Pretenţii. Decizia nr. 385/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 385/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 03-04-2014 în dosarul nr. 6623/256/2011
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.385
Ședința publică din 3 aprilie 2014
PREȘEDINTE - C. R. D.
JUDECĂTORI – A. L.
- M. C. M.
GREFIER - G. B.
S-a luat în examinare recursul civil având ca obiect pretenții, recurs declarat de recurenții pârâți S. V. și S. FLORENȚA, ambii cu domiciliul în localitatea Saligny, ., județ C., împotriva sentinței civile nr. 1775/28.06.2013 pronunțate de Judecătoria Medgidia, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant S. S., domiciliat în C., ., ., ., județul C..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurentul pârât S. V., personal, iar pentru intimatul reclamant avocat Ș. Dorileni, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar, lipsind recurenta pârâtă S. Florența.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că procedura de citare este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art.88 și următoarele Cod procedură civilă și că prezentul recurs este timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 808,36 lei, conform chitanței de la dosar, după care:
Reprezentantul convențional al intimatului reclamant depune la dosarul cauzei întâmpinare.
Recurentul pârât S. V., personal și reprezentantul convențional al intimatului reclamant solicită a se lua act că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de propus, apreciind dosarul în stare de judecată.
Instanța, socotindu-se lămurită, în conformitate cu prevederile art.150 Cod procedură civilă, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Având cuvântul, recurentul pârât S. V., personal, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Luând cuvântul, reprezentantul convențional al intimatului reclamant arată că prin întâmpinare a invocat excepția nulității recursului, urmând a se avea în vedere că împotriva sentinței civile pronunțate de către instanța de fond au fost declarate două recursuri, unul dintre ele fiind redactat și semnat de recurentul pârât S. V., iar al doilea este semnat indescifrabil, semnătură care nu aparține niciunuia dintre pârâții S. V. și S. Florența. În raport de prevederile art.302 indice 1 și art.306 alin.1 Cod de procedură civilă, solicită să se constate că recursul declarat de recurentul pârât S. V. pe data de 22.01.2014 nu cuprinde niciun motiv de nelegalitate a sentinței recurate, fiind aplicabile prevederile art.306 alin.1 Cod de procedură civilă, care sancționează cu nulitatea recursului neîndeplinirea acestei obligații de către partea care l-a formulat. Se va constatat, de asemenea, că recursul declarat pe data de 21.01.2014 nu este semnat de niciunul dintre recurenții pârâți, lipsa acestui element de pe cererea de recurs fiind sancționată cu nulitatea recursului. Față de aceste considerente, solicită admiterea excepției.
Pe fondul recursului solicită respingerea acestuia, ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică. Arată că, față de data promovării acțiunii, respectiv 23.09.2011, soluția instanței de fond care a respins ca nefondată excepția prescrierii dreptului material la acțiune este legală, instanța reținând că data de la care începe să curgă, cel mai devreme, termenul de prescripție „al dreptului reclamantului de a pretinde a avea în contradictoriu cu părinții proprietari ai construcției o creanță constând în contravaloarea pretinsei contribuții aduse la îmbunătățirea imobilului” este data pronunțării sentinței civile nr.296/27.01.2011.
Totodată, solicită, în temeiul prevederilor art.274 Cod procedură civilă, obligarea recurenților pârâți la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu judecarea cauzei, potrivit chitanței de plată a onorariului de avocat.
Constatând dezbaterile încheiate, instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Medgidia cu nr._, reclamantul S. S., in contradictoriu cu paratii S. V. si S. F., a solicitat obligarea acestora la plata sumei de 90.000 lei reprezentand prejudiciul adus ca urmare a refuzului de a-i plati reclamantului contravaloarea constructiei etaj si mansarda la imobilul situat in comuna Saligny, . jud. Constanta si obligarea paratilor la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea in fapt a cererii s-a aratat ca, în anul 1994, părinții reclamantului, pârâți în această cauză, i-au propus să construiască împreună un imobil în satul Saligny, . teren proprietatea paratului, pe care acesta îl dobândise în baza Legii 18/1991. Conform înțelegerii dintre parti și faptului că paratii nu dispuneau de banii necesari, au convenit să contribuie fiecare după posibilități, parterul acestui imobil urmând să revină părinților iar lui etajul și mansarda. In 1995, împreună cu pârâtul și ajutați de fratele acestuia, partile au săpat fundația, iar între 1997- iunie 1998 au ridicat parterul.
Contribuția reclamantului pentru cumpărarea materialelor pentru parter a fost în proporție de 30%, ajutându-l pe parat ori de cate ori acesta i-a solicitat acest lucru. In ceea ce privește manopera, împreună cu pârâții si rudele au turnat temelia, iar împreună cu paratul au pus BCA-ul, au zidit pereții, au făcut cofrajele și au turnat plafonul.
A precizat reclamantul că, deoarece lucra în Cernavodă și era foarte aproape de satul Saligny în care a ridicat imobilul, după terminarea orelor de program sau în zilele în care era liber (lucrând în ture), inclusiv în perioada concediului de odihna, a putut să ajute/efectueze lucrările de construcție. Date fiind bunele relații existente între parti în acea perioadă, reclamantul a înțeles faptul că tatăl sau, care locuia în C., nu a putut veni atunci când el a înălțat terenul și ulterior a făcut trotuarele și aleile, pentru aceste lucrări cumpărând împreună 20 rabe de pietriș. După ridicarea parterului, din cauza lipsei banilor, s-a sistat construcția până în iulie 1998 când, după căsătorie (iunie 1998), împreună cu soția sa, la stăruința pârâților care motivând că reclamantul si sotia nu au o casă a lor i-au asigurat că etajul și mansarda vor fi proprietatea tinerilor, acestia au convenit ca banii rămași din darul primit la nuntă (cca. 35 mii lei) să-i investeasca în materiale de construcție pentru a ridica etajul și mansarda imobilului. Astfel, încă din iulie 1998, reclamantul a cumpărat BCA-ul pentru-etaj și mansardă, în toamna aceluiași an bilele de lemn pentru turnarea plafonului etajului, iar în 1999 fier betonul, cimentul, lemnul pentru mansardă și alte materiale necesare executării construcției, din banii obținuți ca dar de nuntă și, în completare, din salariul reclamantului.
Din vara anului 1999, a ridicat singur etajul, iar la mansardă/acoperiș a fost ajutat de un vecin din C. (inginer constructor) și de fiul acestuia, cărora le-a plătit contravaloarea manoperei, în 2002, cu banii strânși din salariu și indemnizația de concediu, am cumpărat ușa de la intrare etaj, ușa de la balcon, geamurile termopan de la etaj și mansardă, ciment, var și alte materiale necesare finalizării construcției. Pârâții l-au ajutat/au contribuit cu jumătate din banii necesari cumpărării materialelor pentru mansardă (lemn pentru acoperiș, țiglă, burlane, jgheaburi pluviale), în felul acesta înțelegând să compenseze contribuția reclamantului în materiale și manoperă la realizarea parterului, care urma să le revină în proprietate exclusivă. In 2001, cu fonduri proprii, reclamantul a executat instalația electrică la etaj și ulterior, instalația sanitară. Deoarece, conform înțelegerii pe care a avut-o cu parații și a contribuție lui la cumpărarea materialelor de construcție și la construirea imobilului a considerat că este proprietar pe etaj și pe mansarda imobilului construit în .. .. județul C., în august 2001 au încheiat contracte de furnizare energie electrică cu . pentru partea sa de imobil, iar parații pentru parter, după ce au luat avizele de instalare pe numele fiecăruia dintre ei. Din aceeași perioadă reclamantul a început să plătească contravaloarea energiei electrice consumate pentru finalizarea construcției. De asemenea, reclamantul si-a deschis rol fiscal la organul administrativ teritorial de care aparținea imobilul.
Pentru că imobilul era construit pe terenul proprietatea tatalui său, iar pârâții în această cauză erau proprietari ai parterului, reclamantului revenindu-i etajul și mansarda, le-a solicitat acestora încă din 2002 să întocmeasca procesul verbal de recepție la terminarea lucrărilor, moment la care urmau să se regularizeze taxele și cotele legale în funcție de valoarea finală a investiției. Aceștia au invocat mai întîi lipsa banilor necesari plății diferențelor de taxă, iar ulterior, de câte ori le-a solicitat să întocmeasca actele necesare deschiderii cărții funciare (și, pe cale de consecință recunoașterea cotei părți din imobil care revenea fiecăruia), au găsit diferite pretexte pentru a tergiversa clarificarea acestei stări de fapt, ajungându-se până la totala lipsă de comunicare.
In iulie 2011, când reclamantul a solicitat ultima dată pârâților clarificarea situației juridice a imobilului, respectiv întocmirea documentației cadastrale și a procesului verbal de recepție la terminarea lucrărilor, pentru a înscrie în cartea funciară dreptul de proprietate, pe cote părți, asupra imobilului, a fost informat de aceștia că sunt singurii proprietari ai imobilului ca urmare a admiterii acțiunii în constatare pe care o înaintaseră la Judecătoria Medgidia în septembrie 2010, acțiune ce a făcut obiectul dosarului_ .
Cu această ocazie a aflat că instanța, la termenul din 27.01.2011, prin sentința pe care a pronunțat-o, a constatat dreptul de proprietate al pârâților asupra construcției situată în ., ., județul C. și a terenului aferent în suprafață de 1007 mp. și că, prin aceeași sentință, instanța a făcut și aplicarea dispozițiilor art.54 alin. 2 din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr.7/1996 republicată.
Deși a solicitat pârâților să găsească o modalitate legală pentru recunoașterea dreptului său de proprietate asupra cotei părți din imobil (etaj și mansardă), aceștia nu au fost de acord. In aceste condiții, le-a propus să il despăgubească pentru contribuția sa la cumpărarea materialelor și la construirea imobilului, inclusiv pentru plata meseriașilor/instalatorilor care au lucrat la casă, dar aceștia au refuzat.
In consecință, a apreciat reclamantul că pârâții, cu rea credință, nu numai că au refuzat să-i recunoască dreptul de proprietate asupra unei cote parti din casa pe care a construit-o în sat Saligny, . (etaj și mansardă), dar au promovat în nume propriu o acțiune în constatarea dreptului de proprietate asupra casei, astfel că au devenit unici proprietari ai acestui imobil.
Consideră că recurgerea la acțiunea în constatare pentru recunoașterea dreptului de proprietate asupra casei de locuit și, pe cale de consecință, pentru deschiderea cărții funciare a imobilului construcție în baza unei sentințe judecătorești, s-a făcut de către pârâți pentru a nu fi obligați la întocmirea documentelor prevăzute de Legea 50/1991, tocmai pentru a se evita participarea reclamantului la întocmirea procesului verbal de recepție la terminarea lucrărilor și depunerea la biroul de carte funciară a înscrisurilor eliberate de primarul comunei, din care să rezulte înregistrările mele în evidențele/registrele primăriei, înregistrări legate de acest imobil.
Prin urmare, a considerat că de la data la care pârâților li s-a constatat dreptul de proprietate asupra casei, aceștia îi datorează contravaloarea cotei părți din imobilul pe care l-a construit, respectiv contravaloarea construcțiilor efectuate: etajul și mansarda imobilului.
Dată fiind starea de fapt, vinovăția pârâților rezultă din atitudinea subiectivă pe care au avut-o față de împrejurarea că au refuzat plata contravalorii cotei părți a contribuției pe care reclamantul a avut-o la construirea casei.
In consecință, a solicitat instanței ca prin aplicarea regulilor răspunderii delictuale și, deci, a principiului reparării integrale a prejudiciului cauzat, să constate că evaluarea prejudiciului urmează a se face la momentul introducerii acțiunii, avându-se în vedere valoarea de circulație a imobilului la acea dată. Pârâții i-au creat reclamantului un prejudiciu egal cu valoarea corespunzătoare măririi patrimoniului acestora, valoarea apreciată la 90.000 lei, urmând însă a fi stabilită prin expertiză.
În drept, s-au invocat disp.art.998-999 C.civ., art.274 C.proc.civ.
Paratii au formulat întampinare, prin care au solicitat respingerea actiunii ca nefondata si obligarea reclamantului la cheltuieli de judecata. In motivare au aratat ca: imobilul in litigiu este rezultatul muncii si al efortului financiar al paratilor, cu implicarea directa si neconditionata a fiicei acestora, G., si cu participarea la un moment dat a reclamantului, care insa in ultimii 8 ani nu s-a mai implicat deloc si nu a mai pastrat o relatie cu parintii.
Acesta a promovat acțiunea pentru că, aflând că paratii au finalizat acțiunea în constatare, avea un temei juridic optim pentru a câștiga niște bani. Insinuările din acțiune cum că parații au folosit un mijloc legal pentru a-i face lui o nedreptate este o acuză urâtă și nefondată. Ca părinți, au investit în copiii lor si consideră că s-au realizat profesional și material și datorită lor, dar paratii nu au facturat banii investiți în creșterea și educarea lor. Casa a fost o investiție în care au intrat toate economiile de o viață ale paratilor si contravaloarea apartamentului din C. pe care l-au vândut și care și acești bani au fost investiți în casă. Au decizie de atribuire pe 1000 mp teren dată de primărie pentru construirea de case, și autorizație de construcție și extindere pe numele paratilor. Materialele sunt cumpărate de parat și de fiica sa. Nu există mansardă, ci podul casei, neamenajat, așa cum se vede în planșa foto, iar pentru a transforma podul în mansardă devizul lucrării depășește un miliard lei ROL. De 8 ani reclamantul nu a mai venit în curte, deși trecea spre serviciu pe acea . rezultatul muncii comune al familiei și ajutat de fratele și sora paratului, iar acesta, la rândul său, a muncit la sora și frate lui când au făcut temelia la casă. Cimentul necesar l-a cumpărat paratul de la producător cu ajutorul unei persoane care lucra acolo, la prețuri mai mici. Casa ar fi trebuit să reprezinte locul unde paratii să-si ducă bătrânețea. Dacă era așa cum spune reclamantul, ar fi trebuit din anul 2001 până în prezent să fi făcut vreun demers pentru o intra în posesia pretinsei cote, ori acesta a stat în pasivitate pentru că nu vrea acte pe casă, ci multi bani care nu i se cuvin. Dacă etajul și podul le revendică el, atunci fiica ce i-a ajutat și și-a investit banii conform facturilor, ar putea revendica cealalta parte, iar ei, părinții, fara economiile lor și prețul apartamentului din C., pot pleca pe stradă. Este de rea credință și în mod nejustificat reclamantul revendică ceea ce nu a realizat și prezintă totul în acțiune ca și cum el a făcut totul și este victima manoperelor necinstite ale părinților. Nu au convenit nimic, nu a investit în ceva anume, a ignorat in ultimii ani cheltuielile de zeci de milioane pentru cadastru, intabulare etc, sau investițiile de sute de milioane lei din ultimii ani.
In drept, au invocat disp.art.115 C.proc.civ.
Au anexat inscrisuri in sustinerea intampinarii.
La cererea partilor, s-au administrat probele cu acte, interogatorii, patru martori si expertiza imobiliara.
Dupa efectuarea expertizei si respingerea ca neintemeiate a obiectiunilor reclamantului față de raportul de expertiza si a cererii de refacere a raportului de expertiza, reclamantul a precizat obiectul cererii, aratand ca solicita doar suma rezultata din raportul de expertiza, sumă reprezentand contravaloarea imbunatatirilor aduse de reclamant la imobilul paratilor, cu cheltuieli de judecata.
La acelasi termen, față de precizarea obiectului cererii, paratii prin aparator au invocat exceptia prescriptiei dreptului la actiune, dreptul de creanta sustinandu-se de catre reclamant a se fi nascut in perioada 1996-2001, perioada in care afirmă că s-ar fi facut imbunatatirile, iar actiunea a fost formulata in anul 2011.
Reclamantul a solicitat respingerea exceptiei pe motiv ca aflat abia in august 2011, cand printr-o hotarare judecatoreasca tatăl său (paratul) a devenit proprietar pe tot imobilul, astfel ca din acel moment incepe sa curga termenul de prescriptie.
Exceptia a fost unita cu fondul, fiind invocata la ultimul termen de judecată.
Prin sentința civilă nr.1775/28.06.2013, Judecătoria Medgidia a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, a admis acțiunea în parte și a obligat pârâții în solidar, către reclamant, la plata sumei de_ lei cu titlu de pretenții, reprezentând contribuția reclamantului la edificarea construcției pârâților. De asemenea, a obligat pârâții către reclamant la plata de cheltuieli de judecată în sumă de 2.077 lei.
În referire la excepția prescripției, instanța de fond a reținut că reclamantul a pretins o suma de bani, initial de 90.000 lei, in final 25.143 lei, conform raportului de expertiza, reprezentand contravaloarea imbunatatirilor pe care a pretins ca le-a facut in calitate de coproprietar al unei parti din imobilul din comuna Saligny, ., jud.Constanta. Având în vedere existența sentinței civile nr.296/27.01.2011, prin care paratii si-au constatat dreptul de proprietate numai in patrimoniul lor, instanta a considerat ca cel mai devreme de la data pronuntarii respectivei sentinte in sedinta publica a inceput sa curga termenul de prescriptie al dreptului reclamantului, de a pretinde in contradictoriu cu paratii proprietari ai constructiei o creanta constand in contravaloarea pretinsei contributii aduse la imbunatatirea imobilului.
Pe fond, instanta a retinut din înscrisurile depuse la dosar că, prin sentința civilă nr.296/27.01.2011, Judecatoria Medgidia a admis acțiunea în constatare a dreptului de proprietate al pârâților asupra imobilului teren si constructie situat in ., ., sentință rămasă definitivă și irevocabilă.
Prin înscrisurile depuse la dosar s-a făcut dovada cumpărării unei părți din materialele necesare construcției apartamentului de la etaj și a ceea ce urma să devină mansardă, (conform proiectului întocmit de .). Martorii audiați au confirmat că au cunoștință de contribuția reclamantului la cumpărarea și a altor materiale pentru care, dată fiind relația de rudenie cu pârâții și bunele relații existente între părți, reclamantul nu a păstrat chitanțele, sau care au fost cumpărate de martori cu bani pe care i-au primit de la reclamant.
De asemenea, martorii au confirmat contribuția reclamantului prin munca la realizarea etajului și a ceea ce trebuia să devină mansardă (inclusiv ajutorul dat pârâților la construirea parterului imobilului) și că era de notorietate faptul că își construiește casă în Saligny.
Din înscrisurile depuse la dosar s-a mai reținut că, deoarece parterul era construit de pârâți iar etajul de reclamant, acesta din urmă a încheiat contracte de furnizare energie electrică cu ., după ce a luat avizele de instalare pe numele fiecăruia.
A mai reținut instanța că prin expertiza judiciară efectuată în cauză s-a stabilit, funcție de elementele care au putut fi cuantificate și de dovada contribuției reclamantului la realizarea construcției rezultate din probatoriul administrat în condiții procedurale, că valoarea actualizată a contribuției acestuia este de 25.143 lei.
În termen legal, împotriva sentinței civile mai sus menționate au declarat recurs pârâții, solicitând casarea ei și pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune sau respingerea acțiunii ca nefondată.
În referire la excepția prescripției recurenții-pârâți au arătat că momentul la care s-a născut dreptul reclamantului de a emite eventuale pretenții este reprezentat de data la care acesta a sistat în mod unilateral legătura cu părinții-2001, iar raportat la data promovării acțiunii se impunea admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune, în lipsa unor acțiuni de natură a suspenda sau întrerupe cursul prescripției.
Pe fondul cauzei, au arătat că pretinsa contribuție a reclamantului nu a putut fi identificată prin expertiză și nici cuantificată, martorii nu au confirmat susținerile acestuia, iar facturile prezentate nu au putut fi corelate cu anume lucrări la casă.
În cuprinsul cererii de recurs olografe, depuse de asemenea în termenul legal (f.7 dosar recurs), pârâtul S. V. a solicitat anularea obligației de plată a sumei de 25.143 lei și a cheltuielilor de judecată, arătând că: el și soția sa sunt proprietari de drept ai imobilului în baza unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile; după decesul lor, reclamantul va deveni moștenitor legal cu privire la imobilul în litigiu; singurul venit al familiei este pensia recurentului-pârât, iar soția este foarte bolnavă și are nevoie de bani pentru tratamente, astfel că nu au cu ce să plătească suma acordată reclamantului; plata acestei sume îi obligă să-și vândă casa și să rămână pe drumuri la bătrânețe, cu pierderea moștenirii cuvenite reclamantului și celeilalte fiice; reclamantul nu a fost niciodată dat afară din casă sau din curte și nu a mai trecut pe acolo de 8 ani, cerând bani care nu i se cuvin.
Intimatul-reclamant a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile nr.1775/28.06.2013, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată. În combaterea excepției prescripției dreptului material la acțiune a arătat că dreptul său de creanță pentru lucrările efectuate s-a născut după constatarea dreptului de proprietate asupra imobilului în favoarea pârâților. Pe fond a formulat următoarele apărări: în recurs nu se contestă situația de fapt și suma reținute de prima instanță; nu s-au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză; din probele administrate (declarații de martori, interogatoriu și planșe fotografice) rezultă incontestabila sa contribuție la ridicarea casei.
Analizând sentința civilă atacată prin prisma motivelor de recurs (ce se circumscriu cazului de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.9 C.proc.civ.) și în conformitate cu disp.art.3041C.proc.civ., tribunalul reține următoarele:
În raport de împrejurările concrete ale speței, astfel cum au fost relevate de materialul probator existent la dosar, judecătorul fondului a dat o dezlegare corectă atât excepției prescripției dreptului material la acțiune, cât și fondului pretenției deduse judecății.
În ceea ce privește prescrierea dreptului reclamantului de a cere restituirea contravalorii investițiilor efectuate la imobilul proprietatea pârâților, este lipsită de orice temei susținerea acestora din urmă în recurs, potrivit căreia dreptul respectiv s-ar fi născut la data când reclamantul a rupt legăturile personale cu părinții.
Potrivit disp.art.7 din Decretul nr.167/1958, „Prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită”, iar la art.8 din același act normativ se arată că „Prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuită prin fapta ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea.
Dispozițiile alineatului precedent se aplică prin asemănare și în cazul îmbogățirii fără just temei”.
În raport de conținutul acestor dispoziții legale, dreptul la acțiune al reclamantului s-a născut cel mai devreme la data rămânerii definitive a sentinței civile nr.296/27.01.2011 a Judecătoriei Medgidia, prin care s-a constatat dreptul de proprietate exclusiv al pârâților asupra imobilului teren și construcție situat în ., ..
Până la acel moment, având convingerea că va deveni proprietar al unei părți din imobilul în litigiu și că pârâții nu-i contestă această calitate, reclamantul nu a avut interes să pretindă recunoașterea doar a unui drept de creanță în legătură cu imobilul respectiv. Numai după ce pârâții au fost recunoscuți drept proprietari exclusivi printr-o hotărâre judecătorească se putea pune problema unui eventual drept de creanță al reclamantului, pentru munca și sumele de bani investite în edificarea construcției.
Nici criticile formulate pe fondul cauzei nu pot fi avute în vedere pentru reformarea sentinței civile atacate în sensul respingerii acțiunii, deoarece nu sunt de natură a infirma situația de fapt avută în vedere de judecătorul fondului și nici cuantumul despăgubirii cuvenite reclamantului potrivit raportului de expertiză.
Astfel, din susținerile părților coroborate cu înscrisurile atașate la dosar (facturi fiscale, chitanțe, planșe fotografice, bonuri fiscale) și cu declarațiile martorilor audiați în primă instanță a rezultat fără niciun dubiu că intimatul-reclamant și-a adus aportul cu bani și prin muncă fizică la edificarea construcției din sat Saligny, ., între părți existând de la început o înțelegere cu privire la partea din imobil pe care o va dobândi fiecare în proprietate exclusivă.
Prin întâmpinarea depusă la fond pârâții au recunoscut „participarea la un momentdat a fiului lor”, arătând doar că „nu a investit în ceva anume”, a ignorat în ultimii 8 ani cheltuielile de zeci de milioane pentru cadastru, întabulare, etc. și alte investiții și nu a mai păstrat o relație cu părinții.
În cuprinsul notelor de ședință depuse la f.29 din dosarul de fond, pârâtul S. S. a recunoscut existența unei înțelegeri cu cei doi copii pentru edificarea unei case de vacanță, din care reclamantului urma să-i revină etajul. Totodată, a învederat că, deși casa a fost construită „așa cum au dorit copiii”, reclamantul s-a răzgândit între timp sub influența soției și a socrilor și „nu mai dorește să se mute în casă”, pe motiv că nu vrea să locuiască la țară, reproșându-le părinților că din cauza lor „a investit bani la țară”. A mai arătat pârâtul că a încercat să-l convingă pe reclamant să-i facă act pe casă și că „nu are ce să facă cu casa lui pe care a părăsit-o”, lăsându-i pe părinți să-i plătească datoriile la fisc.
În răspunsurile la interogatoriu pârâții se contrazic, având în vedere că pârâtul S. V. a contestat orice contribuție a fiului său, în timp ce soția sa a recunoscut implicit participarea acestuia la ridicarea construcției prin răspunsurile la întrebările nr.4 și 17 (f.239 și 242), afirmând că „au modificat proiectul casei pentru ca fiul lor să-și construiască un apartament la etaj” și, „urmare a contribuției fiului său, este de acord să-i recunoască acestuia dreptul de proprietate asupra acestui apartament”.
Înscrisurile care atestă achiziționarea de către reclamant a unor materiale de construcție nu au fost combătute în niciun fel la judecata în fond, astfel că în lipsa unor minime indicii cu privire la o altă destinație, având în vedere și celelalte probe administrate în cauză, este de presupus că respectivele materiale au fost folosite la edificarea imobilului proprietatea actuală a pârâților.
Din chiar afirmațiile pârâților, dar și din înscrisurile aflate la dosar, a mai rezultat că fiecare dintre părțile procesului și-a deschis rol fiscal pentru partea din imobil cuvenită potrivit înțelegerii inițiale, și-a făcut racorduri și a încheiat contracte separate pentru utilități.
Or, toate aceste aspecte conduc indubitabil la concluzia că, având convingerea dobândirii în proprietate a unei părți din imobil, reclamantul a investit bani și muncă fizică în construcția devenită între timp în totalitate proprietatea pârâților și, prin urmare, este îndreptățit să pretindă stabilirea unui drept de creanță reprezentând contravaloarea acestor investiții. Câtă vreme pârâții au obținut o hotărâre judecătorească irevocabilă prin care li se recunoaște un drept de proprietate exclusiv asupra imobilului, este cert că reclamantul nu-și mai poate valorifica aportul în bani și muncă pe care l-a avut până la ruperea legăturii cu părinții săi (pretențiile pe care le-a formulat nu vizează și investițiile ulterioare la imobil, pentru care pârâții îi reproșează lipsa oricărei contribuții) decât prin acordarea unei despăgubiri echivalente cu aportul respectiv.
Dealtfel, este de observat faptul că nici prin motivele de recurs nu se contestă în mod expres participarea intimatului-reclamant la realizarea construcției în litigiu, pârâții formulând doar apărări prin care tind la exonerarea de obligația de a-l despăgubi pe fiul lor, fără a nega existența în sine a acestei obligații. Criticile formulate prin avocat au un caracter mult prea generic, nearătându-se la modul concret pentru care dintre lucrările pretinse prin acțiune nu s-au prezentat dovezi suficient de concludente, în timp ce apărările expuse în cererea de recurs olografă se bazează pe relația specială părinți-copil dintre părți și au un pronunțat caracter sentimental, neputându-se constitui în argumente juridice apte să atragă concluzia netemeiniciei demersului judiciar al reclamantului.
În ceea ce privește cuantumul despăgubirii cuvenite reclamantului, este adevărat că nu poate fi stabilit cu foarte multă precizie, având în vedere relația de rudenie dintre părți și condițiile în care au fost achiziționate materialele și s-au efectuat lucrările, respectiv cu participarea tuturor membrilor familiei, a altor rude și a unor vecini.
Însă, așa cum am arătat în precedent, conținutul înscrisurilor prezentate de reclamant nu a fost infirmat prin dovezile prezentate de pârâți, după cum nici concluziile expertizei efectuate în cauză nu au fost combătute prin afirmații temeinic argumentate. Deși au beneficiat de apărare calificată la judecata în primă instanță, pârâții nu au înțeles să formuleze în termenul procedural obiecțiuni la raportul de expertiză sub aspectul modalității de determinare a întinderii creanței, iar în recurs se rezumă doar la a susține că pretinsa contribuție a reclamantului nu a putut fi identificată și cuantificată prin expertiză, fără a dezvolta în vreun fel această afirmație, astfel încât instanța să-i poată verifica temeinicia.
În considerarea acestor argumente, reținându-se lipsa oricărei critici pertinente sub aspectul modalității de soluționare a cauzei în primă instanță, se va respinge ca nefondat prezentul recurs, în temeiul art.312 alin.1 C.proc.civ.
Totodată, în aplicarea disp.art.274 alin.1 C.proc.civ., recurenții-pârâți vor fi obligați să plătească intimatului-reclamant cheltuielile efectuate în această fază procesuală, respectiv onorariul de avocat în sumă de 2000 lei, potrivit dovezii atașate la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenții pârâți S. V. și S. FLORENȚA, ambii cu domiciliul în localitatea Saligny, ., județ C., împotriva sentinței civile nr. 1775/28.06.2013 pronunțate de Judecătoria Medgidia, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant S. S., domiciliat în C., ., ., ., județul C..
Obligă recurenții la plata, în favoarea intimatului, a sumei de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată - onorariul apărătorului ales.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 aprilie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. R. D. A. L. M. C. M.
GREFIER,
G. B.
Jud.fond D.I./Red.și tehnored.dec.jud.A.L./09.04.2014/2ex.
| ← Modificare act constitutiv persoană juridică. Decizia nr.... | Anulare act. Încheierea nr. 12/2014. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
