanții B. A. și B. I. au solicitat primei instanțe obligarea pârâților de a înainta documentația privind emiterea ordinului de atribuire în proprietate în favoarea acestora pentru suprafața de 504,32 mp. situat intravilanul municipiului C., ., județul C..
Nemulțumirea reclamanților exprimată prin prezentele motive de critică împotriva sentinței primei instanțe se referă la neadmiterea cererii acestora, formulată pentru întreaga suprafață de teren de 504,32 mp., întrucât prima instanță a dispus a admis în parte cererea în ceea ce privește suprafața de 403,06 mp., situată la adresa mai sus menționată, în vederea emiterii ordinului P. județului C., în temeiul prevederilor art. 36 din Legea nr. 18/_, modificată.
Potrivit dispozițiilor art.26 din Legea nr.112/1995, „suprafețele de teren preluate de stat sau de alte persoane juridice, aflate la data de 22 decembrie 1989 în posesia acestora și care depășesc suprafața aferentă construcțiilor, rămân în proprietatea statului”, iar art.37 din Normele metodologice privind aplicarea Legii nr.112/1995, aprobată prin H.G. nr.20/1996, astfel cum a fost modificată prin H.G. nr.11/1997, prevăd că: „în situațiile de vânzare către chiriași a apartamentelor și, când este cazul, a anexelor gospodărești și a garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobândește și asupra terenului aferent, cu respectarea dispozițiilor art.26 alineatul ultim din lege”.
Textul art.33 din HG nr.20/1996, statuează asupra dobândirii de drept ( opae legis) a proprietății asupra terenului situat sub construcția înstrăinată în baza Legii nr.112/1995, de către cumpărătorul acesteia.
Potrivit art.36 alin.2 din Legea nr.18/1991, „terenurile proprietate de stat, situate în intravilanul localităților, atribuite, potrivit legii, în folosință veșnică sau în folosință pe durata existenței construcției, în vederea construirii de locuințe proprietate personală sau cu ocazia cumpărării de la stat a unor asemenea locuințe, trec, la cererea proprietarilor actuali ai locuințelor, în proprietatea acestora, integral sau, după caz, proporțional cu cota deținută din construcție”.
Reclamanții sunt dobânditorii corpurilor de construcție cu destinația de locuința, prin acte autentice translative de proprietate, respectiv: prin contractele de vânzare cumpărare nr. 2979 din 12.12.2006, 81 din 16 ianuarie 2007 și 583 din 19 iulie 2007, ale căror copii se regăsesc la filele 209, 214 și 243 din dosarul de fond, iar terenul aferent acestora a fost inventariat în temeiul prevederilor legii nr. 213/1998, aflat în domeniului privat al unității administrativ teritoriale locale.
Din cuprinsul identificării imobilului în litigiu realizată prin raportul de expertiză tehnică imobiliară, a rezultat că suprafața de teren necesară unei bune folosințe a construcției realizată în regim de parter cu mansardă este de 403,06 mp., în care este inclus terenul construit de 187,64 mp., teren ocupat de trotuare si alee de acces de 104,71 mp., precum și suprafața aferentă rețelelor de apă și canalizare de 110, 71 mp.
Se constată astfel, că este neîntemeiată solicitarea reclamanților de obligare a P. județului C. pentru atribuirea ordinului pentru întreaga suprafața de teren de 504,32 mp., întrucât prin luarea unei astfel de masuri s-ar excede chiar raționamentului urmărit de legiuitor privind atribuirea dreptului de proprietate asupra terenurilor in favoarea celor care sunt titulari ai dreptului de proprietate asupra construcției.
Astfel, scopul urmărit de reclamanții este acela de a dobândi în proprietate in mod gratuit întreaga suprafața de teren de 504,32 mp., deși potrivit expertizării imobilului pentru folosința normală a acestuia este necesară numai suprafața de 403,06 mp., fiind fără relevanță împrejurarea că R.A.E.D.P.P. C. a încheiat cu transmițătorii construcției un contract de folosință pentru toată suprafața de teren.
In ceea ce privește motivele de critică ale pârâților P. municipiului C. și M. C. prin Primar se vor avea în vedere următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 36 alin.6 din lege, atribuirea terenurilor se realizează prin ordin al prefectului, la propunerea primăriilor, făcută pe baza verificării situației juridice a terenurilor.
A fost stabilită astfel competenta autorității locale de a înainta propunerea privind atribuirea în proprietate a terenului intravilan, către Prefectul județului C., care la rândul său are obligația de a emite ordinul in favoarea reclamanților.
Fiind recunoscute în favoarea primăriilor în etapa administrativă privind înaintarea documentației aferente atribuirii în proprietate, acestea au calitate procesuală pasivă și în acțiunile judecătorești privind obligația Primarului si M. prin Primar ca entități cu personalitate juridică privind înaintarea propunerii de emitere a ordinului de atribuire în proprietate a terenului necesar unei bune folosințe a construcției pe care aceasta se află.
Prin urmare, pronunțarea hotărârii judecătorești de câtre instanța de fond, în contradictoriu cu P. municipiului C. si respectiv a M. prin Primar, nu s-a făcut exclusiv de rațiuni de opozabilitate a hotărârii judecătorești, ci au fost avute dispozițiile actului normativ care reglementează luarea acestei măsuri și urmarea procedurii administrative prescrise în mod expres de lege.
Pentru considerentele arătate, urmează a fi respinse ca nefondate recursurile promovate de părți, împotriva sentinței civile nr._/29.07.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul civil nr._, cu consecința menținerii acesteia ca fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de recurenții – reclamanți B. A. și B. I., ambii cu dom. în C., .. 2, județ C. și de recurenții - pârâți M. C. PRIN PRIMAR și P. M. C., împotriva sentinței civile nr._/29.07.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI C., ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 18.02.2014.
P., JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. C. dr. C. G. C. E.
GREFIER,
A.- M. G.
Red. fond C D.
Red. /tehnored. dec. jud. C. C. 21.03.2014
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 68/2014. Tribunalul CONSTANŢA | Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 901/2014.... → |
|---|
