Pretenţii. Decizia nr. 438/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 438/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 17-04-2014 în dosarul nr. 31904/212/2012*
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.438
Ședința publică din 17 aprilie 2014
PREȘEDINTE - A. L.
JUDECĂTORI – M. C. M.
- C. R. D.
GREFIER - G. B.
S-a luat în examinare recursul civil având ca obiect pretenții, declarat de recurentul pârât Ș. G., cu domiciliul procesual ales în C., ., ., ., împotriva sentinței civile nr.9391/25.06.2013 pronunțate de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă U. MARITIMĂ DIN C., cu sediul în C., . nr. 104, județ C..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurentul pârât avocat I. S., în baza împuternicirii avocațiale de la dosarul secției a II a civilă a Tribunalului C., lipsind intimata reclamantă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că procedura de citare este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art.88 și următoarele Cod procedură civilă, după care:
Reprezentantul convențional al recurentului pârât arată că se impune depunerea la dosarul cauzei a Deciziei de exmatriculare nr.182/01.10.2012, având în vedere că atât în foaia matricolă, cât și în hotărâre se face vorbire despre acest înscris care nu este atașat la dosar.
Instanța respinge solicitarea apărătorului recurentului pârât apreciind că decizia de exmatriculare nu prezintă relevanță în soluționarea recursului, raport la considerentele avute în vedere de către instanța de fond.
Reprezentantul convențional al recurentului pârât solicită a se lua act că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de propus, apreciind dosarul în stare de judecată.
Instanța, socotindu-se lămurită, în conformitate cu prevederile art.150 Cod procedură civilă, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Având cuvântul, reprezentantul convențional al recurentului pârât solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței civile atacate, în sensul de a respinge cererea de chemare în judecată ca fiind nefondată. Totodată, solicită, în temeiul prevederilor art.274 Cod procedură civilă, obligarea intimatei reclamante la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu judecarea cauzei, potrivit chitanței de plată a onorariului de avocat.
Apreciază că, în mod greșit, instanța de fond a dispus obligarea pârâtului la plata taxei de școlarizare pentru anul 2011-2012, în condițiile în care aceasta nu a beneficiat de niciun serviciu din partea reclamantei.
Instanța de fond reține faptul că nici Ghidul studentului pentru anul 2011-2012 nu prevede obligativitatea formulării de către student a cererii de înscriere la început de an pentru menținerea în programul de studii. Menționează că acest ghid nu se aplică retroactiv, ci numai începând cu data de 01.10.2011, începutul anului universitar 2011-2012. Ori studentul avea obligația ca până la 01.11.2011 să formuleze o cerere de înscriere în anul doi universitar, 2011-2012, iar în situația de face acest lucru nu s-a întâmplat. Mai mult decât atât, pârâtul a înștiințat secretariatul facultății, la început de an universitar că nu mai dorește să continue studiile, fiind asigurat verbal că va fi retras de la studii.
În concluzie, consideră că instanța de fond, în mod netemeinic a admis cererea reclamantei, în condițiile în care contractul de studiu este deja reziliat, pârâtul nebeneficiind de niciun serviciu din partea reclamantei și cu atât mai mult nu a provocat reclamantei nicio pagubă prin retragerea de la studii.
Constatând dezbaterile încheiate, instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._ reclamanta U. Maritimă din C. a chemat în judecată pe pârâtul Ș. G. solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 2600 lei, reprezentând jumătate din taxa de studiu anuală, stabilită prin contractul nr. 250/01.10.2010; cu cheltuieli de judecată.
În susținerea cererii reclamanta a arătat că pârâtul a încheiat cu U. Maritimă din C. contractul de studii pentru învățământ frecvență redusă cu taxă nr. 250/01.10.2010 pentru un ciclu universitar de 4 ani, începând cu anul universitar 2010-2011. Cuantumul taxei anuale de studiu prevăzute la art. 8 din contract, este de 2.600 lei, cu posibilitatea de achitare în două tranșe: 1/2 până la 15 octombrie și 1/2 până la 30 ianuarie ale fiecărui an universitar.
A precizat că, în cursul anului al II-lea de studiu (anul universitar, 2011-2012), pârâtul nu s-a conformat de bună-voie obligației de plată, susținând că nu a mai frecventat cursurile universitare și că nu datorează plata taxei.
Contractul de studii prevede la art. 7 procedura întreruperii de școlaritate, care se inițiază printr-o cerere de întrerupere de studii supusă aprobării rectorului. În lipsa unei astfel de cereri, studentul își păstrează statutul de student înmatriculat, cu toate drepturile și obligațiile care decurg din aceasta, până la sfârșitul anului universitar.
A menționat că la data de 03.07.2012 a fost demarată procedura somației de plată împotriva debitorului pentru recuperarea creanței (dosar nr._/212/2012), însă instanța a apreciat că aspecte precum determinarea serviciilor prestate, a perioadei în care au fost prestate și a sumelor de bani datorate în mod corespunzător, țin de executarea contractului și, prin urmare, nu pot fi verificate prin procedura simplificată a somației de plată, ci prin procedura de drept comun care permite un regim probatoriu complet.
Pârâtul nu și-a executat obligația contractuală prevăzută la art. 3 pct. i), care prevede achitarea taxei de studiu în cuantumul și la termenul stabilit prin contractul de studii, fapt pentru care solicită obligarea acestuia la plata sumei restante de 2.600 lei, datorate ca taxă de studiu.
În drept invocă prevederile art. 1.225, 1.270, 1.516 din Codul civil.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondata și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, pârâtul a invocat disp. art. 1178, 1183,1164, 1270, 1276.
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare depus la data de 08.02.2013.
A arătat reclamanta că contractul de studii pentru învățământ frecvență redusă cu taxă nr. 250/01.10.2010, încheiat între debitor și U. Maritimă din C., pentru un ciclu universitar de 4 ani, cu o taxă de studii anuală în valoare de 2.600 lei, stabilește la art. 3 drepturile și obligațiile studentului pe perioada studiilor. Astfel se constată neexecutarea culpabilă de către pârât a obligației contractuale prevăzută la art. 3 pet. i), care prevede achitarea taxei de studiu în cuantumul și la termenul stabilit prin contractul de studii, precum și lipsa inițierii procedurii de întrerupere de școlaritate, stipulată în contract la art. 7, prin care ar fi putut fi înștiințată U. cu privire la intenția studentului de a nu mai continua cursurile universitare. În acest sens, precizează faptul că neprezentarea la cursuri sau la examene a studentului pe parcursul anului universitar 2011/2012, nu are valoarea unei întreruperi de școlaritate deoarece există posibilitatea de a promova în sesiunea de restanțe. De asemenea, lipsa notificării universității cu privire la renunțarea la studii, determină păstrarea unui loc ocupat fără posibilitatea de a reînmatricula un nou student.
U. Maritimă din C. stabilește prin Regulamentul de organizare a studiilor de licență și a activității profesionale a studenților faptul că încheierea situației școlare a studentului se face în termen de o săptămână de la terminarea sesiunii de restanțe, după cum urmează:
- promovat: Studentul care a promovat toate probele de evaluare (examene, colocvii, proiecte) fixate în planul de învățământ.
- promovat condiționat: Studentul care a acumulat un număr minim de credite egal cu totalul creditelor necesare promovării, mai puțin 25 din numărul anual de credite.
- repetent: Studentul care nu promovează anul universitar.
- exmatriculat: conform sistemului de credite sau pentru neplata taxelor de școlarizare sau pentru fraudare.
- retras: Studentul care solicită întreruperea studiilor
La finele anului universitar 2011/2012, la data de 30.09.2012, a fost constatată situația pârâtului, realizându-se exmatricularea și implicit rezilierea contractului de studii, în baza art. 10. Rezilierea duce la încetarea efectelor contractului numai pentru viitor, însă plată taxei de Școlarizare este o obligație contractuală anterioară exmatriculării fapt pentru care solicităm obligarea pârâtului la plata sumei restante de 2.600 lei datorată cu titlu de taxă anuală de studii Faptul că reclamantul nu s-a prezentat la cursuri ori că era plecat din țară nu exclude culpa acestuia cât timp nu a cerut întreruperea studiilor înainte de data exmatriculării . Mai mult, neplata taxelor de școlarizare la termenele contractuale nu atrage automat și imediat exmatricularea; exmatricularea are loc numai la inițiativa univesității (studentul are opțiunea retragerii sau întreruperii studiilor) la sfârșitul anului universitar atunci când sunt stabilite rezultatele școlare . Prin urmare, pretențiile sunt numai cele aferente unui an de studiu (nu pentru 4 ani cât era durata contractului) și se referă numai la perioada anterioară rezilierii contractului, adică 30.09.2012.
A precizat că studentul a fost notificat prin intermediul secretariatului universității, precum și prin demararea procedurii judecătorești a somației de plată împotriva debitorului pentru recuperarea creanței (dosar nr._/212/2012), la data de 03.07.2012. Menționează că în cadrul procedurii somației de plată, instanța a apreciat că aspecte precum determinarea serviciilor prestate, a perioadei în care au fost prestate și a sumelor de bani datorate în mod corespunzător, țin de executarea contractului și, prin urmare, nu pot fi verificate prin procedura simplificată a somației de plată, ci prin procedura de drept comun.
În drept invocă prevederile art. 948, art. 969, art. 1068, art. 1073 din Codul civil.
La data de 07.06.2013 reclamanta a depus la dosar, prin serviciul registratură al instanței, precizări prin care a arătat că, în temeiul Hotărârii Senatului UMC nr. D5 din 30.09.2011, universitatea a decis să echivaleze notele la Educație fizică, studenților încadrați la forma de învățământ cu frecvență redusă, care dețin carnet de marinar și care îl depun în copie la dosarul de înscriere. Astfel, universitatea consideră că pentru obținerea și păstrarea carnetului de marinar, personalul navigant execută exerciții fizice riguroase, exerciții care coincid cu cele organizate în cadrul orelor de Educație fizică.
Mai mult, pârâtul cunoștea această derogare a universității, fiind publicată pe avizierele interne, fapt pentru care la înscrierea în cadrul Facultății de Electromecanică Navală IFR, acesta a depus o copie a carnetului de marinar. Precizează că depunerea unei copii a carnetului de marinar nu este o condiție obligatorie la înscrierea în universitate.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 9391/25.06.2013, instanța a admis acțiunea, în sensul că a obligat pe pârât la plata către reclamantă a următoarelor sume:
-2600 lei –reprezentând taxa de studiu
-222 lei - reprezentând cheltuieli de judecată.
A respins cererea pârâtului de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî în acest fel, a reținut instanța de fond că între părți s-a încheiat contractul de studii pentru învățământ frecvență redusă cu taxă nr. 250/01.10.2010 pentru un ciclu universitar de 4 ani, începând cu anul universitar 2010-2011. Cuantumul taxei anuale de studiu prevăzute la art. 8 din contract, este de 2.600 lei, cu posibilitatea de achitare în două tranșe: 1/2 până la 15 octombrie și 1/2 până la 30 ianuarie ale fiecărui an universitar.
Conform art. 969 c.civ convențiile legal făcute au putere de lege intre părțile contractante.
Potrivit art. 1073 c.civ creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exacta a obligației, si in caz contrar are dreptul la dezdăunare.
Prin cererea formulată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 2600 lei reprezentând taxa pentru anul universitar 2011-2012, al doilea an de studii.
Pârâtul a susținut, în esență, prin întâmpinare că nu datorează taxa întrucât nu s-a prezentat nici la cursuri și nici la examene, deși figurează cu note la disciplina sport.
Sub acest aspect, reclamanta a depus a depus la dosar Hotărârea Senatului UMC nr. D5 din 30.09.2011 conform căreia s-a decis ca notarea la disciplina Educație fizică și sport să se facă pe baza prezentării unei copii a Carnetului de marinar, copie care a fost depusă și de pârât, fiind comunicată și de reclamantă la dosar. În cauză nu s-a făcut dovada contestării Hotărârii Senatului Universității.
Cât privește susținerea pârâtului în sensul că singura sancțiune contractuală pentru neplata taxei era exmatricularea, instanța reține că potrivit art. 9 din contractul încheiat între părți, neachitarea taxei de școlarizare la termenele stabilite plus maxim 30 de zile atrage exmatricularea studentului.
Potrivit art. 10 în toate cazurile de exmatriculare ca urmare a neachitării taxei de școlarizare, de nepromovare a examenelor, de retragere a studentului de la forma de învățământ cu taxă, sau ca urmare a unor situații în care este decisă exmatricularea studentului, contractul de studii va fi reziliat, iar taxa de școlarizare achitată nu se restituie. Rezilierea contractului se face de plin drept, fără nici o formalitate prealabilă și fără intervenția instanței judecătorești.
În cauză, faptul că pârâtul nu s-a prezentat la cursuri și la examene nu poate fi asimilat cu neexecutarea obligațiilor de către reclamantă. Nu s-a dovedit, și de altfel nu s-a susținut că reclamanta nu ar fi asigurat desfășurarea cursurilor sau a examenelor, ci doar faptul că pârâtul nu a înțeles să se prezinte.
Însă, pentru situația în care un student înțelege să nu mai frecventeze cursurile universității, pârâtul avea posibilitatea, conform art. 7 din contract, de a formula cerere de întrerupere de școlaritate.
În consecință, în condițiile în care reclamanta și-a executat obligațiile, pârâtul avea obligația de a-și îndeplini obligațiile corelative, fie de plată a taxei, conform contractului, fie, de a depune cererea de întrerupere de școlaritate.
Contractul încheiat între părți și nici Ghidul studentului pentru anul universitar 2011-2012 nu prevede obligativitatea formulării de către student a cererii de înscriere la început de an pentru menținerea în programul de studii.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâtul care a arătat, în esență, că singura sancțiune prevăzuta in contract pentru neplata taxei de școlarizare, este exmatricularea studentului si prin urmare si rezilierea de drept a contractului. Având in vedere ca nu a achitat taxa de studiu la termenele prevăzute in contract, contractul se reziliază de drept, la momentul de fata neexistând intre părți in vigoare contractul de studii nr. 250/01.10.2010, in baza căruia se solicita plata debitului.
Prin întâmpinare, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit contractului de studii nr. 250/01.10.2010, pârâtul Ș. G. trebuia să achite reclamantei suma de 2600 lei/an reprezentând taxă de studii.
Pentru primul an de studiu din cei 4 prevăzuți în contract, anul universitar 2010 - 2011, pârâtul a achitat contravaloarea taxei de școlarizare anuale de 2600 lei, însă pentru anul universitar 2011 - 2012 pârâtul nu a achitat suma de 2600 lei pe care avea obligația să o achite conform contractului.
În drept, față de data încheierii contractului, Tribunalul reține că sunt aplicabile dispozițiile vechiului Cod civil, potrivit cu care „Convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.” iar conform art. 8 din contract pârâtul avea obligația de a achita contravaloarea taxei de școlarizare de 2600 lei pentru anul universitar 2011 - 2012 în două tranșe, ultima fiind scadentă la 30.01.2012.
Susținerile pârâtului potrivit cărora nu datora taxa de școlarizare pentru anul 2011 - 2012 sunt neîntemeiate.
Pârâtul a promovat în anul II universitar (2011-2012), motiv pentru care contractul de studii era în derulare.
În aceste condiții, pârâtul avea obligația să achite contravaloarea taxei de școlarizare pentru acest an universitar. Pârâtul nu a făcut dovada formulării unei cereri de renunțare la studii, de reziliere a contractului conform prevederilor contractuale, cu 30 zile înainte ca rezilierea să își producă efectele, motiv pentru care contractul a fost în ființă pe anul universitar 2011 - 2012 și, chiar dacă pârâtul nu s-a prezentat la studii, acesta a păstrat calitatea de student, având posibilitatea să achite taxa de studii până la momentul exmatriculării și susținerii examenelor.
Reclamanta a aplicat prevederile contractuale și l-a exmatriculat pe pârât prin decizia nr. 182/01.10.2012, la finalul anului universitar 2011 - 2012 pentru neplata taxei de școlarizare, însă efectele acestei rezilieri nu se produc decât pentru viitor, pentru anul universitar precedent, pârâtul păstrând calitatea de student.
Susținerea recurentului că neachitând taxa de școlarizare pentru anul universitar 2011 - 2012 opera exmatricularea de drept, cu consecința lipsei obligației acestuia de a achita taxa de școlarizare pentru acest an, nu este susținută de dispozițiile art. 9 din contractul de studii, încheiat de părți.
De asemenea, potrivit art. 10 din contract în toate cazurile de exmatriculare ca urmare a neachitării taxei de școlarizare, de nepromovare a examenelor, de retragere a studentului de la forma de învățământ cu taxă, sau ca urmare a unor situații în care este decisă exmatricularea studentului, contractul de studii va fi reziliat, iar taxa de școlarizare achitată nu se restituie. Rezilierea contractului se face de plin drept, fără nici o formalitate prealabilă și fără intervenția instanței judecătorești.
Prin urmare, părțile au inserat în contract un pact comisoriu de gradul IV. În legătură cu pactul comisoriu, se reține că singurul în drept a aprecia dacă este cazul să se aplice rezilierea este creditorul care și-a executat sau se declară gata să-și execute obligațiile. Înscrierea în contract a unui pact comisoriu expres nu înlătură facultatea acestuia de a cere executarea silită a contractului.
Pentru situația în care un student înțelege să nu mai frecventeze cursurile universității, pârâtul avea posibilitatea, conform art. 7 din contract, de a formula cerere de întrerupere de școlaritate.
În consecință, în condițiile în care reclamanta și-a executat obligațiile, pârâtul avea obligația de a-și îndeplini obligațiile corelative, fie de plată a taxei, conform contractului, fie, de a depune cererea de întrerupere de școlaritate.
Contractul încheiat între părți și Ghidul studentului pentru anul universitar 2011-2012 nu prevede obligativitatea formulării de către student a cererii de înscriere la început de an pentru menținerea în programul de studii.
Așa cum s-a reținut mai sus, având în vedere că după primul an universitar contractul nu a fost reziliat, odată cu trecerea în noul an universitar din cei 4 prevăzuți în contract, se năștea obligația recurentului-pârât de a achita taxa de școlarizare pentru acel an, în sumă de 2600 lei.
În considerarea tuturor argumentelor de fapt și de drept expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1 C.pr.civ. recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul pârât Ș. G., cu domiciliul procesual ales în C., ., ., ., împotriva sentinței civile nr.9391/25.06.2013 pronunțate de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă U. MARITIMĂ DIN C., cu sediul în C., . nr. 104, județ C..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 aprilie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. L. M. C. M. C. R. D.
GREFIER,
G. B.
Jud.fond D.E.A./Red.și tehnored.dec.jud.C.R.D./17.04.2014/2ex.
| ← Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... | Fond funciar. Decizia nr. 910/2014. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
