Contestaţie la executare. Decizia nr. 477/2013. Tribunalul COVASNA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 477/2013 pronunțată de Tribunalul COVASNA la data de 15-10-2013 în dosarul nr. 18/305/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.477/R
Ședința publică de la 15 octombrie 2013
Completul constituit din:
Președinte: U. G.
Judecător: R. I. C.
Judecător: D. C.
Grefier: C. A.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de intimata B. C. Română S.A. împotriva sentinței civile nr. 188 din 24 ianuarie 2013 a Judecătoriei S. G..
La apelul nominal făcut în ședință publică de astăzi se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra recursului de față au avut loc în ședința publică din data de 24 septembrie 2013, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie și la care se face trimitere, pronunțarea în cauză fiind amânată pentru data de 01 octombrie 2013, 08 octombrie 2013 și 15 octombrie 2013.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă nr.188 din 24 ianuarie 2013, Judecătoria Sf. G. a admis excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei . SRL.
A respins contestația la executare formulată de contestatoarea K. J., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A admis în parte contestația la executare formulată și precizată de contestatoarea K. J., împotriva pârâtei BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA și a anulat Procesul-verbal de situație încheiat la data de 15.12.2011 ora 11,00, efectuat în dosarul execuțional nr. 406/2011 al Biroului E. Judecătoresc T. C. T..
În baza art. 276 C.pr. civ. a obligat intimata la plata către contestatoare a suma de 250 lei reprezentând cheltuieli de judecată - onorariu avocat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut și motivat în esență următoarele:
La data de 05.03.2007, contestatoarea a încheiat contractul de credit bancar nr.F0346 cu B. Comerciala R., Sucursala C. pentru suma de 19.020 Euro în vederea cumpărării unui apartamentului, care a fost garantat cu apartamentul cumpărat, pentru care a fost încheiat Contractul de ipoteca nr.F1766.V/l 0.10.2007.
Datorita efectelor crizei economica-financiare,după cca.6 luni contestatoarea, nu a mai putut plăti în mod regulat ratele scadente la banca.
La data de 09.09.2011, intimata BCR România a împuternicit pentru colectarea prin executare silită a debitelor pe . SA (f.121-122).
La cererea . SA, în calitate de mandatar al BCR SA România s-a început executarea silită, formându-se dosarul execuțional nr. 406/2011 al B. T. C. T..
În cadrul acestui dosar execuțional au fost emise la data de 15.12.2011, somația și procesul-verbal de situație (f.10-11).
Contestatoarea a solicitat anularea actelor emise în dosarul execuțional, arătând că figurează în calitate de creditor ., iar contestarea nu datorează nici o sumă de bani acesteia, nu există nici un raport juridic între ea și . SA.
Prima instanță a constatat că într-adevăr în cele două acte de executare menționate mai sus figurează în calitate de creditoare . SA, deși din încheierea de încuviințare a executării silite, precum și din cererea de executare formulată de . SA, aceasta figurează ca mandatară a creditoarei BCR România SA.
Având în vedere aceste aspecte, precum și prevederile legale în materie, prima instanță a admis în parte acțiunea contestatoarei.
Astfel art. 387 C.pr. civ., prevede expres conținutul somației emise de executorul judecătoresc, iar printre cele enumerate nu se regăsește și numele creditorului, prin urmare instanța de fond a constatat că somația a fost întocmită cu respectarea condițiilor de valabilitate impuse de lege.
Însă în ceea ce privește procesul-verbal de situație, art. 388 al. 1, pct.5 C.pr. civ. prevede că acesta va cuprinde „ numele și domiciliul ori, după caz, denumirea și sediul debitorului și creditorului urmăritor”. În cazul de față deși în procesul verbal de situație este trecut numele creditorului . SA, acesta nu are calitatea de creditor ci de mandatar, astfel că acest act de executare nu este întocmit cu respectarea condițiilor de valabilitate impuse de lege, prin urmare a dispus anularea acestuia.
Împotriva sentinței sus menționate a declarat recurs pârâta-recurentă BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA, solicitând modificarea în tot a hotărârii primei instanțe, în sensul respingerii contestației la executare formulată de contestatoarea K. J. și înlăturării obligației recurente de plată a sumei de 250 lei, cheltuieli de judecată la fond. S-a solicitat, de asemenea, acordarea cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul recurs.
În motivarea recursului se arată că hotărârea primei instanțe a fost dată cu interpretarea și aplicarea eronată a legii. Prin contestația la executare pe care a promovat-o, contestatoarea a invocat numai motive referitoare la situația sa financiară precară, fără să indice viciile actelor contestate. Potrivit principiului disponibilității, instanța trebuia să verifice numai motivele invocate de partea contestatoare, însă, în speță nu au fost respectate aceste limite. Prima instanță nu a analizat apărările invocate de părțile pârâte, limitându-se la reținerea aspectului referitor la faptul că procesul-verbal de situație din data de 15.12.2011 nu indică numele creditorului urmăritor. Această formalitate reținută de instanță nu este de natură a atrage însă nulitatea actului de executare, deoarece nu s-a dovedit întrunirea cumulativă a celor trei condiții pentru ca sancțiunea nulității să opereze, anume: existența încălcării unei cerințe imperative prevăzută de lege la întocmirea actului; producerea unei vătămări; vătămarea cauzată părții să nu poată fi înlăturată în alt mod decât prin anularea actului juridic întocmit cu nerespectarea dispozițiilor legale. Motivarea contestatoarei referitoare la existența unor neconcordanțe între sumele menționate de executor în somație și sumele indicate în procesul-verbal de situație, este neîntemeiată, deoarece respectivele diferențe sunt justificate de efectuarea plăților parțiale efectuate pe parcursul executării, plăți ce au fost deduse din debitul inițial de către executor. Apoi, invocarea unei înțelegeri a debitoarei cu executorul în sensul achitării în rate a datoriei nu are nici o relevanță în speță, deoarece executorul nu este parte în raportul dintre creditor și debitor, fiind un simplu executant al serviciului de executare silită. Potrivit celor stipulate în contractul de împrumut bancar, debitoarea s-a obligat la plata sumelor ce fac obiectul executării, instanța fiind învestită cu puterea de a asigura executarea contractului, cu respectarea principiului stipulat de art. 969 C civ.
Un alt motiv de recurs este cel referitor la obligația de plată a cheltuielilor de judecată de la fond. În acest sens, recurenta susține că instanța de fond a dispus în mod nelegal obligarea băncii la plata sumei de 250 lei, cheltuieli de judecată, deoarece în speță era aplicabil art. 276 C p civ care prevede posibilitatea compensării cheltuielilor, contestația la executare fiind admisă în parte. În plus, se susține că recurenta nu are culpă procesuală în cadrul contestației la executare, neputând fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, au fost invocate prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C p civ, art. 304 indice 1 C p civ.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, a prevederilor legale aplicabile, Tribunalul apreciază recursul ca fiind nefondat, urmând a-l respinge, pentru considerentele ce vor fi arătate în cele ce urmează.
Se constată că, în cadrul contestației la executare promovată de contestatoarea K. J., aceasta a solicitat anularea a două acte întocmite în cadrul dosarului execuțional nr. 406/2011 al B. T. C. T., anume: somația de executare din data de 15.12.2011 și procesul-verbal de situație întocmit la aceeași dată. În motivarea contestației, partea contestatoare a arătat că, deși contractul de împrumut bancar a fost încheiat cu BCR Sucursala Sf. G., totuși, a aflat de la executorul judecătoresc de faptul că partea creditoare care a demarat procedura executării silite este .. De asemenea, contestatoarea a invocat neregularitatea actelor de executare prin prisma diferenței de debit urmărit indicat în respectivele acte.
Instanța de fond, verificând conținutul actelor de executare silită contestate în speță, a apreciat că numai procesul-verbal de situație întocmit de executor la data de 15.12.2011 nu este legal, deoarece nu indică denumirea și sediul creditorului urmăritor, fiind încălcate astfel prevederile art. 388 alin. 1 pct. 5 C p civ. Această reținere a primei instanțe este corectă, deoarece, conform art. 388 alin. 1 C p c:pentru toate actele de executare pe care le efectuează, executorul judecătoresc este obligat să încheie procese-verbale care vor cuprinde următoarele mențiuni:
1. denumirea și sediul organului de executare;
2. numele și calitatea celui care încheie procesul-verbal;
3. data întocmirii procesului-verbal și numărul dosarului de executare;
4. titlul executoriu în temeiul căruia se efectuează actul de executare;
5. numele și domiciliul ori, după caz, denumirea și sediul debitorului și creditorului urmăritor;
6. locul, data și ora efectuării actului de executare;
7. măsurile luate de executor sau constatările acestuia;
8. consemnarea explicațiilor și obiecțiunilor participanților la executare;
9. alte mențiuni cerute de lege sau considerate necesare de executor;
10. menționarea, când este cazul, a lipsei creditorului sau debitorului ori despre refuzul sau împiedicarea de a semna procesul-verbal;
11. menționarea numărului de exemplare în care s-a întocmit procesul-verbal, precum și a persoanelor cărora li s-a înmânat acesta;
12. semnătura executorului, precum și, când este cazul, a altor persoane interesate în executare sau care asistă la efectuarea actului de executare;
13. ștampila executorului judecătoresc.
Mențiunile de la pct. 2, 3, 4, 5, 7, 12 și 13 sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.
În plus, procesul-verbal de situație trebuie să cuprindă și elementele stipulate în art. 496 c p civ (norma specială care reglementează conținutul acestui act de executare silită).
Susținerea recurentei privind nerespectarea de către instanța de fond a principiului disponibilității, prin aceea că a dispus anularea actului de executare pentru niște motive care nu ar fi fost invocate de partea contestatoare în cuprinsul contestației formulate, este nefondată. Se constată că partea contestatoare a invocat neregularitatea actelor contestate și pentru motivul că în cuprinsul acestora este trecut un alt creditor decât cel din contractul ce constituie titlul executoriu, anume . SRL. Instanța de fond a analizat această susținere a părții, pe care a fost fundamentată contestația la executare și a apreciat că indicarea de către executorul judecătoresc, în cuprinsul actului de executare silită, a unei alte părți creditoare decât cea din titlul ce se execută, echivalează cu neindicarea creditorului astfel cum stipulează normele legale reținute de instanța de fond.
Tribunalul apreciază ca fiind nefondată și susținerea recurentei privind inexistența în speță a dovedirii celor trei condiții ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru a opera sancțiunea nulității actului. În acest sens, se constată că nulitatea procesului-verbal de situație întocmit la data de 15.12.2011 pentru neindicarea corectă a părții creditoare, este o nulitate expresă, conform art. 388 alin. 2 C p civ, astfel că, vătămarea la care se referă art. 105 alin. 2 C p civ se presupune, ceea ce înseamnă că partea interesată să invoce nulitatea va trebui să dovedească doar două dintre cele trei condiții prevăzute de lege, anume: încălcarea formelor procedurale și împrejurarea că vătămarea nu poate fi înlăturată altfel. În speță aceste două condiții sunt îndeplinite câtă vreme actul contestat nu cuprinde unul din elementele obligatorii stipulate de lege, iar vătămarea produsă părții (care nu a înțeles de ce este urmărită de un alt creditor, față de cele menționate în procesul-verbal de situație) nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului. În plus, Tribunalul constată că în cuprinsul actului de executare contestat nu este indicat în mod corect domiciliul părții debitoare, care locuiește în imobilul situat în Sf. G., ., ., . adresa corectă a părții deoarece aceasta a fost indicată prin adresa depusă la organul de executare încă din data de 10.06.2011 (fila 50 din dosarul de fond).
Reținând nulitatea actului de executare pentru lipsul anterior indicat, instanța de fond, în mod corect, nu a mai analizat și celelalte susțineri formulate de partea contestatoare în cuprinsul contestației la executare, astfel că motivele invocate de recurentă cu privire la netemeinicia respectivelor susțineri, nu sunt relevante în speță.
Este nefondat motivul invocat în cererea de recurs cu privire la obligarea BCR SA la plata cheltuielilor de judecată suportate de contestatoare la fond. D. fiind faptul că acțiunea contestatoarei a fost admisă în parte, în speță există culpa procesuală a intimatei pentru pretențiile ce au fost admise, astfel că aceasta trebuie să fie obligată la plata unei părți din cheltuielile de judecată suportate de contestatoare (jumătate din onorariul de avocat). Art. 276 C p civ nu este însă aplicabil în speță, compensarea operând numai atunci când pretențiile reciproce ale părților au fost admise în parte, or, intimata nu a formulat în litigiu acțiune reconvențională care să fi fost admisă în parte de instanța de fond. Astfel fiind, Tribunalul va înlătura din considerentele sentinței recurate reținerea art. 276 C p civ cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată.
Având în vedere aceste considerente, Tribunalul apreciază recursul ca fiind nefondat, astfel că, în temeiul art. 312 alin. 1 C p civ, va dispune respingerea acestuia, cu consecința menținerii sentinței ca fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA împotriva sentinței civile nr. 188/24.01.2013 a Judecătoriei S. G., pe care o păstrează.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 15.10.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
U. G. R. I. C. D. C.
GREFIER
C. A.
Red.DC/22.11.2013
Tehnored. CA/25.11.2013
2 ex.
Judecător fond. G. A. - M.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 612/2013. Tribunalul COVASNA | Pretenţii. Hotărâre din 03-12-2013, Tribunalul COVASNA → |
|---|
