Plângere contravenţională. Decizia nr. 263/2013. Tribunalul COVASNA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 263/2013 pronunțată de Tribunalul COVASNA la data de 06-06-2013 în dosarul nr. 3642/305/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 263/R
Ședința publică de la 6 iunie 2013
Completul constituit din:
Președinte: R. I. C.
Judecător: D. C.
Judecător: U. G.
Grefier: V. E.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de intimatul I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier – I.S.C.T.R. Regiunea nr. 8 – Sibiu împotriva sentinței civile nr. 18 din 10 ianuarie 2013 a Judecătoriei S. G..
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 14 mai 2013, când părțile au fost lipsă, iar instanța a constatat cauza în stare de judecată și a reținut-o spre soluționare conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată când, în temeiul art.260 alin.1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 21 mai 2013; 23 mai 2013; 30 mai 2013, apoi pentru astăzi, 6 iunie 2013.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Constată că, prin sentința civilă nr.18 din10 ianuarie 2013 Judecătoroe Sf. G. a admis plângerea formulată de petenta .., în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER – ISCTR și în consecință:
A anulat procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 31.07.2012 de intimata I. de S. pentru Controlul in Transportul Rutier .
A luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut și motivat în esență următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 31.07.2012 de intimatul I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier, petenta . a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 3000 lei, reținându-se în sarcina sa savârșirea contravenției prevăzute de art.5 pct.18 din HG nr.69/2012, constând în aceea că la data de 15.06.2012, ora 09.40, pe DN 12 km 16+000, a fost oprit și verificat autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ utilizat de ., condus de A. A., care efectuează transport rutier public de marfă pe DN 12. În urma verificărilor, s-a constatat nerespectarea de către operatorul de transport public rutier a obligației de a transmite ARR, în format electronic, modificările privind situația conducătorilor auto angajați, respectiv operatorul de transport este obligat să introducă în baza de date ARR situația conducătorilor auto angajați.
Conform prevederilor art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, « instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării ».
Referitor la legalitateaprocesului – verbal de contravenție, instanța de fond a constatat că acesta conține toate mențiunile a căror lipsă este sancționată cu nulitatea absolută, conform dispozițiilor art.17 din O.G. nr. 2/2001. Astfel, agentul constatator a făcut mențiunile corespunzătoare cu privire la numele, prenumele și calitatea sa, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia.
Cu privire la susținerea petentei, în sensul că procesul verbal a fost întocmit în lipsa contravenientei, prin reprezentant legal, caz în care agentul constatator avea obligația de a solicita prezența unui martor asistent care să confirme împrejurările ce au determinat lipsa semnăturii contravenientei, prima instanță a constatat că agentul constatator a făcut aplicarea disp. art.19 alin.3 din OG nr.2/2001, care prevede că în lipsa unui martor, agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod. Astfel, în cuprinsul procesului verbal atacat s-a făcut mențiunea că nu a putut fi identificat niciun martor la fața locului, decât alt agent constatator care, potrivit OG 2/2001 nu poate semna în calitate de martor.
Însă, sub aspectul temeinicieiprocesului verbal atacat, cercetând înscrisurile depuse la dosar de către petent, judecătoria a considerat că plângerea este întemeiată.
Astfel, dispozițiile art.5 pct.8 din HG nr.69/2012 sancționează nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligației de a transmite ARR, prin completarea unui formular, în formatul electronic disponibil pe site-ul acesteia, modificările privind situația conducătorilor auto angajați, în termen de cel mult 15 zile de la data apariției modificării.
Potrivit extrasului din baza de date a ARR depus de intimată la data de 15.06.2012 petenta nu completase rubricile aferente datelor conducătorilor auto angajați ai contravenientei.
Prin urmare, la acea dată petenta încă nu comunicase către ARR situația conducătorilor auto angajați.
Însă, prin procesul verbal contestat, petenta a fost sancționată pe motiv că nu a transmis ARR modificările privind situația conducătorilor auto angajați, ceea ce presupune, ca situație premisă, existența unei transmiteri anterioare către ARR a situației conducătorilor auto angajați.
Textul art.5 pct.8 din HG nr.69/2012 este foarte clar, în sensul că sancționează fapta operatorului de transport rutier care nu transmite modificările privind situația conducătorilor auto angajați, deci care nu actualizează lista conducătorilor auto pe care îi folosește ca și angajați și nu fapta de a nu comunica deloc situația conducătorilor auto angajați.
Față de aceste considerente, constatând că plângerea formulată este întemeiată, în temeiul art. 34 din OG nr. 2 / 2001, aceasta a fost admisă și a fost anulat procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 31.07.2012 de intimata I. de S. pentru Controlul in Transportul Rutier.
A luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimatul I. de S. pentru Controlul de Transport Rutier - ISCTR.
În motivarea recursului se arată că procesul-verbal de contravenție a fost legal și temeinic întocmit, omițând însă să precizeze dacă starea de fapt descrisă în procesul-verbal corespunde cu realitatea.
În esență, recurentul a susținut că fapta de săvârșirea căreia s-a făcut vinovată petenta ar fi fost reținută corect de către agentul constatator, fiind îndeplinită condiția tipicității, care reprezintă corespondența ce trebuie să existe între fapta concret comisă de contravenient și modul abstract descris prin norma de încriminare.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 16 alin.(1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul contravențiilor „procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenție; indicare3a societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea”.
Prin procesul-verbal contestat, petenta-intimată a fost sancționată pentru o faptă care nu a existat în realitate, și anume aceea că nu ar fi transmis ARR modificările privind situația conducătorilor auto angajați, în termen de cel mult 15 zile de la data apariției modificării.
Această ipotetică faptă, presupune existența anterioară a unei situații privind conducătorii auto angajați de petentă. Or, neexistând o situație a conducătorilor auto comunicată anterior datei constatării reținute în procesul-verbal atacat, este evident că această situație de fapt ipotetică nu a existat la data controlului.
Cu alte cuvinte, nu a existat fapta săvârșită și nici data comiterii acesteia.
Lipsa acestei mențiuni obligatorii (fapta săvârșită) din procesul-verbal contravențional contestat este sancționată cu nulitatea absolută a acestuia conform dispozițiilor art. 17 din actul normativ mai sus arătat.
Așa fiind, instanța de control judiciar, constată că instanța de fond a adoptat o măsură judicioasă de admitere a plângerii petentei și anulare a procesului-verbal de contravenție contestat.
Față de aceste considerente de fapt și de drept, pe temeiul art. 312 din C.pr.civ., recursul de față va fi respins ca nefondat iar hotărârea atacată va fi menținuta ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimatul I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier – I.S.C.T.R. împotriva Sentinței civile nr.18 pronunțată la data de 10 ianuarie 2013 de către Judecătoria Sf. G., pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 06 iunie 2013.
Președinte Judecător Judecător Grefier
R. I. C. D. C. U. G. V. E.
Red. U.G./11.06.2013
Tehnored. V.E./12.06.2013
2 ex.
Judecător fond – B. L. M.
| ← Grăniţuire. Decizia nr. 6/2013. Tribunalul COVASNA | Plângere contravenţională. Decizia nr. 242/2013. Tribunalul... → |
|---|
