Plângere contravenţională. Decizia nr. 531/2013. Tribunalul COVASNA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 531/2013 pronunțată de Tribunalul COVASNA la data de 29-10-2013 în dosarul nr. 353/305/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 531/R
Ședința publică din data de 29 octombrie 2013
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: A. C.
JUDECĂTOR: B. A. D.
JUDECĂTOR: D. C.
GREFIER: P. E.
La ordine fiind pronunțarea asupra recursului declarat de recurentul - petent M. A. împotriva sentinței civile nr. 999 din 26.03.2013 a Judecătoriei S. G., pronunțată în dosarul nr._, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal, făcut în ședința publică de astăzi, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constată că mersul dezbaterilor a fost consemnat în încheierea de ședință de la termenul de judecată din 15.10.2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 22.10.2013, și apoi pentru data de astăzi, 29.10.2013.
TRIBUNALUL
Constată că prin sentința civilă nr.999 din 26 martie 2013 Judecătoria Sf. G. a admis în parte plângerea formulată de către petentul M. A., împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 22.01.2013 de către intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C., a anulat în parte procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 22.01.2013 de către intimat, sub aspectul faptei contravenționale prevăzute de art. 121 alin. 1 din RAOUG 195/2002 coroborat cu art. 100 alin. 2 din OUG 195/2002 și a exonerat petentul de la plata amenzii de 350 lei aplicată pentru această faptă.
A menținut celelalte dispoziții ale procesului-verbal.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul primei instanțe la data de 25.01.2013, petentul M. A. a solicitat să se dispună anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/22.01.2013 încheiat de către intimatul Inspectoratul de Poliție a Județului C..
În motivare, petentul a arătat că viteza menționată de agentul constatator nu este reală întrucât la momentul respectiv rula cu viteza legală. Relativ la cea de-a doua contravenție, acesta a învederat că proiectoarele de ceață erau aprinse pentru a spori vizibilitatea, la ora constatării faptei fiind întuneric și ceață. (f.2-3)
În probațiune, s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, fiind anexate următoarele: procesul-verbal . nr._/22.01.2013. de asemenea, s-a solicitat obligarea intimatului la depunerea probelor care îi susține vinovăția.
În drept au fost invocate dispozițiile OG 2/2001, și ale ROUG 195/2002.
Conform art. 36 din OG nr. 2/2001 plângerea este scutită de taxă judiciară de timbru.
La data de 05.03.2013, intimatul a depus, prin registratura instanței, întâmpinare (f.13-16), prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea valabilității procesului-verbal de contravenție. În motivare, se arată că nerespectarea de către petent a limitei maxime de viteză admisă rezultă cu certitudine din planșele fotografice obținute din prelucrarea înregistrării video a aparatului radar, care a fost declarat admis la verificarea metrologică. În continuare, s-a învederat că procesul-verbal contestat a fost întocmit cu respectarea tuturor prevederilor legale, în favoarea sa operând prezumția de legalitate și veridicitate și că sancțiunea aplicată acestuia a fost corect individualizată.
În dovedire s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv: planșe fotografice, raportul agentului constatator, copia procesului-verbal contestat, dovada comunicării procesului-verbal, adresa nr._/08.10.2012 emisă de IGPR, buletin de verificare metrologică nr._/27.03.2012, atestat operator radar al agentului constatator.
În drept, au fost invocate prevederile art. 115-118 C.pr.civ., OG 2/2001, OUG 195/2002, RAOUG 195/2002.
Ambele părți au solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
La data de 18.03.2013, petentul a depus, prin registratura instanței, precizare și completare a plângerii (f.26-32), prin care a invocat nelegalitatea procesului-verbal, în cuprinsul acestuia nefiind indicate exact locul comiterii contravenției, direcția de mers, sensul de deplasare, poziționarea autoturismului poliției și nici prezența concomitentă în zonă a unui alt autoturism. În continuare, acesta a invocat încălcarea dreptului său de a formula obiecțiuni, conform art. 16 alin. 7 OG 2/2001, precum și nesemnarea procesului-verbal de un martor asistent, în condițiile art. 19. A mai reclamat petentul comunicarea viciată a procesului-verbal, și neconsemnarea ocupației și locului său de muncă. Sub aspectul temeiniciei, se solicită aplicarea principiului in dubio pro reo, planșele fotografice obținute în urma prelucrării înregistrării video nefiind o probă concludentă de vinovăție. Petentul a mai solicitat obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri pentru ambele părți, și proba cu înregistrarea video a faptei pentru intimat – vizionarea având loc la termenul din data de 19.03.2013.
Analizând actele și lucrările existente la dosarul cauzei prima instanță a reținut că prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/22.01.2013 petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 350 lei pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 121 alin. 1din RAOUG 195/2002 coroborat cu art. 100 alin. 2 din OUG 195/2002, și cu amendă în același cuantum pentru contravenția prevăzută de art. 114 alin. 1 lit. c din RAOUG 195/2002 coroborat cu art. 108 alin. 1 lit. b pct. 8 din OUG 195/2002. De asemenea, au fost aplicate 6 puncte de penalizare.
În sarcina acestuia s-a reținut că, la data de 22.01.2013, ora 20.59, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe DN12 în raza loc. Coșeni cu viteza de 79 km/h, depășind cu 29 km/h limita legală de viteză admisă pe sectorul de drum respectiv. De asemenea, folosea proiectoarele de ceață fără a se impune acest lucru. Abaterile au fost filmate pe HD ..
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de constatare a contravenției, s-a constatat că acesta a fost întocmit cu respectarea cerințelor prevăzute de art. 16 din OG nr. 2/2001, în cauză nefiind incidentă niciuna dintre cauzele de nulitate prevăzute de art. 17 din același act normativ.
S-a reținut că criticile de nelegalitate formulate de petent sunt neîntemeiate și nu pot atrage nulitatea procesului-verbal. În acest sens, s-a constatat, în primul rând, că faptele reținute în sarcina petentului au fost descrise corespunzător, mențiunile înscrise în actul de constatare furnizând suficiente elemente pentru a permite instanței exercitarea unui control judecătoresc efectiv. Astfel, se observă, contrar susținerilor petentului, că în procesul-verbal a fost indicat locul săvârșirii contravenției – DN12 pe raza localității Coșeni. Această mențiune îndeplinește pe deplin exigența indicării locului săvârșirii contravenției, prevăzută de art. 16 alin. 1 din OG 2/2001, iar împrejurarea că localitatea Coșeni se întinde pe o distanță de circa 10 km nu poate determina o altă concluzie în condițiile în care prin plângerea formulată nu s-au mai învederat alte aspecte privind locul unde a fost surprins autoturismul condus de petent, de natură a releva că prin mențiunile din actul de constatare i s-ar fi cauzat vreo vătămare (nu s-a invocat, de pildă, că în loc. Coșeni ar fi stabilite diferite limite de viteza pe anumite segmente de drum din interiorul localității, ori că la momentul înregistrării vitezei autovehiculul nu se afla în interiorul localității). În același sens, s-a constatat că neindicarea direcției de deplasare a petentului și a poziționării autospecialei intimatului, reclamată de petent, nu constituie un motiv de nulitate, pe de o parte, pentru că legea nu prevede o astfel de cerință, iar pe de altă parte, pentru că mențiunile din procesul-verbal se coroborează cu înregistrarea video, menționată și în actul constatator.
În al doilea rând, se observă, sub aspectul pretinsei încălcări a art. 16 alin. 7 din OG 2/2001, că în procesul-verbal au fost consemnate obiecțiunile petentului, fiind inserată următoarea frază: „nu sunt de acord că viteza este prea mare.” În aceste condiții, motivul invocat este vădit neîntemeiat.
În al treilea rând, relativ la încălcarea art. 19 din OG 2/2001, reclamată de petent, se observă că în speță sunt incidente prevederile art. 109 alin. 2 și 3 din OUG 195/2002, în acord cu care: constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției. În cazurile prevăzute la alin. (2), procesul-verbal se poate încheia și în lipsa contravenientului, după stabilirea identității conducătorului de vehicul, menționându-se aceasta în procesul-verbal, fără a fi necesară confirmarea faptelor de către martori.
Față de dispozițiile citate s-a constatat că în speță nu se impunea îndeplinirea formalității prevăzute de art. 19 din OG nr. 2/2001, norma citată având caracter derogator de la regula semnării procesului-verbal de către martorul asistent.
În al patrulea rând, cu privire la încălcarea art. 27 din OG 2/2001, invocată prin precizare, s-a constată că modalitatea în care se realizează comunicarea procesului-verbal de contravenție nu poate produce consecințe asupra valabilității procesului-verbal, această operațiune fiind ulterioară întocmirii actului sancționator (or, nulitatea este sancțiunea ce intervine în cazul încălcării prevederilor legale edictate pentru încheierea valabilă a actului). Mai mult decât atât, s-a constatat că petentul a fost în măsură să cunoască sancțiunea ce i-a fost aplicată din moment ce, anexând plângerii copia procesului-verbal contestat, se poate prezuma că acesta a intrat în posesia actului în termenul prevăzut de art. 27, a cărui încălcare o denunță – plângerea fiind formulată în termen.
În fine, în al cincilea rând, față de neinserarea ocupației și locului de muncă al contravenientului se constată că această mențiune are regimul juridic al nulității relative, nefiind cuprinsă în enumerarea limitativă prevăzută la art. 17 din OG 2/2001. Astfel, în acord cu cele statuate în Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 22/2007 pronunțată în recurs în interesul legii, nulitatea poate interveni numai în condițiile probării de către petent a unui prejudiciu care nu ar putea fi înlăturat altfel. Or o atare vătămare nu a fost dovedită în speță.
În raport de cele ce preced s-a reținut că procesul-verbal contestat a fost legal întocmit.
În continuare, controlul judecătoresc s-a realizat din perspectiva temeiniciei procesului-verbal prin raportare la prima faptă reținută în sarcina petentului, respectiv cea prevăzută de art. 121 alin. 1 din RAOUG 195/2002 coroborat cu art. 100 alin. 2 din OUG 195/2002.
În acest sens, prima instanța a apreciat că petentul a contestat în mod pertinent temeinicia procesului-verbal, probatoriul administrat în cauză nedemonstrând dincolo de orice dubiu că acesta a circulat cu viteza menționată în actul de constatare.
Pentru a reține astfel, instanța a avut în vedere înregistrarea video efectuată cu cinemometrul montat pe auto MAI_, din care rezultă că, la momentul la care a fost surprins de aparatul radar, autoturismul condus de petent era depășit de un alt autovehicul, iar când a fost afișată viteza detectată cele două autoturisme erau unul lângă celălalt, astfel încât nu se poate stabili cu certitudine care dintre valorile indicate de aparat corespunde vitezei de deplasare a petentului.
În aceste condiții, prima instanța, având în vedere și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului reflectată în cauze precum H. s.a. c. României (par.11) în acord cu care în materie contravențională, asimilată unei acuzații în materie penală, sunt aplicabile garanțiile oferite de art. 6 din convenție, printre care se numără și prezumția de nevinovăție, a constatat că nici înregistrarea video, și cu atât mai puțin planșele fotografice depuse de intimat nu demonstrează dincolo de orice dubiu rezonabil vinovăția petentului sub aspectul art. 121 alin. 1 din RAOUG 195/2002. Pe cale de consecință, se impune anularea procesului-verbal contestat în această privință.
Relativ la cea de-a doua contravenție reținută în sarcina petentului, constând în folosirea nejustificată a proiectoarelor de ceață, se constată că apărările petentului, în sensul existenței unor condiții meteorologice care impuneau utilizarea acestora, sunt infirmate de înregistrarea video a faptei. Astfel, s-a constatat, în urma vizionării acestei înregistrări, că, deși contravenția a fost constatată după lăsarea serii, pe sectorul de drum respectiv nu era ceață. Prin urmare, prima instanță a apreciat că în speță sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 114 alin. 1 lit. c din RAOUG 195/2002, iar procesul-verbal este temeinic din acest punct de vedere.
În ceea ce privește sancțiunea, art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 prevede că la aplicarea acesteia vor fi avute în vedere limitele amenzii prevăzute de actul normativ, împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire, scopul urmărit, urmarea produsă, precum și circumstanțele personale ale contravenientului, fiind necesară ca sancțiunea să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei.
Astfel prima instanța a apreciat că amenda în cuantum de 350 lei aplicată pentru folosirea nejustificată a proiectoarelor de ceață este legală și proporțională cu gradul de pericol social al faptei, petentul încălcând o normă edictată pentru desfășurarea circulației rutiere în condiții de siguranță – în speță prin asigurarea vizibilității pentru conducătorii autovehiculelor care circulau din sens opus, care au dreptul de a se deplasa pe drumul public în timpul nopții fără a li se crea un disconfort vizual. Mai mult decât atât, se constată din înregistrarea video că zona pe care a fost surprins petentul era iluminată public, fiind în interiorul localității, așa încât folosirea proiectoarelor era cu atât mai inutilă.
În raport de aceste aspecte, văzând și că petentul nu a oferit o justificare a acțiunii sale, s-a concluzionat că amenda aplicată constituie mijlocul optim de realizare a scopului sancțiunii – acela de a preveni săvârșirea unor astfel de fapte în viitor, și de formare a unei conduite responsabile a petentului.
Având în vedere considerentele expuse, plângerea formulată de petent a fost admisă în parte.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal petentul M. A. solicitând modificarea hotărârii primei instanțe în sensul admiterii în totalitate a plângerii contravenționale și al anularii procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției.
În motivarea recursului (fila 12) se arată că în mod greșit s-a reținut că nu existau condiții meteorologice care impuneau utilizarea proiectoarelor de ceață, în realitate la ora presupusei fapte contravenționale fiind întuneric, neexistând iluminare stradală în zona respectivă, iar condițiile atmosferice îngreunând vizibilitatea.
Pe de altă parte, în ceea ce privește sancțiunea aplicată se arată că amenda în cuantum de 350 lei este nelegală și neproporțională cu gradul de pericol social al faptei care este minim, astfel că aceasta poate fi înlocuită cu avertisment.
În drept se invocă dispozițiile art. 304 C.. și art. 7 din OG. 2/2001.
Intimata a depus în apărare la dosar la data de 05.06.2013 întâmpinare (f.8) prin care a solicitat respingerea recursului că nefondat.
În motivarea întâmpinării se arată că actul constatator cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 16 și 17 din OG 2/2001, faptele descrise reprezintă contravenția individualizată, iar sancțiunile contravenționale sunt corect individualizate.
În concluzie, arată intimata că sentința instanței de fond este legală și temeinică.
În drept se invocă dispozițiile art. 115 C..
Părțile nu au depus înscrisuri noi în recurs.
Analizând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate de recurentă, motive care potrivit art. 304/1 C. nu sunt limitate la motivele de casare prevăzute de art. 304 C.. în condițiile în care sentința nu este susceptibilă de apel, tribunalul constată că recursul este fondat pentru considerentele de mai jos.
Astfel, se constată că recursul vizează doar contravenția prev. de art. 114 alin.1 lit.c din RAOUG 195/2002, respectiv fapta de folosire a proiectoarelor de ceață, față de faptul că în privința celeilalte contravenții procesul verbal a fost anulat, iar sub acest aspect, în ceea ce privește săvârșirea contravenției, se constată că în mod pertinent au fost analizate de instanța de fond probele administrate în cauză, reținându-se corect că, astfel cum rezultă din înregistrarea video a faptei, fapta a fost săvârșită după lăsarea serii într-o zonă care era iluminată public, astfel încât nu era necesară folosirea proiectoarelor de ceață, gradul de pericol social rezultând din aceea că folosirea farurilor de ceață în atare condiții este de natură să stânjenească vizibilitatea pentru conducătorii auto care circulă din sens opus, considerente față de care în mod legal și temeinic a reținut instanța de fond că petentul a săvârșit această contravenție reținută în sarcina sa.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, instanța de control judiciar va avea în vedere ca potrivit dispozițiilor art. 21 alin.3 din OG. 2/2001 – «Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”, iar conform art. 7 alin.3 din OG nr. 2 / 2001 privind regimul juridic al contravențiilor, sancțiunea contravențională constând în avertisment poate fi aplicată chiar și în cazul în care actul normativ care reglementează respectiva contravenție nu ar prevedea o astfel de sancțiune.
Prin prisma acestor dispoziții legale, față de împrejurările în care fapta a fost săvârșita și de gradul de pericol social concret al acesteia, în sensul că fapta nu a avut nicio urmare concretă gravă, instanța de recurs constată că sancțiunea avertismentului este îndestulătoare față de contravenția săvârșită.
Pe cale de consecința tribunalul constată că recursul este fondat, motiv pentru care acesta va fi admis potrivit art. 312 alin.1 C.. rap. la art. 312 alin.3 C.. rap. la art. 304 pct.9 C.., dispunându-se modificarea în parte a sentinței sub aspectul dispoziției vizând sancțiunea aplicată, dispunându-se conform art. 34 din OG 2/2001 înlocuirea amenzii cu avertisment pentru cea de a doua contravenție, apreciindu-se ca recurentul nu va mai repeta fapta si fără aplicarea unei sancțiuni pecuniare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de petentul M. A. împotriva sentinței civile nr. 999/26.03.2013 a Judecătoriei S. G. – pe care o modifică în parte în sensul că;
Înlocuiește cu « avertisment » sancțiunea amenzii în cuantum de 350 lei aplicată petentului prin procesul - verbal ._/22.01.2013 încheiat de intimată pentru contravenția prev. de art. 114 alin.1 lit.c din RAOUG 195/2002
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi – 29.10.2013.
Președinte, Judecători, Grefier,
A. C. B. A. D. D. C. P. E.
Red.B.A.D./03.12.2013
Tehnored.P.E./03.12.2013
Jud. fond. - S. O.
2 exp.
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 2841/2013. Tribunalul COVASNA | Grăniţuire. Decizia nr. 638/2013. Tribunalul COVASNA → |
|---|
