Contestaţie la executare. Decizia nr. 53/2015. Tribunalul COVASNA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 53/2015 pronunțată de Tribunalul COVASNA la data de 05-05-2015 în dosarul nr. 53/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 53/R
Ședința publică din data de 05 mai 2015
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: D. C.
JUDECĂTOR: A. C.
JUDECĂTOR: R. I. C.
GREFIER: P. E.
La ordine fiind pronunțarea asupra recursului declarat de intimata A.N.A.F. - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. împotriva Sentinței civile nr. 2011 din 02.10.2014 pronunțată de Judecătoria S. G. în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal, făcut în ședința publică de astăzi, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constată că mersul dezbaterilor a fost consemnat în încheierea de ședință de la termenul de judecată din 21.04.2015, încheiere care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 28.04.2015, și apoi pentru data de astăzi, 05.05.2015.
TRIBUNALUL:
Constată că prin sentința civilă nr. 2011 din 02.10.2014, Judecătoria S. G. a admis în parte contestația formulată de contestatorul H. A.-S., în contradictoriu cu intimata Administrația Națională de Administrare Fiscală - Administrația Finanțelor Publice Sf. G., și în consecință:
A anulat în parte executarea prin poprire din dosarul de executare nr._/05.12.2013 pentru suma de 1.700 lei, debit prescris.
A respins contestația pentru restul debitelor, ca neîntemeiată.
A obligat intimata să plătească contestatorilor suma de 124 lei cheltuieli parțiale de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Prin contestația la executare formulată de contestatorul H. A.-S., înregistrată sub nr. dosar civil 569/119/01.07.2014, în contradictoriu cu intimata Administrația Națională de Administrare Fiscală - Administrația Finanțelor Publice Sf. G. s-a solicitat instanței: desființarea popririi nr._/05.12.2013 emisă de intimată.
În motivarea contestației s-a arătat că, sumele pe care intimata le execută prin popire se compun din: suma de 1.700 lei amendă din 13.06.2008, cu privire la care a invocat prescripția executării silite, față de disp. art. 131 alin. 1 și 2 C.pr.fisc. care prevăd termenul de 5 ani ca termen de prescripție a creanțelor fiscale; suma de 231 lei – diferențe de impozit anual regularizat pe anii 2010-2013, sume nerecunoscute întrucât contestatorul arată că, nu realizează venituri din octombrie 2010.
S-a mai arătat că adresa de înființare a popririi a primit-o la 17.03.2014, prin poștă și la aceeași dată banca a poprit contul în favoarea intimatei, cu încălcarea disp. O.U.G. nr. 8/2014, respectiv, poprirea nu poate fi înființată înainte de împlinirea unui termen de 30de zile de la data comunicării somației.
Contestatorul nu și-a întemeiat, în drept, cererea.
În probațiune s-au depus înscrisuri.
Intimata a depus întâmpinare, solicitând respingerea contestației la executare ca neîntemeiată, arătând în esență următoarele:
S-a emis adresa de înființare a popririi nr._ din 05.12.2013 în vederea recuperării obligațiilor fiscale datorate de contestator, pentru care a fost pornită executarea silită prin emiterea somațiilor și a titlurilor executorii și care nu au fost achitate de debitor până la data de 05.12.2013 - impozitul pe venit stabilit conform deciziei de impunere anuală nr._/20.09.2007, debit din care, în urma emiterii somației și a titlului executoriu nr._ din 04.02.2009, a rămas nestinsă suma de 107 lei, la care s-au calculat dobânzi/majorări de întârziere, penalități de întârziere potrivit dispozițiilor art. 119 alin. 1, art. 120 alin. 1 și art. 120/1 OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, în acest sens au fost emise periodic și comunicate contestatorului decizii de calcul accesorii aferent impozitului pe venit neachitat, iar datorită neachitării acestora a fost declanșată procedura de executare silită prin emiterea și comunicarea prin poștă cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire a următoarelor somații și titluri executorii: somația nr._/08.04.2009;_/08.04.2009 - 6 lei; somația nr._/12.02.2010;_/12.02.2010 - 30 lei; somația nr._/11.10.2010;_/11.10.2010 - 13 lei; somația nr._/09.08.2011;_/09.08.2011 - 28 lei; somația nr._/03.02.2012;_/03.02.2012 - 31 lei; somația nr._/28.12.2012_/28.12.2012 - 11 lei; somația nr._/01.07.2013;_/01.07.2013 - 5 lei.
Contestatorul prin încheierea 20.01.2003 pronunțată de judecătorul sindic în cauza Dosar nr. 2383/2002 număr nou_ a fost obligat la plata amenzii civile în valoare de 200.000 lei (ROL) /zi de întârziere pentru nedepunerea actelor solicitate de către judecătorul sindic. Ulterior prin încheierea din 14.04.2003 judecătorul sindic a dispus revocarea amenzii aplicate încăpând cu data de 14.04.2003; în baza titlului executoriu respectiv adresei din 15.04.2003 emise de Tribunalul C. în cauza Dosar nr. 2383/2002, potrivit proceselor verbale de calcul nr. 2924/06.02.2003 și nr._/28.05.2003 respectând dispoziția instanței a fost calculată valoarea amenzii civile pentru perioada 20.01._03 respectiv 01.02._03 în cuantum total de 1.700 lei (240 lei + 1460 lei); întrucât amenda nu a fost achitată s-a declanșat procedura de executare silită prin emiterea somației nr._/13.06.2008 aferent căreia a fost emis și titlul executoriu nr._/13.06.2008, comunicate contestatorului prin poștă cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
Contestatorul a formulat contestație la executare împotriva titlului executoriu nr._/13.06.2008, (dosar nr._ al Judecătoriei Sf. G.), suspendată până la soluționarea dosar nr._ cererii de lămurire a înțelesului dispozitivului încheierii din 14.04.2003 pronunțată în dosar nr._ .
Prin sentința civilă nr. 43/15.01.2009 a Tribunalului C. (dosar nr._ ) a respins contestația formulată și a reținut că pentru perioada 20.01._03 obligația de plată a amenzii subzistă în continuare, astfel, s-a continuat procedura de executare silită (invitația din 08.11.2011, 01.11.2013) care au fost lăsate la domiciliul acestuia, însă contestatorul nu a dat curs solicitărilor.
În urma relațiilor primite conform art. 54 OG nr. 92/2003, organul de executare a constatat existența contului deschis de contestator la BRD GROUPE SOCIETE GENERALE SA, astfel în baza dispozițiilor art. 149 OG nr. 92/2003 s-a emis și comunicat adresa de înființare a popririi asupra disponibilităților bănești nr._/05.12.2013, fiind înștiințat și contestatorul-debitor.
Prin contestația la executare formulată contestatorul susține că dreptul de executare a sumei de 1.700 lei este prescris, invocând în acest sens dispozițiile art. 131 alin.1 și 2 din OG nr. 92/2003.
Potrivit dispozițiilor art. 133 din OG nr. 92/2003 privind codul de procedură civilă termenul de prescripție prevăzut de art. 131 se întrerupe: în cazurile și în condițiile stabilite de lege pentru întreruperea termenului de prescripție a dreptului la acțiune; pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau în cursul acestuia, a unui act voluntar de plată a obligației prevăzute în titlul executoriu ori a recunoașterii în orice alt mod a datoriei; pe data îndeplinirii, în cursul executării silite, a unui act de executare silită; în alte cazuri prev. de lege.
În prezenta cauză pentru amenda civilă a fost pornită executarea silită prin emiterea somației nr._/13.06.2008 și titlului executoriu nr._/13.06.2008 comunicat contestatorului prin poștă cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, sens în care, s-au efectuat demersuri în vederea identificării veniturilor/bunurilor urmăribile drept pentru care s-au emis invitații conform dispoziției art. 50 O.G. nr. 92/2003 fiind întrerupt termenul de prescripție prevăzut la art. 131; contestatorul dând dovadă de rea credință prin împiedicarea desfășurării procedurii de executare silită, atât prin contestațiile formulate prin care a încercat să răstoarne caracterul cert al creanței, cât și prin refuzul de a da curs solicitării organului fiscal.
În ceea ce privește obligația datorată reprezentând impozit pe venit și accesorii aferente se arată că, decizia de impunere anuală nr._/20.09.2007 și nici deciziile de calcul accesorii nu au fost contestate, astfel au devenit titluri de creanță - în sensul prev. art. 110 din OG nr. 92/2003.
Adresa de înființare a popririi a fost emisă după împlinirea termenului de 30 de zile de la data comunicării somației, drept pentru care în mod neîntemeiat au fost invocate de contestator dispozițiile O.U.G. nr. 8/2014.
În probațiune, s-au depus înscrisuri.
Din actele și lucrările cauzei prima instanță a reținut următoarele:
Prin încheierea din 20.01.2003 judecătorul sindic, în dosarul civil nr. 2383/2002 i-a aplicat contestatorului o amendă de 200.000 ROL/zi, amendă revocată de acesta la data de 14.04.2003, obligația de plată a amenzii subzistând însă, în perioada 20.01._03, astfel cum s-a constatat prin sentința civilă nr. 43/15.01.2009 a Tribunalului C..
Cuantumul amenzii datorate de contestator pe această perioadă s-au stabilit potrivit proceselor verbale de calcul nr. 2924/06.02.2003 și nr._/28.05.2003, în cuantum total de 1.700 lei (240 lei + 1460 lei).
Cu privirea la această creanță fiscală intimata a emis titlul executoriu nr._ la data de 13.06.2008 și somația nr._/13.06.2008 comunicate contestatorului prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
Împotriva acestor acte de executare s-a formulat de către contestator, contestație la executare, înregistrată sub nr. dosar civil_ al Judecătoriei Sf. G., contestație perimată prin sentința civilă nr. 239/28.01.2010, cauza fiind rămasă în nelucrare de la data suspendării acesteia la 03.12.2008.
În tot acest timp intimata nu a pus în executare titlul executoriu nr._ emis la data de 13.06.2008 deși a emis la aceeași dată și somația nr._.
Astfel că, la data de 05.12.2013 intimata a emis adresă de înființare a popririi și pentru suma de 1.700 lei amendă, comunicată contestatorului la data de 17.03.2014 (intimata nu a făcut dovada comunicării la o altă dată), precum și terțului poprit BRD SA.
Contestatorul în termenul legal a formulat contestație la executare la 28.03.2014 la Tribunalul C., cauza fiind declinată spre competentă soluționare la 01.07.2014 Judecătoriei Sf. G..
În cauză, s-a invocat de către contestator prescripția dreptului de a cere executarea silită a amenzii de 1.700 lei, față de prevederile art. 131 alin. 1 O.G. nr. 92/2003, potrivit cărora dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept; acest termenul de prescripție se aplică și creanțelor provenind din amenzi contravenționale.
Instanța de fond văzând cele descrise mai sus, a reținut că, deși titlul executoriu nr._ emis la data de 13.06.2008 și somația nr._/13.06.2008 au fost contestate de contestator, în dosarul civil nr._ al Judecătoriei Sf. G., nu s-a dispus suspendarea executării silite începute prin emiterea primului act de executare silită - somația din 13.06.2008, chiar dacă s-a dispus suspendarea judecății la 03.12.2008.
În tot acest timp intimata nu a făcut dovada că ar fi emis alte acte de executare ci numai adresa de înființare a popririi la data de 05.12.2013, comunicată contestatorului la data de 17.03.2014, deci cu depășirea termenului prev. de art. 131 alin. 1 OG nr. 92/2003.
Intimata a invocat că a emis invitații la 08.11.2011 și la 01.11.2013, conform art. 50 OG nr. 92/2003 care întrerupt termenul de prescripție prevăzut la art. 131 OG nr. 92/2003, însă, acestea nu sunt acte apte de a întrerupe cursul termenului de prescripție în sensul celor expres prev. de art. 133 OG nr. 92/2003.
Pentru aceste motive, prima instanță a constatat că, este întemeiată apărarea contestatorului și a apreciat împlinit termenul de prescripție a executării silite privind amenda de 1.700 lei.
În ceea ce privește debitul rămas nestins în sumă de 107 lei, la care s-au calculat dobânzi/majorări de întârziere, penalități de întârziere potrivit dispozițiilor art. 119 alin. 1, art. 120 alin. 1 și art. 120/1 OG nr. 92/2003, instanța de fond a constatat că titlurile executorii și somațiile emise cu privire la aceste sume au fost comunicate contestatorului care nu a formulat contestații la executare (nu a făcut dovadă contrară) astfel că aceste debite există, legalitate și temeinicia acestora neputând fi pusă în discuție, față de limitele sesizării și competența materială a acestei instanțe.
Pentru toate considerentele ce preced, prima instanță a admis în parte contestația la executare formulată de contestator și a dispus anularea în parte a executării prin poprire din dosarul de executare nr._/05.12.2013 pentru suma de 1.700 lei, debit prescris și a respins contestația pentru restul debitelor, ca neîntemeiată.
În baza art. art. 453 NCPC a obligat pe intimată să plătească contestatorului suma de 124 lei reprezentând cheltuieli parțiale de judecată - taxă judiciară de timbru.
Sentința a fost atacată cu apel de către intimata ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., solicitându-se modificarea în parte a hotărârii instanței de fond, în sensul respingerii în totalitate a contestației la executare formulată de contestatorul H. A. S..
În motivarea căii de atac se arată că în mod greșit a reținut judecătoria împlinirea termenului de prescripție pentru executarea silită a debitului în cuantum de 1700 lei, dispunând anularea actelor de executare pentru respectiva sumă. Se arată că suma de 1700 lei reprezintă debit născut în sarcina contestatorului ca urmare a celor dispuse de instanța de judecată - judecătorul sindic, prin încheierea din 20.01.2003 pronunțată în dosarul cu nr. 2383/2002 al Tribunalului C.. Respectând dispoziția instanței a fost calculată valoarea totală a amenzii civile pentru perioada 20.01._03 respectiv 01.02._03 rezultând un cuantum de 1700 lei. Această măsură a judecătorului sindic a fost contestată de H. A. S., iar după clarificarea perioadei pentru care acesta datorează amenda civilă stabilită în sarcina sa, s-a declanșat procedura de executare silită prin emiterea somației nr._ din 13.06.2008, precum și a titlului executoriu, acte comunicate debitorului prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire. Contestatorul a formulat contestație la executare împotriva respectivelor acte de executare, cererea sa fiind respinsă prin sentința civilă cu nr. 43/15.01.2009. Astfel fiind, intimata a procedat la continuarea executării silite, sens în care, organul fiscal a efectuat mai multe deplasări la domiciliul contestatorului în vederea identificării veniturilor acestuia sau a bunurilor urmăribile. Pentru acest motiv au fost emise invitații conform art. 50 din O.G. nr. 92/2003 (invitația din 08.11.2011, din 01.11.2013) care au fost lăsate la domiciliul debitorului, însă acesta nu a dat curs solicitărilor. În urma datelor furnizate de bănci, organul de executare a constatat existența contului deschis de contestator la B.R.D., astfel, în temeiul art. 149 din O.G. nr. 92/2003 s-a emis și comunicat adresa de înființare a popririi nr._ din 05.12.2013.
Se susține că, potrivit art. 133 din O.G. nr. 92/2003, termenul de prescripție prevăzut de art. 131 se întrerupe pe data îndeplinirii, în cursul executării silite, a unui act de executare. Or, în speță, executarea silită a fost pornită prin emiterea somației_ din 13.06.2008. Apoi, inspectorii au efectuat demersuri pentru identificarea bunurilor urmăribile deținute de debitor. Invitațiile expediate în acest sens au ca efect întreruperea cursului prescripției. Instanța de fond, în mod greșit, a considerat că actele emise în perioada 2011-2013 în cursul procesului de identificare a bunurilor nu sunt acte de executare silită. Acestea fac parte din procedura de executare a debitorului și au ca efect întreruperea cursului prescripției, susține apelanta.
S-a criticat, de asemenea, dispoziția instanței de fond vizând obligarea intimatei-apelante la plata cheltuielilor de judecată. Cu privire la aceasta se arată că executarea silită a fost efectuată în baza unor prevederi legale respectate de către organul fiscal, nefiind întrunite astfel, în speță, prevederile art. 453 alin 1 C.p.civ.
În drept, au fost invocate prevederile art. 470 C. p. civ. și ale art. 650 alin 3 C. p. civ.
Intimatul-contestator H. A. S. a formulat întâmpinare (fila 13), solicitând respingerea apelului ca nefondat, executarea silită prin poprire a sumei de 1700 lei fiind prescrisă. Astfel executarea a pornit prin somația cu nr._ din 13.06.2008, după care au fost emise alte acte de executare silită abia în data de 05.12.2013. Instanța de fond a apreciat în mod corect faptul că invitațiile efectuate de organul de executare nu conțin elemente minimale de formă și de conținut din care să rezulte că au vreo legătură cu dosarul de executare silită, pe cale de consecință aceste nu sunt apte de a întrerupe cursul termenului de prescripție în sensul celor expres prevăzute de art. 133 din O.G. nr. 92/2003. În concluzie, intimatul contestator apreciază că sentința dată de judecătorie este legală și temeinică.
Prin încheierea de ședință din data de 21.04.2015, tribunalul a calificat natura juridică a prezentei căi de atac drept fiind aceea a recursului, conform considerentelor expuse în cuprinsul acelei încheieri.
În recurs, intimatul a depus la dosar înscrisuri.
Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor invocate de recurentă, având în vedere cele rezultate din cuprinsul înscrisurilor existente la dosar și aplicând normele legale în materie, tribunalul apreciază recursul ca fiind fondat.
Prin hotărârea pronunțată, instanța de fond a admis în parte contestația la executare și a anulat în parte executarea prin poprire pentru suma de 1700 lei, debit prescris.
Judecătoria a reținut în mod corect succesiunea actelor de executare întreprinse de intimată împotriva debitorului H. A. S. pentru recuperarea amenzii civile de 1700 lei. Astfel, s-a reținut că executarea silită în speță a pornit prin emiterea titlului executoriu cu nr._ din 13.06.2008 și a somației cu nr._ din 13.06.2008. Următorul act de executare silită întreprins de intimata-recurentă pentru încasarea amenzii de 1700 lei, este cel din data de 05.12.2013, constând în adresa de înființare a popririi.
Având în vedere perioada de timp scursă între 13.06.2008 și 05.12.2013, perioadă în care organul de executare nu a mai efectuat nici un act de executare silită a creanței sus menționate, judecătoria a apreciat că, în speță, a fost depășit termenul de prescripție de 5 ani reglementat de art. 131 alin 1 din O.G. nr. 92/2003. Această apreciere a instanței de fond este greșită, eroarea constând în confuzia între efectul neînceperii executării silite în termenul de prescripție și efectul lăsării în nelucrare a procedurii de executare timp de 5 ani.
Tribunalul reține că termenul de 5 ani stipulat de art. 131 alin 1 din O.G. nr. 92/2003 privește noțiunea de prescripție a executării silite, reglementând intervalul de timp în care organul de executare este obligat să pornească, să declanșeze executarea silită a debitorului. Procedura de executare silită începe prin comunicarea somației de executare (primul act de executare silită) conform art. 145 alin 1 din O.G. nr. 92/2003. Deci, prescripția dreptului de a cere executarea silită a creanțelor bugetare intervine atunci când organul fiscal stă în pasivitate, fără să emită titlul executoriu și somația de executare în intervalul de 5 ani scurs de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul de creanță. Însă, în speță, intimata a respectat acest termen de 5 ani și a emis în interiorul acestuia primul act de executare, declanșând în termen procedura executării silite împotriva debitorului H. A. S. pentru recuperarea amenzii de 1700 lei. Dreptul de creanță al intimatei constând în încasarea amenzii civile de 1700 lei s-a născut de la data pronunțării încheierii din 14.04.2003 de către judecătorul sindic, în dosarul cu nr._ al Tribunalului C. (încheiere prin care s-a lămurit data până la care trebuie calculată amenda civilă aplicată inițial prin încheierea din 20.01.2003).
Termenul de prescripție de 5 ani reglementat de art. 131 alin 1 din O.G. nr. 92/2003 a început să curgă la data de 1 ianuarie 2004 și s-a împlinit la data de 1 ianuarie 2009. Procedura executării silite împotriva debitorului H. A. S. pentru recuperarea amenzii de 1700 lei a fost începută la data de 13.06.2008 (data comunicării somației), deci în termenul legal de prescripție. Împrejurarea că de la acea dată și până la emiterea adresei de înființare a popririi (05.12.2013) au trecut mai mult de 5 ani nu are nici o relevanță în speță, atâta vreme cât, astfel cum s-a arătat anterior, dreptul de a cere executarea silită a debitului a fost exercitat de organul fiscal în termenul fixat de legiuitor pentru pornirea executării. Rămânerea în nelucrare a executării silite a amenzii civile de 1700 lei poate avea ca efect o eventuală perimare a executării, însă, în materia creanțelor bugetare există normă specială în acest sens, derogatorie de la procedura executării de drept comun, anume art. 142 alin 3 din O.G. nr. 92/2013 care stipulează că executarea silită nu se perimează.
Având în vedere aceste considerente, tribunalul constată că dispoziția instanței de fond cu privire la anularea executării silite prin popire pentru suma de 1700 lei, fiind prescris debitul, este una nelegală, dată cu aplicarea greșită a legii, în speță existând motivul de recurs reglementat de art. 304 pct. 9 C.p.civ.
Pentru aceste considerente, tribunalul apreciază recursul ca fiind fondat, astfel că, în temeiul art. 312 alin 2 și 3 (teza unu) C. p. civ. îl va admite și va dispune modificarea sentinței atacate în sensul înlăturării dispoziției privind admiterea în parte a contestației la executare, soluția corectă fiind aceea de respingere în totalitate a contestației formulate de contestatorul H. A. S.. Ca urmare a respingerii în totalitate a contestației la executare nu se mai poate reține culpa procesuală a intimatei-recurente, astfel că va fi înlăturată și dispoziția privind obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată de la fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. împotriva sentinței civile cu nr. 2011/02.10.2014 pronunțată de Judecătoria Sf. G., pe care o modifică în parte, după cum urmează:
Înlătură dispoziția privind admiterea în parte a contestației la executare.
Respinge ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatorul H. A. S. ce are ca obiect debitul în cuantum de 1700 lei.
Menține dispoziția privind respingerea contestației la executare pentru restul debitelor.
Înlătură dispoziția privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 05.05.2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
D. C. A. C. R. I. C. P. E.
Red.D.C./12.06.2015, Tehnored.P.E./12.06.2015, 2 exp.
Jud. fond. - M.-Kovács I.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 204/2015. Tribunalul... | Anulare act. Sentința nr. 493/2015. Tribunalul COVASNA → |
|---|
