Pretenţii. Decizia nr. 61/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 61/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 17-01-2014 în dosarul nr. 38643/212/2009
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 61
Ședința publică din 17 ianuarie 2014
PREȘEDINTE - C. M. P.
JUDECĂTOR – V. T.
JUDECĂTOR - B. M.
GREFIER - L. D.
S-a luat în examinare recursul civil formulat de recurentul pârât B. V., cu domiciliul în București, .. 2-4, ., împotriva sentinței civile nr. 5552/16.04.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant N. A., cu domiciliul în C., ., județul C., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 10 ianuarie 2014 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 17 ianuarie 2014, când a pronunțat următoarea hotărâre.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Examinând actele si lucrările din dosar, instanța constată că prin sentința civilă nr. 3541/12.03.2013 pronunțată de Judecătoria C. a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul N. A., în contradictoriu cu pârâtul B. V..
Pârâtul a fost obligat la plata catre reclamant a sumei de 4000 lei, și a sumei de 743 lei cu titlu de cheltuieli de judecata și la plata catre Domnul expert M. L. a sumei de 400 lei cu titlu de onorariu suplimentar.
Pentru a pronunța această sentință civilă, instanța de fond, în baza materialului probator administrat în cauză, a reținut următoarele:
În data de 12.10.2009 a avut loc un impact intre autoturismul condus de parat si motocicleta condusa de reclamant.
A fost incheiat de catre Politie procesul-verbal contraventional . nr._/2008, prin care paratul a fost sanctionat pentru nerespectarea indicatorului ,,Cedeaza trecerea”.
Paratul nu a atacat acest proces-verbal.Din acest motiv proba cu martori propusa de parat nu a fost incuviintata,avand in vedere ca aceasta proba trebuia administrata in cadrul unei plangeri contraventionale formulata impotriva procesului-verbal de contraventie. Or, cat timp procesul-verbal nu a fost atacat, inseamna ca paratul a fost de acord cu concluziile acestuia.
Din acest proces-verbal reiese vinovatia paratului,prejudiciul ca atare si persoana in patrimoniul careia este localizat, legatura de cauzalitate intre fapta si prejudiciu, asadar toate elementele raspuunderii civile delictuale prevazute de art.998 si 999 Cod civil, care justifica dreptul persoanei pagubite de a obtine plata despagubirilor.
Prejudiciul este dovedit, acesta fiind constatat prin raportul de expertiza tehnica intocmit in cauza.
Or, avand in vedere ca pârâtul nu a achitat reclamantului contravaloarea despăgubirilor, instanta va admite actiunea si va dispune obligarea sa la plata sumei datorate. Instanta s-a limitat la suma pe care reclamantul a solicitat-o prin actiune, deoarece nu a fost achitata taxa de timbru pentru diferenta pana la suma calculata de expert.
Având in vedere ca paratul a cazut in pretentii, in temeiul art 274 C., instanta il va obliga si la plata cheltuielilor de judecata ce au fost efectuate de reclamant, reprezentand taxa de timbru, timbrul judiciar, onorariul avocatial si onorariul expertului, care va fi suplimentat cu suma de 400 lei ca urmare a cererii formulate justificat in acest sens.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs pârâtul B. V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Se învederează că intimatul nu este proprietarul motocicletei, expertiza s-a efectuat ideatic în baza fotografiilor existente în baza de date a reprezentanței Yamaha C. privitoare la motociclete similare fără a se preciza anul fabricației, avariile stabilite la nivel maxim fiind calculate în baza vizualizărilor proprii ale reclamantului și a agentului de poliție.
Se precizează că nu a fost prezentat nici un deviz real de reparații, deși acest document a fost solicitat expres de către instanță pe parcursul procesului.
Instanța de fond confundă persoana făptuitorului accidentului, respectiv intimatul care a condus motocicleta cu persoana proprietara motocicletei în patrimoniul căruia s-a presupus că s-a cauzat un prejudiciu, persoană nenominalizată și nici prezentă în cadrul procesului.
Proprietarul motocicletei nu și-a exprimat dorința de recupera prejudiciul stabilit aleatoriu, prejudiciu pe care nu i l-a imputat celui care i-a împrumutat temporar motocicleta, fără a-i preda și actele doveditoare a proprietății și dovada posibilității de a circula în siguranță conform legislației în vigoare.
Instanța de fond a hotărât fără just temei că prejudiciul a fost dovedit de către raportul de expertiză tehnică fără însă a preciza caracterul estimativ informativ al acestui raport care nu a fost omologat de instanță.
Instanța de fond nu a precizat dacă banii pe care trebuie să îi dea intimatului vor ajunge în patrimoniul adevăratului proprietar al motocicletei.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței civile recurate prin prisma criticilor formulate următoarele:
Izvorul răspunderii civile îl reprezintă acele principii de echitate socială și
dreptate, consacrate în art. 998 Cod civil, potrivit căruia „orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu îl obligă pe acela din a cărui greșeală s-a cauzat a-l repara”. De asemenea, art. 999 C. civ. prevede că „omul este responsabil numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin neglijența sa sau imprudența sa”.
In ipoteza în care sunt îndeplinite toate condițiile de existență a răspunderii civile delictuale reparatorii, așa cum ele rezultă din textele Codului civil aplicabil în speță, efectul său principal constă în nașterea unui raport juridic de obligații între autorul prejudiciului sau, după caz, persoana chemată de lege să răspundă și victima injust prejudiciată. Conținutul juridic al acestui raport de obligații este alcătuit din dreptul de creanță al victimei la repararea prejudiciului și îndatorirea corelativă a persoanei chemată de lege să-l repare; victima este creditorul obligației de reparare a prejudiciului, iar persoana răspunzătoare este debitorul acelei obligații. Realizarea creanței creditorului și executarea obligației personale a debitorului înseamnă, în ultimă instanță, repararea prejudiciului și repunerea victimei în situația anterioară.
Așadar, faptul că reclamantul N. A. se consideră vătămat în drepturile sale prin fapta culpabilă a pârâtului, reclamând producerea unor daune materiale ca urmare a producerii accidentului de circulație, este suficient pentru a se recunoaște dreptul acestuia dreptul de a se adresa unei instanțe de judecată în vederea soluționării cauzei sale, altfel spus pentru a obține legitimare procesuală activă.
Instanța de judecată astfel investită este ținută a verifica dacă sunt îndeplinite condițiile antrenării răspunderii civile delictuale a pârâtului.
Din analiza art. 998-999 C. civ. se ajunge la constatarea că răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, ca de altfel, răspunderea delictuală în general, presupune existența sau întrunirea cumulată a următoarelor condiții sau elemente constitutive: prejudiciul, fapta ilicită, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, culpa, greșeala sau vinovăția autorului faptei ilicite și prejudiciabile.
Prin prejudiciu se înțelege orice rezultat dăunător, prejudiciabil, de natură patrimonială sau nepatrimonială, ce constituie efecte ale încălcării drepturilor subiective și intereselor legitime ale persoanei, prejudiciul trebuind să fie unul cert, respectiv, existența lui să fie sigură, neîndoielnică și să poată fi evaluată în prezent.
Prin fapta ilicită se înțelege orice conduită a omului - desigur avem aici în vedere nu numai persoanele fizice, dar și persoanele juridice -, prin care se încalcă normele dreptului obiectiv sau regulile de conviețuire socială, săvârșite fără intenția de a produce efecte juridice împotriva autorului lor, efecte care totuși se produc în puterea legii. Cu alte cuvinte, prin fapta ilicită se înțelege acțiunea sau inacțiunea care are ca rezultat încălcarea drepturilor subiective sau intereselor legitime ale unei persoane.
Pentru antrenarea răspunderii civile delictuale este absolut necesar ca între fapta ilicită și prejudiciu să existe un raport de cauzalitate, respectiv, prejudiciul cauzat unei anumite persoane să fie consecința faptei ilicite săvârșite de o altă persoană.
Apoi, pentru angajarea răspunderii civile delictuale este necesar ca fapta ilicită care a cauzat prejudiciul să fie imputabilă autorului ei, să fi fost săvârșită din culpa acestuia, culpa fiind definită în doctrină ca atitudinea psihică a autorului faptei ilicite ș păgubitoare față de fapta respectivă și față de urmările acelei fapte.
Verificând în speță, raportat la întreaga probațiune administrată în cauză, întrunirea cumulativă a condițiilor necesare angajării răspunderii civile delictuale, se constată că aceste condiții nu au fost îndeplinite, astfel încât nu este posibil a se face aplicarea art. 998-999 C. civ.,
În doctrină, prejudiciul este definit a fi consecința negativă patrimonială suferită de către o persoană ca urmare a faptei ilicite săvârșite de către o altă persoană, ori acțiunii unui animal sau lucru aflat sub paza juridică a altei persoane.
Persoana în patrimoniul căreia s-a produs prejudiciul nu este reclamantul ci proprietarul motocicletei implicată în accidentul de circulație, numitul S. M. L., care a dobândit motocicleta prin cumpărare de la reclamant, la data de 01.08.2008.
Prin urmare, numai persoana în patrimoniul căreia s-a produs prejudiciul poate antrena răspunderea civilă delictuală a pârâtului, persoană responsabilă de producerea prejudiciului, în temeiul art. 998 - 999 Cod civil.
Pentru toate aceste considerente, se constată că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică, motiv pentru care în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, recursul urmează a fi admis, cu consecința modificării în tot a sentinței civile recurate, în sensul respingerii acțiunii, ca nefondate.
Reținând culpa procesuală a intimatului, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, intimatul va fi obligat către recurent la plata cheltuielilor de judecată efectuate în recurs, reprezentate de taxa de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul formulat de recurentul pârât B. V., cu domiciliul în București, .. 2-4, ., împotriva sentinței civile nr. 5552/16.04.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant N. A., cu domiciliul în C., ., județul C..
Modifică în tot sentința civilă recurată în sensul că respinge, ca nefondată, acțiunea civilă formulată de către reclamantul N. A. în contradictoriu cu pârâtul B. V..
Obligă intimatul N. A. către recurentul B. V. la plata sumei de 169 lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate pentru judecata cauzei în recurs, respectiv taxa de timbru și timbru judiciar.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 ianuarie 2014.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. M. P. V. T. B. M.
GREFIER,
L. D.
Red.jud.fond - R.V. D.-Ș.
Red.jud.recurs- B.M.
2 ex./ 10.02.2014
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 202/2014. Tribunalul... | Anulare act. Încheierea nr. 659/2014. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
