Contestaţie la executare. Hotărâre din 17-02-2014, Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 17-02-2014 în dosarul nr. 563/842/2013
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
Î N C H E I E R E
Ședința publică din 6 februarie 2014
PREȘEDINTE - C. R. D.
JUDECĂTORI – A. L.
- V. C. C.
GREFIER - G. B.
S-au luat în examinare recursurile civile având ca obiect contestație la executare, recursuri declarate de recurentul contestator P. M., cu domiciliul procesual ales în localitatea O., . județ C. și de recurenta intimată P. A., cu domiciliul în C., .. 43, .>județ C., împotriva sentinței civile nr.408/23.10.2013pronunțate de Judecătoria Hârșova, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurentul contestator avocat P. F., în baza împuternicirii avocațiale de la dosar, recurenta intimată, personal.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că procedura de citare este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art.154 și următoarele Cod procedură civilă, că recursul declarat de către recurentul contestator este scutit de la plata taxei judiciare de timbru, iar recursul declarat de către recurenta intimată este netimbrat și că la data de 31 ianuarie 2014 recurentul contestator a depus, prin serviciul registratură, întâmpinare la recursul declarat de către recurenta intimată, după care:
Instanța constată că recursul declarat de către recurenta intimată este scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
De asemenea, în raport de data începerii executării silite și întocmirii dosarului de executare, o dată mult anterioară intrării în vigoare a Noului cod de procedură civilă și față de prevederile art.4 din Legea nr.76/2012, instanța constată că în cauză sunt aplicabile dispozițiile vechiului cod de procedură civilă.
Totodată, instanța constată că excepția nulității recursului în temeiul prevederilor art.83 alin.3 Noul cod de procedură civilă, ce a fost invocată de către recurentul contestator, prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, rămâne fără obiect.
Reprezentantul convențional al recurentului contestator și recurenta intimată, personal, solicită a se lua act că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de propus, apreciind dosarul în stare de judecată.
Instanța, socotindu-se lămurită, în conformitate cu prevederile art.150 Cod procedură civilă, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Având cuvântul, reprezentantul convențional al recurentului contestator solicită admiterea recursului pe care l-a formulat și care vizează o singură critică, respectiv greșita neacordare a cheltuielilor de judecată de către instanța de fond.
Luând cuvântul, recurenta intimată, personal, pune concluzii de admitere a recursului astfel cum l-a formulat și motivat.
Reprezentantul convențional al recurentului contestator solicită respingerea recursului declarat de către recurenta intimată, urmând a fi avute în vedere motivele precizate în întâmpinarea formulată.
Solicită ca primul motiv de recurs, referitor la împrejurarea că, în mod greșit, nu au fost introduse în cauză anumite părți, respectiv minora, asigurătorul, banca și executorul, să fie respins.
În ceea ce privește al doilea motiv de recurs, referitor la atitudinea pasivă a părții pe care o reprezintă, arată că din actele depuse la dosar reiese că după încheierea tranzacției recurentul contestator a încheiat contractul de bursă de studii în favoarea minorei, ulterior fiind încheiat altul de către partea adversă. Astfel, nu se poate reproșa o atitudine pasivă.
Totodată, solicită, în temeiul prevederilor art.274 Cod procedură civilă, obligarea recurentei intimate la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu judecarea cauzei, potrivit chitanței de plată a onorariului de avocat.
La interpelarea instanței, cu privire la data ulterioară tranzacției la care a fost indicat contul societății de asigurări, recurenta intimată, personal, arată că în decembrie 2011 recurentul contestator trebuia să încheie asigurarea și, având în vedere că nu a făcut acest lucru din proprie inițiativă, cu toate că a luat legătura telefonic cu acesta și i-a precizat contul, după câteva luni i-a indicat un executor judecătoresc.
Reprezentantul convențional al recurentului contestator arată că recurenta intimată i-a indicat părții pe care o reprezintă un executor judecătoresc în luna iulie, iar recurentul contestator a încheiat contractul în aprilie, refuzând să stea în pasivitate.
Constatând dezbaterile încheiate, instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Față de dispozițiile art.260 alin.1 Cod procedură civilă, având nevoie de timp pentru a delibera;
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 13 februarie 2014.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 februarie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. R. D. A. L. V. C. C.
GREFIER,
G. B.
Astăzi, 13 februarie 2014
TRIBUNALUL
Față de imposibilitatea constituirii completului de judecată, având în vedere că domnul judecător V. C. C. este plecat din instanță;
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 17 februarie 2014.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 februarie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. R. D. A. L.
GREFIER,
G. B.
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.188
Ședința publică din 17 februarie 2014
PREȘEDINTE - C. R. D.
JUDECĂTORI – A. L.
- V. C. C.
GREFIER - G. B.
S-au luat în examinare recursurile civile având ca obiect contestație la executare, recursuri declarate de recurentul contestator P. M., cu domiciliul procesual ales în localitatea O., . județ C. și de recurenta intimată P. A., cu domiciliul în C., .. 43, .>județ C., împotriva sentinței civile nr.408/23.10.2013pronunțate de Judecătoria Hârșova, în dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 6 februarie 2014 și au fost consemnate în încheierea din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Completul de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu prevederile art.260 Cod procedură civilă și față de imposibilitatea constituirii completului de judecată, având în vedere că domnul judecător V. C. C. a fost plecat din instanță, a amânat pronunțarea la data de 13 februarie 2014, respectiv 17 februarie 2014, dată la care a pronunțat următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL
Asupra recursurilor de față, constată;
Prin sentința civilă nr.408 din 23.10.2013 Judecătoria Hârșova a admis contestația la executare formulata de contestatorul P. M. în contradictoriu cu intimata P. A. și a dispus anularea actelor de poprire asupra conturilor bancare ale contestatorului precum și a procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de executare întocmite în dosarul de executare silita nr.152/2012 al B. Menaef C..
Pentru a pronunța acestă soluție prima instanță a reținut că între părți a fost încheiat la data de 03.12.2010 un contract de tranzacție prin care s-a stabilit la pct. B ca P. M. să plătească suma de 100 USD pe luna începând cu luna decembrie 2011 reprezentând rată lunară la o asigurare tip bursă de studii în favoarea minorei, sumă ce urmează a fi plătită în contul societății de asigurări care va fi indicat de către intimata P. A. la momentul încheierii contractului de asigurare. În baza acestei convenții numita P. A. a indicat la momentul încheierii contractului de asigurare banca ING, sens în care contestatorul a încheiat un astfel de contract cu numărul_/26.04.2012, si a plătit sumele stabilite ca prima de asigurare, beneficiar fiind fiica sa minora P. M.. Intimata P. A. încheie contractul de asigurare nr._/07.06.2012 tot cu banca ING însa ca titular al acestui cont. La data de 02.07.2012 contestatorul este somat, prin intermediul B. Menaef C. să achite sumele restante aferente perioadei aprilie 2012 - iunie 2012 precum si cheltuielile de executare aferente, pentru contul deschis de intimata la banca ING, iar la data de 11.06.2013 se înființează poprire asupra conturilor bancare ale contestatorului.
A mai reținut instanța că, debitorul obligației stabilite prin Contractul de tranzacție autentificat sub nr. 2313 din data de 03 decembrie 2010 de BNP Tragone, respectiv contestatorul P. M. si-a îndeplini obligațiile asumate prin acest înscris, încheind pe numele fiicei sale P. M. contractul de asigurare numărul_/26.04.2012 la banca ING și a achitat, la zi, primele de asigurare.
În același sens instanța de fond a constatat că debitorul P. M. a respectat întocmai obligațiile stabilite în sarcina sa prin contractul de tranzacție, intimata fiind cea care a nesocotit înțelegerea părților, pe baza unor aprecieri subiective legate de persoana contestatorului.Ca urmare, declanșarea procedurii execuționale a contestatorului, în baza titlului executoriu invocat, este nelegala, același regim juridic avându-l si actele de executare întocmite în dosarul de executare silita nr.152/2012 al B. Menaef C..
Împotriva acestei hotărârii au declarat recurs contestatorul P. M. și intimata P. A..
Contestatorul a criticat soluția instanței de fond sub aspectul nepronunțării asupra cheltuielilor de judecată solicitate a fi acordate.
Prin motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile ar.304 pct.9 din Codul de pr. civilă, intimata a criticat hotărârea primei instanțe sub aspectul netemeiniciei.
Se susține, în esență, că debitorul nu și-a îndeplinit de bună voie obligațiile asumate prin contractul de tranzacție, deși a fost anunțat în repetate rânduri în acest scop, iar recurenta a efectuat numeroase demersuri pentru identificare unei societăți de asigurare în vederea încheierii contractului asupra cărei părțile au convenit. Contestatorul a refuzat în mod constant să își onoreze obligația asumată și această atitudine s-a derulat pe o perioadă de 17 luni. În acest sens contestatorul a fost somat prin intermediul executorului judecătoresc.
Prin întâmpinare intimatul și-a precizat poziția procesuală reținându-se în esență că se invocă pe cale excepție nulitatea recursului pentru neredactarea lui de către un avocat potrivit dispozițiilor art.83 alin.3 Cod pr. civilă și neindicarea motivelor de casare în acord cu prevederile art.488Codpr.civilă.
Pe fond s-a solicita respingerea recursului cu consecința menținerii hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
Aprecierile Tribunalului.
Tribunalul constată că deși contestatorul s-a prevalat de dispozițiile noului cod de procedură civilă, cauza este guvernată de legea veche în raport de prevederile art.4 din Legea nr.76/2012 potrivit cu care ,,dispozițiile art.614 din codul de procedură civilă se aplică numai executărilor silite începute după . Codului de procedură civilă’’. În cauză, executarea silită a fost pornită în cursul anului 2012, sub imperiul vechiului cod de procedură civilă, astfel încât întreaga executare se supune legii vechi.
În considerarea acestor prevederi instanța constată că apărările recurentului relative la chestiuni de formă procedurală ale cererii de recurs, au rămas fără obiect.
Cu privire la recursul declarat de contestatorul P. M. reține;
Așa cum rezultă din expunerea rezumată a lucrărilor din dosar ,motivul de critică îl constituie omisiune instanței de a se pronunța supra cheltuielilor de judecată a căror acordare a fost solicitată, fiind în prezența ipotezei solicitării acestor cheltuieli în faza procesuală a fondului însă instanța de fond a omis să se pronunțe asupra acestei cereri.
Potrivit art. 281² Cod pr.civilă ,,daca prin hotararea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii …”
De asemenea prin art.2812aCod pr. civilă se stabilește că ,,îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispozițiilor potrivnice sau completarea hotărârilor nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condițiile art.281-2812C.pr.civ.’’
Din interpretarea dispozițiilor legale evocate rezultă că legiuitorul a pus la dispoziția părții posibilitatea de a cere completare hotărârii în situația în care instanța de fond a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu, această completare neputând fi invocată pe calea apelului sau recursului
În cazul concret se constată că instanța de fond a omis să se pronunțe asupra cheltuielilor de judecată, iar partea nu a urmat procedura pentru completarea acestei omisiuni, astfel că această completare nu mai poate fi cerută pe cale recursului. Nu este vorba despre un drept de opțiune conferit de legiuitor părții, ci de o obligație, respectiv aceea de a uza de calea completării hotărârii atunci când instanța omite a se pronunța asupra unui capăt de cerere, indiferent de natura acestuia, principal sau accesoriu, obligație care rezultă din interpretarea prevederilor art.2812aCod pr.civilă, care nu deschid calea de drept comun a căii de atac.
Față de celele ce preced, tribunalul va respinge recursul declarat de către contestator, ca nefondat.
2. Cu privire la recursul declarat de intimata P. A. constată;
Sub un prim aspect tribunalul reține că prin motivele de recurs nu sunt formulate în concret critici la hotârârea instanței de fond, în motivare fiind reluate aspectele relative la relațiile tensionate care există între părți.
Se reține de asemenea că în fapt recurenta nu invocă neplata ratelor de asigurare ci doar nevirarea acestora în contul deschis de aceasta, cont al cărui titluar este ea însăși.
Potrivit convenției părților, intimata trebuia să indice contestaorului un cont al unei societăți de asigurare în vederea încheierii unui contract de asigurare tip bursă de studii (pct.B din tranzacția autentificată sub nr.2313 din 3.12.2010). Un astfel de contract a fost încheiat la 26.04.2012, iar conestatorul a început să vireze primele de asigurare aferente, neexistând obligații restante la plata acestora, astfel cum atestă înscrisurile depuse la dosar.
În cauză nu s-a făcut dovada că intimata recurentă și-a îndeplinit obligația de a indica contul socității de asigurare sau societatea în sine (spre exemplu chiar prin intermediul executorului judecătoresc în condițile în care debitorul ar fi contestat societatea sau încunoștiințarea sa așa cum se susține) iar contestatorul a refuzat executarea prestației.
Cât privește executarea prestației în contul deschis ulterior începerii plății primelor de asigurare, tribunalul reține că nu există un temei în vederea obligarii debitorului la plata primelor pentru acest nou contract de asigurare încheiat de către creditorare. În cauză contestaorul a încheiat un contract de asigurare și a început plata primelor în temeiul acestuia. În lipsa unei stipulații cuprinse în contractul de tranzacție referitoare la titularul contractului de asigurare, contractul va fi inetrpretat în favoarea celui ce se obligă. Aceasta cu atât mai mult cu cât orice neplată la termen a primelor de asigurare în contul al cărui titluar este contestatorul va naște îndreptățirea creditoarei la executarea silită.
Cu aceste argumente tribunalul urmează ca făcând și aplicarea prevederilor art.312 alin.1 din Codul de pr civilă să respingă recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurentul contestator P. M., cu domiciliul procesual ales în localitatea O., . județ C. și de recurenta intimată P. A., cu domiciliul în C., .. 43, ., .>județ C., împotriva sentinței civile nr.408/23.10.2013pronunțate de Judecătoria Hârșova, în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 februarie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. R. D. A. L. V. C. C.
GREFIER,
G. B.
Jud.fond M. P./Red.și tehnored.dec.jud.V.C. C./04.03.2014/2ex.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 910/2014. Tribunalul CONSTANŢA | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Încheierea nr.... → |
|---|
