Anulare act. Decizia nr. 310/2015. Tribunalul COVASNA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 310/2015 pronunțată de Tribunalul COVASNA la data de 23-06-2015 în dosarul nr. 310/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.310/A
Ședința publică de la 23 iunie 2015
Completul constituit din:
Președinte: V. I. A.
Judecător: R. I. C.
Grefier: C. A.
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului declarat de pârâta S. DE FINANȚARE RURALĂ LAM – I.F.N. S.A. împotriva sentinței civile nr.197 din 5 februarie 2015, pronunțată de Judecătoria Sf. G..
La apelul nominal făcut în ședința publică de astăzi se constată lipsa apelantei și a intimaților M. M. și M. J..
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra apelului de față au avut loc în ședința publică din data de 09 iunie 2015, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie și la care se face trimitere, pronunțarea în cauză fiind amânată pentru data de 16 iunie 2015 și 23 iunie 2015.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr.197/5 februarie 2015 a Judecătoriei S. G. a fost admisă în parte cererea formulată și precizată de reclamanții M. J., CNP_, reprezentat de tutore M. M., și M. M., CNP_, ambii cu domiciliul în mun. Tg. M., ./3, jud. M., împotriva pârâtei S. de Finanțare Rurală LAM IFN, cu sediul în loc. Ilieni, ./A, jud. C., CUI_, J_ .
S-a dispus anularea parțială a contractului de ipotecă, autentificat sub. nr. 828/20.07.2012 de BNP S. E. Bălgărădean, încheiat între reclamantul M. J. în calitate de garant ipotecar și pârâta S. de Finanțare Rurală LAM IFN în calitate de creditor ipotecar, și având ca obiect imobilul apartament nr. 3 – 2 camere și dependințe, în suprafață de 39,76 mp, CF col._, situat în mun. Tg. M., ./3, jud. M., de sub B1.1, B1.2 din CF_-C1-U8 Tg. M. (provenită din conversia de pe hârtie CF nr._/III), A1, nr.top 2501/20/III.
S-au respins celelalte capete de cerere ca neîntemeiate.
A fost obligată pârâta la plata către reclamanți a sumei de 1250 lei cheltuieli de judecată – taxă judiciară de timbru și onorariu avocat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 20.07.2012 a fost încheiat contractului de ipotecă între reclamanții M. J.,și M. M., în calitate de garanți ipotecari și pârâta S. de Finanțare Rurală LAM IFN S.A Ilieni, în calitate de creditor ipotecar, autentificat sub nr.828/20 iulie 2012 la Biroul Notarului Public Bălgărădean E.S..
Prin contractul de ipotecă s-a garantat cu apartamentul reclamanților proprietate personală, împrumutul de 70 000 RON cu dobânzile aferente luat de către . SRL al cărui administrator era fiul reclamanților M. C..
Conform raportului de expertiză medico-legală psihiatrică efectuată de Institutul de Medicină legală Târgu-M., reclamantul M. J. nu a avut discernământ la data încheierii contractului de ipotecă, încheiat în luna iunie 2012 (f. 106-108).
Conform art. 1205 alin. (1) C. civ. „este anulabil contractul încheiat de o persoană care, la momentul încheierii acestuia, se afla, fie și numai vremelnic, într-o stare care o punea în neputință de a-și da seama de urmările faptei sale.”
Instanța apreciază că din probatoriul administrat, rezultă că la data încheierii actului, reclamantul M. J., era lipsit de discernământ, această lipsă existând la momentul încheierii contractului și a fost de natură să îl pună pe acesta în imposibilitatea de a-și da seama ce consecințele faptelor sale.
Așa fiind în prezența dovedirii fără echivoc a lipsei discernământului reclamantului la data încheierii contractului de ipotecă, din cauze de boală, nu se poate concepe existența consimțământului valabil ca expresie a libertății de voință.
Or, în cauză, concluzia a fost impusă pe baza constatărilor științifice medico-legale constante, întemeiate pe acte medicale oficiale întocmite în succesiunea bolii, analizate și atestate prin Raportul de expertiză medico-legală întocmit de Institutul de Medicină Legală Târgu-M., prin lămurirea tuturor aspectelor referitoare și la momentul abolirii discernământului bolnavului, plasat în luna iunie 2012.
Mai mult din actele depuse la dosarul cauzei, ulterior datei semnării contractului de ipotecă, reclamantul a fost pus sub interdicție, prin sentința civilă nr.471/2014 a Judecătoriei Tg. M., aspect care confirmă starea sănătății reclamantului, stare de sănătate deteriorată conform actelor medicale încă din anul 2011 (f. 17).
Având în vedere aceste considerente, prima instanță a admis în parte acțiunea reclamanților și a dispus anularea parțială a contractului de ipotecă, autentificat sub. nr. 828/20.07.2012 de BNP S. E. Bălgărădean, încheiat între reclamantul M. J. în calitate de garant ipotecar și pârâta S. de Finanțare Rurală LAM IFN în calitate de creditor ipotecar, și având ca obiect imobilul apartament nr. 3 – 2 camere și dependințe, în suprafață de 39,76 mp, CF col._, situat în mun. Tg. M., ./3, jud. M., de sub B1.1, B1.2 din CF_-C1-U8 Tg. M. (provenită din conversia de pe hârtie CF nr._/III), A1, nr.top 2501/20/III.
Având în vedere că reclamanta M. M., la data încheierii actului – contract de ipotecă avea discernământ, fiind capabilă să își dea consimțământul valabil pentru încheierea actului a respins cererea de constatare a nulității absolute a contractului de ipotecă autentificat sub. nr. 828/20.07.2012, ca neîntemeiată.
Cu aplicarea art. 453 C.pr.civ. în ceea ce privește cheltuielile de judecată
Împotriva acestei sentințe a declarat apel S. de Finanțare Rurală LAM – IFN S.A.
În motivarea apelului se arată că sentința este nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente:
Judecătoria S. G. a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Practic nu a cercetat toate condițiile legale care se impun pentru a anula (în parte) un contract când una dintre părțile contractante este pusă sub interdicție ulterior, după încheierea contractului.
Art.1205 alin. (2) C.civ. impune două condiții cumulative: la momentul când actul a fost făcut, cauzele punerii sub interdicție existau și erau îndeobște cunoscute.
Îndeplinirea primei condiții – existența cauzelor punerii sub interdicție, adică existența bolii care a justificat punerea sub interdicție – este dovedită prin expertiză, așa cum reține și prima instanță. Însă îndeplinirea acestei condiții nu este suficientă pentru a pronunța anularea contractului.
Este nevoie de dovedirea unei condiții suplimentare: caracterul îndeobște cunoscut al cauzelor punerii sub interdicție.
Această condiție nu este deloc analizată de prima instanță, deși această condiție nu este îndeplinită: raportat la momentul încheierii contractului, cauzele punerii sub interdicție nu erau îndeobște, adică în general cunoscute. Această condiție presupune cunoașterea existenței bolii de natură a altera discernământul de către o sferă mai largă de oameni decât sfera restrânsă a membrilor de familie și personalul medical care se ocupa de tratarea bolii.
Din probele administrate rezultă că la semnarea contractului de ipotecă intimatul M. J. a fost însoțit de soție, și ea parte contractantă, și de către fiul acestora.
Existența unei boli psihice sau lipsa discernământului nu a putut fi observată nici de către reprezentantul societății apelante la semnarea contractului, nici de către notarul public care a autentificat contractul de ipotecă.
Apelanta, de bună – credință la încheierea contractului, a cedat aparenței întărite, confirmate de atitudinea și comportamentul soției și fiului intimatului potrivit căruia totul ar fi în ordine.
Dacă M. J. nu avea discernământ, atunci intimatul a fost intenționat și înșelător manipulat de propria soție și propriul fiu.
Soția (în prezent tutorele) M. M. ar fi avut obligația de a informa dacă știa de existența bolii de care suferă soțul ei.
M. M. însă a ascuns existența bolii sau afectarea discernământului soțului ei atât față de notarul public cât și față de apelantă, și a semnat și în nume propriu acest act.
Astfel, nu este îndeplinită cerința cunoașterii generale a cauzelor punerii sub interdicție, cerință impusă prin art.1205 alin. (2) C. civ. obligatoriu pentru anularea actului, motiv pentru care se solicită admiterea apelului și pe fond respingerea acțiunii precizată ca neîntemeiată.
Din examinarea sentinței atacate prin prisma motivelor de apel invocate Tribunalul reține următoarele:
Prin contractul de ipotecă
Din examinarea sentinței atacate prin prisma motivelor de apel invocate Tribunalul reține următoarele:
Prin contractul de ipotecă autentificat sub nr.828/20 iulie 2012 încheiat între reclamanții M. J. și M. M. – în calitate de garanți ipotecari – și pârâta S. de Finanțare Rurală LAM – IFN S.A. Ilieni – în calitate de creditoare – cei doi reclamanți au garantat cu apartamentul acestora (bun comun) un împrumut în sumă de 70.000 lei contractat de S.C. Student Copy Centre S.R.L.
Potrivit raportului de expertiză medico – legală psihiatrică efectuat de I.M.L. Tg. M., reclamantul M. J. nu a avut discernământ la data încheierii contractului de ipotecă, respectiv în luna iulie 2012.
De asemenea, prin sentința civilă nr.471/2014 a Judecătoriei Tg. M. (deci ulterior semnării contractului de ipotecă) reclamantul M. J. a fost pus sub interdicție.
Textul de lege aplicabil în cauză îl constituie articolul 1205 C.civ. care prevede următoarele:
(1) Este anulabil contractul încheiat de o persoană care, la momentul încheierii acestuia, se afla, fie și numai vremelnic, într-o stare care o punea în neputință de a-și da seama de urmările faptei sale.
(2) Contractul încheiat de o persoană pusă ulterior sub interdicție poate fi anulat dacă, la momentul când actul a fost făcut, cauzele punerii sub interdicție existau și erau îndeobște cunoscute.
Textul de lege citat nu poate fi interpretat în sensul că pentru anularea unui act juridic încheiat de o persoană care ulterior a fost pusă sub interdicție nu ar fi suficientă lipsa discernământului, ci ar mai trebui îndeplinite și celelalte condiții ale punerii sub interdicție, precum și condiția ca acestea să fie cunoscute îndeobște la data încheierii actului. Nu există nici o rațiune ca, în ipoteza lipsei discernământului la încheierea actului, să se facă vreo distincție după cum partea lipsită de discernământ a fost pusă ulterior sub interdicție sau nu, iar în plus, să existe mai multe condiții pentru anularea actului încheiat anterior punerii sub interdicție decât pentru anularea unui act încheiat de o persoană care nu a fost pusă sub interdicție, cu atât mai mult cu cât punerea sub interdicție reprezintă o măsură de ocrotire. De asemenea s-ar putea ajunge la situația absurdă în care condițiile anulării unui act juridic pentru lipsa discernământului să difere în raport cu momentul introducerii cererii în anulare ( înainte sau după punerea sub interdicție).
În raport cu toate considerentele expuse tribunalul apreciază că art. 1205 alin.2 C.civ. trebuie interpretat în mod restrictiv, în sensul că legiuitorul a dorit să sublinieze că în ipoteza respectivă, anularea nu poate intervenii pentru lipsa capacității de exercițiu, ci pentru lipsa discernământului.
Astfel, în lumina considerentelor expuse, Tribunalul reține că singura condiție ce trebuie îndeplinită pentru anularea actului în temeiul art.1205 C.civ. este aceea ca, la momentul încheierii acestuia, persoana care a contractat să fie lipsită de discernământ.
Or, în situația de față, din rpaortul de expertiză medico – legală (coroborat cu celelalte acte medicale depuse la dosar) reiese, fără echivoc, faptul că, la momentul încheierii contractului de ipotecă, reclamantul M. J. nu a avut discernământ, prin urmare, în mod correct, prima instanță a dispus anularea parțială a respectivului contract.
Așa fiind, în raport cu cele ce preced, Tribunalul apreciată toate motivele invocate ca fiind nefondate, fapt pentru care va respinge apelul potrivit art.480 alin.1 NCpc.
Văzând și dispozițiile art.482 rap. la art.453 NCpc.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta Societate de Finanțare Rurală LAM – I.F.N. S.A. cu sediul în S. G., ., nr.1, județul C. în contradictoriu cu intimații M. M. și M. J. domiciliați în Târgu M., ./3, județul M., împotriva sentinței civile nr. 197 din 05 februarie 2015 a Judecătoriei S. G., pe care o păstrează.
Obligă apelanta Societate de Finanțare Rurală LAM – I.F.N. S.A. să plătească intimaților M. M. și M. J. suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 23 iunie 2015.
Președinte Judecător Grefier
V. I. A. R. I. C. C. A.
Se află în imposibilitate de a semna,
aflat în CO, potrivit art.426 al.4 NCpc,
semnează Președintele instanței,
O. N.
Red.RIC/09.07.2015
Tehnored. CA/10.07.2015
6 ex.
Jud. fond – G. A. – M.
| ← Anulare act. Sentința nr. 23/2015. Tribunalul COVASNA | Pretenţii. Decizia nr. 72/2015. Tribunalul COVASNA → |
|---|
