Succesiune. Sentința nr. 11/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 11/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 30-09-2014 în dosarul nr. 11707/212/2011
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.652
Ședința publică din 30 septembrie 2014
PREȘEDINTE: A. L.
JUDECĂTOR: C. R. D.
GREFIER: A. – M. G.
S-a luat în examinare apelul civil formulat de apelanții–pârâți H. M. și H. A. L., J. C. împotriva sentinței civile nr._/11.10.2013 pronunțate de Judecătoria C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul–pârât H. D. P. P. ANDREIEV N. și intimata – reclamantă U. ȘTEFĂNICA, J. C., cererea de chemare în judecată având ca obiect „succesiune – ieșire din indiviziune”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns apelanții–pârâți H. M., personal și asistat de avocat D. G., cu împuternicire avocațială la dosar și H. A. L., prin același avocat, lipsind celelalte părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că procedura de citare este legal îndeplinită, că apelul este insuficient timbrat, că, prin fax, apelanții au depus precizări la motivele de apel, în sensul că renunță la critica privind atribuirea imobilului, prezenta cale de atac vizând împrejurarea că H. M. are calitate procesuală activă și calitate de moștenitor, precum și faptul că instanța de fond trebuia sa rețină în masa de partaj și bunurile mobile care au fost enumerate în cererea completatoare și că, prin serviciul registratură, intimata-reclamantă U. Ștefănica a depus cerere de amânare pentru a i se comunica precizările la motivele de apel ce urma a fi înaintate de părțile adverse, după care,
Apelanții–pârâți, prin avocat, se opun încuviințării cererii de amânare formulate de reclamantă.
Instanța, având în vedere că motivele de apel au fost precizate la termenul anterior și în scris la data de 05.06.2014, în sensul că nu se mai menține motivul de apel privind atribuirea imobilului și, prin urmare nu au fost completate sau modificate motivele de apel inițiale, respinge cererea de amânare formulată de intimata-reclamantă U. Ștefănica.
Instanța, în raport de precizările la motivele de apel, constată că este legal timbrată calea de atac.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra motivelor de apel.
Apelanții–pârâți, prin avocat, solicită admiterea apelului așa cum a fost precizat. În mod greșit s-a stabilit că H. M. nu ar fi avut calitate procesuală activă și nu ar fi avut calitate de moștenitor. P. cererea de chemare în judecată, reclamanta a precizat că H. M. are calitate de moștenitor. Ulterior, a formulat precizări prin care a stabilit ca acesta are calitate pentru ca apoi să invoce excepția lipsei calității procesuale active a lui H. M., care avea calitate de pârât. Procedural nu era corect să se invoce excepția lipsei calității procesuale active a lui H. M., câtă vreme acesta avea calitatea de pârât. De asemenea, reclamanta nu putea invoca în propria cerere de chemare în judecată această excepție, atâta timp cât a stabilit cadrul procesual, ci avea posibilitatea să renunțe la judecata în contradictoriu cu acesta. Atrage atenția asupra interpretării art.701 C.civ. care precizează că în tot cursul termenului de opțiune, renunțătorul poate revoca renunțarea dacă moștenirea nu a fost deja acceptată de alți succesibili care au vocație la partea care i-ar reveni. Au realizat o interpretare pe calea motivelor de apel, în sensul că legiuitorul în momentul în care a spus că poate să revoce renunțarea până când nu acceptă alții, această acceptare se referă la stabilirea calității de moștenitor, adică la eliberarea unui certificat de moștenitor, în care să se stabilească care sunt cotele pentru fiecare, precum și masa partajabilă, pentru a avea o stabilitate în ceea ce privește circuitul civil al bunurilor. Nicidecum nu poate fi încălcat dreptul ascendentului privilegiat (H. M.) de a culege moștenirea doar pe motivul că din momentul în care acesta a renunțat și până la care a revocat altcineva a făcut o declarație de acceptare a moștenirii. Este vorba doar de o declarație făcută în fața notarului și nu de o dezbatere propriu – zisă. Î_ termenul legal de 6 luni s-au desfășurat cele enunțate anterior: acceptarea, renunțarea și revocarea. H. D. l-a indus în eroare să vină să renunțe la moștenire. În ceea ce privește motivul de apel privind introducerea în masa de partaj a bunurilor mobile, martorul M. A. audiat la fond a declarat că existau bunuri mobile în apartament. E firesc acest fapt, atâta timp cât defuncta locuia în apartament. La fond au solicitat efectuarea unei expertize de evaluare a bunurilor mobile, dar,neintroducându-se în masa de partaj aceste bunuri, nu s-a mai administrat proba. Solicită admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii, în sensul ca, în rejudecare, să se rețină că bunurile mobile fac parte din masa de partaj și, astfel, să se dispună efectuarea probei cu expertiza de evaluare a acestora (U. S., având cheia de la apartament, a fost și în posesia bunurilor). Cu cheltuieli de judecată reprezentând timbrajul.
Instanța reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._, reclamanta U. ȘTEFĂNICA a chemat în judecată pe numiții H. M. și H. A.-L., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate: 1) că de pe urma defunctei H. E. L., decedată la 14.02.2011, au rămas ca moștenitori legali U. SEFĂNICA ȘI H. M., în calitate de ascendenți privilegiați, părinți cu o cotă de ½ și H. A.-L., în calitate de colateral privilegiat, soră, cu cotă de ½; 2) că masa succesorală de pe urma acestei defuncte se compune din autoturismul Cielo înmatriculat cu nr._ și sumele de bani ce se găsesc într-un cont bancar personal deschis la BRD; 3) că imobilul apartament situat în C., . nr.66, ., ., Jud.C., nu face parte din masa succesorală, fiind bun propriu al reclamantei; 4) care este cuantumul pasivului succesoral; 5) să se dispună ieșirea din indiviziune prin formarea și atribuirea de loturi în natură; 6) compensarea cheltuielilor de judecată.
P. întâmpinarea depusă la data de 4 octombrie 2011, H. M. a solicitat instanței să constate că au calitate de moștenitori: U. SEFĂNICA ȘI H. M., în calitate de ascendenți privilegiați, părinți cu o cotă de ½ și H. A.-L., dar și H. D., în calitate de colaterali privilegiați cu cotă de ½. În ceea ce privește imobilul situat în C., . nr.66, ., ., a solicitat să se constate că acesta face parte din masa succesorală.
P. precizările depuse la data de 28 septembrie 2011, reclamanta a solicitat instanței să constate: 1) că au calitate de moștenitori: U. SEFĂNICA ȘI H. M., în calitate de ascendenți privilegiați, părinți cu o cotă de ½ și H. A.-L. și H. D., în calitate de colaterali privilegiați cu cotă de ½, pe acesta ultimul solicitând în mod expres să fie introdus în cauză în calitate de pârât; 2) că masa succesorală de pe urma acestei defuncte se compune din autoturismul Cielo înmatriculat cu nr._ și sumele de bani ce se găsesc într-un cont bancar personal deschis la BRD; 3) că imobilul apartament situat în C., . nr.66, ., ., Jud. C., nu face parte din masa succesorală, fiind bun propriu al reclamantei, reiterând motivele pentru care acesta constituie bun propriu și nu face parte din masa succesorală; 4) că aceasta a suportat singură pasivul succesoral, constând în cheltuieli de înmormântare și pomenire ulterioară
P. precizările depuse la dosar la data de 23 noiembrie 2011, reclamanta a formulat următoarele apărări:
1) privitor la calitatea procesual pasivă a pârâților H. M. și H. D., reclamanta a invocat art.701 C. civ. Astfel, pârâtul H. M. a renunțat la succesiune prin Declarația autentificată sub nr.124/17.02.2011 la BNP Balaican G.. De asemenea, prin Declarația autentificată sub nr.125/17.02.2011 la BNP Balaican G. și numitul H. D. a renunțat la succesiune a surorii sale. Cu toate acestea, cei doi pârâți au revocat declarațiile de renunțare la succesiune prin prezentarea numitului H. M. în fața notarului public Tragone G. din C., dând o nouă declarație de acceptare a aceleiași succesiuni, prin Declarația de acceptare nr.917 din 23 martie 2011. Pârâtul H. D., după ce în prealabil a renunțat la succesiunea sorei sale, prin Declarația de acceptare a aceleiași succesiuni autentificată cu nr.7052/1171/10.03.2011 la Consulatul General al României a înțeles să revoce renunțarea sa inițială. Numai că în considerentele dispozițiilor art.701 C. civ., o asemenea revenire nu mai este posibilă dacă succesiunea a fost deja acceptată de alți erezi. Or, la momentul în care cei doi pârâți au revenit asupra renunțării lor la succesiunea defunctei – data de 23 martie 2011 și, respectiv data de 10 martie 2011 – aceeași succesiune fusese acceptată tacit de reclamantă și de către sora consanguină a defunctei − H. A.-L. – la data de 11 martie 2011. P. urmare, reclamanta a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a celor doi pârâți. Atât timp cât există declarația de renunțare la moștenire după defuncta lor fiică, respectiv soră, în formă autentică și fără să se fi făcut dovada vreunei cauze de nulitate absolută a acestora, sunt aplicabile dispozițiile art.696 C.civ., potrivit cărora eredele ce renunță este considerat că nu a fost niciodată erede.
Privitor la valoarea masei de partaj, a arătat că activul se compune din: autoturismul Cielo înmatriculat cu nr._ în valoare de 1000 RON; depozit în lei la BRD în cuantum de 5000 lei și depozit în lei la BRD în cuantum de_ lei;
Referitor la imobilul situat în C., . nr.66, ., ., Jud.C., a invocat simulația prin interpunere de persoane, pentru actul de vânzare cumpărare al apartamentului reclamanta contând la bătrânețe pe banii pe care i-a dat fiicei sale pentru ca aceasta să plătească prețul imobilului în litigiu. A atașat contractul de muncă al defunctei, din care rezultă că la venitul ei lunar de_ lei vechi, cu cele 8 luni cât a lucrat la M. &Spencer în anul 2000, nu putea să cumpere imobilul în litigiu. Totodată, a arătat că în acea perioadă, defuncta locuia împreună cu reclamanta și cu soțul acesteia din a doua căsătorie în .-o cu toate cele necesare.
Privitor la depozitul de 5000 Ron al defunctei deschis la BRD, reclamanta a arătat că aceasta a vândut un teren intravilan în suprafață totală de_ mp. pentru suma de 7452 lei. Din această sumă i-a dat fiicei sale anterior deschiderii depozitului, suma de 5000 lei, prin urmare suma nu face parte din masa partajabilă, care se compune din autoturismul marca Cielo și suma de_ lei.
Privitor la pasivul succesiunii, a arătat că valoarea acestora este de 10 000 lei.
Referitor la cota succesorală a pârâtei H. A.-L., aceasta fiind soră consaguină, are o cotă de 1/8 din succesiune, potrivit art.674 C. civ.
În dovedirea celor susținute, au fost atașate înscrisuri la dosar.
La termenul din 23 mai 2012 s-a formulat cerere completatoare de către H. A.-L. și H. M., în temeiul art.132 alin.2 pct.2 C.proc.civ., prin care s-a solicitat introducerea în masa succesorală a bunurilor mobile care au fost dobândite de către defunctă și care existau la data decesului acesteia în apartamentul situat în C., . nr.66, .. Toate acestea au fost estimate la suma de_ lei și au susținut pârâții că se află în posesia reclamantei.
P. încheierea de admitere în principiu pronunțată în data de 15.07.2013, astfel cum a fost îndreptată din oficiu în ședința publică din 12.09.2013, Judecătoria C. a admis excepția lipsei calității procesuale active a pârâtului-reclamant H. M., invocată de către reclamanta-pârâtă și a respins excepția lipsei calității procesuale active a pârâtului-reclamant H. D., invocată de către reclamanta-pârâtă, ca lipsită de temei.
A admis în principiu, în parte, cererea principală formulată de către reclamanta U. ȘTEFĂNICA, astfel cum a fost modificată și precizată.
A admis în principiu, în parte, cererea reconvențională formulată de pârâții H. D. și H. A. L..
A constatat deschisă succesiunea defunctei H. E. L., decedată la data de 14.02.2011, cu ultimul domiciliu în C., . nr.66, ., ., Jud.C..
A constatat că următoarele persoane au calitatea de moștenitori legali ai defunctei H. E. L.: reclamanta U. ȘTEFĂNICA, în calitate de ascendent de gradul I, având o cotă de 4/16 din masa succesorală; pârâtul H. D., în calitate de colateral privilegiat, frate după mamă și tată, care va primi o cotă de 9/16 din masa succesorală; pârâta H. A.-L., soră consangvină, care va primi o cotă de 3/16 din masa succesorală.
A constatat că masa succesorală rămasă de pe urma defunctei este compusă din imobilul apartament situat în C., . nr.66, .; autoturismul Cielo înmatriculat cu nr._ și suma de_,3 lei aflată în conturile BRD, toate acestea constituind activul succesoral, precum și din obligația de plată a sumei totale de 776,89 lei, care constituie pasivul succesoral.
1. În ceea ce privește data deschiderii succesiunii, instanța de fond a reținut aplicabilitatea disp.art.651 C.civ. 1864 în raport de prevederile art.91 din Legea nr.71/2011 și de data decesului numitei H. E.-L..
2. Cu privire la persoanele care au calitatea de moștenitori legali ai defunctei H. E.-L. și cotele lor succesorale, aplicând dispozițiile art.673 cod civil de la 1864, instanța a reținut că în speță au vocație succesorală generală la succesiunea defunctei părinții defunctei, U. ȘTEFĂNICA și H. M., precum și frații și surorile acesteia, respectiv H. D. și H. A. L., care este soră consangvină.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale a numiților H. D. și H. M. invocată de reclamantă, s-a arătat că este o excepție de fond, absolută și peremptorie, putând fi invocată din oficiu de instanță, potrivit dispozițiilor art.108 alin. (1) din Codul de procedura civilă, și este întemeiată în parte, pentru următoarele motive:
Deși ambii pârâți au renunțat expres la succesiune prin declarația de renunțare la moștenire autentificată prin Încheierea nr.124 din 17 februarie 2011, iar potrivit art.696 C.civ. „eredele ce renunță este considerat că n-a fost niciodată erede”, art. 701 C.civ. 1864 prevede că “în tot timpul în care prescripția dreptului de a accepta nu este dobândită în contra erezilor ce au renunțat, ei au încă facultatea de a accepta succesiunea, dacă succesiunea nu este deja acceptată de alți erezi”.
Din analiza actelor aflate la dosarul cauzei, s-a constatat că procura specială a numitului H. D., autentificată sub nr. 7052/1171/10.03.2011 la Consulatul General al României la Toronto, conține și declarația acestuia de acceptare pură și simplă a succesiunii. Și, implicit, de retractare a renunțării la data de 10 martie 2013. Tot din actele de la dosar rezultă că H. A.-L., sora consangvină a defunctei, a acceptat moștenirea o zi mai târziu, la 11 martie 2013, astfel cum rezultă din Declarația de acceptare a succesiunii autentificată sub nr. 257/11.03.2011 la BNP Cilliota L. O..
Întrucât nu se poate susține că reclamanta a făcut dovada că a acceptat moștenirea anterior datei de 10 martie 2013, intenția sa explicită de a accepta moștenirea manifestându-se odată cu introducerea prezentei acțiuni, s-a reținut că retractarea renunțării la moștenire a pârâtului H. D. este pe deplin valabilă, ea făcând totodată imposibilă retractarea renunțării la moștenire de către H. M.. În literatura de specialitate s-a admis că rațiunea pentru care legea admite retractarea renunțării este aceea de a evita succesiunile vacante. Cum pârâtul H. D. și numita H. A. L. au acceptat expres moștenirea la data de 10 și respectiv 11 martie 2013, pârâtul H. M. nu mai putea accepta moștenirea fiicei sale la data de 23 martie 2011, întrucât ne aflăm în ipoteza textului art.701 C. civ., când moștenirea a fost „deja” acceptată.
P. urmare, instanța a constatat că au vocație concretă la succesiunea defunctei H. E. L.: mama acesteia, reclamanta U. ȘTEFĂNICA, în calitate de ascendent privilegiat aparținând clasei a doua de moștenitori; fratele bun al acesteia, H. D., în calitate de colateral privilegiat aparținând tot clasei a doua de moștenitori și H. A. L., în calitate de soră consangvină, aparținând de asemenea clasei a doua de moștenitor.
În ceea ce privește cotele lor succesorale, s-a reținut aplicabilitatea dispozițiilor art.674 C.civ.1864, care consacră împărțirea pe linii, astfel: reclamanta U. ȘTEFĂNICA are dreptul la o cotă de 1/4 din masa succesorală (adică 4/16), fratele H. D. va beneficia de privilegiul dublei legături, urmând să îi revină o cotă de 9/16 din masa succesorală (3/8 + 3/16) iar sora H. A. L. va culege doar 1/2 din cota de 3/8 corespunzătoare liniei paterne, adică va avea o cotă de 3/16 din masa succesorală.
Cu privire la activul succesoral, s-a reținut că în speță au existat dispute cu privire la imobilul situat în C., . nr.66, ., ., Jud.C., la depozitul în cuantum de 5000 lei și la bunurile mobile care au fost dobândite de către defunctă și care pretind pârâții că existau la data decesului acesteia în apartamentul situat în C., . nr.66, ., și anume: oglinda mare de perete și pantofar; corpuri mobilă sufragerie alcătuite dintr-un corp lung, un corp suspendat, 4 rafturi suspendate și cărți, canapea extensibilă tapisată roșie, măsuță mobilă pe rotile, covor mare de sufragerie și traversă mică, sistem audio 120 W și dvd Pioneew, etajeră, birou calculator și scaun tip neoset, calculator și monitor LCD și imprimantă, suporți inox verticali și aplicați, plafoniere și veselă; comodă de dormitor, TV color, haine;: mobilă de bucătărie la comandă, mașină de spălat rufe automată, aragaz cuptor electric hotă inox și chiuvetă de inox, 2 dulăpioare aplicate perete, dulap set încastrare chiuvetă, oglindă și aparatură de uscat, coafat și aparatură cosmetică, toate estimate la suma de_ lei și susțin pârâții că se află în posesia reclamantei.
Referitor la imobilul situat în C., . nr.66, ., ., Jud.C., instanța a reținut următoarele:
Pe parcursul procesului, reclamanta a susținut că banii cu care a fost achiziționat apartamentul au fost banii acesteia, acordați sub formă de împrumut defunctei, aceasta urmând să îi restituie suma în momentul în care ar fi avut suficiente posibilități. A mai arătat reclamanta că, odată cu decesul fiicei sale, ea s-a subrogat în drepturile sale cu privire la acest bun, iar acesta nu poate face parte din masa succesorală.
Afirmația reclamantei conform căreia că s-a încheiat un contract de împrumut nu a fost dovedită în speță. Din declarațiile martorilor și ale părților de la dosar rezultă că apartamentul în discuție a fost cumpărat din banii pe care reclamanta i-a obținut din vânzarea apartamentului situat în G., Cartier Mazepa ap.24 din . însă, nu s-a dovedit că banii i-au fost dați cu intenția de a fi și înapoiați. Având în vedere că între părți a fost imposibilă preconstituirea unui înscris, datorită legăturilor de rudenie dintre ele, în cauza de față au fost administrate probe pentru a stabili natura actului juridic încheiat între reclamantă și fiica sa.
Astfel, din răspunsul la interogatoriul administrat reclamantei, aceasta a declarat că banii acordați pentru achiziționarea apartamentului nu au fost dați cu titlu de împrumut, ci acordați pentru ca aceasta să aibă grijă de ea la bătrânețe (fila 130 dosar vol. I). Același lucru rezultă și din declarațiile martorilor. Astfel, din declarația martorei D. I., vecină cu aceasta începând cu 1987, rezultă că reclamanta i-a spus că vinde apartamentul proprietate personală pentru ca să cumpere fiicei sale E. apartament în C.. Aceasta a arătat însă că banii de pe apartamentul din G. nu i-au fost dați E. cu titlu de împrumut. Reclamanta a renunțat la orice confort pentru a-i fi bine fiicei sale iar aceasta nu i-a înapoiat niciodată banii pe apartament (fila 150, dosar vol. I). Același lucru reiese și din declarațiile martorei C. M. (fila 152) și M. A. T. (fila 153).
Chiar și în ipoteza în care între reclamantă și fiica sa ar fi fost încheiat un contract de împrumut, a arătat instanța că imobilul tot ar fi trebuit să fie inclus în masa succesorală, pentru că reclamanta nu ar fi avut decât un drept de creanță împotriva defunctei.
În ceea ce privește pretinsa subrogație în drepturile fiicei defunctei, s-a constatat că reclamanta, în calitate de creditor, nu a făcut dovada niciuneia dintre situațiile prevăzute art.1107 C.civ. 1864.
În ceea ce privește prescripția dreptului la acțiunea izvorâtă din ipoteticul contract, s-a arătat că aceasta a rămas fără obiect, în condițiile în care reclamanta a înțeles să își modifice acțiunea în sensul că imobilul îi aparține în temeiul simulației prin interpunere de persoane.
Pe fondul acestei cereri s-a reținut că reclamanta, invocând această simulație, nu a indicat nicio probă pentru a face dovada contraînscrisului care ar arăta că ea este adevărata proprietară a imobilului, or, potrivit art.1169 C. civ., cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o și dovedească.
Privitor la depozitul de 5000 Ron al defunctei deschis la BRD, s-a constatat că reclamanta nu a făcut dovada vreunei înțelegeri din care să rezulte că suma existentă în contul BRD al defunctei provine din vânzarea terenului, din informațiile transmise de către bancă la solicitarea instanței rezultând că defuncta avea în conturile de la BRD suma de 4455,58 lei (fila 234 vol. I) și, respectiv suma de_,45 lei (fila 236 vol. I), sume incluse în masa succesorală, rezultând în total suma de_,3 lei.
În ceea ce privește bunurile mobile care pretind pârâții că existau în apartamentul defunctei la momentul decesului, instanța a constatat că prin declarațiile martorilor și răspunsurile la interogatoriu nu s-a făcut dovada existenței acestora în condițiile art.6732 și art.6733 C.proc.civ. și că declarația numitului M. A., fostul concubin al defunctei, nu se coroborează cu alte mijloace de probă.
În ceea ce privește pasivul succesoral, stricto sensu, instanța a reținut că acesta se compune din datoriile succesiunii, care reprezintă obligațiile de care era ținută defuncta la data decesului, și anumesuma de 454, 58 lei rezultată din înscrisurile aflate la fila 26 (factura 41,74 lei), fila 29 (factura 168 lei), fila 127 (factura 14,62), fila 128 (chitanță 192,22) și fila 129 (chitanță 38 lei)
P. concluziile scrise depuse de către reclamanta U. Ș., aceasta a solicitat instanței să constate că: masa succesorală se compune doar din autoturismul Cielo înmatriculat sub nr._, precum și sumele de bani ce se găsesc într-un cont personal deschis la BRD C. pe numele defunctei, în sumă totală de_ lei; că imobilul apartament este bun propriu al reclamantei și urmează să îi fie astfel atribuit exclusiv în natură; că pasivul succesoral este constituit din cheltuieli cu înmormântarea și pomenile – 12.545 lei; alte cheltuieli cu pomenile – facturi – 669 lei; cheltuieli cu întreținerea apartamentului 2209 lei. A solicitat de asemenea cheltuieli de judecată în cuantum total de 8319 lei, din care taxa de timbru este de 7019 lei și expertizele tehnice –1300 lei.
P. concluziile scrise formulate de pârâta H. A. L., aceasta a solicitat atribuirea imobilului și autoturismului către aceasta, cu obligarea la plata unei sulte. A solicitat, de asemenea, să se constate că nu există pasiv succesoral și că masa succesorală se compune și din bunurile mobile enumerate în cererea completatoare.
P. sentința civilă nr._/11.10.2013 judecătoria C. a admis, în parte, cererea principală formulată de către reclamanta U. ȘTEFĂNICA, astfel cum a fost modificată și precizată.
A admis, în parte, cererea reconvențională formulată de pârâții H. D. și H. A. L..
A respins cererea reconvențională formulată de către H. M. ca fiind făcută de către o persoană fără calitate procesuală activă.
A constatat deschisă succesiunea defunctei H. E. L., decedată la data de 14.02.2011, cu ultimul domiciliu în C., . nr.66, ., ., Jud.C..
A constatat că următoarele persoane au calitatea de moștenitori legali ai defunctei H. E. L.: reclamanta U. ȘTEFĂNICA, în calitate de ascendent de gradul I, având o cotă de 4/16 din masa succesorală; pârâtul H. D., în calitate de colateral privilegiat, frate după mamă și tată, care va primi o cotă de 9/16 din masa succesorală; pârâta H. A.-L., soră consangvină, care va primi o cotă de 3/16 din masa succesorală.
A constată că masa succesorală rămasă de pe urma defunctei este compusă din imobilul apartament situat în C., . nr.66, ., .; autoturismul Cielo înmatriculat cu nr._ și suma de_,3 lei aflată în conturile BRD, toate acestea constituind activul succesoral.
A respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantei-pârâte U. ȘTEFĂNICA având ca obiect includerea în pasivul succesoral a sumei de_ lei, reprezentând cheltuieli cu înmormântarea și pomenile, ca neîntemeiată.
A constatat că pasivul succesoral este de 2545,31 lei, din care suma de 454,58 lei reprezintă datoriile succesiuni și suma de 2090,73 lei reprezintă sarcinile acesteia.
A constatat dreptul de creanță al reclamantei-pârâte U. ȘTEFĂNICA, în cuantum de 2545,31 de lei, rezultând din plata pasivului succesoral.
A dispus ieșirea din indiviziune astfel:
A atribuit în natură reclamantei - pârâte U. ȘTEFĂNICA imobilul apartament situat în C., . nr.66, ., ., Jud.C., identificat și evaluat prin raportul de expertiză tehnică întocmit de expert B. E. (f. 88 și urm vol.I), ce face parte integrantă din prezenta sentință, urmând să achite următoarele sulte către părți, astfel cum au rezultat în urma compensării:_,52 lei către pârâtul-reclamant H. D. și suma de_,51 lei către pârâta –reclamantă H. A. L..
A atribuit în natură pârâtei-reclamante H. A.-L. autoturismul Cielo înmatriculat cu nr._, evaluat conform raportului de expertiză întocmit de expert A. L. (f.99 și urm vol. I), urmând să achite următoarele sulte către părți, astfel cum au rezultat în urma compensării: 3903,75 lei către pârâtul-reclamant H. D. și suma de 1735 lei către reclamanta–pârâtă U. ȘTEFĂNICA.
A dispus împărțirea sumelor în cuantum total de_,3, aflate în contul defunctei la momentul decesului, astfel: 6331,07 lei reclamantei - pârâte U. ȘTEFĂNICA, suma de_,91 lei pârâtului-reclamant H. D. și suma de 4748,30 lei către pârâta–reclamantă H. A. L..
A obligat pârâta–reclamantă H. A. L. la plata sumei de 58,08 lei către reclamanta–pârâtă U. Ștefănica reprezentând cheltuieli de judecată rezultate în urma compensării.
A obligă pârâtul-reclamant H. D. la plata sumei de 4679,87 lei către reclamanta - pârâtă U. ȘTEFĂNICA și la plata sumei de 3379,21 lei către pârâta-reclamantă H. A. L., reprezentând cheltuieli de judecată.
La pronunțarea acestei hotărâri instanța de fond a avut în vedere cele constatate prin încheierea de admitere în principiu, iar în ceea ce privește cererea formulată de către reclamantă cu privire la includerea în pasivul succesoral a următoarelor cheltuieli: cheltuielile cu înmormântarea și pomenile-12.545 lei; alte cheltuieli cu pomenile -669 lei; cheltuieli cu întreținerea apartamentului 2209 lei, a considerat că aceasta este întemeiată în parte, pentru motivele care urmează:
Sub un prim aspect, instanța a considerat că anumite cheltuieli, cuprinse în bonurile și facturile atașate la dosar nu au legătură cu înmormântarea sau pomenirea defunctei, iar pe de altă parte, față de prevederile art.1161 C.civ. 1864, a apreciat că nu pot fi incluse în acest pasiv cheltuielile pe care reclamanta nu le-a putut dovedi cu chitanțe sau bonuri fiscale (cum sunt cele enumerate la fila 184 vol. I și urm.).
Analizând înscrisurile aflate la dosarul cauzei, instanța a reținut că, în final, cuantumul cheltuielilor cu înmormântarea și pomenile ulterioare justificate de către reclamantă este de 8915 lei, reprezentând contravaloarea bonurilor sau facturilor aflate la filele 189 (75+900+500+650+2100), f.191 (76,77 lei), f.192 -193 (125,5+36+14,35+31,35+150+18,35 lei), f.194 (161,99 lei), f.195 (57,91+120 lei), f.196 (140+200 lei), f.197 (118,74+43,28 lei), f.199 (170 lei), f. 200 (319,11 lei), f.201 (106,74 lei), f.202 (182,01 lei), f.203 (87,22 lei), f.207 (77,50+57,74lei),f.208(68,80+145,05+38,95+92lei),f.209,(34+40,98+36+37,25+25lei),f.210(28,68+42,14lei), f.211 (103,04+96,31+41,05lei),f.212 (60,81+109,7 lei), f.213 (37+76,18+31,04+12,20+10,3 lei), f.214 (22,82 lei), f. 215 (53,78 + 65,61 lei), f.216 (226,68 lei), f.217 (138,76+27+14,30 lei), f.218 (63, 41+157,8 lei), f.219 (14,02+12,83+15,50 lei), f.221 (40,43 lei), f.223 (48,53 lei), f.224 (68,41 lei), f.22 vol.II (44,54 lei), f.23 vol.II (39,04+67,20 lei+43,22 lei) și f.25 vol.II (24,79 lei).
S-a mai reținut că, potrivit înscrisurilor aflate la dosarul cauzei societatea . ROMANIA SA, la care a fost angajată defuncta, a oferit doamnei U. Ștefănica ajutor de înmormântare în cuantum de 7313 lei (fila 70 vol. II). Pe de altă parte, din probatoriul adminsitrat în cauză, în special declarația martorului C. M., a rezultat că numitul M. A. a contribuit cu suma de 800 de euro (3406,72 lei, la cursul de 1 euro - 4.2584 lei) la aceste cheltuieli cu înmormântarea.
P. urmare, a apreciat instanța că reclamanta nu are dreptul la contravaloarea cheltuielilor de înmormântare.
În ceea ce privește obligațiile care s-au născut după deschiderea succesiunii (taxe și impozite în special, precum și facturile cu privire la utilități având data ulterioară decesului), instanța a reținut înscrisurile aflate la fila 220 vol.I (115 lei), f.222 vol.I (27 lei), f. 27 vol.II (45,42 lei), f.28 vol.II (30,44 lei), f. 29 vol.II (56 lei), f. 30 vol.II (41,25 lei), f.128 vol. II (276,89 + 102, 33 lei), f. 130 vol.II (49,24 lei), f.131 vol.II (25,59 lei), f.133 vol.II (24,80 lei), f.134 vol. II (25,20 lei), f. 135 vol. II (24,62 lei), f.136 vol.II (25,01 lei), f. 137 vol.II (292 lei), f.138 vol.II (24,62 lei), f.139 vol.II (25,59 lei), f.140 vol.II (26,63 lei), f.141 vol.II (466,35 lei), f.142 vol.II (141 lei), f.143 (194, 5 lei) și f.144 vol.II (25,66 lei). În total, rezultă suma de 2090,73 lei, iar aceste cheltuieli au fost suportate de către reclamantă, potrivit înscrisurilor aflate la dosar, aceasta având în acest sens un drept de creanță cu privire la moștenire.
În concluzie, s-a reținut că pasivul succesoral valorează 2545,31 lei, din care suma de lei 454, 58 lei rezultată din înscrisurile aflate la fila 26 (factura 41,74 lei), fila 29 (factura 168 lei), fila 127 (factura 14,62), fila 128 (chitanță 192,22) și fila 129 (chitanță 38 lei) reprezintă datoriile succesiunii, stabilite prin încheierea de admitere în principiu, astfel cum a fost îndreptată din oficiu prin încheierea de ședință din data de 12.09.2013, iar suma de 2090,73 reprezintă sarcinile moștenirii.
Potrivit rapoartelor de expertiză întocmite în cauză și aflate la fila 92 și, respectiv 102 din dosar vol.I, imobilul a fost evaluat la suma de 175 220 lei, autoturismul la suma de 6940 lei, iar potrivit extraselor de cont aflate la filele 234 și urm.vol.I defuncta deținea în conturile sale deschise la BRD C., la data de 27.03.2012, suma de_,3 lei.
În ceea ce privește ieșirea din indiviziune, o dată reținută starea de coproprietate, cererea reclamantei coproprietar de a ieși din indiviziune a fost apreciată ca întemeiată față de dispozițiile art.728 C.civ., art.6735 alin.(2) și art.6739 C.proc. civ.
Analizând prin prisma acestor dispoziții normative concluziile raportului de expertiză și probele administrate în cauză, instanța a apreciat că soluția care satisface atât criteriile de partajare prevăzute de lege, cât și principiul echității este atribuirea întregului imobil reclamantei U. Ștefănica, cu consecința obligării acesteia la plata echivalentului valoric al cotelor ce revin pârâților H. A. L. și H. D..
Cu privire la atribuirea autoturismului Cielo înmatriculat cu nr._ către pârâta-reclamantă H. A.-L., evaluat conform raportului de expertiză întocmit de expert A. L. inclus în masa succesorală, s-a avut în vedere acordul tuturor părților în acest sens.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată suportate de către părțile în litigiu, s-a reținut: reclamanta U. Ștefănica a achitat taxă de timbru de 1325 lei (f.54 vol.I), taxă de timbru de 297 lei (f.54 vol.I), taxă de timbru de 711 lei (f. 60 vol.I); onorariu expert în cuantum total de 1300 lei (f.75 vol. I), taxă de timbru de 4616,77 lei (f.1 și 2 vol.II) și taxă de timbru de 70 lei (f.49 vol.II). În total, rezultă suma de 8319,77 lei. Pârâta-reclamantă H. A.-L. a achitat în total o taxă de timbru de 6007,5 lei (f. 3 și 43 vol. II).
Având în vedere că reclamantei i-a fost atribuit în natură imobilul evaluat la suma de 175,220 lei, s-a constatat că reclamanta datorează pârâtului H. D. o sultă în cuantum de 98.561,25 lei, iar pârâtei H. A. L. o sultă de_,75 lei. Pe de altă parte, pârâtul H. D. datorează reclamantei cota sa parte din pasivul succesoral, respectiv suma de 1431,73 lei. În final, reclamanta datorează pârâtului suma de_,52 lei cu titlu de sultă. Totodată, pârâta H. A. L. datorează reclamantei cota sa parte din pasivul succesoral, respectiv suma de 477,24 lei, astfel că, în final, sulta datorată de reclamanta U. Ștefănica pentru atribuirea în natură către aceasta a imobilului este de_,61 lei.
Având în vedere că pârâtei H. A. L. i-a fost atribuit în natură autoturismul evaluat la suma de 6940 lei, s-a reținut că aceasta datorează pârâtului H. D. o sultă în cuantum de 3903,75 lei, iar reclamantei suma de 1735 lei, corespunzător cotelor lor succesorale.
În ceea ce privește suma existentă în conturile defunctului, instanța a dispus împărțirea ei astfel: 6331,07 lei reclamantei - pârâte U. Ștefănica, suma de_,91 lei pârâtului-reclamant H. D. și suma de 4748,30 lei către pârâta–reclamantă H. A. L..
În baza art.274-277 C. proc. civ., instanța a compensat în parte cheltuielile de judecată până la cuantumul sumei mai și a constatat că acestea au fost efectuate în interesul tuturor părților din litigiu, astfel că trebuie suportate proporțional cu cotele lor succesorale, dispunând compensare lor până la cuantumul celei mai mici dintre ele.
În termen legal, împotriva sentinței civile mai sus menționate au declarat apel pârâții-reconvenienți H. M. și H. A.-L..
În dezvoltarea motivelor de apel, astfel cum au fost precizate oral în ședința publică din 03.06.2014 și prin notele scrise depuse la data de 05.06.2014 și la data de 20.06.2014, cei doi pârâți-reconvenienți au criticat hotărârea instanței de fond pentru respingerea cererii reconvenționale față de H. M. ca efect al admiterii excepției lipsei calității procesuale active și pentru neincluderea în masa partajabilă a bunurilor mobile indicate în cererea completatoare.
Astfel, sub un prim aspect, au susținut că în mod greșit s-a stabilit lipsa calității procesuale active și a calității de moștenitor pentru H. M., câtă vreme reclamanta a precizat prin cererea de chemare în judecată și prin precizările ulterioare că acesta are calitate de moștenitor. Procedural, din moment ce H. M. avea calitatea de pârât, reclamanta nu putea invoca în propria cerere de chemare în judecată excepția lipsei calității procesuale active a acestuia, ci avea posibilitatea să renunțe la judecata în contradictoriu cu el.
Au mai precizat apelanții că disp.art.701 C.civ., care precizează că în tot cursul termenului de opțiune, renunțătorul poate revoca renunțarea dacă moștenirea nu a fost deja acceptată de alți succesibili care au vocație la partea care i-ar reveni, trebuie interpretate în sensul că acceptarea la care se referă acest text presupune stabilirea calității de moștenitor prin eliberarea unui certificat de moștenitor, în care să se stabilească care sunt cotele pentru fiecare, precum și masa partajabilă, pentru a avea o stabilitate în ceea ce privește circuitul civil al bunurilor. Nicidecum nu poate fi încălcat dreptul ascendentului privilegiat (H. M.) de a culege moștenirea doar pe motivul că din momentul în care acesta a renunțat și până la care a revocat altcineva a făcut o declarație de acceptare a moștenirii, cu atât mai mult cu cât este vorba doar de o declarație făcută în fața notarului și nu de o dezbatere propriu – zisă, iar în speță acceptarea, renunțarea și revocarea au intervenit în termenul legal de 6 luni.
S-a mai arătat că declarația de renunțare este nulă și nu poate produce efecte, deoarece H. M. a fost indus în eroare de către H. D. pentru a veni să renunțe la moștenire, prin prezentarea unei alte situații decât cea reală, iar mai apoi acesta din urmă a revocat propria renunțare la moștenire. După ce a aflat despre această revocare, H. M. a revenit și el asupra renunțării și a acceptat moștenirea, astfel că ar trebui să aibă calitatea de moștenitor, U. Ștefănica și H. D. încercând în mod fraudulos să-l înlăture de la moștenire.
Pe fondul cauzei, în referire la bunurile mobile enumerate în cererea completatoare, apelanții au arătat că se impunea reținerea lor în masa de partaj, fiind dovedită atât existența lor la data decesului, cât și faptul că reclamanta le-a folosit și le are în posesie. Astfel, în apartament se aflau la data decesului mai multe bunuri mobile care fuseseră proprietatea defunctei H. E. L. și au putut fi observate cu ocazia efectuării raportului de expertiză tehnică imobiliară. În aceste condiții, instanța de fond trebuia să constate că aceste bunuri nu mai există în prezent în apartamentul în litigiu și că au rămas în posesia reclamantei, aceasta trebuind să fie obligată la plata sultelor corespunzătoare cotelor celorlalți moștenitori. La fond au solicitat efectuarea unei expertize de evaluare a bunurilor mobile, dar, neintroducându-se în masa de partaj aceste bunuri, nu s-a mai administrat proba. Pentru aceste motive, apelanții au solicitat schimbarea în parte a hotărârii, în sensul ca, în rejudecare, să se rețină că bunurile mobile fac parte din masa de partaj și, astfel, să se dispună efectuarea probei cu expertiza de evaluare a acestora, cu cheltuieli de judecată reprezentând timbraj.
Legal citată, intimata-reclamantă nu a depus întâmpinare la motivele de apel (care prin precizările ulterioare au fost doar restrânse, nu modificate sau completate).
Analizând legalitatea sentinței civile atacate prin prisma motivelor de apel, în conformitate cu disp.art.295 alin.1 C.proc.civ., tribunalul constată următoarele:
Deși pârâții-reconvenienți au formulat împreună cererea de apel, cele două critici invocate trebuie privite și analizate separat, în funcție de soluția pe care instanța de fond a adoptat-o față de fiecare dintre ei. Câtă vreme cererea reconvențională nu a fost analizată și pe fond în ceea ce-l privește, pârâtul H. M. nu justifică un interes în a critica hotărârea decât sub aspectul modalității de soluționare a excepției lipsei calității sale procesuale active. Nu poate pretinde că a suferit vreo vătămare prin neincluderea în masa de partaj a bunurilor mobile, câtă vreme nu i s-a recunoscut calitatea de moștenitor și, implicit, dreptul de a pretinde o cotă din dreptul de proprietate asupra bunurilor respective. În aceeași ordine de idei, pârâta H. A.-L. este îndreptățită să conteste hotărârea instanței de fond numai în partea care o vizează direct, respectiv pentru respingerea cererii completatoare referitoare la bunurile mobile, soluția adoptată față de pârâtul-reconvenient H. M. nefiind de natură să o prejudicieze în vreun fel.
Așa fiind, tribunalul apreciază că instanța de fond a reținut în mod judicios lipsa calității de moștenitor a lui Hristodoreanu M., iar soluția de respingere a cererii reconvenționale, ca efect al admiterii excepției lipsei calității procesuale active, este corectă din punct de vedere procedural.
Faptul că H. M. a avut calitatea de pârât în cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta U. Ștefănica nu reprezenta un impediment pentru adoptarea unei astfel de soluții, câtă vreme în cererea reconvențională calitățile părților erau inversate. Nu i se putea pretinde reclamantei să renunțe la judecată în contradictoriu de acest pârât deoarece, având vocație generală la moștenirea fiicei sale, acesta trebuia să figureze în procesul inițiat de reclamantă pentru dezbaterea succesiunii, alături de ceilalți prezumtivi succesori.
În condițiile în care reclamanta a înțeles să conteste vocația concretă la moștenire a acestei părți din proces ca efect al renunțării (ceea ce, evident, putea să facă și în propria cerere de chemare în judecată), era important ca instanța să analizeze această apărare și să dea o hotărâre în consecință, ceea ce s-a și întâmplat, prezentând mai puțină importanță forma în care ea a fost îmbrăcată, din punct de vedere procesual, de către reclamantă, cu atât mai mult cu cât excepția lipsei calității procesuale fiind o excepție de fond, peremptorie și absolută, putea fi invocată și din oficiu, în orice etapă a procesului..
Mergând mai departe cu analiza, tribunalul urmează să înlăture susținerea din apel potrivit căreia revocarea de către H. M. a renunțării la moștenire a fost de natură să-și producă efectele prevăzute de lege, deoarece de pe urma defunctei H. E.-L. nu se întocmise un certificat de moștenitor.
Actul juridic de opțiune succesorală, ca manifestare unilaterală de voință a succesibilului care acceptă o moștenire sau renunță la ea, nu se confundă cu procedura notarială a dezbaterii succesorale, finalizată prin emiterea unui certificat de moștenitor, iar textul art.701 C.civ., care prevede posibilitatea pentru moștenitorul care a renunțat la succesiune de a reveni asupra acestei renunțări, nu lasă loc niciunei interpretări în privința condițiilor ce trebuie îndeplinite pentru ca revocarea renunțării să-și producă efectele, conținutul său fiind lipsit de orice echivoc.
Astfel, legiuitorul prevăzând în mod expres doar cerința ca moștenirea să nu fi fost acceptată, între timp, de alți succesori ai defunctului (nu și pe cea a dezbaterii moștenirii), nu există nicio justificare pentru a se aprecia că ar fi necesară și existența unui certificat de moștenitor, pentru ca revocarea renunțării să rămână fără consecințe juridice. Este suficient să se facă dovada acceptării moștenirii de către alți succesibili ai aceluiași defunct într-una din modalitățile prevăzute de art.689 C.civ., adică expres sau tacit (legea nefăcând vreo distincție în acest sens), și cum în speță s-a făcut o astfel de dovadă, prin depunerea declarațiilor autentice de acceptare a moștenirii de către pârâții H. D. și H. A. L., revenirea ulterioară a lui H. M. asupra renunțării la moștenire a fost paralizată, acesta rămânând străin de moștenirea fiicei sale.
Se mai susține în apel că declarația de renunțare la moștenire dată de H. M. este nulă, pe motiv că acesta ar fi fost indus în eroare de către fiul său H. D.. Or, trecând peste faptul că nu s-au arătat împrejurările concrete din care ar rezulta pretinsa inducere în eroare și nici nu s-a adus un minim de probatorii în acest sens, este de reținut că la judecata în fond nu s-a cerut în mod expres anularea declarației de renunțare, astfel că analizarea valabilității acestei declarații direct în apel este inadmisibilă din perspectiva disp.art.294 alin.1 C.pr.civ.
În condițiile arătate, calitatea procesuală în cererile având ca obiect partaj succesoral fiind dată de calitatea de moștenitor, calitate pe care apelantul-pârât H. M. a pierdut-o prin renunțare expresă, nu există niciun temei pentru a se constata nelegalitatea și netemeinicia hotărârii date în primă instanță cu privire la această parte.
Nu se impune reformarea sentinței apelate nici în privința pârâtei-reconveniente H. A.-L., în mod corect reținându-se pe fondul cererii de partajare a bunurilor mobile că nu s-a dovedit cu certitudine existența respectivelor bunuri și însușirea lor de către reclamantă.
Astfel, bunurile mobile au fost individualizate în cererea completatoare depusă de pârâți doar pe baza spuselor numitului M. A., fostul concubin al defunctei (așa cum s-a arătat în cuprinsul numeroaselor precizări scrise depuse la dosar de către pârâți) și, numai într-o foarte mică măsură, pe baza unor planșe fotografice atașate la expertiza tehnică imobiliară.
Declarațiile celorlalți martori au fost echivoce în această privință, niciunul dintre ei nefiind în măsură să indice cu precizie bunurile mobile care au existat în apartamentul defunctei, și nici nu au putut fi coroborate cu răspunsurile la interogatoriu ale pârâților-reconvenienți, aceștia declarând că nu au fost niciodată în apartamentul în discuție.
Pe de altă parte, nu a rezultat nici că bunurile ar fi fost însușite de către reclamantă după decesul fiicei sale, probele administrate nerelevând împrejurări concrete, de natură să îndreptățească o asemenea concluzie.
Or, în lipsa unor probe concludente, doar pe baza unor simple presupuneri ale martorului M. A. și ale pârâților-reconvenienți, nu se poate reține că toate bunurile indicate de pârâți au existat într-adevăr în apartament la data deschiderii succesiunii și, cu atât mai mult, nu se poate prezuma, doar pentru că a avut cheia apartamentului, că acele bunuri ar fi fost luate de către reclamantă și se află în prezent în posesia ei.
Întrucât bunurile mobile a căror partajare se pretinde nu se mai regăsesc fizic în apartament la acest moment și nici nu s-a indicat cu certitudine, în condițiile art.6732 și art. 6733 C.proc.civ., locul în care s-ar afla, evident că nu se poate pune problema efectuării unei expertize de identificare și de evaluare a acestor bunuri.
În considerarea tuturor acestor argumente și a disp.art.296 C.proc.civ., se va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelanții–pârâți H. M. și H. A. L., ambii cu dom. în GALATI, ., ..C, . a împotriva sentinței civile nr._/11.10.2013 pronunțate de Judecătoria C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul–pârât H. D. P. P. ANDREIEV N. - Lumina, . și intimata- reclamantă U. ȘTEFĂNICA - Lumina, ., J. C., ca nefondat.
Definitivă. Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.09.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
A. L. C. R. D. A. – M. G.
Red.fond L.F.
Red.și tehnored.dec.jud.A.L./6 ex./09.10.2014
| ← Pretenţii. Decizia nr. 324/2014. Tribunalul CONSTANŢA | Succesiune. Hotărâre din 31-01-2014, Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
