Anulare act. Încheierea nr. 9/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 9/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 19-05-2014 în dosarul nr. 6598/118/2011*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 9 mai 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: T. V.
JUDECĂTOR: C. C. V.
JUDECĂTOR: M. B.
Grefier: G. A.
Pe rol judecarea recursurilor civile declarate de recurentul reclamant C. T. - cu dom proc. ales. la av. I. G., București, ., parter, sector 4, și recurenții pârâți PF "P._/2000", cu sediul în E. Sud, ., județul C., C. L. AL ORAȘULUI E., ORAȘUL E. PRIN PRIMAR, P. ORAȘULUI E., toți cu sediul în E. Sud, ., județul C., împotriva sentinței civile nr.9682/27.06.2013 pronunțată de Judecătoria C..
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns recurentul reclamant prin apărător ales, domnul avocat Bobangă A., cu împuternicire avocațială la dosarul cauzei, recurentul pârât Pf "P._/2000", prin apărător ales, domnul avocat N. I. cu împuternicire avocațială la dosarul cauzei și recurenții pârâți C. L. Al Orașului E., Orașul E. Prin Primar, P. Orașului E., prin apărător ales, doamna avocat P. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art.88 Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul PF P. depune la acest termen de judecată note scrise arătând instanței faptul că un exemplar al acestora a fost comunicat și apelantului reclamant.
Instanța constată că la termenul anterior recurentul reclamant a invocat excepția nulității recursului formulat de PF P. pentru nemotivarea în termen, punând în discuția părților această discuție.
Recurenții pârâți C. L. Al Orașului E., Orașul E. Prin Primar, P. Orașului E., prin apărător ales, arată că dacă recursul este depus în afara termenului este nul.
Recurentul PF P. pune concluzii de respingere cu privire la excepția invocată.
Deliberând, instanța rămâne în pronunțare asupra excepției nulității recursului.
Instanța ia act că recurentul PF P. nu mai insistă în cererea de suspendare a prezentei cauze formulată la termenul anterior.
Instanța pune în discuția părților excepția lipsei calității procesuale active, formulată la termenul anterior de PF P..
Recurentul pârât Pf P. precizează faptul că din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă faptul că Jules I. M. a vândut 300 de mp lui I. Zahareani și 300 mp lui F. C.. Notificarea care a stat la baza acestei acțiuni este notificarea formulată de autorul C. F.. Consideră că trebuiau să fie emise două dispoziții, întrucât erau două suprafețe de teren și erau doi autori. Suprafața ocupată de recurent, este suprafața care nu face obiectul notificării notificătii de autorul C. F.. Solicită admiterea excepției.
Recurentul C. T., prin apărător ales, solicită instanței respingerea excepției invocată de către recurentul Pf parnau arătând că la termenul anterior a depus la dosarul cauzei și contractul de vânzare-cumpărare cu C. C. precum și notificarea. Precizează că dispoziția a fost emisă pentru punerea în executare a unei hotărâri judecătorești.
Recurenții pârâți C. L. Al Orașului E., Orașul E. Prin Primar, P. Orașului E. prin apărător ales, pun concluzii de respingere cu privire la această excepție.
Instanța urmează a se pronunța cu privire la această excepție și acordă cuvântul și asupra probelor.
Instanța ia act că părțile nu solicită administrarea de probe noi în calea de atac.
Nemaifiind cereri sau probe noi, instanța acordă cuvântul părților asupra fondului cauzei.
Cu privire la recursul formulat de recurentul C. T., recurentul C., prin apărător ales, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, ca și primă critică face referire la admiterea prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 2005-2008. Solicită să se aibă în vedere dispozițiile art.8 din Decretul nr.167/58, are prevede că prescripția începe să curgă când păgubitul a cunoscut atât paguba cât și pe cel care a pricinuit-o. Solicită instanței să aibă în vedere răspunsul la întrebările 11 și 12 cât și adresa_/10.05.2012. Sub un al doilea aspect arată că instanța de fond, greșit nu a acordat lipsa de folosință astfel cum a fost identificată prin răspunsul la obiecțiuni. Solicită cheltuieli de judecată în cuantum de 485 lei, depunând la dosarul cauzei dovada cheltuielilor de transport.
Recurentul PF P., prin apărător ales, pune concluzii de respingere cu privire la recursul formulat de către recurentul C. T..
Cu privire la recursul formulat de Pf P., apărătorul acestuia solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Recurenții pârâți C. L. Al Orașului E., Orașul E. Prin Primar, P. Orașului E., prin apărător ales consideră că soluția pronunțată de instanța de fond este nelegală, că în mod greșit s-a constatat nulitatea contractului de concesiune, raportat la contextul legislativ care a existat la momentul la care a fost încheiat acest contract care nu concordă cu modificările care au fost ulterior realizate la legile speciale. Precizează că a existat o notificare depusă de către reclamanți în iulie 2001 iar contractul de concesiune a fost încheiat în august 2001 la o lună distanță. Noțiunea de indisponibilizare a bunurilor și aceea de nulitate a actelor care s-ar fi făcut cu privire la bunurile imobile care au fost supuse notificării au apărut mult mai târziu. Arată că în anul 2007 au apărut normele metodologice de aplicare a Legii 10 iar în anul 2005 a apărut textul care sancționează cu nulitate absolută orice act de concesiune. Arată că prin raportare la legislația din momentul în care a fost încheiat contractul, acesta îndeplinește condițiile de legalitate și nu se poate imputa nici autorității locale nici concesionarului încheierea acestui contract. Prin urmare, solicită respingerea acțiunii cu privire la constatarea nulității contractului de concesiune cu toate consecințele acestuia, lipsa de folosință nu se mai poate admite decât prin raportarea la legalitatea sau nu a încheierii contractului de concesiune. Solicită respingerea acțiunii formulată de recurentul reclamant. Susține că instanța de fond corect a considerat că dreptul de a solicita despăgubiri este prescris. Cu privire la recursul formulat de recurentul C. T., solicită respingerea acestuia. Solicită cheltuieli de judecată.
Recurentul C. T. solicită respingerea recursului formulat de către recurenții pârâți C. L. Al Orașului E., Orașul E. Prin Primar, P. Orașului E. și a recursului formulat de către Pf P. ca neîntemeiate pentru motivele arătate în întâmpinare, solicitând să se aibă în vedere minuta din 24 iunie 2009 a Comisiei CSM depusă la dosarul cauzei.
Instanța, socotindu-se lămurită, conform art.150 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare pe fondul cauzei.
TRIBUNALUL
Având nevoie de timp pentru a delibera în temeiul art.260 alin.1 Cod procedură civilă, urmează să amâne pronunțarea în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 16.05.2014.
Pronunțată în ședința publică azi, 09.05.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
T. V. C. C. V.
JUDECĂTOR
M. B.
GREFIER,
A. G.
TRIBUNALUL
Având nevoie de timp pentru a delibera în temeiul art.260 alin.1 Cod procedură civilă, urmează să amâne pronunțarea în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 19.05.2014.
Pronunțată în ședința publică azi, 16.05.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
T. V. C. C. V.
JUDECĂTOR
M. B.
GREFIER,
A. G.
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.498/2014
Ședința publică de la 19 mai 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: T. V.
JUDECĂTOR: C. C. V.
JUDECĂTOR: M. B.
Grefier: G. A.
Pe rol judecarea recursurilor civile declarate de recurentul reclamant C. T. - cu dom proc. ales. la av. I. G., București, ., parter, sector 4, și recurenții pârâți PF "P._/2000", cu sediul în E. Sud, ., județul C., C. L. AL ORAȘULUI E., ORAȘUL E. PRIN PRIMAR, P. ORAȘULUI E., toți cu sediul în E. Sud, ., județul C., împotriva sentinței civile nr.9682/27.06.2013 pronunțată de Judecătoria C..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 09.05.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință aferentă, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre. La acel termen, instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea în cauză pentru data 16.05.2014 și ulterior la data de 19.05.2014.
TRIBUNALUL
Asupra recursurilor civile de față:
Constată că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._ 20.45.2011 reclamantul C. T. a chemat în judecată pe pârâții P.F P._/200SC, C. L. al Orașului E. Sud, Orașul E. Sud prin Primar și P. Orașului E. Sud solicitând ca prin hotărâre judecătorească:
- să se constate nulitatea absolută a contractului de concesiune nr.85 din 10._ încheiate între pârâți
- să se dispună evacuarea P.F P._/2000 de pe terenul proprietatea reclamantului;
- să fie obligată pârâta P.F P._/200SC să ridice toate construcțiile aflate pe terenul proprietatea reclamantului sau să fie autorizat reclamantul să le desființeze pe cheltuiala pârâților;
- să fie obligați pârâții în solidar la plata sumei estimată provizoriu la 1000 lei cu titlul de daune produse prin lipsirea de folosința terenului în suprafață de 50 mp în perioada 22.08._11.
Totodată a solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentului litigiu.
Susținerile Părților
În motivarea acțiunii se arată în esență că urmare a pronunțării sentinței civile nr.1055/30.06.2005 a Tribunalului C. a fost emisă Dispoziția nr.416/22.08.2005 a Primarului Orașului E. Sud prin care s-a restituit reclamantului în natură terenul în suprafață de 600 mp, lotul 970 din parcelarea Movila Techirghiol însă grevat de o . contracte de concesiune, notificarea reclamantului fiind înregistrată la Primăria orașului E. sub nr.156/16.07.2001.
Susține reclamantul că deși s-a realizat predarea în fapt a posesiei prin procesul verbal întocmit la data de 18.04.2006, a luat la cunoștință de conținutul contractelor de concesiune cu ocazia întocmirii documentației cadastrale în 2008. Reclamantul a aflat, când primăria a predat expertului cadastrist contractul, că actul de concesiune au fost încheiate de fapt după data la care terenul a fost notificat în baza Legii 10/2001..
Chiar și în condițiile în care reclamantul a luat la cunoștință de modalitatea nelegală de încheiere a contractelor, a înțeles să notifice pârâții pentru identificarea persoanelor care au edificat construcția provizorie pe lotul 6, nespecificată în Dispoziția de restituire, pentru a lua măsurile legale, iar persoana fizică pentru a încheia contract legal cu noul proprietar, însă pârâții nu au înțeles să dea curs notificării.
Se susține că în condițiile date sunt incidente dispozițiile art.21 alin.5 din Legea nr.10/2001 care prevăd că „Sub sancțiunea nulității absolute, până la soluționarea procedurilor administrative și, după caz, judiciare, generate de prezenta lege, este interzisă înstrăinarea, concesionarea, locația de gestiune, asocierea în participațiune, ipotecarea, locațiunea, precum și orice închiriere sau subînchiriere în beneficiul unui nou chiriaș, schimbarea destinației, grevarea sub orice formă a bunurilor imobile - terenuri și/sau construcții notificate potrivit prevederilor prezentei legi.”
Se arată de asemenea că fiind vorba de o nulitate absolută, nici una din părți nu se poate prevala de buna credință, mai mult cu cât în conformitate cu dispozițiile art.11 din Legea nr.50/1991 aveau obligația de a solicita date cu privire la dreptul de proprietate asupra terenului și dacă face obiectul Legii nr.10/2001situație în raport de care se apreciază că întreaga vină în edificarea construcției provizorii aparține unității administrative care a permis concesionarea după notificarea restituirii terenului.
Cu privire la ultimul capăt de cerere, se apreciind că pârâții trebuie să răspundă pentru prejudiciul cauzat de lipsa de folosință a terenului, în condițiile art.1073 Cod civil, susținându-se că se fac împreună responsabili, unitatea deținătoare pentru încasarea redevenței, iar persoana fizică pentru folosința terenului solidaritatea răspunderii având izvorul în conivența frauduloasă a acestora.
Prin sentința civilă nr.4593 din 16.11.2011 Tribunalul a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei C. pe temeiul din art.1 și art.5 din Codul de pr. civilă.
Prin întâmpinare PF P._/2000 a invocat prescripția dreptului material la acțiune precum și necompetența materială a tribunalului în soluționarea litigiului.
Asupra excepției necompetenței materiale instanța de fond s-a pronunțat prin încheierea motivată din 14.05.2012 în sensul respingerii excepției.
La termenul de judecată din 13.05.2013, pârâții C. L. al orașului E. Sud, Orașul E. Sud prin Primar și P. Orașului E. Sud au invocat excepția lipsei calității procesual pasivă .
Prin sentința civilă nr. 9682 din 27.06.2013 Judecătoria C. a respins excepția lipsei calității procesual pasivă a pârâților C. L. al Orașului E. Sud, Orașul E. Sud prin Primar și P. Orașului E. Sud și a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile aferentei perioadei 22.08._08 și a respins cererea de acordare a contravalorii folosinței pentru această perioadă ca prescrisă.
Pe fondul cauzei instanța a admis în parte cererea reclamantului C. T. și a constatat nulitatea contractului de concesiune nr. 85 din 10.08.2000, încheiate între C. L. E. și PF P._/2000.
A dispus evacuarea pârâtului PF P._/2000 de pe terenul de 50 mp, proprietatea reclamantului, situat în E. Sud, . a obligat pe același pârât să ridice construcția existentă pe acest teren constând în construcția provizorie tip chioșc
Totodată a obligat pârâții în solidar la plata către reclamant a sumei de 6300 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosință pentru perioada 20.04._11 și contravaloarea în lei a sumei de 50 usd/lună, pentru perioada 20.04._12 reprezentând contravaloarea lipsei de folosință și a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâta PF P._/2000,ca neîntemeiată
Pentru a pronunța această soluție Judecătoria C. a reținut în esență că reclamantul a notificat Orașul E. la data de 16 iulie 2001 în vederea restituirii în natură a terenului în suprafață de 600 mp, lotul 970 din parcelarea M. Techirghiol, E. Sud, iar prin Dispoziția nr. 416/22.08.2005 P. Orașului E. a dispus restituirea în natură a terenului notificat, cu mențiunea că terenul este grevat în parte de o . contracte de concesiune printre care și contractul înregistrat sub nr.85 din 10.08.2001, pentru terenul în suprafață de 50 mp.
Obiectul sesizării primei instanțe l-a constituit anularea contractului de concesiune nr.85 din 10.08.2001 încheiate între Orașul E. și C. L. E. prin Primar în calitate de concedent și PF P._/2000 în calitate de concesionar. Reținând în acest context că actul de concesiune a fost semnat de P. Orașului E., iar potrivit contractului Orașul E. și C. L. E. au calitatea de concedenți prima instanță a constat că aceste entități justifică calitatea procesual pasivă ,motiv pentru care a respins excepția ca nefondată.
Pe fondul litigiului Judecătoria C. a reținut că actul de concesiune au fost încheiate cu încălcarea dispozițiilor art. 21 al. (5) din Legea nr. 10/2001, în perioada în care bunul era indisponibilizat în procedura Legii nr. 10/2001 declanșată prin notificarea reclamantului situație în care acest este lovit de nulitate.
Urmare a constatării nulității contractului ce greva terenul, în temeiul art. 480 cod civil instanța de fond a apreciat că reclamantul este îndreptățit să beneficieze de toate prerogativele dreptului de proprietate, inclusiv de folosința terenului ce a făcut obiectul concesiunii, situație în care s-a dispus obligarea pârâtei PF P._/2000 de a ridica construcția realizate pe ternul concesiona și de a lăsa acest teren liber la dispoziția reclamantului.
În ceea ce privește cererea de acordare a despăgubirilor materiale constând în contravaloarea lipsei de folosință reclamată în acțiune, instanța de fond a constatat ca fiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale respectiv fapta ilicită,prejudiciu,raportul de cauzalitate și vinovăția pârâților în condițiile în care,prin încheierea contractului de concesiune a cărui nulitate s-a constata reclamantul a fost lipsit de folosința bunului fapt ce i-a cauzat acestuia un prejudiciu constând în contravaloarea lipsei de folosință, fiind însușite în acest sens concluziile raportului de expertiză întocmit de expert B. N. în sensul că valoarea despăgubirilor aferente perioadei 20 aprilie_11 pentru terenul în suprafață de 50 mp este 6300 lei.
Cu privire la prescripția dreptului la acțiune prima instanță a reținut că dreptul reclamantului de a cere despăgubiri pentru lipsa de folosință a imobilului său restituit în temeiul Legii nr.10/2001, s-a născut la data de 22.08.2005 data emiterii Dispoziției de restituire în care reclamantul este înștiințat că imobilul este grevat de contracte de concesiune, respectiv și cel cu nr.85 din 10.08.2001
Prin urmare s-a apreciat că la data intrării imobilului în proprietatea sa, s-a născut și dreptul reclamantului de a cere despăgubiri pentru lipsa de folosință, drept de creanță care se prescrie în termenul stabilit de art.3 din decretul 167/1958 respectiv 3 ani.
Întrucât reclamantul a introdus acțiunea în instanță la data de 20.04.2011, prima instanță a constatat că pentru perioada 22.08._08, dreptul la acțiune este prescris.
Împotriva acestei hotărârii au declarata apel reclamantul C. T. precum și pârâții PF P._/2000, C. L. E., P. Orașului E. și Orașul E. prin Primar.
În argumentarea criticilor apelantul reclamant C. T. susține sub un prim aspect că în mod greșit instanța de fond a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 22 august 2005- 20 aprilie 2008, hotărârea fiind pronunțată cu încălcarea art. 8 din Decretul nr. 167/1958.
Determinând ca termen de începere a cursului prescripției data emiterii dispoziției de restituire a terenului, instanța a făcut o greșită aplicare în cauză a dispozițiilor art. 8 al. (2) din Decretul Lege nr. 167/1958, întrucât la acel moment recurentul nu avea cum să cunoască paguba, întinderea pagubei și persoanele care ar fi fost răspunzătoare de această pagubă, în condițiile în care Orașul E. nu a comunicat reclamantului conținutul contractului de concesiune și numele concesionarilor.
Se susține totodată că instanța de fond a omis să analizeze notificarea reclamantului din 15.10.2008 prin care acesta cere unității administrativ teritoriale să indice numele persoanei care ocupă abuziv proprietatea sa, notificare la care nu s-a răspuns niciodată.
Se susține de asemenea că soluția adoptată asupra capătului patru de cerere este nelegală și intră în contradicție vădită cu actele și lucrările dosarului fiind omologată o expertiză care nu a avut nici o ofertă de închiriere pentru terenuri similare .
Se arată în continuare că deși a depus la dosarul cauzei un contract de închiriere pentru suprafața de 167,5 mp din cei 600 mp restituiți, iar instanța de fond a admis obiecțiunile la raportul de expertiză în urma refacerii lucrării instanța a omologat prima variantă reținând în mod greșit că terenul închiriat este diferit de cel în discuție și că nu există dovezi că cei 50 de mp dispun de utilității.
În condițiile date se susține că în realitate atât terenul de 50 de mp cât și suprafața de 167,5 mp închiriată, fac parte din totalul suprafeței de 600 mp restituit în natură și are aceleași caracteristici și deoarece a făcut dovada existenței unui contract de închiriere pentru o altă porțiune din terenul restituit în natură și pentru care s-a probat că a încasat în anul 2010 - 2011 un preț de 1,79 euro/mp se impunea ca la stabilirea cuantumului despăgubirilor să fie avută în vedere această valoare, iar nu valoare de piață a chiriilor reținută prin expertiză, contrară chiar notei de completare la raportul de expertiză tehnică.
Printr-o altă critică se reproșează instanței de fond că a acordat contravaloarea lipsei de folosință până la data de 31.12.2012 deși prin precizările făcute s-a solicitat acordarea acestora până la dat 22.05.2013.
Printr-o ultimă critică se susține că în mod greșit instanța de fond a acordat cheltuielile de judecată diminuate prin reducere onorarului de expert.
Apelanții, C. L. E., P. Orașului E. și Orașul E. prin Primar, au criticat hotărârea instanție de fond pentru nelegalitate susținând că în mod greșit instanța a constatat nulitatea absolută a contractului de concesiune în condițiile în care acest act a fost încheiate ca urmare a HCL nr. 136 din 31 mai 2001, anterior formulării notificării de către reclamant.
Cum notificarea reclamantului a fost formulată la data de 16 iulie 2001, deci după aprobarea încheierii contractului, nu se poate reține în mod judicios că terenul nu putea face obiectul contractului de concesiune,deoarece la momentul în care contractul a fost semnat, nu exista nici un text de lege care să interzică această operațiune.
Se susține de asemenea că, în mod nelegal prima instanță a dispus obligarea celor trei pârâți la plata despăgubirilor reprezentând contravaloarea lipsei de folosință pentru terenul concesionat, întrucât nu se poate reține nici o culpă în sarcina acestora, prejudiciul fiind generat de pasivitatea reclamantului care nu poate fi imputată apelanților pârâți cât timp din propria culpă reclamantul nu a depus diligențe imediat după restituirea terenului de a încheia un nou contract de concesiune cu concesionarul terenului în litigiu.
PF P._/2000 critică hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie susținându-se în cest sens că hotărârea a fost dată de o instanță necompetentă, iar respingerea cererii de chemare în garanție nu este fundamentată în fap și drept.
În raport de obiectul material dedus judecății, în conformitate cu prevederile art.282 ind.2 din Codul de pr. civilă instanța a calificat căile de atac ca fiind recurs .
La termenul din 09.05.2014 instanța a pus în discuția părților nulitatea recursului formulat de recurenta PF P._/2000 pentru nemotivarea în termen, precum și excepția lipsei calității procesual activă a reclamantul în acțiunea de fond.
Aprecierile Tribunalului.
Cu privire la nulitatea recursului formulat de PF P._/2000 pentru nemotivarea în termen se constată;
Potrivit art.306 din codul de procedură civilă recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul prevăzut de art.301 din același cod.
Textul de lege sus-menționat instituie sancțiunea nulității recursului ce nu a fost motivat în termenul legal ,în cauza de față în 15 zile de la comunicarea hotărârii atacate conform art.303 alin.1 raportat la art.301 din Codul de procedură civilă.
În cazul concret sentința civilă nr.9682 din 27.06.2013 a Judecătoriei C. a fost comunicată pârâtului la data de 25.10.2013 fapt ce reiese din dovada de comunicare care îndeplinește toate condițiile de validitate prevăzute de art.100 din Codul de procedură civilă.
Prin urmare de la acea dată a început să curgă pentru pârât termenul de 15 zile pentru motivarea recursului ,ultima zi a acestuia fiind 11.11.2013. La calculul termenului s-a ținut seama de sistemul exclusiv pe zile libere prevăzut de art.101 alin.1 din Codul de procedură civilă pentru termenele procedurale pe zile.
În cauză se constată că recursul nu a fost motivat în interiorul termenului legal adică până la 11.11.2013.
Prin urmare constatând că motivarea recursului nu s-a realizat în termenul legal, față de dispozițiile imperative ale art.306 alin.1 din Codul de procedură civilă,Tribunalul urmează să constate nulitatea recursului declarat de pârât ca urmare a nemotivări în termen.
Cu privire la calitatea procesual activă fond și recurs a reclamantul C. T. se reține;
O condiție esențială pentru ca o persoană să fie parte în proces este calitatea procesuală care contribuie la desemnarea titularului dreptului de a acționa și în același timp a persoanei împotriva cărei se poate exercita acțiunea.
Prin urmare calitatea de parte în proces trebuie să corespundă cu calitatea de titular al dreptului subiectiv și respectiv al obligației ce formează conținutul raportului juridic de drept material asupra judecății.
În cazul în care se reclamă o încălcare a dreptului de proprietate și se pune în discuție existența sa, persoana care i se contestă un asemenea drept are la îndemână o acțiune în justiție pe dreptul comun
În cazul concret ,obiect al litigiului de față îl constituie acțiunea reclamantului prin care se solicită anularea unui act de concesiune care grevează dreptul de proprietate și repararea prejudiciului creat, calitatea procesual activă fiind dovedită prin dispoziția emisă în temeiul legii nr.10/2001 care confirmă calitatea reclamantului de proprietar al terenului grevat de contractul de concesiune, existând identitate între reclamant și titularul dreptului subiectiv.
În privința calității procesual activă în calea de atac a recursului, acesta este justificată de calitatea de parte în litigiu dedus judecății
Față de cele ce preced excepția se va respinge ca nefondată
Analizând recursul formulat de recurentul C. T. prin prisma criticilor formulate, a probatoriului administrat, ca și a dispozițiilor legale incidente, tribunalul constată caracterul fondat al acestuia pentru considerentele ce se vor arăta în continuare;
Critica recurentului reclamant ce vizează soluționarea greșită a excepției prescrierii dreptului la acțiune cu privire la cererea de acordare a contravalorii lipsei de folosință a terenului pentru perioada 22 august 2005- 20 aprilie 2008 se dovedește a fi nefondată.
În cazul acțiunii în răspundere pentru paguba cauzată prin fapta ilicită, prescripția începe se curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască paguba și pe cel care răspunde de ea.
În acest sens art. 8 din Decretul nr. 167/1958 prevede că „Prescripția dreptului la acțiunea în repararea pagubei pricinuită prin fapta ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât și pe cel care răspunde de ea.
Dispozițiile alineatului precedent se aplică prin asemănare și în cazul îmbogățirii fără just temei.
În cazul concret se constată că reclamantul a solicitat instanței de fond angajarea răspunderii civile delictuale a părților care, cu încălcarea dispozițiilor art. 21 al (5) din Legea nr. 10/2001, au încheiat contractul de concesiune cu privire la o suprafață de teren ce făcea obiectul Legii nr. 10/2001, urmare a notificării formulată de reclamant, solicitând anularea contractului de concesiune și obligarea pârâților vinovați la plata contravalorii folosinței terenului de care a fost privat reclamantul.
Prin urmare, în raport de obiectul acțiunii deduse judecății în referire la capătul patru de cerere, în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 8 din Decretul nr. 167/1958.
Această regulă specială de determinare a începutului prescripției extinctive, cuprinsă în art. 8 din decret, se distinge prin stabilirea alternativ a două momente de la care prescripția începe să curgă: - fie momentul subiectiv al cunoașterii pagubei și pe cel care răspunde de ea, fie de la momentul obiectiv al datei la care trebuia, după împrejurări, să cunoască acele elemente.
Pentru a ocroti dreptul victimei legiuitorul a detașat momentul începerii curgerii prescripției de momentul nașterii dreptului subiectiv la repararea prejudiciului cauzat prin faptă ilicită și implicit, al nașterii dreptului la acțiune, luând în considerare momentul subiectiv al cunoașterii pagubei și a celui răspunzător de repararea ei, stabilind astfel că prescripția începe să curgă numai de la data când victima a cunoscut atât paguba, cât și pe cel care răspunde de ea.
În raport de dispozițiile art. 8 din Decretul nr. 167/1958, dreptul la acțiune pentru repararea prejudiciului suferit ca urmare a lipsirii reclamantului de folosința terenului concesionat s-a născut nu de la data încheierii contractului lovite de nulitate, ci de la data la care reclamantul a cunoscut sau trebuia să cunoască paguba și pe cel care răspunde de ea.
În acest sens se constată că în mod judicios prima instanță a reținut că data de la care a început să curgă termenul de prescripție de trei ani a fost data de 22 mai 2005, dată la care reclamantul a luat cunoștință de Dispoziția nr. 416/22.08.2005 de restituire în natură a terenului în suprafață de 600 mp,în cadrul căruia se menționează în mod expres că terenul restituit reclamantului face obiectul unor contracte de concesiune fiind menționată expres și suprafața de teren afectată de concesiune.
Prin urmare, toate elementele cerute de art. 8 din Decretul nr. 167/1958 au fost cunoscute de reclamant de la data emiterii deciziei nr. 416/22.08.2005 și anume: existența unor contracte de concesiune încheiate în anul 2001, în perioada în care terenul era indisponibilizat ca urmare a procedurii declanșată de reclamant conform Legii nr. 10/2001 și persoana ce se face răspunzătoare de acest prejudiciu - în speță unitatea administrativ teritorială prin organele sale deliberative – C. L. E. și P. Orașului E., care au hotărât și ulterior au perfectat actul cauzator de prejudicii.
Împrejurarea că beneficiarul concesiunii nu a fost menționat în dispoziția de restituire în natură a terenului nu este de natură să determine un alt moment al debutului cursului prescripției, cât timp reclamantul a cunoscut că unitatea administrativ teritorială în calitate de unitate deținătoare a bunului notificat se face vinovată de grevarea nelegală a terenului cu aceste contracte de concesiune, și a avut posibilitatea ca în termenul reglementat de art. 25 din Legea nr. 10/201 să conteste dispoziția, solicitând anularea contractelor de concesiune nelegal încheiate.
Pe de altă parte se reține că reclamantul avea posibilitatea, imediat după comunicarea dispoziției sau cu ocazia punerii în posesia terenului, să solicite Primăriei E., în temeiul Legii nr. 10/2001 să îi comunice numele beneficiarului concesiunii, în măsura în care intenția sa ar fi fost să se subroge în drepturile concedentului și să continue contractul de concesiune cu PF P._/2000
Solicitarea de comunicare a titularului concesiunii s-a realizat la data de 15 octombrie 2008, după împlinirea termenului de prescripție, astfel că în mod corect instanța de fond a soluționat excepției prescrierii dreptului la acțiune al reclamantului pentru lipsa de folosință a terenului aferentă perioadei 22.08._08.
Nici criticile ce vizează cuantumul despăgubiri acordate de prima instanță cu titlu de lipsă de folosință nu pot fi reținute ca fondate.
Potrivit art. 483 Cod civil „Fructele naturale sau industriale ale pământului, fructele civile, sporul animalelor (prăsila), se cuvin proprietarul în puterea dreptului de accesiune.
Proprietatea, ca sumă a celor trei atribute ale proprietarului – de a folosi bunul, de a-i culege fructele și de a dispune de bun include deci dreptul proprietarului de a se folosi de bunul său, ceea ce înseamnă că acesta hotărăște asupra posesiei, iar în situația în care proprietarul este lipsit de atributul folosinței, ca urmare a unor acte nelegale încheiate de terți, el este îndreptățit să beneficieze de repararea pagubei, constând în contravaloarea lipsei folosinței bunului.
În cazul concret în mod corect instanța de fond a stabilit această contravaloare a folosinței prin raportare la valoarea chiriilor pe piața liberă, având în vedere metoda de evaluare a comparației directe. Din expertiza efectuată în cauză rezultând că pentru perioada 20 aprilie_11 (data sesizării instanței), lipsa de folosință a terenului în suprafață de 50 mp ocupat de concesionar, în temeiul contractului anulat s-a cuantificat la suma de 6300 lei. La această sumă s-a adăugat și contravaloarea în lei a sumei de 50 usd/lună pentru perioada 20.04._12 ce reprezintă contravaloarea chiriei pentru intervalul situat între data sesizării instanței și data reținută ca reper prin raportul de expertiză, necontestată de parte.
În jurisprudența sa instanța de contencios european a drepturilor omului a stabilit că valoarea de piață a unor proprietăți nu se stabilește în funcție de „condiții ipotetice”, iar potențialul de dezvoltare trebuie să fie unul concret realizabil și sustenabil de probare.
Or, în speță reclamantul nu a făcut dovada că pentru terenul în litigiu a avut oferte de închiriere la un preț superior valorii practicate pe piața liberă reținută de expertul evaluator, și nici că a inițiat un proiect de dezvoltare imobiliară pe acest teren, și datorită folosirii ilegale de către pârâți i-a fost imposibil să implementeze acest proiect, pierderea fiind superioară lipsei de folosință stabilită de prima instanță.
În privința contractul de închiriere depus la dosar de către recurent și în temeiul căruia acesta a încasat un preț de 11,79 euro/mp pentru închirierea unui teren alăturat terenul în litigiu, instanța constată că acesta nu este relevant pentru stabilirea contravalorii lipsei de folosință a terenului în prezenta cauză câtă vreme contractul a fost încheiat cu unul dintre titularii contractului de concesiune acesta fiind interesat în dezvoltarea proiectului său economic, ceea ce a permis negocierea prețului.
Critica relativă la diminuarea cheltuielilor de judecată ca urmare a reducerii onorariului de expert se dovedește întemeiată deoarece norma cuprinsă în art.274 alin 3 din Codul de pr. civilă permite micșorarea onorariilor avocaților și prin urmare efectele acestei norme nu pot fi extinse prin analogie și în privința onorariului de expert, astfel că soluția adoptată sub acest aspect este nelegală și atrage incidența cazului de modificare prevăzut de art..304 pct. 9 din Codul de pr civilă.
Analizând legalitatea hotărârii pronunțate prin prisma criticilor formulate de recurenții pârâții, C. L. E., P. Orașului E. și Orașul E. prin Primar, tribunalul va confirma soluția instanței de fond pentru cele ce preced;
Critica recurenților ce vizează aplicarea greșită a dispozițiilor art. 21 al. (5) din Legea nr. 10/2001 nu pot fi primită
Art. 21 al. (5) din Legea nr. 10/2001 modificată prin Legea nr. 247/2005 reglementează sancțiunea nulității absolute a actelor de înstrăinare, concesiune locație de gestiune, asocierea în participațiune, ipotecarea, locațiunea, precum și orice închiriere cu privire la imobilele notificate ce intră sub incidența Legii nr. 10/2001, acte încheiate până la soluționarea procedurilor administrative declanșate conform Legii nr. 10/2001.
Potrivit Normelor metodologice de aplicare unitară a legii nr.10/2001-punctul 20.1, prevederile alin.1 ale art.20 din lege, statuează indisponibilizarea imobilelor restituibile pe calea prevăzută de lege, cu privire la orice alte proceduri legale care tind să înstrăineze imobilul respectiv către alte persoane decât cele îndreptățite potrivit legii. Potrivit acelorași norme, indisponibilizarea operează începând cu data de 14 februarie 2001,chiar dacă notificarea a fost făcută la o dată ulterioară și are ca scop primordial îndeplinirea obligației de restituire în natură.
În cazul concret dreptul reclamantului la restituirea în natură s-a născut încă de la . legii 10/2001 și prin urmare de la acea dată unitatea deținătoare avea obligația de a indisponibiliza imobilul ,ceea ce nu s-a întâmplat astfel că, în mod judicios instanța de fond a reținut că grevarea terenului în litigiu cu contractul de concesiune s-a realizat în perioada în care terenul a fost indisponibilizat conform dispozițiilor legii speciale, situație în care contractul de concesiune cade sub incidența acestui text din lege.
Nici critica recurenților ce vizează greșita lor obligare la plata despăgubirilor reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenului concesionat nu poate fi reținută.
Izvorul răspunderii părților îl reprezintă fapta ilicită ce constă în concesionarea terenului în litigiu cu încălcarea dispozițiilor art. 21 al. (5) din Legea nr. 10/2001, pârâții acționând în aceste contract în calitate de concedenți, respectiv persoane juridice deținătoare ce aveau obligația de a restitui terenul notificat în natură reclamantului în situația în care acesta se află la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, liber de orice sarcini.
Legiuitorul a prevăzut posibilitatea restituirii în natură a unor imobile grevate de contracte de concesiune, caz în care „noul proprietar se va subroga în drepturile statului sau ale persoanei juridice deținătoare cu renegocierea celorlalte clauze ale contractului,dacă aceste contracte au fost încheiate potrivit legii. Or, în cauza de față s-a constatat că actul de concesiune a fost încheiat cu încălcarea legii,fiind lovit de nulitatea absolută.
Reținând că recurenții pârâți și-au încălcat obligația legală de a restitui reclamantului în natură terenul notificat, care era liber de orice sarcini la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 și cu încălcarea art. 21 al. (5) din Legea nr. 10/2001 au încheiat actul de concesiune pentru acest teren, acestora le incumbă obligația de a repara prejudiciul suferit de reclamant ca urmare a lipsirii de folosința bunului imobil, neputându-se prevala de buna credință având în vedere împrejurările în care s-a încheiat contractul de concesiune și de faptul că terenul concesionat era indisponibilizat în temeiul Legii nr. 10/2001, anterior perfectării acestor contracte.
Față de cele ce preced tribunalul va admite excepția nulității recursului formulat PF P._/2000 pentru nemotivarea în termen cu consecința anulării recursului.
În temeiul art.312 alin.1 din Codul de pr. civilă va admite recursul formulat de recurentul reclamant C. T. ,va modifica în parte sentința recurată în sensul că va obliga pârâții către reclamant la plata cheltuielilor de judecată în cuantum total de5184,31 lei, urmând a menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Totodată tribunalul va respinge excepția lipsei calității procesual active în fond și active respectiv pasive în recurs ca nefondat și în temeiul art.312 alin.1 din Codul de pr. civilă va respinge recursul formulate de recurenții, C. L. E., P. Orașului E. și Orașul E. prin Primar,ca nefondat.
În ceea ce privesc cheltuielile de judecată solicitate de recurentul reclamant C. T., acestea se vor acorda în conformitate cu dispozițiile art.274 alin.1 din Codul de pr. civilă, respectiv suma de 485 lei
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția nulității recursului formulat de recurentul pârât P.F. ,, P._/2000 ”, invocată de recurentul reclamant C. T..
Constată nulitatea recursului formulat de recurentul pârât P.F. ,, P._/2000 ”, cu sediul în E. Sud, ., județul C., pentru nemotivare în termen.
Admite recursul formulat de recurentul reclamant C. T., cu dom proc. ales. la av. I. G., București, ., parter, sector 4.
Modifică în parte sentința civilă recurată în sensul că obligă pârâții către reclamant la plata cheltuielilor de judecată în cuantum total de 5184,31 lei reprezentând onorariu avocat – 600 lei, onorariu expertiză – 1303 lei și cheltuieli de deplasare – 3281,31 lei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate .
Respinge excepția lipsei calității procesuale active în fond și active respectiv pasive în recurs a recurentului reclamant C. T., invocată de intimatul pârât P.F. ,, P._/2000 ”
Respinge recursul formulat de recurenții pârâți C. L. al Orașului E., Orașul E. prin Primar și P. Orașului E., ca nefondat.
Obligă intimații pârâți către recurentul reclamant C. T. la plata sumei de 485 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 19.05.2014
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
T. V. C. C. V.
JUDECĂTOR
M. B.
GREFIER,
A. G.
Red.Jud.C.C.V. – 26.06.2014/2ex
| ← Anulare act. Încheierea nr. 659/2014. Tribunalul CONSTANŢA | Contestaţie la executare. Încheierea nr. 04/2014. Tribunalul... → |
|---|
