Succesiune. Decizia nr. 60/2013. Tribunalul COVASNA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 60/2013 pronunțată de Tribunalul COVASNA la data de 14-02-2013 în dosarul nr. 1526/322/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 60/R
Ședința publică de la 14 februarie 2013
Completul constituit din:
Președinte: R. I. C.
Judecător: B. A. D.
Judecător: O. N.
Grefier: V. E.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta S. M. împotriva sentinței civile nr. 1012 din 26 octombrie 2012 a Judecătoriei Târgu S..
La apelul nominal, făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 5 februarie 2013, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța în vederea deliberării a amânat pronunțarea pentru data de 12 februarie 2013, apoi pentru astăzi, 14 februarie 2013.
TRIBUNALUL
Constată că prin sentința civilă nr. 1012 din 26 octombrie 2012 Judecătoria Târgu S. a luat act de precizarea pârâtei-reclamante reconvenționale P. K., prin reprezentant convențional avocat F. F., în sensul că nu are nicio pretenție materială privind obiectul cauzei.
A respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanta S. K., nsc.F. în contradictoriu cu pârâtul P. B., și cu pârâta P. K..
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în esență că la termenul de judecată din data de 24 august 2012, ca urmare a conduitei procesuale adoptate de pârâta – reclamantă reconvențională S. M., care a împiedicat soluționarea unitară a cererii reconvenționale alăturate acțiunii principale, s-a impus disjungerea cererii reconvenționale și formarea unui alt dosar
La data de 12 octombrie 2012 instanța a invocat din oficiu inadmisibilitatea acțiunii reconvenționale a pârâta – reclamantă reconvențională S. M. față de dispozițiile art.109 alin.4 din C.pr.civ. și a rămas în pronunțare asupra acestei excepții.
Sub aspectul acestei excepții de fond s-a reținut că potrivit art. 109 alin.2 C.proc.civ., în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile stabilite de lege, iar dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată.
Fiind vorba despre o condiție specială pentru sesizarea instanței, deci de o condiție specială referitoare la exercitarea dreptului la acțiune, se deduce că introducerea cererii de chemare în judecată fără îndeplinirea procedurii prealabile și obligatorii are drept consecință respingerea cererii introductive de instanță ca inadmisibilă.
Acesta este și cazul nou reglementat de legiuitor în materia dezbaterii succesorale, materie în care a instituit o procedură prealabilă obligatorie: verificarea evidențelor succesorale de către notarul public.
Judecătoria a apreciat că neîndeplinirea acestei proceduri, dată fiind importanța acesteia, pentru a se cunoaște pe deplin situația juridică a fiecărei dezbateri succesorale, prin derogare de la art. 109 alin.3 C.proc.civ., va putea fi invocată atât de către pârât, cât și de către instanță din oficiu.
S-a menționat că după ce s-a invocat această neîndeplinire a obligației procesuale a pârâtei-reclamante reconvenționale S. M., nici partea și nici apărătorul său nu a făcut dovada însoțirii cererii sale de încheierile notariale de verificare a succesiunilor defuncților F. K. și F. A., în plus partea prin apărător a și refuzat să se conformeze în cursul judecății obligației respective, replicând ca aceste verificări sa fie efectuate de instanță, deși legiuitorul a instituit o asemenea obligație în sarcină reclamantului (principal/reconvențional).
Pe cale de consecință, instanța a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanta S. M. născută F., prin reprezentant convențional av. O. Z..
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta S. M. solicitând casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, criticând soluția primei instanțe pentru faptul că a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, așadar din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.9 C..
În motivarea recursului se arată că sentința primei instanțe de soluționare a cauzei sub aspectul excepției, este nelegală deoarece aceasta aplicat în mod retroactiv o lege, mai exact a aplicat prevederile art.109 alin.3 C. în forma actuală unei cereri reconvenționale care la momentul la care a fost înregistrată -30.06.2009, nu era condiționată de depunerea la dosar odată cu acțiunea a acelei încheieri notariale din care să rezulte că s-a procedat la verificarea împrejurării dacă sau dezbătut sau nu succesiunile care formează obiectul cauzei .
Intimații P. B. și P. K. nu au formulat întâmpinare.
Examinând sentința atacată prin raportare la motivul de recurs invocat tribunalul reține că cererea reconvențională disjunsă a fost înregistrată la 30.06.2009 în cadrul dosarului în care se judecă acțiunea principală, cererea incidentală privind dezbaterea succesiunilor lui F. K. și F. A., față de care, în etapa recursului, prin încheierile nr.21, 22 /20.12.2012 emise de Biroul Notarilor Publici Asociați Kristof M. I. și F. T., s-a făcut dovada că nu există deschis vreun dosar succesoral notarial.
Obligativitatea verificării evidențelor succesorale prevăzute de Codul civil și de lege, pe calea încheierii emise de notarul public, a fost introdusă în structura art.109 C., respectiv în aliniatul 4 al acestui articol, prin intermediul art.I pct.10 din Legea nr.202/2010, prin urmare la momentul depunerii cererii reconvenționale reclamanta S. M. nu avea obligația de a depune alăturat cererii sale încheierea notarială mai sus menționată.
Înregistrarea cererii reconvenționale semnifică săvârșirea unui act de procedură, or, potrivit art.725 alin.4 C., actul de procedură îndeplinit înainte de . legii noi rămâne supus dispozițiilor vechi legi, prin urmare judecătoria nu avea temei legal pentru a sancționa cu inadmisibilitatea o cerere reconvențională care la momentul la care a fost dedusă judecății nu era supusă formalității de a se verifica în prealabil dezbaterea înaintea notarului public a procedurii succesorale, soluția primei instanțe fiind cu totul neavenită și în ceea ce privește împrejurarea că a luat act de poziția intimatei P. K. prin dispozitivul sentinței, ca și modalitate de redactare a unei hotărâri judecătorești, locul unor asemenea consemnări fiind în cadrul practicalei sau a considerentelor sentinței.
Dispozițiile art.109 alin.4 C. au fost aplicate cu încălcarea suveranității vechii legi de procedura, cu nesocotirea lui „ tempus regit actum ” drept pentru care în baza art.312 alin.1 teza I C. raportat la art.312 alin.5 C., reținând incidența motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.9 C. – greșita aplicare a legii de procedură, tribunalul va admite recursul, va casa sentința și pentru necercetarea fondului pricinii va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta S. M. împotriva sentinței civile nr.1012/26.10.2012 a Judecătoriei Târgu S., pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, potrivit considerentelor prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14.02.2013.
Președinte Judecător Judecător Grefier
R. I. C. B. A. D. O. N. V. E.
Red. O.N. /13.03.2013
Tehnored. V.E. /13.03.2013
2 ex.
Judecător fond – R. A. E.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 245/2013. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 111/2013. Tribunalul... → |
|---|
