Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art. 300,319^1,325 CPC. Decizia nr. 878/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 878/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 13-11-2014 în dosarul nr. 33818/212/2013
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.878
Ședința publică din 13 noiembrie 2014
PREȘEDINTE: B. M.
JUDECĂTOR: C. M. P.
GREFIER: Steluța P.
Pe rol soluționarea apelului civil declarat de către apelanții pârâți B. S., B. M. și B. B., domiciliați în C., . nr.61, ., ., împotriva sentinței civile nr.6897/17.06.2014 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant P. MUNICIPIULUI C. domiciliat în Constanta ., județul C., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă pentru apelanții pârâți, avocat F. Stila, în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosarul cauzei, intimatul reclamant, prin apărător avocat I. N., conform împuternicirii avocațiale din 08.10.2014, depuse la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.157 Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, prin care se arată obiectul, părțile, stadiul pricinii și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
Prezentul apel este motivat si timbrat cu taxă de timbru în cuantum de 500 lei conform chitanței nr._ din 07.10.2014, depuse la dosarul cauzei.
Intimatul reclamant, prin apărător depune la dosarul cauzei dovada cheltuielilor de judecată.
Părțile, prin apărători arată că nu mai au alte probe sau cereri de formulat.
Instanța în temeiul disp.art.265 cod procedură civilă încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și constată administrată această probă.
Instanța în temeiul disp.art.392 cod procedură civilă constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului apelului.
Apelanții pârâți, prin apărător solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței instanței de fond în sensul respingerii contestației la executare având în vedere criticile expuse pe larg în motivele de apel. Solicită a se observa că instanța de fond în mod eronat a reținut că prin încheierea din data de 16.05.2014 executorul judecătoresc a stabilit cuantumul cheltuielilor de executare. Contrar interpretării instanței de fond, aceste sume au fost calculate și stabilite prin încheierea din data de 18.11.2013, dispozitivul acestui act fiind lipsit de orice echivoc, act față de care instanța s-a pronunțat asupra excepției tardivității formulării contestației la executare, în sensul admiterii acesteia.
Totodată apreciază că o nouă analiză asupra cheltuielilor de executare fiind inadmisibilă în raport de un nou act execuțional care nu dispune cu privire la sume, astfel încât se solicită respingerea contestației la executare ca fiind tardiv formulată raportat la încheierea din data de 18.11.2013.
Intimatul reclamant, prin apărător solicită respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată.
În ceea ce privește motivul de apel invocat de apelanții pârâți, apreciază că această critică nu poate fi reținută în ceea ce privește raționamentul judecătorului fondului. Solicită a se constatat că în conformitate cu procesul verbal din data de 16.05.2014, executorul judecătoresc a reluat procedura de stabilire a cheltuielilor de executare, urmare achitării parțiale a debitului.
Apreciază că în deplină concordanță cu normele legale aplicabile, instanța de fond a procedat la analizarea cuantumului cheltuielilor de executare în ceea ce privește sumele cu titlu de onorariu avocat, procedând la reducerea acestora „ proporțional cu activitatea dedusă de către avocat” așa cum se arată în teza a doua a art.669 al.2 NCPC.
Instanța în temeiul disp. art.394 cod procedură civilă rămâne în pronunțare asupra fondului apelului.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față, deliberând, constată:
Prin sentința civilă nr.6897/17.06.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul civil nr._, a fost admisă excepția tardivității introducerii contestației la executare împotriva încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare din 18.11.2013, emisă de B. S.-C. A. și S. C. G.-S. în dosarul de executare silită nr. 1065/2013.
S-a respins contestația la executare formulată de contestatorul P. Municipiului C. în contradictoriu cu intimații B. S., B. M. și B. B. împotriva încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare din 18.11.2013, emisă de B. S.-C. A. și S. C. G.-S. în dosarul de executare silită nr. 1065/2013, ca tardiv introdusă.
S-a admis în parte contestația la executare formulată de contestatorul P. Municipiului C. în contradictoriu cu intimații B. S., B. M. și B. B..
S-a anulat în parte executarea silită începută în dosarul de executare nr. 1065/2013 constituit de B. S.-C. A. și S. C. G.-S., în ceea ce privește suma de 19.500 de lei, reprezentând onorariu avocat aferent executării silite și respinge ca neîntemeiată contestația cu privire la celelalte sume.
S-a respins cererea contestatorului de obligare a intimaților la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
S-a respins cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond, în baza materialului probator administrat în cauză, a reținut următoarele:
Prin cererea de executare silită înregistrată la B.E.J. S.-C. A. și S.-C. G.-S. sub nr.1065/17.09.2013, creditorii B. S., B. M. Și B. B. au solicitat punerea în executare silită a deciziei civile nr. 388/11.06.2013 pentru suma de 1.000.350,24 lei, împotriva debitorilor Municipiul C. prin Primar și P. Mun. C..
Prin Încheierea nr._/22.10.2013 pronunțată în dosarul nr._/212/2013, Judecătoria C. a încuviințat executarea silită privind pe creditorii B. S., B. M. și B. B. și debitorii Municipiul C. prin primar și P. Mun. C., efectuată în temeiul titlului executoriu reprezentat de Decizia civilă nr. 388/11.06.2013 a Tribunalului C..
Prin Încheierea din data de 18.11.2013, executorul judecătoresc a stabilit cheltuielile de executare aferente debitului principal de 1.000.350,24 lei la suma de 38.620 lei.
La data de 02.12.2013, executorul a emis o somație, prin care debitorului Municipiul C. prin Primar i se punea în vedere să achite suma de_,24 lei (debit principal și cheltuieli de executare).
Astfel cum rezultă din procesul verbal de înmânare aflat la fila 50 din dosarul de executare, aceste înscrisuri i-au fost comunicate debitorului la data de 02.12.2013.
În drept, conform prevederilor art.714 alin 2 codul de procedură civilă „(2)Contestația împotriva încheierilor executorului judecătoresc, în cazurile în care acestea nu sunt, potrivit legii, definitive, se poate face în termen de 5 zile de la comunicare”.
Prezenta contestație la executare a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 12.12.2013, cu depășirea termenului de 5 zile prevăzut de lege.
Susținerile contestatorului conform cărora actele nu au fost comunicate odată cu citația vor fi respinse ca neîntemeiate, întrucât conform prevederilor art. 164 alin. 4 Codul de procedură civilă, mențiunile din procesul-verbal privitoare la faptele constatate personal de cel care l-a întocmit nu pot fi combătute decât prin procedura înscrierii în fals, iar contestatorii nu au înțeles să se înscrie în fals cu privire la mențiunile agentului procedural conform cărora odată cu înștiințarea a fost comunicată și încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare.
Față de aceste considerente, instanța a admis excepția tardivității introducerii contestației la executare împotriva încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare din 18.11.2013 și s-a respins contestația la executare formulată de contestatorul P. Municipiului C. în contradictoriu cu intimații B. S., B. M. și B. B. împotriva Încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare din 18.11.2013, emisă de B. S.-C. A. și S. C. G.-S. în dosarul de executare silită nr. 1065/2013, ca tardiv introdusă.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța a reținut următoarele:
Potrivit art. 632 Codul de procedură civilă, „(1) Executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu. (2) Constituie titluri executorii hotărârile executorii, hotărârile definitive, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare”, iar conform prevederilor art. 633 pct. 1 Codul de procedură civilă, sunt hotărâri executorii „hotărârile date în apel, dacă prin lege nu se prevede altfel.”
De asemenea,conform prevederilor art. 637 alin. 1 Codul de procedură civilă „Punerea în executare a unei hotărâri judecătorești care constituie titlu executoriu se poate face numai pe riscul creditorului dacă hotărârea poate fi atacată cu apel sau recurs; dacă titlul este ulterior modificat ori desființat, creditorul va fi ținut, în condițiile legii, să îl repună pe debitor în drepturile sale, în tot sau în parte, după caz.”
Astfel, având în vedere faptul că executorul judecătoresc a pus în executare o decizie pronunțată de instanța de apel, care este, potrivit legii, definitivă, instanța a constat că executarea silită a fost declanșată în mod legal de executor.
Instanța a reținut de asemenea că prin Decizia nr. 44/05.02.2014, Curtea de Apel C. a admis recursul formulat de recurenții Municipiul C. prin Primar și P. Mun. C., a modificat în parte decizia atacată, în sensul că a obligat pârâții la plata către reclamanți a sumei de 798.694,12 lei.
Prin Încheierea din 16.05.214, executorul judecătoresc a redus suma de executat la 798.694,12 lei, reprezentând debit principal și cheltuieli de executare în cuantum de 35.020 lei.
Prin aceeași încheiere s-a constatat faptul că a fost achitat parțial debitul principal, respectiv suma de 759.822,42 lei, executarea urmând să continue pentru restul sumei de_,70 lei.
Instanța a reținut astfel că cererea de executare silită și deschiderea dosarului de executare a fost formulată/realizată înainte ca debitoarea-contestatoare să efectueze plata parțială a debitului, creditorii-intimați fiind îndreptățit să solicite executarea silită a creanțelor, în temeiul dispozițiilor art. 622 alin.2 Codul de procedură civilă.
Având în vedere faptul că debitorul a efectuat o plată parțială a debitului datorat după începerea procedurii de executare silită, instanța a apreciat că acesta este în culpă în ceea ce privește cheltuielile de executare.
Conform art.669 alin.2 Codul de procedură civilă, „Cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, în afară de cazul când creditorul a renunțat la executare, situație în care vor fi suportate de acesta, sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare stabilite sau, după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu, chiar dacă el a făcut plata în mod voluntar. Cu toate acestea, în cazul în care debitorul, somat potrivit art. 667, a executat obligația de îndată sau în termenul acordat de lege, el nu va fi ținut să suporte decât cheltuielile pentru actele de executare efectiv îndeplinite, precum și onorariul executorului judecătoresc și, dacă este cazul, al avocatului creditorului, proporțional cu activitatea depusă de aceștia.”
Instanța a respins astfel ca neîntemeiate susținerile contestatoarei referitoare la reducerea cheltuielilor de executare în privința onorariului executorului judecătoresc, în cauză nefiind aplicabilă teza finală a art. 669 alin. 2 Codul de procedură civilă, în contextul în care debitorul a efectuat doar o plată parțială, și nu a executat obligația în întregime.
Instanța a reținut pe de altă parte și că suma de 15.000 lei stabilită de executor ca onorariu se încadrează în limitele legale, conform art. 39 alin.1 lit. d din Legea 188/2000 ( 6300 + 1% din 698.694,12 lei + TVA =_ lei) și de asemenea, raportat la activitatea desfășurată, nu se impune reducerea cheltuielilor de executare stabilite în dosarul nr. 1065/2013.
Instanța a reținut însă că, în privința cheltuielilor de executare stabilite prin procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare din 16.05.2013, acestea sunt nejustificat de mari în ce privește obligarea debitoarei de a suporta onorariul de avocat în sumă de 20.000 lei aferent executării silite.
Astfel în ceea ce privește cuantumul onorariului de avocat, instanța a apreciat întemeiată contestația cu privire la întinderea acestuia, care în raport cu dispozițiile art. 451 alin. (2) este nejustificat de mare.
Înainte de a trece la analiza criteriilor prevăzute de lege pentru verificarea proporționalității onorariului cu serviciile prestate de avocat, instanța constată neîntemeiată opinia intimaților conform căreia onorariul convenit între părți ține strict de relația dintre avocat și client și realizarea acordului de voință nu este prohibită de nici un text normativ. Contractul de asistență juridică are într-adevăr efecte depline între părțile între care este încheiat (avocat și client) însă nu poate impune obligații în sarcina unei terțe persoane (în cazul de față contestatoarea).
Obligarea la plata sumelor care constituie onorariul serviciilor prestate de avocat nu se face în temeiul contractului de asistență juridică, ci în temeiul legii (art. 453 Codul de procedură civilă), astfel că acest contract nu produce efecte juridice directe pentru un terț, pentru că în caz contrar s-ar încălca principiul relativității efectelor juridice ale actului juridic civil.
Prin urmare, constatând incidente dispozițiile art. 453 Codul de procedură civilă, instanța a analizat criteriile impuse de acest text de lege (valoarea pricinii și munca îndeplinită de avocat).
În ceea ce privește valoarea pricinii, conform cererii introductive, creanța care face obiectul executării silite se ridică la suma de 1.038.970,24 lei. Raportat la acest cuantum onorariul avansat pentru punerea în executare a acestui debit (20.000 lei), reprezintă cca. 1,9% din câtimea obiectului cererii, un procent nejustificat de mare față de munca îndeplinită de avocat analizată în cele ce urmează.
În ceea ce privește munca îndeplinită de avocat, instanța a constatat că singurele activități îndeplinite de avocat în cadrul procedurii de executare silită le constituie cererea de executare silită adresată executorului judecătoresc, cerere care are o structură tip care nu necesită aprecieri sau raționamente de natură juridică, fiind necesară și suficientă doar indicarea părților (creditor și debitor) și a titlului executoriu și de asemenea o adresă prin care executorul judecătoresc este informat cu privire la reducerea debitului principal.
Instanța a reținut și că debitul urmărit a fost indicat în mod explicit în titlul executoriu, astfel încât nu a fost necesară efectuarea niciunui calcul.
Cererea de executare silită constituie în speță singura activitate de asistență juridică prestată avocat, motiv pentru care cuantumul onorariului inclus în cheltuielile de executare este nejustificat de mare și în raport de acest criteriu.
Aprecierile intimaților în sensul că raportat la cuantumul creanței presiunea existentă asupra avocatului este mai mare, având în vedere că există posibilitatea angajării răspunderii sale față de client, nu au relevanță în cauză, deoarece în faza executării silite activitatea efectivă de recuperare a creanțelor revine executorului judecătoresc, care are atribuții prevăzute de lege în acest sens, și nu avocatului.
Pentru aceste considerente instanța a apreciat că suma de 500 de lei reprezintă un onorariu suficient pentru redactarea unei cereri prin care se solicită executorului judecătoresc declanșarea procedurii de executare silită și a unei adrese prin care executorul este încunoștințat cu privire la reducerea debitului, motiv pentru care procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare (titlul executoriu) din data de 10.02.2014 și actele de executare întocmite în dosarul de executare 1065/2013 urmează să fie anulate pentru diferența de 19.500 lei.
Pentru aceste considerente, instanța a admis în parte contestația la executare formulată de contestatorul P. Municipiului C. în contradictoriu cu intimații B. S., B. M. și B. B. și a anulat în parte executarea silită începută în dosarul de executare nr. 1065/2013 constituit de B. S.-C. A. și S. C. G.-S., în ceea ce privește suma de 19.500 de lei, reprezentând onorariu avocat aferent executării silite și a respins ca neîntemeiată contestația cu privire la celelalte sume.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate de către contestator, având în vedere faptul că instanța a admis doar în parte contestația la executare, prin reducerea sumei executate cu 19.500 lei (reducerea onorariului de avocat în faza executării silite), instanța de fond a constatat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 453 alin. 1 Codul de procedură civilă, întrucât nu se poate reține o culpă procesuală a intimaților, astfel că cererea de obligare a intimaților la plata cheltuielilor de judecată a fost respinsă ca neîntemeiată.
Sub aspectul cererii de suspendare a executării silite, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 718 alin. 1 Codul de procedură civilă, poate suspenda executarea silită până la soluționarea contestației la executare.
Termenul „până la soluționarea contestației la executare” trebuie interpretat în sensul că se poate suspenda executarea silită până la soluționarea pe fond a contestației la executare și nu până la soluționarea irevocabilă a acesteia.
Argumentul de interpretare juridică „unde legea nu distinge nu poate nici interpretul să distingă” nu are aplicabilitate întrucât primează interpretarea logică potrivit căruia „excepțiile sunt de strictă interpretare”.
Astfel, textul care prevede posibilitatea suspendării executării silite, reprezintă un text special, derogator de la regulile executării silite, caracterizate prin urgența acestei faze a procesului civil.
Acesta este și motivul pentru care suspendarea executării se poate dispune doar în condiții speciale și cu plata unei cauțiuni.
Prin urmare, fiind un text special acesta trebuie interpretat restrictiv și anume că se poate suspenda executarea până la soluționarea contestației și nu până la soluționarea irevocabilă a acesteia.
Acolo unde legiuitorul a considerat că trebuie să se dispună suspendarea până la soluționarea irevocabilă a unei cereri a stabilit expres acest aspect așa cum se prevede la art. 413 alin. 1 pct. 1 și 2 Codul de procedură civilă.
De regulă, cererea de suspendare a executării silite se soluționează până la soluționarea fondului contestației, astfel că în condițiile în care instanța ar fi admis suspendarea executării silite și pe fond ulterior ar fi respins contestația la executare, este evident că suspendarea executării silite ar fi încetat în baza art. 718 alin.1 Codul de procedură civilă la data pronunțării soluției de respingere a contestației, întrucât motivele pentru care judecătorul a dispus suspendarea executării silite au fost considerate implicit neîntemeiate prin respingerea contestației la executare.
Dacă s-ar fi admis contestația la executare ulterior admiterii cererii de suspendare a executării silite, suspendarea nu mai avea rost să opereze întrucât hotărârea asupra contestației este executorie, astfel că executarea nu mai putea continua în baza acestei hotărâri.
Acesta a fost raționamentul pentru care legiuitorul a ales ca limită până la care durează suspendarea executării silite data pronunțării hotărârii pe fondul contestației la executare.
Prin urmare, având în vedere că prin prezenta s-a soluționat contestația la executare, instanța a respins cererea de suspendare a executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr. 1065/2013 constituit de B. S.-C. A. și S. C. G.-S., ca rămasă fără obiect.
Împotriva acestei sentințe civile au declarat apel intimații B. S., B. M. și B. B., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că în mod eronat instanța de fond a reținut că prin încheierea emisă la data de 16.05.2014 executorul judecătoresc a stabilit cuantumul cheltuielilor de executare, deși prin încheierea respectivă, organul de executare a stabilit continuarea executării pentru debitul neexecutat.
Arată apelanții că suma reprezentând cheltuieli de executare a fost stabilită prin încheierea din data de 18.11.2013, fiind reluate în încheierea din 16.05.2014 datorită necesității imperative de a fi stabilite toate sumele pentru care executarea continuă.
Apreciază apelanta că faptul admiterii excepției tardivității contestației la executare îndreptată împotriva încheierii din 18.11.2013 prin care s-a stabilit cuantumul cheltuielilor de executare, determină inadmisibilitatea unei noi analize asupra cheltuielilor de executare în raport de un nou act execuțional, care nu dispune de sumele stabilite cu acest titlu.
Legal citat, intimatul P. Municipiului C. și-a precizat prin întâmpinare, poziția procesuală față de prezenta cale de atac, solicitând respingerea apelului ca nefondat.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței civile atacate, prin prisma criticilor formulate, instanța reține:
Apelul este nefondat.
Susținerea potrivit căreia instanța de fond nu mai putea cenzura, pe calea procedurală prevăzută de art.711 din Codul de procedură civilă raportat la art.714 alin.2 din Codul de procedură civilă, încheierea prin care executorul judecătoresc stabilea cuantumul sumei asupra căreia urma a se purta executarea silită, suma compusă din debitul rămas neexecutat la care se adaugă cheltuielile de executare, este nefondată.
Astfel cum judicios a reținut instanța de fond, art.714 alin.2 din Codul de procedură civilă dă posibilitatea debitorului de a supune cercetării judecătorești legalitatea măsurilor adoptate de către executorul judecătoresc pe calea încheierilor pe care acesta le emite în cursul executării silite.
Faptul că instanța de fond a reținut tardivitatea contestației îndreptate împotriva încheierii emise de către executorul judecătoresc la data de 18.11.2013, nu impietează asupra posibilității contestatorului P. Municipiului C. de a deduce judecății, pe calea procesuală prevăzută de art.711 din Codul de procedură civilă, verificarea legalității încheierii întocmite de către executorul judecătoresc la data de 16.05.2014, cum corect a reținut instanța de fond.
Cele două încheieri emise în procedura executării silite au, fiecare, caracter de sine-stătător, conturează acte de executare silită diferite, stabilind valoarea debitului urmărit în această procedură, respectiv valoarea cheltuielilor de executare, în cuprinsul cărora este inclus și onorariul avocatului ales al creditorilor, prin urmare pot fi atacate separat, cu contestații la executare diferite.
Soluțiile adoptate în cadrul acestor contestații nu au înrâurire una asupra celeilalte, persoanele interesate având posibilitatea de a supune cercetării judecătorești verificarea legalității acestora sub toate aspectele cuprinse în cadrul acestor încheieri.
Prin urmare, criticile referitoare la inadmisibilitatea unei noi analize asupra cheltuielilor de executare în raport de un nou act execuțional, vot fi respinse ca neîntemeiate.
În mod corect instanța de fond a reținut că suma reprezentând cheltuieli de executare stabilite prin încheierea emisă la data de 16.05.2014, în dosarul de executare nr.1065/2013 al B.E.J. S.-C. A. și S.-C. G.-S., a fost determinată nelegal, deoarece onorariul avocațial inclus între aceste cheltuieli nu respectă criteriul proporționalității instituit prin art.669 alin.2 din Codul de procedură civilă.
Prin urmare, în temeiul art.480 alin.1 din Codul de procedură civilă se va respinge apelul ca nefondat.
În temeiul art.451 din Codul de procedură civilă raportat la art.453 din Codul de procedură civilă, urmează a obliga apelanții B. S., B. M. Și B. B. la plata sumei de 558 lei, reprezentând chemare în judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de către apelanții pârâți B. S., B. M. și B. B., domiciliați în C., . nr.61, ., ., împotriva sentinței civile nr.6897/17.06.2014 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant P. MUNICIPIULUI C. domiciliat în Constanta ., județul C., având ca obiect contestație la executare, ca nefondat.
Obligă apelantul către intimat la plata sumei de 558lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13.11.2014.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
B. MarișCrina M. P.
Pt. GREFIER,
Steluța P.
Cf.disp.art.426 C.pr.civ.
Semnează Grefier Șef,
L. G.
Jud. fond. D. D.
Tehnoredactat jud. C. P./13.01.2015/6 ex
| ← Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 280/2014.... | Pretenţii. Decizia nr. 438/2014. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
