Anulare act. Sentința nr. 65/2015. Tribunalul COVASNA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 65/2015 pronunțată de Tribunalul COVASNA la data de 06-10-2015 în dosarul nr. 426/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C. Dosar nr._
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.426/A
Ședința publică din data de 6 octombrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: A. C.
Judecător: D. C.
Grefier: B. M. M.
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului declarat de pârâta . împotriva sentinței civile nr. 65/29 ianuarie 2015 pronunțată de Judecătoria Târgu S. în dosarul nr._, având ca obiect acțiune în anulare.
La apelul nominal făcut în ședința publică de astăzi, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra apelului de față au avut loc în ședința publică din data de 22 septembrie 2015, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie și la care se face trimitere, pronunțarea în cauză, fiind amânată pentru data de azi 6 octombrie 2015.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față,
Prin sentința civilă nr. 65 din 29 ianuarie 2015 a Judecătoriei Târgu S. a fost admisă excepția lipsei capacității de folosința a S.C V. R. S.A - Sucursala Targu S., invocată de pârâtă prin întâmpinare.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamanții T. G. R. și T. Z.-M., domiciliați în mun. Tg. S., ., ., ., în contradictoriu cu pârâta . București, cu sediul în București, Șoseaua P. nr. 42, . 10, sector 2, înregistrat la ORC sub nr. J_, CUI RO_.
A fost respinsă acțiunea reclamanților în contradictoriu cu pârâta S.C V. R. S.A - Sucursala Targu S., ca fiind formulată împotriva unei persoanei lipsită de capacitate de folosință.
S-a dispus anularea din cuprinsul Convenției de credit nr._/01.08.2008 încheiat între părți a clauzei comisionului de administrare credit anterior denumit comision de risc. (pct. 5a).
A fost obligată pârâta la 2.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Între reclamanții T. G. R. și T. Z.-M. pe de o parte în calitate de împrumutați si pârâta . București, Sucursala Tg. S. în calitate de „bancă" a fost încheiată la data de 01.08.2008 Convenția de credit nr._, prin care pârâta a împrumutat reclamanților suma de 31.000 CHF pe un termen de 240 luni de la data încheierii convenției.
Instanța de fond a soluționat primordial excepțiile invocate, și față de precizarea acțiunii a respins excepțiile prematurității și a inadmisibilității invocată de pârâta ..
În ce privește excepția lipsei capacității de folosință a S.C V. R. S.A - Sucursala Târgu S., întrucât contractul s-a încheiat cu sucursala care este un dezmembrământ ale societăților comerciale, și care are calitate procesuală într-un litigiu, instanța de fond a respins excepția invocată, ca neîntemeiată.
În continuare, instanța de fond a reținut următoarele:
La punctul 3.5 s-a stipulat un comision de risc în favoarea pârâtei pentru punerea la dispoziție a creditului, comision aplicat la soldul creditului, care se plătește lunar, pe toată perioada creditului. Modul de calcul se stabilește în condițiile speciale ale contractului.
La punctul 3.6 s-a stipulat un comision de administrare în favoarea pârâtei pentru monitorizarea utilizării/rambursării creditului și a îndeplinirii obligațiilor asumate de părți. Modul de calcul se stabilește în condițiile speciale ale contractului.
Prin actul adițional nr.1 din data de 12.0.2010 semnat de reclamanți, una dintre modificările contractului de împrumut a fost aceea că se elimină din cuprinsul contractului de credit comisionul de penalizare, de rambursare anticipată și orice alte comisioane.
În considerarea prevederilor OUG 50/2010 comisionul de risc agreat de reclamanți prin semnarea convenției de credit s-a redenumit comision de administrare credit urmând a fi datorat în continuare pe toată durata convenției în aceeași valoare procentuală. Acest comision reprezintă costul pentru administrarea creditului prin perspectiva riscurilor asumate de pârâtă prin punerea la dispoziție a împrumutului.
Instanța de fond a mai constatat că în forma inițială a convenției, semnată de părți și conformă acordului lor de voință, comisionul de risc era stipulat în modul reglementat de art. 3.5 și în condițiile speciale în cuantum de 0,22 %. Comisionul de administrare nu era prevăzut inițial în convenție, fiind reglementat doar în condițiile speciale.
Comisionul de administrare avea alt scop și era reglementat separat la pct. 3.6 ( fila 15 ) și în condițiile speciale.
Instanța de fond a reținut că OUG 50/2010 a fost adoptată pentru transpunerea de urgență a Directivei 2008/48 și privește creditele de consum cum este și cel din speță. Ea se aplică și contractelor în derulare, art. 95 prevăzând că pentru contractele în derulare creditorii au obligația ca în 90 de zile de la data intrării ei în vigoare să asigure conformitatea contractului cu dispozițiile sale.
Deși pârâta a dat aparența că a modificat prin act adițional comisionul de risc pentru a se conforma art. 36 din OUG 50/2010, în realitate a continuat să-1 perceapă sub numele de comision de administrare credit. Aceasta rezultă din faptul că noul comision „de administrare credit" este perceput în cuantum nemodificat față de cuantumul comisionului de risc așa cum figura în contractul de credit inițial.
Față de dispozițiile art. 22, 24, 30 din Directiva nr. 2008/48/CE, art. 36 din OUG 50/2010 este nulă absolut clauza din contractul de împrumut ce vizează comisionul de risc denumit ulterior comision de administrare credit.
În forma inițială a convenției, semnată de părți și conformă acordului lor de voință, comisionul de risc era stipulat în modul reglementat de art. 3.5 și în condițiile speciale. Comisionul de administrare nu era prevăzut inițial în convenție, fiind reglementat doar în condițiile speciale.
Un aspect important este faptul că în finalul notificării este inserată mențiunea că nesemnarea actului adițional de către reclamanți este considerată acceptare tacită a modificării contractului, ceea ce echivalează cu modificarea convenției încheiate prin voința unilaterală a pârâtei, manifestare de voință făcută cu intenția de a produce efecte juridice, în cauza de față, cea de a modifica un raport juridic civil concret, ulterior intrării în vigoare a OUG nr. 50/2010.
Chiar în baza prevederilor actului normativ mai sus indicat, nu poate fi primită susținerea pârâtei în sensul că prevederile OUG nr. 95/2010 nu sunt aplicabile în speță, dispozițiile art. 95 ulterior modificate nefiind aplicabile. O interpretare contrară ar crea posibilitatea ca banca să modifice un contract în derulare prin aplicarea nelegală a unui act normativ în vigoare iar ulterior să susțină că, de fapt, prevederile acestui act nu se aplică contractului, cu toate că modificarea a vizat chiar aplicarea legii, cum este cazul și în speță.
Analizând comisionul de administrare se constată că potrivit art. 35 lit. b din OUG nr. 50/2010 - în vigoare la data emiterii notificării „se interzice introducerea și perceperea de noi taxe, comisioane" .
Or, la momentul semnării contractului, acest comision nu a fost inserat în contract, fiind ulterior introdus prin actul adițional sus-menționat. De asemenea, se reține că în acest act s-a specificat faptul că acest comision reprezintă costul pentru administrarea de către V. R. a creditului din perspectiva riscurilor asumate de către aceasta prin punerea la dispoziție a creditului.
Instanța de fond a apreciat că acest comision nou introdus și perceput este în fapt un comision de risc deghizat, fapt ce rezultă în mod evident atât din justificarea acestuia, precizată de către pârâtă, cât și din nemodificarea cuantumului inițial perceput.
În aceste condiții, este cert că banca a încălcat preved. art. 35 lit. b din OUG nr. 50/2010.
Comisionul de risc este datorat pentru punerea la dispoziție a creditului, or, pentru punerea la dispoziție a creditului consumatorul plătește, în principal, dobândă, situație în care comisionul astfel stipulat pare evident a avea un caracter abuziv.
În continuare instanța mai reține faptul că acest clauze sunt formulate standard în contractele de credit iar disp. art. 4 alin 3. stabilesc în sarcina comerciantului să prezinte probe privind negocierea directă a clauzei cu consumatorul, probă omisă în cauza de față, motiv pentru care instanța nu poate concluziona purtarea unor negocieri cu privire la includerea sa în contract sau întinderea sa.
În ceea ce privește justificarea includerii acestui comision generat de administrarea riscului bancar se reține că, potrivit art. 7 lit. a din condițiile speciale ale convenției, tragerea creditului este condiționată de constituirea unei garanții reale imobiliare asupra unor imobile iar potrivit art. 7 lit. b „se cesionează în favoarea băncii o poliță de asigurare pentru acoperirea tuturor riscurilor pentru imobilul ce face obiectul garanției menționate la pct. 7". în acest mod sunt acoperite inclusiv riscurile generate de o eventuală neexecutare a garanției sau pieire a acesteia.
Prin urmare, în condițiile în care banca se asigură cu o garanție ipotecară, impunerea plății unui comision care să acopere riscurile contractului sau administrarea lor creează un dezechilibru semnificativ între părțile contractuale.
Dezechilibrul este cu atât mai evident cu cât banca percepe o sumă reprezentând contravaloarea prejudiciului suferit ca urmare a neexecutării contractului fără a avea certitudinea existenței unei neexecutări. Se reține în același sens inexistența unei clauze de restituire a acestui comision către împrumutat cu ocazia restituirii integrale a creditului, caz în care riscul nu s-a produs, iar banca a primit înapoi suma împrumutată și dobânda (cum este și corect), ceea ce duce la constatarea unui caracter abuziv în acest sens.
Mai mult, la art. 8 din convenție se precizează că înainte de încheierea convenției se evaluează bunurile ce formează obiectul garanției (mobiliare în cazul unor convenții, imobiliare în cazul altora) și se urmărește ca valoarea creditului să fie acoperită de valoarea rezultată, în caz contrar Banca reduce valoarea creditului aprobat.
Riscul de credit, definit ca „riscul înregistrării de pierderi sau al nerealizării profiturilor estimate ca urmare a neîndeplinirii de către contrapartidă a obligațiilor contractuale" este în mod evident acoperit de garanția imobiliară, o interpretare contrară ducând la inutilitatea instituirii acestei garanții.
În temeiul motivelor expuse, instanța de fond a admis acțiunea astfel cum a fost precizată și drept urmare, a dispus anularea din cuprinsul Convenției de credit nr._/01.08.2008 încheiat între părți a clauzei comisionului de administrare credit anterior denumit comision de risc. (pct. 5a).
Fiind în culpă procesuală a obligat pârâta la 2000 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel S.C. V. R. S.A.
În motivarea apelului se arată în esență că sentința atacată este nelegală și netemeinică.
La data de 24 iulie 2015, intimații – reclamanți T. G.-R. și T. Z. -M., au depus o cerere prin care arată că renunță la judecata acțiunii de fond.
În consecința, având în vedere disp. art. 406 C.. potrivit căruia “Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă.”, precum și disp. art. 406 alin. 5 C. care prevăd că, în cazul renunțării la judecată în apel „instanța va lua act de renunțare și va dispune și anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunțate în cauză”, instanța va admite apelul, va anula sentința atacată și va lua act de renunțarea reclamanților T. G.-R. și T. Z. -M. la judecata acțiunii de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta S.C. V. R. S.A. cu sediul în București, Șoseaua P. numărul 42, etaj 3-8 și 10, sector 2 în contradictoriu cu intimații T. G.-R., CNP_ și T. Z. -M., CNP_, ambii domiciliați în Târgu S., ., ., apartament 6, județul C., împotriva sentinței civile nr. 65 din 29 ianuarie 2015 a Judecătoriei Târgu S., pe care o anulează și în consecință:
Ia act de renunțarea reclamanților T. G.-R. și T. Z. –M. la judecata acțiunii civile formulată de aceștia în contradictoriu cu pârâta S.C. V. R. S.A.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 6 octombrie 2015.
Președinte Judecător Grefier
A. C. D. C. B. M. M.
Red.AC/07.10.2015
Tehnored.BMM/07.10.2015
5 ex.
Jud. fond – F. F. C.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 439/2015. Tribunalul COVASNA | Pretenţii. Decizia nr. 409/2015. Tribunalul COVASNA → |
|---|
