Despăgubiri Legea nr.221/2009. Încheierea nr. 04/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 04/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 11-09-2014 în dosarul nr. 6984/118/2012
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din 04 septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE – C. C.
GREFIER – A. O.
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamantul U. T., cu domiciliul în C., .. 67A, județul C., în contradictoriu cu pârâții S. ROMÎN PRIN MINISTERUL DE FINANȚE, cu sediul în București, ., sector 5 și DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în C., ., nr. 18, județul C., având ca obiect despăgubiri lg. 221/2009.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul reclamantului, avocat Sichitiu A. conform împuternicirii avocațiale depuse la dosar, lipsind pârâtele.
Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea prevederilor art.88 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul asupra cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că procedura este legal îndeplinită, după care:
Reprezentantul reclamantului precizează că nu mai are alte cereri de formulat.
Instanța, având în vedere poziția procesuală a reclamantului, constată terminată cercetarea judecătorească și, în raport de dispozițiile art.150 Cod procedură civilă acordă cuvântul asupra fondului.
Reprezentantul reclamantului solicită admiterea acțiunii, să se dispună obligarea pârâtelor la plata despăgubirilor morale în cuantumul precizat în cererea introductivă și daune materiale pentru bunurile mobile și imobile, cu precizarea ca din suma rezultată din raportul de expertiză tehnică, urmează ca acestuia să i se recunoască un drept de 1/3 din acesta iar restul de 2/3 să revină mătușilor sale.
Instanța declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Pentrua da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise,
DISPUNE:
Amână pronunțarea la data de 11.09.2014.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 04.09.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. C. A. O.
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.1990
Ședința publică din 11 septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE – C. C.
GREFIER – A. O.
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamantul U. T., cu domiciliul în C., .. 67A, județul C., în contradictoriu cu pârâții S. ROMÎN PRIN MINISTERUL DE FINANȚE, cu sediul în București, ., sector 5 și DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în C., ., nr. 18, județul C., având ca obiect despăgubiri lg. 221/2009.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 04.09.2014, când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 11.09.2014, când a pronunțat următoarea decizie:
TRIBUNALUL
Asupra cauzei civile de față,
Prin cererea adresată instanței și înregistrată sub nr._, reclamantul U. T. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice și Direcția G. a Finanțelor Publice C., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la plata sumei de 1080 000 de euro, în echivalent în lei la cursul BNR în ziua efectuării plății, cu titlu de daune morale.
In motivare s-a arătat că reclamantul are calitatea de moștenitor al defunctului său tată U. M., decedat la 10 septembrie 2006, care la rândul său a fost fiul defunctului U. T., decedat la 11.10.1982.
S-a mai arătat că prin sentința penală nr. 3 din 9 septembrie 1952, pronunțată de Tribunalul M. Teritorial, în dosarul nr. 4/1952, bunicul său defunct a fost condamnat la 12 ani temniță grea și 5 ani degradare civică, iar prin sentința penală nr. 870/1970, pronunțată de Tribunalul M. București a fost condamnat la 10 ani închisoare din care a executat efectiv 6 ani, fiind pus in libertate în 1976 prin Decretul Prezidențial nr. 208 din 21.06.1976.
In drept: s-au invocat dispozițiile Legii nr. 221/2009.
In dovedirea cererii s-au depus la dosar: sentința penală nr. 3 din 9 sept.1952, acte de stare civilă, adresa nr._/1991, bilet de liberare nr._/1976, sentința nr. 870/1970, a Tribunalului M. București, decizia nr. 1087/1970.
Prin întâmpinare pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca nefondată.
In motivare s-a arătat că prin deciziile Curții Constituționale nr. 1354/2010 și 1358 a fost admisă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I și II din O.U.G. nr. 62/2010, pentru modificarea Legii nr. 221/2009, privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989.
Prin hotărârile mai sus menționate s-a arătat că instanța constituțională a constatat că in materia acordării altor drepturi persoanelor persecutate in regimul comunist, in afara celor care reglementează restituirea bunurilor imobile si mobile și in măsura in care nu este posibil, acordarea de compensații pentru acestea, reabilitarea celor condamnați din motive politice, acordarea de indemnizații, de despăgubiri pentru daunele morale suferite, există o . acte normative cu caracter reparatoriu pentru anumite persoane care au avut de suferit atât din punct de vedere moral, cât și social, ca urmare a persecuției politice, legiuitorul fiind preocupat de îmbunătățirea legislației cu caracter reparator, cum sunt Decretul nr. 118/1990, OUG nr. 214/2001, Legea nr. 221/2009.
In drept: s-au invocat dispozițiile art. 115-118 C.proc.civ., Legea nr. 221/2009.
La termenul de judecată din 29 noiembrie 2012, reclamantul a depus la dosar precizări, prin care a arătat că înțelege să își completeze cererea cu un capăt vizat obligarea pârâtului privind restituirea terenului intravilan in suprafața de 2500 mp. situat in .. 109, ., precum și la plata contravalorii actualizate a imobilului locuința compusă din 5 camere și dependințe, precum si grajduri pentru cai si vite, saivane de oi, cât si contravaloarea actualizată a tuturor animalelor și bunurilor existente în gospodărie și confiscate abuziv in anul 1952.
Din analiza coroborată a actelor și lucrărilor dosarului, Tribunalul reține următoarele:
Prin O.U.G. nr. 62/ 2010 au fost modificate dispozițiile art. 5 lit. a ale Legii nr. 221/ 2009, în sensul limitării cuantumului despăgubirilor ce puteau fi acordate de către instanța de judecată, respectiv: 10 000 de euro, pentru persoana care a suferit condamnarea cu caracter politic în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, sau care au făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, 5000 euro pentru soțul/ soția și descendenții de gradul I, 2500 de euro pentru descendenții de gradul al doilea.
Prin decizia Curții Constituționale a României, nr. 1354 din 20.11.2010 au fost declarate neconstituționale prevederile O.U.G. nr. 62/ 2010, pentru modificarea și completarea Legii nr. 221/ 2009, arătându-se în esență că:
La 21.11.2010 a fost pronunțată decizia nr. 1358, prin care au fost declarate neconstituționale prevederile art. 5 lit.a teza întâi din Legea nr. 221/ 2009, temei juridic pe care și-a formulat reclamanta cererea de chemare în judecată.
Curtea a constatat că scopul acordării de despăgubiri pentru daunele morale suferite de persoanele persecutate în perioada comunistă este nu atât repararea prejudiciului suferit, prin repunerea persoanei persecutate într-o situație similară cu cea avută anterior – ceea ce este și imposibil, ci finalitatea instituirii acestei norme reparatorii este de a produce o satisfacție de ordin moral, prin însăși recunoașterea și condamnarea măsurii contrare drepturilor omului, principiu care reiese din actele normative interne, fiind în deplină concordanță cu recomandările Adunării Parlamentare a Consiliului Europei.
Totodată a apreciat că nu poate exista decât o obligație „morală” a statului de a acorda despăgubiri persoanelor persecutate în perioada comunistă. De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, prin Hotărârea din 12 mai 2009, în Cauza Ernewein și alții împotriva Germaniei și prin Hotărârea din 2 februarie 2010 în Cauza Klaus și Iouri Kiladze contra Georgiei, că dispozițiile Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu impun statelor membre nicio obligație specifică de a repara nedreptățile sau daunele cauzate de predecesorii lor
S-a mai arătat că Parlamentul, elaborând politica legislativă a țării, este în măsură să opteze pentru adoptarea oricărei soluții legislative de acordare a unor măsuri reparatorii celor îndreptățiți pentru daunele suferite în perioada comunistă, dar cu respectarea prevederilor și principiilor Constituției.
Ulterior Revoluției din 1989 au apărut o . acte normative cu caracter reparatoriu pentru suferințele cauzate persoanelor care au suferit condamnări din motive politice pricinuite de statul comunist in perioada martie 1945 - 22 decembrie 1989, cum ar fi: Decretului - Lege nr.118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat în anul 2009, cu modificările și completările ulterioare. De asemenea, și prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr.214/1999, privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice, persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum și persoanelor care au participat la acțiuni de împotrivire cu arme și de răsturnare prin forță a regimului comunist instaurat în România, prevederile decembrie 1989.
Prin aceste reglementări au fost stabilite indemnizații lunare persoanelor care au executat detenție sau stabilire de domiciliu obligatoriu, în respectiva perioadă, precum și o . facilități în favoarea acestora, pentru compensarea suferințelor cauzate acestora, prin opunerea la regimul comunist la acea dată .
Se constată că o eventuală obligare la repararea prejudiciului moral evaluat de reclamant în cuprinsul cererii de chemare în judecată, nu poate fi dispusă, întrucât normele reglementate prin Legea nr. 221/2009, pentru repararea prejudiciilor cauzate de regimul comunist, au fost înlăturate, prin declararea ca neconstituțional a art.5.
Legiuitorul, prin stabilirea unui cadru legislativ de acordare de despăgubiri (reparații) pentru daunele morale suferite de persoanele persecutate în perioada comunistă, luate după Revoluția din decembrie 1989, a prezumat producerea unui prejudiciu moral victimelor regimului comunist, realizându-se astfel un act de dreptate pentru cei care au avut curajul să se opună regimului dictatorial și să își exercite în mod liber, fără nici o constrângere din partea organelor statului, drepturile fundamentale.
Prin urmare, pârâtul nu poate fi obligat la plata daunelor morale în temeiul actului normativ cu caracter special mai sus menționat.
In ceea ce privește plata daunelor materiale, se vor avea în vedere următoarele considerente de fapt și de drept:
Reclamantul U. T. se legitimează ca și moștenitor legal al defunctului său bunic U. T., decedat la 11 oct.1982, venind prin reprezentarea defunctului său tată U. M., decedat la 10 septembrie 2006.
Această dovadă a succesiunii legale a fost făcută de către reclamant prin depunerea la dosar a actelor de stare civilă, ale căror copii se regăsesc la filele 5,9- 14.
Autorul reclamantului, U. A., născut la 20 aprilie 1912, domiciliat in . Tulcea a fost condamnat definitiv la o pedeapsă de 12 ani temniță grea și 5 ani degradare civică pentru fapte de uneltire împotriva ordinii sociale, potrivit sentinței penale nr. 3 din 9.09.1952, pronunțată de Tribunalul M. Teritorial București, în dosarul nr.4/1952.
Potrivit dispozițiilor art.1 alin. 1 din Legea nr. 221/2009, intrată în vigoare la 14 iunie 2009, arată că este condamnare cu caracter politic orice condamnare dispusă printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pronunțată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, pentru fapte săvârșite înainte de data de 6 martie 1945 sau după această dată și care au avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie 1945.
Conform dispozițiilor art. 5 din același act normativ, orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței de judecată, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la:
- acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, dacă bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sau ale Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare;
Astfel, actul normativ de mai sus are un caracter de reparație a prejudiciilor produse persoanelor care au suferit condamnări cu caracter politic și cărora le-au fost confiscate bunurile odată cu măsura de condamnare politică printr-o hotărâre judecătorească definitivă.
In cauză, reclamantul U. T. a formulat cererea în despăgubiri materiale, reprezentând contravaloarea bunurilor confiscate autorului acestuia în cadrul termenului de prescripție a dreptului material la acțiune reglementat de legea cu caracter special mai sus menționată, însă potrivit înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, acestea au fost deja recunoscute și acordate în favoarea altor moștenitori, respectiv a numitelor V. M. și U. E., prin sentința civilă nr. 1396 din 21 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul civil nr._, în cuantum de 567.257,94 lei reprezentând contravaloarea bunurilor confiscate prin hotărârea de condamnare.
Urmează ca pe calea dreptului comun în materie, reclamantul U. T. să urmărească în condiții de contradictorialitate valorificarea despăgubirilor cu caracter material recunoscute celorlalte două moștenitoare a defunctului condamnat U. T., în calitate de descendente legale ale acestuia, printru-un litigiu formulat pe cale separată la instanța competentă potrivit legii.
Pentru considerentele expuse, Tribunalul urmează a admite in parte cererea reclamantului, constatând că acesta este persoană îndreptățită la acordarea despăgubirilor civile în temeiul prevederilor Legii nr. 221/2009, în calitate de moștenitor legal al defunctului U. T., decedat la 11.10.1982.
Totodată va respinge capătul de cerere privind plata daunelor materiale cuprinse în dispozitivul sentinței civile nr. 1396 din 21 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul civil nr._, întrucât ceilalți moștenitori nu au fost părți în prezenta cauză, precum și de plată a daunelor morale solicitate in temeiul aceluiași act normativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Admite în parte cererea formulată de reclamantul formulată de reclamantul U. T., cu domiciliul în C., .. 67A, județul C., în contradictoriu cu pârâții S. ROMÎN PRIN MINISTERUL DE FINANȚE, cu sediul în București, ., sector 5 și DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în C., ., nr. 18, județul C., având ca obiect despăgubiri lg. 221/2009.
Constată că reclamantul este persoană îndreptățită la acordarea despăgubirilor civile în temeiul prevederilor Legii nr. 221/2009, în calitate de moștenitor legal al defunctului U. T., decedat la 11.10.1982.
Respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata de daune morale, precum și a daunelor materiale cuprinse în dispozitivul sentinței civile nr. 1396 din 21 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul civil nr._ .
Cu apel în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi:11.09.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. C. A. O.
Red./tehnored. jud. C. C.29.09.2014 /5 ex.
| ← Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... → |
|---|
