Obligaţie de a face. Decizia nr. 128/2013. Tribunalul COVASNA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 128/2013 pronunțată de Tribunalul COVASNA la data de 26-03-2013 în dosarul nr. 5379/305/2011*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 128/R
Ședința publică de la 26 martie 2013
Completul constituit din:
Președinte: D. C.
Judecător: U. G.
Judecător: R. I. C.
Grefier: V. E.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta U.A.T. . civile nr. 2794 din 24 octombrie 2012 a Judecătoriei S. G..
La apelul nominal, făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data 12 martie 2013, când părțile au fost lipsă, iar instanța a constatat cauza în stare de judecată și a reținut-o spre soluționare conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată când, în temeiul art.260 alin.1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 19 martie 2013, apoi pentru astăzi, 26 martie 2013.
TRIBUNALUL
Constată că prin sentința civilă nr. 2794 din 24 octombrie 2012 a Judecătoriei S. G. a fost respinsă cererea formulată de către reclamanta U.A.T. .>prin primar, cu sediul în Ozun, nr. 75, județ. C. în contradictoriu cu pârâtul D. L. C., cu domiciliul în B., ., nr. 16, ., județ. B..
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta la data de 28.04.2010 a efectuat o inspecție „pe raza teritorială a localității Ozun”, constatând că, pârâtul „D. L. C. a executat o . construcții cu caracter provizoriu (pe stâlpi de lemn), respectiv, căsuțe din lemn, drum de acces, teren de sport, fără autorizație de construire”, aspecte constatate și prin procesul verbal de inspecție nr. 2916/27.04.2010 al Consiliului Județean C..
Astfel că, reținându-se în sarcina pârâtului săvârșirea contravenției prev. de art. 3 lit. b și c – Legea nr. 50/1991, în baza art. 26 – din același act normativ, a fost sancționat cu amendă de 1.000 lei, dispunându-se, următoarele măsuri: sistarea lucrărilor de construcții și amenajare de drumuri și . termen de 6 luni – până la data de 26.11.2010.
Reclamanta, în rejudecare, a fost citată cu mențiunea să depună actele din care rezultă că terenul pe care este ridicată construcția este proprietatea sa, pentru a individualiza zona – terenul pe care se află eventualele construcții– expresia folosită de reclamantă „pe raza teritorială a localității Ozun” fiind un termen excesiv de general, care nu dă posibilitatea instanței de identificare a terenului de pe care se solicită construcțiile, nedescrise suficient (cu elemente clare de identificare), expresia „construcții cu caracter provizoriu (pe stâlpi de lemn), respectiv, căsuțe din lemn, drum de acces, teren de sport”, fiind, de asemenea, absolut generală.
Pentru a se putea dispune eventual ridicarea/desființarea construcțiilor realizate nelegal, fără autorizație de construcție este necesar ca autoritatea competentă să indice instanței, în concret localizarea construcțiilor respective/terenul, descrierea corectă și detaliată a acestora, identificarea proprietarului construcției prin depunerea de înscrisuri, etc.
Potrivit disp. art. 27 - Legea nr. 50/1991 -(1) Președinții consiliilor județene, primarii și organele de control din cadrul autorităților administrației publice locale și județene au obligația să urmărească respectarea disciplinei în domeniul autorizării executării lucrărilor în construcții în cadrul unităților lor administrativ-teritoriale și, în funcție de încălcarea prevederilor legale, să aplice sancțiuni sau să se adreseze instanțelor judecătorești și organelor de urmărire penală, după caz.
Față de aceste obligații rezultate atât din legea specială cât și din obligațiile procedurale, instanța de fond a constatat că, reclamanta nu a înțeles să uzeze de dreptul dar și de obligația prev. de disp. art. 1169 C.civ., coroborat cu art. 129 alin. 1 ultima teză în baza rolului activ, stăruind în înțelesul disp. art. 129 alin. 5 C.pr.civ.
Pentru aceste considerente, instanța a găsit cererea reclamantei neîntemeiată și a respins-o.
Împotriva sentinței sus menționate a declarat recurs reclamanta-recurentă U. . în tot a hotărârii primei instanțe, în sensul admiterii acțiunii și obligării pârâtului D. L. C. la desființarea construcțiilor realizate fără autorizație de construire pe raza teritorială a comunei Ozun, ori obligarea societății de a intra în legalitate.
În motivarea cererii de recurs se arată că numitul D. L. C. a fost sancționat pentru începerea/realizarea construcțiilor la Natura Parc, fără să dețină autorizație de construire. În baza procesului-verbal nr 2965/28.04.2010 emis de Primăria comunei Ozun, pârâtul a fost sancționat cu amenda de 1000 lei și obligat la oprirea lucrărilor de construire până la obținerea autorizației. S-a stabilit termenul de 6 luni, respectiv până la data de 28.11.2010 pentru îndeplinirea măsurilor dispuse prin procesul-verbal de contravenție. Pârâtul nu s-a conformat însă măsurilor dispuse de Primărie, ba mai mult a continuat lucrările de construire. Din acest motiv a fost formulată acțiunea înaintată Judecătoriei Sf G.. Prin sentința pronunțată, instanța de fond a respins acțiunea pe motiv că nu au fost localizate construcțiile respective, nu a fost făcută o descriere corectă și detaliată a acestora, nu a fost identificat proprietarul prin înscrisuri. Recurenta susține că identificarea construcțiilor rezultă din memoriul justificativ pentru obținerea certificatului de urbanism întocmit de B. F. S.. Pentru identificarea proprietarului, recurenta arată că depune la dosar documentația aferentă Planului de urbanism -„Construire Zona Rezidențială, L. Ozunului”, beneficiar fiind D. L. C.. De asemenea, recurenta arată că depune la dosar o adresă emisă de Primăria Ozun, cu declarațiile fiscale depuse de pârât, din care rezultă calitatea acestuia de proprietar asupra terenului pe care sunt amplasate construcțiile.
În drept, au fost invocate prevederile Legii nr 50/1991.
Intimatul nu a formulat întâmpinare față de cererea de recurs.
În recurs s-au depus la dosarul cauzei noi înscrisuri, constând în :planșe fotografice ; memoriu justificativ pentru obținerea certificatului de urbanism pentru obiectivul Zona de agrement Natura Parc, Chichiș, Ozun; extras de carte funciară; memoriu tehnic de arhitectură; adresa cu nr 8268/2012 a Primăriei Ozun.
Examinând cererea de recurs, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Tribunalul apreciază recursul ca nefondat, pentru considerentele care urmează.
Astfel, obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă pretenția reclamantei U. . a pârâtului D. L. C. la desființarea construcțiilor realizate nelegal, fără autorizație de construire pe raza teritorială a comunei Ozun. Acțiunea a fost înregistrată ca urmare a neîndeplinirii de către pârât a măsurii complementare aplicată prin procesul-verbal de contravenție nr. 2965/28.04.2010 emis de recurentă. Temeiul juridic al cererii îl constituie art.32 din Legea nr. 50/1991, care stipulează:
(1) În cazul în care persoanele sancționate contravențional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenției, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1), organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune, după caz:
a) încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației;
b) desființarea construcțiilor realizate nelegal.
Prima instanță a respins acțiunea reclamantei –recurente U. . considerentele hotărârii pronunțate că, pentru a se putea dispune desființarea/demolarea unor construcții realizate nelegal, este necesară identificarea concretă a respectivelor construcții, localizarea amplasamentului acestora, identificarea proprietarului construcției și a terenului. Aceste considerente ale instanței de fond sunt unele corecte, juste.
În acest sens, Tribunalul are în vedere și prevederile art 112 pct 3 C p civ, conform cărora obiectul dedus judecății trebuie să fie bine determinat, precizat. În speță această cerință se impune cu atât mai mult cu cât pretenția vizează desființarea unor construcții. Câtă vreme acestea nu sunt identificate în cuprinsul cererii de chemare în judecată, instanța nu poate proceda la admiterea unei pretenții formulate în mod generic și care vizează „construcții realizate nelegal, pe raza teritorială a comunei Ozun”. Efectele pronunțării unei astfel de sentințe ar putea conduce la desființarea unor construcții aparținând altor proprietari, în afara celui sancționat contravențional.
Având în vedere aceste considerente, Tribunalul apreciază că sentința recurată este legală și temeinică, astfel că, în temeiul art 312 alin 1 C p civ, va dispune respingerea ca neîntemeiat a prezentului recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta U. . civile nr. 2794/24.10.2012 a Judecătoriei Sf G., pe care o păstrează.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 26.03.2013.
Președinte Judecător Judecător Grefier
D. C. U. G. R. I. C. V. E.
Red. D.C./25.04.2013
Tehnored. V.E. /25.04.2013
2 ex.
Judecător fond – M. K. I.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 508/2013. Tribunalul... | Cereri. Sentința nr. 2558/2013. Tribunalul COVASNA → |
|---|
