Plângere contravenţională. Hotărâre din 03-11-2015, Tribunalul COVASNA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul COVASNA la data de 03-11-2015 în dosarul nr. 492/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 492/A
Ședința publică de la 3 noiembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: B. A. D.
JUDECĂTOR: V. I. A.
GREFIER: V. E.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului formulat de petenta S.C. C. I. SRL împotriva sentinței civile nr. 645 din 20 aprilie 2015, pronunțată de Judecătoria S. G. în dosar nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședința publică de astăzi, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 20 octombrie 2015, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, în temeiul art. 396 alin.(1) Cod procedură civilă în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi 3 noiembrie 2015.
TRIBUNALUL
Examinând lucrările dosarului, tribunalul constată următoarele:
I. 1. Hotărârea instanței de fond.
Prin sentința nr. 645/20.04.2015 Judecătoria S. Gheorghea respins plângerea formulată de către petenta S.C. C. I. S.R.L. împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 16.12.2014 de către intimata G. Națională de Mediu – Serviciul Comisariatului Județean C..
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
2. C. procesual
Prin plângerea înregistrată pe rolul instanței la data de 05.01.2015 sub nr._ petenta a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/16.12.2014, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea plângerii petenta arată că prin procesul-verbal atacat i s-a aplicat sancțiunea amenzii în cuantum de 20.000 lei, conform art. 61 al. 1, lit. a din L:211/2011, pentru încălcarea art. 15, al. 1, lit. a din L.211/2011.
Petenta arată că s-a reținut în cuprinsul procesului-verbal întocmit faptul că aproximativ 50% din deșeuri erau amplasate direct pe sol, „ cu toate că în incintă se afla un container pentru aceste deșeuri". In realitate, aspectul reținut nu corespunde adevărului, iar afirmația „pe sol" este una formală întrucât deșeurile erau amplasate pe o suprafață betonată.
Se arată în continuare că starea de fapt descrisă în documentele întocmite ca urmare a controlului efectuat, nu întrunește elementele constitutive pentru a se constata săvârșirea vreunei contravenții, și a respectat toate normele în vigoare în ceea ce privește colectarea de deșeuri.
În drept petenta și-a întemeiat acțiunea pe disp. OG 2/2001.
La data de 02.02.2015 intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și menținerea ca temeinic și legal a procesului-verbal.
În motivare se arată, în data de 05.11.2014 a fost efectuat un control pentru verificarea operatorilor economici care desfășoară activitate de colectare și valorificare a deșeurilor, ocazie cu care a fost controlată și societatea petentă.
La fața locului s-a constatat existența unei cantități însemnate de deșeuri feroase, întreaga cantitate fiind amplasată în afara halei deținute de societate, jumătate pe spațiu betonat și jumătate direct pe sol.
Intimata arată în continuare că la data controlului întreaga cantitate de deșeuri era amplasată în afara halei, iar din fotografiile efectuate la fața locului reiese că nu erau depozitate temporar în containere, ci direct pe sol. Necesitatea depozitării deșeurilor în acest mod reiese din faptul că prin amplasarea pe un spațiu betonat și neacoperit, apele pluviale care provin de la precipitații spală deșeurile metalice de diverse substanțe cu care sunt infestate și determină scurgerea direct în rețeaua de canalizare pluvială a orașului S. G.. Pe de altă parte, deșeurile depozitate direct pe sol conduc la infiltrarea acestor ape în sol și pânza freatică.
În drept intimata și-a întemeiat acțiunea pe disp. L.211/2011, OG. 2/ 2001.
3. Considerentele pe care se fundamentează soluția instanței de fond.
Analizând actele și lucrările dosarului, judecătoria a reținut următoarele:
În fapt, la data de 16.12.2014, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în sumă de 20.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 15 al. 1 lit.a din Legea nr. 211/2011.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de constatare a contravenției, se constată că acesta a fost întocmit cu respectarea cerințelor prevăzute de art. 16 din OG nr. 2/2001, în cauză nefiind incident nici una dintre cauzele de nulitate prevăzute de art. 17 din același act normativ, aspecte privind nelegalitatea procesului-verbal nefiind invocate nici de către petentă prin plângere.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că potrivit art.15 al. 1 lit. a din L. 211/2011 „unitățile și întreprinderile care valorifică deșeurile au următoarele obligații: să dețină spații special amenajate pentru stocarea deșeurilor în condiții care să garanteze reducerea riscului pentru sănătatea umană și deteriorării calității mediului” încălcarea acestei obligații fiind sancționată conform dis. Art. 61 al. 1 lit. a „cu amendă de la 1.000 lei la 2.000 lei, pentru persoanele fizice, și de la 20.000 lei la 40.000 lei, pentru persoanele juridice”
În procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/16.12.2014 s-a reținut că în urma controlului efectuat la data de 03.10.2013 s-a constatat că petenta desfășura activitate de colectare a materialelor refolosibile, având punct de lucru în mun. S. G., .. 32, unde a depozitat cca 50% din cantitatea de deșeuri colectate, cca 1,5 to, depozitate direct pe sol.
În ceea ce privește starea de fapt reținută în actul constatator petenta a contestat cele reținute în procesul-verbal în sarcina sa, afirmând că deșeurile erau depozitate pe o suprafață betonată.
Din probele administrate, respectiv planșele foto (f.32) rezultă că deșeurile erau depozitate pe sol, petenta nefăcând dovada prin nici un mijloc de probă, că cele reținute în procesul-verbal de contravenție nu corespund realității.
În ceea ce privește sancțiunea, art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 prevede că la aplicarea acesteia vor fi avute în vedere limitele amenzii prevăzute de actul normativ, împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire, scopul urmărit, urmarea produsă, precum și circumstanțele personale ale contravenientului, fiind necesară ca sancțiunea să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei.
Având în vedere că depozitarea deșeurilor în spații neamenajate, încalcă normele igienico-sanitare și de mediu, prezentând un veritabil pericol pentru sănătatea publică, instanța apreciază că sancțiunea aplicată în cuantumul minim prevăzut de lege este justificată.
II. 1.Apelul declarat de apelanta petentă S.C. C. I. S.R.L.
Petenta a declarat în termen legal apel, solicitând schimbarea hotărârii primei instanțe în sensul admiterii plângerii contravenționale și al anulării procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, respectiv al înlocuirii sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.
Apelul se întemeiază pe prevederile art. 466 și următoarele Noul Cod de procedură civilă.
În motivarea apelului se arată că depozitarea deșeurilor s-a făcut pe o suprafață betonată, rezultând prin urmare că aceasta și-a respectat obligațiile asumate prin autorizația de mediu, iar pe de altă parte că spațiul în care își desfășoară activitatea este betonat, prevăzut cu canalizare, menționându-se, de asemenea, că la momentul controlului exista o activitate voluminoasă de colectare, iar marfa urma a fi sortată și depozitată corespunzător, chiar și în prezent fiind respectate normele contra poluării.
Se arată că riscurile de afectare a sănătății publice este mult diminuat și aproape inexistent dat fiind faptul că activitatea se desfășoară pe o suprafață betonată, aceasta deținând spațiu cu titlu de închiriere de la o firmă ce are ca obiect de activitate creșterea păsărilor, deținând spații special amenajate și dotări pentru colectarea diferitelor tipuri de deșeuri.
Totodată, se arată că legiuitorul la momentul stabilirii cuantumului sancțiunilor a avut în vedere doar aspecte de ordin general, instanța având îndatorirea de a proceda la individualizarea sancțiunii, iar în cauză o sancțiune chiar minimă este de natură să aducă o gravă atingere bunului mers al firmei, deoarece ar conduce la blocarea activității și la o stare de insolvabilitate.
Partea apelantă a solicitat în apel proba cu înscrisuri, probă încuviințată de instanță, sens în care au fost depuse la dosar planșe fotografice (fila 8 și următoarele).
2. Poziția procesuală a părții intimate în apel.
Intimata G. Națională de Mediu – Serviciul Comisariatului Județean C. a depus în apărare la dosar întâmpinare (f.18) prin care a solicitat respingerea apelului că nefondat.
În motivarea întâmpinării se arată că actul constatator cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 16 și 17 din OG 2/2001, faptele descrise reprezintă contravenția individualizată, iar sancțiunea contravențională este corect individualizată aceasta încadrându-se în limitele prevăzute de lege și fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei, nejustificându-se aplicarea avertismentului având în vedere că fapta nu poate fi socotită drept una de gravitate redusă în sensul vizat de art. 7 alin.2 din OG 2/2001.
Se arată că, în ceea ce privește planșele foto, una dintre acestea surprinde aceeași stare de fapt, deșeurile fiind depozitate, în continuare, în amestec, direct pe sol, subliniindu-se că echipa de control care s-a deplasat la fața locului a constatat existența unei cantități ridicate de deșeuri feroase, întreaga cantitate fiind amplasată în afara halei deținute de societate, jumătate direct pe spațiul betonat, iar jumătate direct pe sol, deși autorizația de mediu prevede la capitolul 1 punctul 1 că în hala închiriată a fost amenajat un spațiu de aproximativ 180 mp pentru depozitarea deșeurilor metalice, iar la capitolul 2 punctul 1 se arată că deșeurile sunt stocate temporar în containere amplasate pe platforme betonate.
Se mai arată că nota de constatare și procesul verbal de sancționare au fost semnate fără obiecțiuni de reprezentantul legal, menționându-se, de asemenea, cât privește sancțiunea aplicată, că aceasta a fost corect individualizată, fapta având un grad de pericol social ridicat, astfel că nu se impune o reindividualizare prin înlocuirea amenzii cu avertisment.
În concluzie, arată intimata că sentința instanței de fond este legală și temeinică.
În drept se invocă disp. art. 205 C.., Legea 211/2011, OG 2/2001.
Partea intimată nu a solicitat probe în apel
3. Decizia instanței de apel.
Tribunalul sesizat cu soluționarea apelului, analizând sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză va respinge apelul pentru următoarele considerente.
Astfel, în mod corect a reținut prima instanța că procesul verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale ce reglementează forma acestuia, iar din punct de vedere al temeiniciei față de probele administrate rezultă că starea de fapt consemnată de agentul constatator corespunde realității.
Soluționând apelul tribunalul va avea în vedere – raportat la forța probatorie a procesului verbal – sub aspectul contravenției reținute în sarcina petentului - disp. art. 23 din Constituția României potrivit căruia fiecare persoană se bucură de prezumția de nevinovăție, astfel că în fața instanței de judecată părțile au poziții procesuale egale și în consecință fiecare dintre acestea are dreptul și îndatorirea de administra probe pe baza cărora instanța să poată stabili săvârșirea sau nu a faptei precum și vinovăția autorului sarcina probei revenind fiecăruia prin raportare la caracterul faptei reținute – de fapt pozitiv sau negativ, în același sens fiind pronunțată în această materie și decizia Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza A. contra României din data de 04.10.2007, practica CEDO fiind aplicabilă față de dispozițiile imperative ale art. 20 din Constituția României.
În cauză, tribunalul va avea în vedere că astfel cum rezultă din probele administrate petenta nu a respectat obligația legală prevăzută de art. 15 alin. 1 lit. a din L. 211/2011 privind regimul deșeurilor, respectiv obligația de a deține spații special amenajate pentru stocarea deșeurilor, obligație individualizată în autorizația de mediu nr. 162/20.09.2013 (fila 20) transferată societății petente conform deciziei nr. 20/15.09.2014 (fila 25) și în conformitate cu care spațiul special amenajat pentru deșeuri metalice ar fi trebuit să măsoare 180 mp. și să se afle în hala închiriată (capitolul 1 pct.1 fila 21), iar deșeurile nepericuloase ar fi trebuit să fie stocate temporar în containere aflate pe platforme betonate, conform capitolului 2 punctul 1 care reglementează activitatea petentei din perspectiva condițiilor de protecție a mediului, această din urmă obligație fiind expres stabilită prin autorizația de mediu și însușită prin acceptarea acestui act administrativ.
Nerespectarea obligației de mai sus rezultă evident din planșele fotografice depuse în dosarul de fond și totodată în apel, în condițiile în care obligația petentei era aceea de a depozita deșeurile metalice în spațiul special amenajat din hala închiriată și totodată de a le depozita în containere speciale, iar în fapt acestea au fost depozitate în exterior direct pe sol, în niciuna dintre fotografii nerezultând existența containerelor la care se face referire în autorizația de mediu.
Față de considerentele mai sus expuse, tribunalul constată că în mod legal și temeinic a reținut instanța de fond că petenta a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa, situația de fapt a fost corect încadrată din punct de vedere juridic, fapta petentei reprezentând contravenția prevăzute de Art. 61 alin. 1 lit. a din L. 211/2011privind regimul deșeurilor.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, tribunalul va avea în vedere că potrivit dispozițiilor art. 21 alin.3 din OG. 2/2001 – «Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”, iar în speță aceste criterii au fost respectate, având în vedere gradul de pericol social concret al contravenției, normele încălcate vizând protecția mediului și protejarea sănătății publice, aspecte ce nu justifică și fac insuficientă sancțiunea avertismentului, fiind de asemenea de observat că sancțiunea pecuniară a fost aplicată la limita minimă a acesteia.
Față de considerentele mai sus expuse, tribunalul constată că soluția primei instanțe de respingere a plângerii este legală și temeinică, motiv pentru care, văzând art. 480 alin.1 NCPC tribunalul va respinge apelul că nefondat, cu consecința păstrării sentinței apelate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta petentă S.C. C. I. S.R.L. cu sediul în localitatea Scrioaștea, FN, jud. Teleorman în contradictoriu cu intimata G. Națională de Mediu – Serviciul Comisariatului Județean C., cu sediul în S. G., Bulevardul General G. B., numărul 10, județul C. împotriva sentinței civile nr. 645/20.04.2015 a Judecătoriei S. G.– pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi – 03.11.2015.
Președinte Judecător Grefier
B. A. D. V. I. A. V. E.
Red. B.A.D./19.11.2015
Tehnored. V.E./19.11.2015
5 ex.
Judecător fond – G. A. – M.
| ← Plângere contravenţională. Hotărâre din 03-11-2015,... | Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 940/2015.... → |
|---|
