Plângere contravenţională. Decizia nr. 487/2013. Tribunalul COVASNA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 487/2013 pronunțată de Tribunalul COVASNA la data de 15-10-2013 în dosarul nr. 5003/305/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.487/R
Ședința publică de la 15 octombrie 2013
Completul constituit din:
Președinte: U. G.
Judecător: R. I. C.
Judecător: D. C.
Grefier: C. A.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C. împotriva sentinței civile nr.760 din 06 martie 2013, pronunțată de Judecătoria S. G., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică de astăzi se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra recursurilor de față au avut loc în ședința publică din data de 24 septembrie 2013, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie și la care se face trimitere, pronunțarea în cauză fiind amânată pentru data de 01 octombrie 2013, 08 octombrie 2013 și 15 octombrie 2013.
TRIBUNALUL
Constată că prin sentința civilă nr.760 din 06 martie 2013, Judecătoria Sf. G. a admis plângerea formulată de petentul T. M. B., împotriva procesului-verbal . nr._ încheiat la data de 18.10.2012 de intimata IPJ C. și în consecință l-a anulat și exonerat pe petent de la plata amenzii contravenționale aplicate.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut și motivat în esență următoarele:
Petentul la data de 18.12.2012, ora 11.30 în timp ce conducea, auto JIY794 pe . din Sf. G. a fost oprit în trafic, pentru un control de rutină, reținându-se în sarcina sa că, nu a putut prezenta asigurarea obligatorie tip - carte verde valabilă, fiind sancționat contravențional, cu amendă de 1.000 lei, în baza art. 56 coroborat cu art. 64 - Legea nr. 136/1995 și măsura complementară a reținerii plăcuțelor de înmatriculare și certificatului de înmatriculare al auto.
La acea dată petentul nu a semnat procesul-verbal de contravenție nefiind de acord cu cele reținute, întrucât deținea poliță internațională de asigurare obligatorie valabilă la data controlului, ce cuprinde mențiunea că, este valabilă și pe teritoriul României, fiind depusă la dosar - în xerocopie.
Instanța de fond verificând plângerea petentului a constatat că, a fost formulată în termen legal; procesul verbal contestat a fost întocmit în prezența petentului, care a formulat obiecțiuni, fără să semneze.
Sub aspectul legalității procesului-verbal de constatare a contravenției, a constatat că acesta a fost întocmit cu respectarea cerințelor prevăzute de art. 16 din OG nr. 2/2001, în cauză nefiind incidentă niciuna dintre cauzele de nulitate prevăzute de art. 17 din același act normative, petentul neformulând critici de nelegalitate.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, se observă că potrivit art. 48 alin. 2 din legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, persoanele care intră pe teritoriul României cu vehicule înmatriculate/înregistrate în afara teritoriului României se consideră asigurate, în condițiile prezentei legi, în una dintre următoarele situații:
a) dacă numărul de înmatriculare/înregistrare atestă asigurarea potrivit legii statului în care este înmatriculat/înregistrat vehiculul sau acordurilor internaționale de asigurare valabile în România;
b) dacă posedă documente internaționale de asigurare valabile în România.
De asemenea, conform art. 56 alin. 1 și 2 din aceeași lege, persoanele care folosesc pe teritoriul României vehicule înmatriculate/înregistrate în străinătate și neasigurate în străinătate, potrivit art. 48 alin. 2, sau a căror asigurare expiră pe durata șederii în România datorează prime de asigurare conform prevederilor legale. Personalul poliției de frontieră nu va verifica documentele de asigurare pentru vehiculele înmatriculate/înregistrate în statele membre ale Uniunii Europene, pentru acestea numerele de înmatriculare/înregistrare fiind garanția asigurării.
Încălcarea de către persoanele fizice sau juridice a obligației de asigurare prevăzute la art. 48 și 56 constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 1.000 lei la 2.000 lei și cu reținerea certificatului de înmatriculare/înregistrare a vehiculului, până la prezentarea documentului privind încheierea asigurării – art. 64 din legea nr. 136/1995.
art. 17 din Normele privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule aprobate prin Ordinul CSA nr. 14/2011, potrivit căruia:
(1) Dovada existenței asigurării obligatorii RCA, în cazul controalelor efectuate de autoritățile abilitate, în conformitate cu prevederile art. 64 din Legea nr. 136/1995, cu modificările și completările ulterioare, o constituie:
- polița de asigurare RCA emisă de asigurătorul RCA, pentru perioada de valabilitate înscrisă, precum și vigneta aplicată pe parbrizul vehiculului în loc vizibil din exterior pentru vehiculele înmatriculate sau înregistrate în România;
- documentul internațional de asigurare;
- documentele internaționale de asigurare de răspundere civilă a vehiculelor, eliberate de asigurători RCA din străinătate, cu valabilitate pe teritoriul României și numai pentru perioada menționată în acestea, sau polița de asigurare de frontieră pentru vehiculele înmatriculate/înregistrate în afara Spațiului Economic European și a Confederației Elvețiene.
(2) Pentru vehiculele care staționează în mod obișnuit într-un stat membru, plăcuțele de înmatriculare atestă că biroul național din statul membru este garant al plății despăgubirii către persoana prejudiciată într-un accident de vehicul.
(3) În cazul controalelor efectuate de autoritățile abilitate, proprietarii sau utilizatorii vehiculelor înmatriculate ori înregistrate, care staționează în mod obișnuit pe teritoriul României, au obligația să prezinte polița de asigurare RCA valabilă sau, în afara teritoriului României, documentul internațional de asigurare.
Normele în discuție au fost adoptate în vederea asigurării respectării angajamentelor luate de statul român în vederea integrării în Uniunea Europeană sub aspectul particular al libertății de circulație a serviciilor, așa cum reiese și din expunerea de motive a OUG 61/2005 (prin care art. 48 și art. 56 au fost modificate în forma actuală), având ca finalitate implementarea în dreptul național a legislației europene referitoare la materia asigurărilor de răspundere civilă auto, care în prezent se regăsește în Directiva 2009/103/CE (prin care au fost codificate toate directivele care reglementau materia asigurărilor de răspundere civilă auto – inclusiv Directiva 72/166/CEE și 90/232/CEE amintite de petent în plângere).
Având în vedere jurisprudența constantă a Curții de Justiției a Uniunii Europene, în acord cu care, odată transpusă o directivă în dreptul național, autoritățile statului (inclusiv instanțele judecătorești) își vor întemeia soluțiile pe dispozițiile naționale, și doar în măsura în care acestea nu asigură o transpunere corectă și completă, se va recurge la prevederile directivei în lumina căreia vor fi interpretate și prevederile naționale de mai sus.
În acest context, instanța de fond a reținut că Decizia 2007/482/CE, invocată de petent, nu prezintă relevanță în speță deoarece reglementează situația autovehiculelor înmatriculate pe teritoriul României, atunci când se află pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii Europene (deci opusă celei din prezenta cauză). Aceeași concluzie se impune și cu privire la Acordul Multilateral la care s-a făcut referire prin plângere, astfel încât, în cadrul controlului asupra temeiniciei procesului-verbal contestat, instanța nu se va raporta la aceste acte normative.
Examinând situația de fapt dedusă judecății prin prisma dispozițiilor legale de mai sus, prima instanță a constatat că agentul constatator a reținut în mod neîntemeiat că petentul avea obligația de a prezenta o asigurare de răspundere civilă de tip carte verde; în condițiile în care plăcuțele de înmatriculare ale autovehiculului condus de petent atestă că biroul național din statul membru este garant al plății despăgubirii, se impune concluzia că, autovehiculul condus de petent se va considera asigurat pe baza numărului de înmatriculare care atestă asigurarea potrivit legii statului în care este înmatriculat – Ungaria, conform art. 48 alin. 2 lit. a din Legea nr. 136/1995.
Astfel, prima instanță a constatat că, petentul nu era ținut să facă dovada asigurării în condițiile art. 48 alin. 2 lit. b Legea nr. 136/1995 – prin prezentarea documentului Carte verde, această situație având un caracter subsidiar față de cea prevăzută la lit. a; finalitatea acestor dispoziții o constituie, pe de o parte, interzicerea controlului sistematic al asigurării autovehiculelor în cazul vehiculelor care își au locul obișnuit de staționare pe teritoriul altui stat membru, iar pe de altă parte, eliminarea verificărilor cărților verzi ale vehiculelor care staționează în mod obișnuit într-un stat membru și care intră pe teritoriul altui stat membru; aceste obiective au ca fundament prezumția că toate vehiculele comunitare cu motor care se deplasează pe teritoriul comunitar beneficiază de asigurare.
Având în vedere aceste aspecte, a constatat că în speță nu era necesară nici măcar o verificare a documentelor de asigurare pentru autovehiculul condus de petent, în favoarea acestuia operând prezumția de asigurare, cu atât mai puțin impunându-se prezentarea documentului Carte V..
Prima instanță a constatat că polița de asigurare depusă la dosarul cauzei valabilă pentru perioada 16.06.2012 – 30.11.2012, încheiată de petent, cu compania de asigurare Generali în Ungaria, este aptă să facă dovada îndeplinirii obligației prevăzute de art. 48 și 56 din Legea nr. 136/1995.
Față de considerentele mai sus, instanța de fond a constatat plângerea petentului întemeiata și a admis-o, cu consecința anulării procesului-verbal de constatare a contravenției contestat și exonerarea petentului de la plata amenzii contravenționale.
Împotriva sentinței sus menționate a declarat recurs intimatul-recurent INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C., solicitând modificarea în tot a hotărârii primei instanțe, în sensul respingerii plângerii contravenționale formulată de petentul T. M. B., ca fiind neîntemeiată.
În motivarea recursului se arată că instanța de fond a reținut în mod greșit faptul că petentul nu era ținut să facă dovada asigurării, în condițiile art. 48 alin. 2 lit. b din Legea nr. 136/1995, prin prezentarea documentului Carte verde. La dosarul cauzei nu a fost depusă o fotocopie a documentului internațional de asigurare tip Carte verde, pe cale de consecință, o astfel de asigurare valabilă nici nu există, susține recurentul. Apoi, petentul a fost sancționat pentru o contravenție prevăzută de legea nr. 136/1995, întrucât acesta nu a avut asupra sa și nu a putu să prezinte agentului constatator asigurarea obligatorie pentru autovehicule tip Carte verde, iar în cazul producerii unui accident asigurarea este necesară la întocmirea documentelor de constatare. În speță nu este posibilă efectuarea unei verificări cu privire la asigurarea autovehiculului pe teritoriul altui stat european, deoarece nu există o bază de date comună care să permită o astfel de verificare, fiecare stat având baza sa proprie de date.
În drept, au fost invocate prevederile art. 304 pct. 9 C p civ.
Intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca fiind nefondat. Se arată că România și Ungaria, alături de alte 43 țări au semnat Acordul Multilateral în scopul de a facilita circulația vehiculelor între statele semnatare, prin eliminarea controlului documentelor privind asigurarea de răspundere civilă Carte verde. Acest fapt rezultă din art. 1 al deciziei 2007/482/CE precum și din art. 2 din Directiva nr. 72/166/CEE. Prin Acordul Internațional Carte verde, statele membre UE au convenit recunoașterea reciprocă a validității asigurării obligatorii pentru răspundere auto, validitatea poliței de asigurare fiind dovedită prin numărul de înmatriculare a autoturismului și prin țara de origine. În consecință, în speță, organele de poliție au acționat în mod eronat, chiar abuziv, susține intimatul, deoarece au solicitat asigurarea tip carte verde, această asigurare nemaifiind necesară în țările membre UE dacă șoferul poate face dovada existenței încheierii asigurării obligatorii. Mai mult decât atât, la dosarul de fond a fost depusă asigurarea tip carte verde, valabilă pentru autoturismul condus de intimat.
Analizând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs și a prevederilor legale aplicabile, Tribunalul reține următoarele:
prin procesul-verbal de contravenție ce face obiectul prezentei cauze, petentul T. M. B. a fost sancționat cu amendă de 1000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 56 din Legea nr. 136/1995. S-a reținut de către agentul constatator că petentul-intimat a condus autovehiculul cu nr. de înmatriculare JIY 794, pe ., iar la control, nu a prezentat asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto, cartea verde internațională valabilă.
Tribunalul are în vedere că potrivit art. 56 din Legea nr. 136/1995: persoanele care folosesc pe teritoriul României vehicule înmatriculate/înregistrate în străinătate și neasigurate în străinătate, potrivit art. 48 alin. 2, sau a căror asigurare expiră pe durata șederii în România datorează prime de asigurare conform prevederilor legale.
Apoi, art. 48 alin. 2 din legea sus menționată, stipulează: persoanele care intră pe teritoriul României cu vehicule înmatriculate/înregistrate în afara teritoriului României se consideră asigurate, în condițiile prezentei legi, în una dintre următoarele situații:
a) dacă numărul de înmatriculare/înregistrare atestă asigurarea potrivit legii statului în care este înmatriculat/înregistrat vehiculul sau acordurilor internaționale de asigurare valabile în România;
b) dacă posedă documente internaționale de asigurare valabile în România.
Amenda contravențională a fost aplicată petentului-intimat în baza art. 64 din Legea nr. 136/1995, conform căruia: încălcarea de către persoanele fizice sau juridice a obligației de asigurare prevăzute la art. 48 și 56 constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 10.000.000 lei la 20.000.000 lei și cu reținerea certificatului de înmatriculare/înregistrare a vehiculului, până la prezentarea documentului privind încheierea asigurării.
Din prevederile legale reținute în cuprinsul procesului-verbal de contravenție, prevederi mai sus citate, Tribunalul reține că fapta contravențională pentru care a fost sancționat intimatul T. M. B. a constat în nerespectarea obligației de asigurare a vehiculului pe care îl conducea acesta la momentul controlului. La dosarul de fond, petentul-intimat a depus, la fila 19, în copie certificată, cartea internațională de asigurare a vehiculului cu nr. de înmatriculare JIY 794. Din acel înscris rezultă că vehiculul condus de petent avea asigurarea internațională valabilă din 16.06.2012 până în data de 30.11.2012, asigurarea fiind încheiată în Ungaria. Prin înscrisul depus la dosar, petentul-intimat a dovedit contrariul celor reținute de agentul constatator. În sarcina persoanei sancționate nu a fost reținută o altă faptă, anume neprezentarea ori nedeținerea asupra sa, la momentul controlului a documentului internațional de asigurare civilă auto.
Având în vedere aceste considerente, Tribunalul apreciază recursul ca fiind nefondat, urmând a dispune, în temeiul art. 312 alin. 1 C p civ, respingerea acestuia.
TRIBUNALUL
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C. împotriva sentinței civile nr. 760/06.03.2013 a Judecătoriei S. G., pe care o păstrează.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 15.10.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
U. G. R. I. C. D. C.
GREFIER
C. A.
Red.DC/13.11.2013
Tehnored. CA/15.11.2013
2 ex.
Judecător fond. M. K. I.
| ← Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 642/2013.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 7/2013. Tribunalul... → |
|---|
