Pretenţii. Hotărâre din 03-12-2013, Tribunalul COVASNA
Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul COVASNA la data de 03-12-2013 în dosarul nr. 2096/322/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.611/R
Ședința publică de la 03 decembrie 2013
Completul constituit din:
Președinte: D. C.
Judecător: U. G.
Judecător: R. I. C.
Grefier: C. A.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta .. împotriva sentinței civile nr.580 din 05 iunie 2013, pronunțată de Judecătoria Tg. S. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică de astăzi se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra contestației în anulare de față au avut loc în ședința publică din data de 12 noiembrie 2013, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie și la care se face trimitere, pronunțarea în cauză fiind amânată pentru data de 19 noiembrie 2013, 26 noiembrie 2013 și 03 decembrie 2013.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față
Constată că, prin Sentința civilă nr. 580 din 05 iunie 2013, pronunțată de Judecătoria Tg. S. în dosarul nr._ a fost respinsă excepția prematurității intentării cererii de chemare în judecată, excepție invocată de către pârâta . C..
A fost admisă cererea formulată de către reclamanta . B. SA, societate aflată în insolvență, prin administrator judiciar provizoriu . pârâtei ., reprezentată de către numitul M. BANYASZ C.-L., în calitate de administrator, și drept consecință;
A obligat pârâtă la plata sumei de 8.478,76 lei, cu titlu de pretenții către reclamantă.
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut și motivat în esență următoarele:
La data de 27 aprilie 2010 între reclamanta . B. SA, în calitate de beneficiar, și pârâta ., în calitate de furnizor, s-a încheiat Contractul nr.1420 privind producerea, cumpărarea, livrarea și plata rădăcinilor de sfeclă de zahăr în anul 2010, prin care pârâta s-a obligat să cultive o suprafață de 18,82 ha. cu sfeclă de zahăr, în scopul realizării unei producții nete de plată de 564,6 tone, care va fi predată reclamantei în calitate de beneficiar ( art.2 din Contract ) .
În vederea realizării producției contractate, reclamanta a asigurat pârâtului furnizor imputurile necesare pentru întreaga cantitate de sfeclă de zahăr contractată, și anume sămânță în valoare de 76.867 lei.
Cu toate acestea, pârâta nu și-a îndeplinit parțial obligația asumată, cu privire la cantitatea de 50,11 tone sfeclă de zahăr, sens în care în conformitate cu prevederile art.4 din Contract, nerealizarea cotei atrage după sine aplicarea de penalități furnizorului, asupra cantității de sfeclă de zahăr nepredate beneficiarului, penalități în cuantum de 50% din valoarea acestora, penalități calculate de către reclamantă la suma de 2.766,52 lei.
În ultimul rând, instanța va înlătura și apărarea pârâtei în sensul că pârâta ar fi livrat întreaga cantitate contractată, deoarece reclamanta a asigurat pârâtei furnizor imputurile pentru întreaga cantitatea contractată, conform facturii fiscale nr.27 din data de 30 decembrie 2010, iar pârâta nu a făcut dovada că nu este de acord cu modul în care s-a calculat digestia și i s-au scăzut imputurile.
Instanța de fond, având în vedere actele depuse la dosar, precum și dispozițiile art. 969 alin.1, art.970, art.1073 din Codul Civil din anul 1864, aceasta pe motivul că potrivit art.102 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Noului cod civil cu aplicabilitate din data de 1 octombrie 2011, contractul este supus dispozițiilor legale în vigoare la data când a fost încheiat în tot ce privește interpretarea efectele și executarea sa ( cu mențiunea că aceste prevederi începând cu data de 1 octombrie 2011 își găsesc corespondentul în prevederile art.1166, art.1171, art.1225, art.1270, și art.1357 din Noul Cod Civil, a admis cererea de față, așa cum a fost formulată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta ., reprezentată
de către numitul M. BANYASZ C.-L., în calitate de administrator,criticând-o pentru netemeinicie.
În motivarea recursului, pârâta-recurentă susține că judecătoria nu ar fi luat în considerare dovezile administrate de către ea cu toate că a dovedit faptul că a livrat cantitatea de 564,6 tone sfeclă de zahăr către reclamantă.
Reclamanta nu poate să invoce faptul că pârâta nu ar fi delegat un reprezentant care să asiste la analiza digestiei și să semneze bonurile de analiză. De asemenea, reclamanta nu a putut face dovada că bonurile de analiză depuse în cursul judecății ar fi fost însușite și de pârâtă. În aceste condiții, pârâta nu avea de unde să știe că din totalul livrării s-au scăzut 81,54 tone de sfeclă de zahăr datorită impurităților.
Cu privire la cotizațiile reținute de reclamantă, ele sunt nefondate în condițiile în care din fișa clientului rezultă că aceste cotizații au fost reținute. Conform contractului, reclamanta avea obligația să rețină și să scadă aceste taxe din contravaloarea sfeclei de zahăr livrată. Având în vedere evidența defectuoasă a reclamantei, a rezultat că această taxă nu s-a putut reține. Având în vedere că cele două situații contabile sunt distincte, ar fi trebuit administrată în această cauză proba cu expertiza contabilă, însă reclamantul nu a solicitat, deși noi am contestat suma și am dovedit inexactitatea evidenței reclamantei.
Deși obiectul cererii reprezintă pretenții, în fapt suntem în fața unei acțiuni de răspundere contractuală, întrucât rezultă din concluziile scrise depuse de reclamantă, că se solicită recuperarea unui prejudiciu în valoare totală de 8.478,76 lei, întrucât pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale. Din analiza contractului, rezultă și din aceasta (la art.4), că pentru nelivrarea cantității de sfeclă de zahăr contractată, furnizorul suportă o penalitate de 50% din valoarea acesteia. De fapt, reclamanta solicită penalități pentru neexecutare. Ori, ca să fie admisibilă o astfel de acțiune, este necesară să fie întrunite cele patru elemente ale răspunderii contractuale, pe care reclamanta nu a reușit să o dovedească.
Analizând hotărârea recurată în raport de motivele de recurs și actele dosarului în baza art.304/1 din C.pr.civ. tribunalul notează că recursul nu este fondat.
Conform prevederilor art.13 din contractul părților, reclamanta a achitat în numele pârâtei cotizațiile către FCSZR în valoare de 411,59 lei precum și taxa de producție impusă de UE conform RCE 318/2006 în sumă de 1.749,96 lei, care trebuia scăzută din contravaloarea sfeclei de zahăr pe care pârâta trebuia să o predea reclamantei conform contractului.
Cheltuielile efectuate de reclamantă, conform contractului s-au ridicat la suma de 79.028,55 lei.
Pârâta a livrat reclamantei sfecla de zahăr în sumă de 73.316,31 lei, reprezentând o diferență de 5.712,24 lei pe care pârâta o datorează către S.C. F. de Z. B. S.A. începând cu data de 16.03.2011.
Cu privire la diferența de sfeclă de zahăr contractată și nepredată, în conformitate cu prevederile art.4 din contractul nr.1420/27.04.2010, „pentru cantitatea de sfeclă de zahăr nerealizată, furnizorul suportă o penalitate de 50% din valoarea acesteia”.
Având în vedere că pârâta nu a predat către reclamantă cantitatea de 50,11 tone sfeclă de zahăr contractată, s-a calculat contravaloarea a 50,11 tone sfeclă de zahăr la suma de 5.533,05 lei (la o digestie medie de 16% preț minim de 26,29 euro/tonă conform anexei la contract, la paritatea de 1 euro = 4,2 lei). J. din valoarea sfeclei de zahăr contractate și nepredate către reclamantă se ridică la suma de 2.766,52 lei.
Prejudiciul produs reclamantei prin neexecutarea integrală a obligațiilor contractuale de către pârâtă se ridică la suma de 8.478,76 lei.
Trebuie făcută diferența între cantitatea de sfeclă de zahăr predată și cantitatea de sfeclă neto de plată. Cantitatea neto de plată se calculează, așa cum prevede contractul, pe baza analizei digestiei (conținutului de zahăr din sfeclă) și scăzând impuritățile.
Prevederile contractuale, așa cum susține și pârâta, aceasta a predat către reclamantă cantitatea de 596,03 tone de sfeclă de zahăr, dar în urma analizei digestiei (cantitatea de zahăr conținută de sfeclă) și după scăderea impurităților, a rezultat o cantitate neto de plată de 514,49 tone, pe care pârâta a acceptat-o și drept urmare a facturat-o către societate conform facturii fiscale 27/30.12.2010.
Conform prevederilor contractuale (art.8.1. „Să livreze, în condițiile de calitate conform STAS_/1975 cantitatea de sfeclă de zahăr neto de plată menționată la art.2 din contract”), pârâta și-a asumat obligația să livreze către societate cantitatea de 564,60 tone de sfeclă de zahăr neto de plată.
Conform facturii fiscale nr.27/30.12.2010 pârâta a livrat către societate cantitatea de 514,49 tone sfeclă de zahăr neto de plată.
Rezultă o diferență de 50,11 tone neto de plată nelivrată și prin urmare sunt aplicabile prevederile art.4 din contract.
Dacă pârâta ar fi livrat întreaga cantitate de sfeclă de zahăr ar fi trebuit să emită factura pentru întreaga cantitate contractată.
Actul prin care furnizorul acceptă digestia și impuritățile îl reprezintă factura fiscală nr.27/30.12.2010 emisă pentru cantitatea de 514,49 tone. În cazul în care furnizorul nu ar fi fost de acord cu modul în care i s-a calculat digestia și i s-au scăzut impuritățile, nu ar fi emis factura respectivă doar pentru cantitatea menționată, ar fi contestat procentul de digestie aplicat sfeclei livrate.
Pârâta nu a contestat în această perioadă de la data emiterii facturii și până în prezent procentul aplicat sfeclei livrate.
Nici în întâmpinarea depusă la dosar pârâta nu contestă procentul de digestie și impurități al sfeclei de zahăr.
În cazul în care ar fi contestat procentul de digestie și impurități, pârâta ar fi trebuit să formuleze în cauză cerere reconvențională, în condițiile art.119 C. Vechi, prin care să solicite, în contradictoriu cu subscrisa, pronunțarea unei sentințe care să stabilească dacă procentul de digestie și impurități a fost calculat corect. Cum nu a formulat o astfel de cerere odată cu întâmpinarea, consideră că acest aspect nu trebuie să facă obiectul cauzei de față și în consecință la pronunțarea sentinței solicită să nu se ia în considerare acest aspect, menționarea calculului digestiei sau al impurităților fiind un capăt de cerere cu care instanța nu a fost investită.
Conform prevederilor 969 și urm. Cod civil, convențiile dintre părți au putere de lege în ceea ce privește obligațiile dintre acestea.
În speța de față, trebuie reținut că pârâta, prin semnarea contractului de furnizare și-a asumat obligațiile și a acceptat condițiile de livrare și plată a sfeclei de zahăr, a acceptat ca între cantitatea de sfeclă livrată și cea neto de plată există o diferență, pe care, mai mult a recunoscut-o prin facturarea cantității neto de plată.
Litigiul are ca obiect obligații nerespectate de către pârâtă în baza Contractului din anul 2010, încheiat pentru campania 2010/2011.
În dara de 14.06.2010 reclamanta nu avea cum să trimită o confirmare de reținere a taxei pentru sfecla de zahăr ce avea să fie livrată doar în toamna anului 2010. după cum se poate observa, avizele de livrare sunt emise începând cu data de 14.10.2010.
Taxa de producție se calculează după livrarea întregii cantități de sfeclă pe o campanie, adică la finalul anului și începutul anului următor, în cauza de față fiind exigibilă la plata până la sfârșitul lunii aprilie 2011.
De asemenea, taxa aferentă anului 2010 este în valoare de 1.749,96 lei, iar în adresa depusă de pârâtă valoarea este de 1.661,77 lei.
Cotizația de membru al ACSZB – această cotizație este plătită de către subscrisa conform prevederilor art.13 din contract. ACSZB facturează către fiecare cultivator în parte cotizația dar o încasează de la subscrisa societate pentru toți cultivatorii, stingerea obligațiilor reciproce operând prin compensarea în trei.
Factura 5087/08.12.2010 emisă de ACSZB confirmă înțelegerea părților menționată mai sus, dar factura fiscală nu reprezintă dovada plății. În cazul în care pârâta ar fi achitat cotizația direct către ACSZB, aceasta ar fi fost obligată să emită o chitanță sau dacă plata s-ar fi făcut prin cont bancar, pârâta ar fi trebuit să depună la dosarul cauzei extrasul de cont aferent.
Pârâta nu a făcut dovada plății către ACSZB a cotizației de membru.
Așa fiind, în baza dispozițiilor art.312 C.pr.civ., se va respinge ca nefundat recursul de față urmând ca sentința atacată să fie menținută ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de .. împotriva sentinței civile nr.580 din 05 iunie 2013 a Judecătoriei Tg. S., pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 03 decembrie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. C. U. G. R. I. C.
GREFIER
C. A.
Red.RIC/27.02.2014
Tehnored. CA/27.02.2014
2 ex.
Judecător fond. R. L.
← Contestaţie la executare. Decizia nr. 477/2013. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Hotărâre din 03-12-2013,... → |
---|