Fond funciar. Decizia nr. 650/2013. Tribunalul COVASNA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 650/2013 pronunțată de Tribunalul COVASNA la data de 11-12-2013 în dosarul nr. 6744/305/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.650/R
Ședința publică din 11 decembrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: O. N.
JUDECĂTORI: U. G.
: Ö. L. A.
GREFIER: F. P.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor declarate de petenții B. V. și B. I. - E., respectiv intervenientul în nume propriu K. L., împotriva Sentinței civile nr. 200 din 24 ianuarie 2013 pronunțată de Judecătoria Sf.G., în dosarul civil nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședința publică de astăzi, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,
Dezbaterile asupra recursurilor declarate au avut loc în ședința publică din 19 noiembrie 2013, când instanța a reținut cauza pentru soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra recursurilor civile de față;
Prin sentința civilă nr. 200 din 24 ianuarie 2013 pronunțată de Judecătoria Sf. G., în dosarul civil nr._ a fost admisă în parte cererea formulată de petenții B. V. și B. I. E., în contradictoriu cu intimații INSTITUȚIA PREFECTULUI JUD. C. - prin prefect, C. JUDEȚEANĂ C. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor - prin prefect, P. OR.BARAOLT - prin primar, C. L. pentru aplicarea legilor fondului funciar BARAOLT, județul C. și intervenientul accesoriu K. L..
Intimata P. or. Baraolt - prin primar a fost obligată să întocmească propunerea către Instituția Prefectului județului C., în vederea emiterii ordinului prefectului prin care să fie constituit în beneficiul petenților B. V. și B. I. E. dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 1.367 mp înscris în CF nr._ Baraolt ( provenită din conversia de pe hârtie a CF nr.1618 Căpeni), nr. top 607/2, 608-casă de locuit, curte, grădină, cu o suprafață înscrisă în cartea funciară de 1.519 m.p., astfel cum a fost identificată prin raportul de expertiză topografică întocmit de expert Ț. A. și înregistrat la O.C.P.I C. sub nr.5251/09.03.2012, astfel cum a fost completat pentru termenul din data de 22.03.2012- varianta nr.2, anexa nr.2/C-4.
Intimata Instituția Prefectului jud. C.-prin prefect a fost obligată să emită ordinul prin care să constituie în beneficiul petenților B. V. și B. I. E. dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 1.367 m.p. mai sus identificat.
A fost respinsă cererea de intervenție accesorie în interesul pârâților formulată de intervenientul K. L..
A fost respinsă cererea petenților cu privire la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
A fost respinsă cererea intervenientului K. L. cu privire la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
Pentru a pronunțaaceastă sentință, judecătoria a reținut și motivat în esență următoarele:
Petenții-reclamanți sunt proprietarii casei de locuit situate pe terenul cu nr.top 608 din imobilul înscris în CF nr._ Baraolt ( fost 1618 Căpeni) sub nr.top 607/2 - grădină de 727 mp și nr. top 608 - casă de locuit și curte de 792 mp, terenul constituind proprietatea Statului Român, cu drept de administrare operativă în favoarea fostului Birou Executiv al Consiliului Popular al or. Baraolt .
Intervenientul K. L. în interesul pârâților este proprietarul casei situate pe terenul cu nr. top 602, care face parte din imobilul înscris în CF nr.2327 Baraolt, nr. top 599, 600/1-curte, grădină de 396 mp, 602-casă de lemn, curte de 713 mp., 601/1 - grădină de 277 mp. și 603/1 grădină de 122 mp, terenul constituind proprietatea Statului Român, cu drept de administrare operativă în favoarea fostului Birou Executiv al Consiliului Popular al or.Baraolt.
Dreptul de proprietate asupra construcțiilor a fost dobândit de către reclamanți și intervenient prin contracte de vânzare cumpărare încheiate sub imperiul Legii nr.58/1974, caz în care terenul a revenit Statului Român, iar reclamanții și intervenientul au dobândit proprietatea doar asupra construcțiilor.
Cele două imobile sunt învecinate și în ambele cazuri au fost dezmembrate câte o suprafață de 250 mp aferente construcțiilor, care au fost date în folosință pe durata existenței construcțiilor, fiind efectuate schițe de dezmembrare și acordate nr. top noi, respectiv nr. top 608/1 pentru reclamanți și nr. top nou 602/1 pentru intervenient. Prin raportul de expertiză topografică vizat de O.C.P.I C. sub nr.5251/09.03.2012 au fost identificate terenurile ambelor părți, respectiv cele menționate în contractele de vânzare cumpărare întocmite în anii 1981 ( pentru intervenient ) și 1983 ( pentru reclamanți), stabilindu-se că acestea se suprapun în perimetru 5,6,7,8,9,10 în suprafață de 95 mp. S-a arătat că această suprafață de teren se află în folosința intervenientului, dar acest teren ar face parte din terenul aferent imobilului construcție aparținând petenților, fiind parte componentă a parcelei cu nr. top 607/2.
Deși expertul arată că cele două schițe de dezmembrare întocmite în anii 1981 și 1983 ar fi veritabile schițe de carte funciară, prima instanță nu a putut reține ca fiind reală această afirmație, dat fiind faptul că aceste schițe nu au fost întabulate, deci nu a fost efectuată nicio dezmembrare în baza acestor schițe, nefiind dezmembrate cele două parcele de câte 250 mp date în folosință, după cum rezultă din copiile integrale ale celor două cărți funciare depuse la dosar. Deci, limitele imobilelor învecinate au rămas nemodificate, după cum rezultă din harta de carte funciară.
Faptul că cele două schițe de carte funciară care pentru expert au avut o mare importanță în stabilirea faptului că terenul de 95 mp folosit de petent ar face parte din terenul aferent casei sale, nu reflectă situația reală a terenurilor, este dovedit și prin faptul că potrivit schiței petențilot linia de hotar ar trece foarte aproape de casa intervenientului, însă analizând harta de carte funciară se observă că între casa intervenientului și limita dinspre stradă există o suprafață de teren, care nu apare în niciuna dintre cele două schițe de dezmembrare.
În drept, față de obiectul cauzei, judecătoria a constatat că potrivit dispozițiilor art. 36 alin. 3 din Legea nr. 18/1991 a fondului funciar republicată, cu modificările ulterioare: „Terenurile atribuite în folosință pe durata existentei construcțiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcțiilor, în condițiile dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului și localităților urbane și rurale, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosință a terenului, proprietari ai locuințelor .
Coroborând aspectele de fapt mai sus menționate cu prevederile legale incidente, având în vedere că intimatul K. L. a avut în folosință . în litigiu încă din anul 1981, dinainte ca reclamanții să cumpere imobilul învecinat (1983), întrucât aspectele reținute prin raportul de expertiză ( în sensul că terenul în suprafață de 95 mp face parte din terenul aferent casei cumpărate de petenți în anul 1983) pe baza celor două schițe de dezmembrare despre care s-a arăta că nu pot fi însușite de prima instanță, judecătoria a găsit parțial întemeiată cererea petenților.
Pentru considerentele expuse mai sus, judecătoria a admis în parte cererea formulată de petenții B. V. și B. I. E., în contradictoriu cu intimații Instituția Prefectului jud. C.-prin prefect, C. Județeană C. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor - prin prefect, P. or. Baraolt - prin primar, C. L. pentru aplicarea legilor fondului funciar Baraolt, jud. C. și intervenientul K. L..
A obligat intimata P. or.Baraolt- prin primar să întocmească propunerea către Instituția Prefectului jud. C., în vederea emiterii ordinului prefectului prin care să fie constituit în beneficiul petenților B. V. și B. I. E. dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 1367 m.p. înscris în CF nr._ Baraolt ( provenită din conversia de pe hârtie a CF nr.1618 Căpeni), nr. top 607/2, 608-casă de locuit, curte, grădină, cu o suprafață înscrisă în cartea funciară de 1519 mp, astfel cum a fost identificată prin raportul de expertiză topografică întocmit de expert Ț. A. și înregistrat la OCPI C. sub nr.5251/09.03.2012, astfel cum a fost completat pentru termenul din data de 22.03.2012- varianta nr.2, anexa nr.2/C-4.
A obligat intimata Instituția Prefectului jud. C.-prin prefect, să emită ordinul prin care să constituie în beneficiul petenților B. V. și B. I. E. dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 1367 mp mai sus identificat.
Având în vedere admiterea cererii principale, prima instanță a respins cererea de intervenție accesorie în interesul pârâților formulată de intervenientul K. L..
A respins cererea petenților-reclamanți cu privire la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată, având în vedere că nu există nicio culpă procesuală în sarcina intimaților și a intervenientului în declanșarea prezentului litigiu .
Sub acest aspect s-a reținut în fond că primăria și prefectul nu puteau să-și îndeplinească în mod real atribuțiile conform dispozițiilor art. art.36 alin.3 din Legea nr. 18/1991, dată fiind suprapunerea între terenurile solicitate de reclamanți și intervenient, fiind necesară fie înțelegerea părților, fie intervenția instanței.
Față de respingerea cererii de intervenție accesorie, s-a respins cererea intervenientului K. L. cu privire la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs petenții B. V. și B. I. E. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În esență petenții – recurenți solicită ca propunerea în vederea emiterii ordinului de prefect să cuprindă suprafața de 1519 mp și nu de 1367 mp conform variantei nr.1 prezentată la anexa nr.2/C-3 din raportul de expertiză tehnică judiciară nr. 5251/09.03.2012.
Motivează că fondul cauzei a fost incomplet cercetat, că s-a reținut o situație de fapt nereală și nefundamentată pe probe.
Instanța de fond ar fi reținut greșit că intimatul K. L. ar fi avut în folosință . în litigiu încă din 1981. De asemenea afirmativa „suprapunere” între terenurile solicitate de reclamanți și intervenient nu este susținută de probe.
Recurenții susțin că litigiul a fost analizat exclusiv prin prisma neînțelegerii asupra suprafeței de 95 mp, deși în realitate diferența între suprafața de teren la care sunt îndreptățiți petenții – recurenți, cea de 1.519 mp și suprafața reconstituită de 1367 mp, este mai mare.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs și intervenientul accesoriu K. L. care în esență solicită admiterea în parte a cererii de intervenție și obligarea petenților B. V. și B. I. E. la plata cheltuielilor de judecată în limitele admiterii cererilor.
Intervenientul accesoriu K. L. susține că petenții nu sunt îndreptățiți și pentru porțiunea de teren de 95 mp aflat în folosința sa și care urmează să-i fie reconstituită.
Anexa 2/C-4 din raportul de expertiză judiciară a reținut că petenții sunt îndreptățiți la constituirea dreptului de proprietate numai pentru suprafața care nu cuprinde și suprafața litigioasă de 95 mp, deoarece aceasta nu face parte din terenul înscris în CF_ Baraolt cuvenit petenților, ci din terenul înscris în CF 2327 Baraolt care în baza art. 36 din Legea nr.18/1991 se cuvine intervenientului K. L..
Intervenientul susține că soluția de respingere în întregime a cererii de intervenție nu este întemeiată.
S-a mai învederat că soluția de respingere a cererii de intervenție a avut repercusiuni și asupra modului în care instanța de fond a soluționat cererea sa pentru acordarea cheltuielilor de judecare, care a fost respinsă deși trebuia admisă în limita admiterii cererii sale de intervenție.
Examinând sentința atacată în raport de motivele de recurs invocate prin intermediul celor două căi de atac, tribunalul reține următoarele:
Îîn ceea ce privește recursul petenților B. V. și B. I. E., pentru legala și temeinică dezlegare a acestuia, trebuie pornit de la temeiul de drept al plângerii formulate la fond.
Astfel, trebuie observat că petitul al plângerii este întemeiat pe prevederile art.36 alin.3 și 6 din Legea nr.18/1991, din acest punct de vedere fiind de reținut că petenții B. V. și B. I., prin contractul de vânzare-cumpărare nr.2521/02.11.1983 autentificat de fostul notariat de Stat Local S. G., nu au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 1.519 mp, acesta devenind proprietatea statului în baza art.30 din Legea nr.58/1974, numai suprafața de 250 mp din acest teren fiindu-le atribuită în folosință pe durata existenței construcției, prin decizie a Biroului executiv al Consiliului Popular al orașului Baraolt, motiv pentru care prin încheierea de carte funciară nr.321/04.04.1985 s-a dispus ca asupra cotei de 250/1519 din terenul înscris în CF nr.1618 Căpeni nr.top 607/2 și 608 înscris ca proprietate pe numele Statului Român și în administrarea operativă a Biroului executiv al Consiliului Popular al orașului Baraolt, să se întabuleze în favoarea petenților dreptul de folosință pe durata existenței clădirilor.
Așadar întreg terenul în suprafață de 1.519 mp se găsește întabulat pe numele Statului Român, mai exact face parte din domeniul privat al statului, este administrat de Consiliul Local al orașului Baraolt iar din întinderea acestui teren o suprafață de 250 mp este grevată de un drept de folosință legală în folosul petenților, izvorul acestui drept de folosință fiind art.30 alin.3 din Legea nr.58/1974, în prezent abrogată. Cei 250 mp aflați în folosința petenților au fost localizați în cuprinsul numărului topografic 608 potrivit schiței de încadrare în zonă și a planului de situație din 01.10.1983 – f.22 vol.I dosar fond, propunându-se prin aceeași schiță formarea unei parcele sub nr.top nou 608/1 care să privească strict cei 250 mp pentru care s-a recunoscut dreptul de folosință al petenților, fără ca evidența de carte funciară să oglindească în prezent o atare dezmembrare din moment ce în xerocopia în extenso a CF nr.1618 Căpeni ( f.334-337 vol.II dosar ) petenții apar în continuare întabulați în baza cererii și a deciziei nr.27/1983 a Consiliului Popular al orașului Baraolt cu un drept de folosință pe durata existenței construcției asupra cotei de 250/1519 parte din terenul de sub A+1, cel cu nr.top 607/2 – grădină și 608 – curte.
Potrivit art. 36 alin.3 din Legea nr.18/1991 “ terenurile atribuite în folosință pe durata existenței construcțiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcțiilor, în condițiile dispozițiilor art.30 din Legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului și localităților urbane și rurale, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosință a terenului, proprietari ai locuințelor” .
Prin urmare, în temeiul normei de mai sus se poate obține în condițiile art.36 alin.6 din Legea nr.18/1991 ordinul prefectului de atribuire în proprietate numai asupra terenului care a fost în prealabil atribuit în folosință conform art.30 din Legea nr.18/1991, așadar strict asupra celor 250 mp și nu cu privire la întreg terenul de 1.519 mp.
Legea fondului funciar vine și instituie un mod de constituire a unui drept de proprietate, drept care se naște numai în condițiile preexistenței unui drept legal de folosință, cu alte cuvinte, prin prevederile art.36 alin.3 și 6 din Legea nr.18/1991 legiuitorul a permis convertirea în proprietate numai a aceea ce era deținut cu titlu de folosință legală, nu și a ceea ce petenții dețineau cu titlu de folosință faptică, respectiv suprafața de teren de la 250 mp la 1.519 mp.
Art.36 alin.3 din Legea nr.18/1991 are un conținut clar care nu poate fi interpretat în mod extensiv, drept pentru care petenții B. puteau uza de prevederile invocate ale legii fondului funciar pentru a obține ordinul prefectului numai asupra a ceea ce au căpătat cu titlu de folosință în baza art.30 din Legea nr.58/1974.
În raport cu prezentele considerente se observă că prima instanță a acordat petenților o suprafață mai mare susceptibilă de trecere în proprietate prin ordin al prefectului, or, din moment ce soluția primei instanțe nu a fost recurată sub acest aspect de vreunul din adversarii petenților, potrivit art.56 C. intervenientul accesoriu neputând critica soluția asupra cererii principale, câtă vreme intimații înșiși nu au declarat recurs, tribunalul, în propria cale de atac declarată de petenții B. V. și B. I. E., față de prevederile art.296 teza a II-a C. și art.316 C., nu le poate crea acestora o situație mai grea decât aceea care rezultă din dispozitivul hotărârii atacate, însă este îndreptățit să constate că în niciun caz petenții nu pot obține prin ordin al prefectului ceea ce prima instanță nu le-a recunoscut, adică suprafața de teren de la 1.367 mp la cea de 1.519 mp, drept pentru care toate criticile aduse sentinței sunt neîntemeiate, așa încât care în baza art.312 alin.1 teza a II-a C. recursul petenților va fi respins ca nefondat.
Trebuie înțeles că opinia tribunalul asupra situației premisă care determină legala aplicare a art.36 alin.3 din Legea nr.18/1991, nu poate răsturna ceea ce a dezlegat judecătoria la fond sub acest aspect, pentru că această parte din sentință nu a fost criticată în calea de atac, așa încât opinia tribunalului are doar menirea de a sublinia motivul esențial pentru care nu se poate ajunge la o creștere a suprafeței de teren de la 1.367 mp la 1.519 mp, cu alte cuvinte pentru că suprafața la care petenții erau îndreptățiți în virtutea textelor de lege pe care și-au întemeiat acțiunea, a fost deja confirmată prin hotărâre judecătorească.
În ceea ce privește recursul intervenientului K. L., instanța de control judiciar reține că acesta vizează soluția adoptată de instanța de fond asupra cererii de intervenție, care deși a fost admisă în principiu, a fost respinsă în fond, fiind respinsă și cererea pentru acordarea cheltuielilor de judecată solicitate de intervenient.
Judecătoria a motivat această soluție, arătând că, situația în care acțiunea introductivă a fost admisă, se impune respingerea cererii de intervenție și a cererii de acordare a cheltuielilor de judecată în favoarea intervenientului.
De observat că acțiunea introductivă nu a fost admisă în întregime ci numai în parte, soluția adoptată reflectând faptul că instanța a primit apărările invocate de intervenient în ceea ce privește terenul pentru care se poate dispune emiterea ordinului prefectului.
Dezlegând recursul intervenientului accesoriu, așa cum s-a arătat mai sus, tribunalul va reține că hotărârea primei instanțe nu a fost recurată sub aspectul acordării prin ordinul prefectului a suprafeței de 1.367 mp din totalul cerut de 1.519 mp, prin urmare în această privință sentința a trecut în puterea lucrului judecat, însă din moment ce plângerea a fost numai în parte admisă este evident că cererea de intervenție accesorie, prin care se sprijineau cu diverse argumente apărările intimaților, trebuia la rândul său admisă în parte, astfel că în baza art.312 alin.1 teza I C. raportat la art.312 alin.3 C., din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.9 C. ( greșita aplicare a legii cu referire la modalitatea de soluționare a cererii de intervenție accesorie în cazul admiterii numai în parte a cererii introductive), tribunalul va admite recursul intervenientului, va modifica în parte sentința după care în baza art.55 teza I C. va admite în parte cererea de intervenție accesorie .
Față de considerentele de mai sus se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate respectiv cele privind obligarea intimaților la întocmirea propunerii și emiterea ordinului prefectului cu privire la suprafața de teren de 1.367 mp și respingerea cererilor de acordare a cheltuielilor de judecată în fond.
În cele din urmă se va și respinge cererea recurentului intervenient accesoriu K. L. de acordare a cheltuielilor de judecată ocazionate în recurs întrucât acesta a intervenit în mod voluntar în proces, prin urmare trebuie să își suporte cheltuielile propriei cereri, cu alte cuvinte din moment ce nu a fost chemat în judecată de vreuna din părți nu se poate reține că vreuna din acestea ar fi în culpă procesuală sub aspectul cheltuielilor suportate de intervenient, cu atât mai mult cu cât soluția de respingere a recursului petenților nu este fundamentată pe apărările formulate de către intervenient, admiterea în parte a cererii de intervenție accesorie formulată în favoarea intimaților impunându-se ca urmare a admiterii numai în parte a cererii principale, dispoziție menținută în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenții B. V. și B. I. împotriva sentinței civile nr.200/24.01.2013 a Judecătoriei S. G..
Admite recursul declarat de intervenientul accesoriu K. L. împotriva sentinței civile nr.200/24.01.2013 a Judecătoriei S. G., pe care o modifică în parte în sensul că admite în parte cererea de intervenție accesorie formulată de K. L. în favoarea intimaților C. L. Baraolt pentru aplicarea legilor fondului funciar, C. Județeană C. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor, Primarul orașului Baraolt și Instituția Prefectului Județului C..
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Respinge ca neîntemeiată cererea recurentului intervenient accesoriu K. L. de acordare a cheltuielilor de judecată ocazionate în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11.12.2013 .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
O. N. U. G. Ö. L. A.
GREFIER
F. P.
Red.U.G./9.01.2014
Tehnored.F.P./15.01.2014
2 expl.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 242/2013. Tribunalul... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 2841/2013. Tribunalul COVASNA → |
|---|
