Pretenţii. Decizia nr. 283/2015. Tribunalul COVASNA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 283/2015 pronunțată de Tribunalul COVASNA la data de 12-06-2015 în dosarul nr. 2019/322/2013*
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 283/A
Ședința publică din 12 iunie 2015
PREȘEDINTE: O. N.
JUDECĂTOR: B. A. D.
GREFIER: Ș. L.
Pe rol se află, în pronunțare, apelurile declarate de pârâții Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială C. și M. Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 40 din 22 ianuarie 2015, pronunțată de Judecătoria Târgu S. în dosarul nr._ având ca obiect pretenții civile ca urmare a discriminării.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că dezbaterile asupra apelurilor au avut loc în ședința publică din 26 mai 2015, așa cum au fost consemnate în încheierea de ședință din acea zi – parte integrantă din prezenta decizie, pronunțarea fiind amânată la data de 2 iunie 2015, apoi la 9 iunie 2015, 11 iunie 2015 și 12 iunie 2015.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 40 din 22 ianuarie 2015, Judecătoria Târgu S. a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, excepție invocată de către pârâtul M. M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice.
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. R. prin M. Finanțelor Publice, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice C., excepție invocată de către pârâtul S. R. prin M. Finanțelor Publice prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice C..
A respins excepția inadmisibilității acțiunii, excepție invocată de către pârâtul M. M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice.
A respins excepția autorității de lucru judecat, excepție invocată de către pârâta S. R. prin M. Finanțelor Publice prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice C..
A respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de sus-numiții pârâți, ca neîntemeiată.
A admis acțiunea formulată de reclamanta H. S.-L. (fostă F.) domiciliată în comuna Dalnic, ., județ C., posesoare a C.I. . nr._ eliberată de S.P.C.L.E.P. S. G. în data de 30.10.2008, CNP_, în contradictoriu cu pârâții M. M., Familiei și Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, cu sediul în municipiul București, ., nr. 2-4, sector 1, prin Agenția Județeană de Plăți și Inspecție Socială C., cu sediul în municipiul S. G., județ C., Bulevardul General G. B., nr. 14, etaj 2, camerele 24, 25, 26, 27, 28, 29, S. R. prin M. Finanțelor Publice, cu sediul în municipiul București, ., sector 5, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. și cu citarea obligatorie, conform art. 27 alin. 3 din O.G. nr. 137/2000 a Consiliului Național Pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în municipiul București, Piața V. M., nr. 1-3, sector 1.
A obligat pârâtul M. M., Familiei și Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, prin Agenția Județeană de Plăți și Inspecție Socială C., la plata către reclamantă a sumei de 15.600 lei cu titlu de despăgubiri civile.
A dispus actualizarea sumei cu indicele de inflație de la data plății.
A obligat pârâții la plata dobânzii legale, calculată de la data introducerii acțiunii din data de 6 noiembrie 2013, până la plata efectivă a sumei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În urma casării sentinței civile nr. 249/27.03.2014, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul C., prin decizia civilă nr. 288/A din 16.09.2014, a admis apelul declarat de reclamantă, a anulat sentința primei instanțe și a trimis cauza în rejudecare.
D. urmare, a fost înregistrată sub nr. dosar civil_, în rejudecare, acțiunea formulată de reclamanta H. S.-L. (fostă F.) în contradictoriu cu pârâții M. M., Familiei și Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, prin Agenția Județeană de Plăți și Inspecție Socială C., S. R. prin M. Finanțelor Publice, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. și cu citarea obligatorie, conform art. 27 alin. 3 din O.G. nr. 137/2000 a Consiliului Național Pentru Combaterea Discriminării.
Reclamanta a solicitat a se dispune: - obligarea pârâtului nr. 1 la plata sumei de 15.600 lei cu titlu de despăgubiri civile pentru prejudiciul rezultat din discriminare, sumă ce se va actualiza cu indicele de inflație la data plății, precum și la plata dobânzii legale calculată începând cu data introducerii acțiunii și până la executarea obligației; - obligarea pârâtului nr. 2 să aloce fondurile necesare către pârâtul nr. 1 în vederea plății sumei arătate în petitul 1 al acțiunii și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța, prin sentința anulată, în urma admiterii excepției prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâți, a respins acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâții M. M., Familiei și Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, prin Agenția Județeană de Plăți și Inspecție Socială C., S. R. prin M. Economiei și Finanțelor Publice, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. și cu citarea obligatorie, conform art. 27 alin. 3 din O.G. nr. 137/2000 a Consiliului Național Pentru Combaterea Discriminării, ca prescrisă.
Prin decizia civilă nr. 288/A/16.09.2014 a Tribunalului C., s-a reținut că acțiunea în acordarea de despăgubiri ca urma a unei fapte de discriminare săvârșite în condițiile art. 2 din OUG nr. 137/2000, reprezintă o acțiune civilă delictuală, în cadrul căreia se impune repararea prejudiciului cauzat. Se arată distincția care trebuie făcută față de indemnizația pentru creșterea celui de-al doilea copil, născut din sarcină gemelară, în privința căreia momentul curgerii termenului de prescripție de 3 ani se socotește din anul 2005, fiind invocate în acest sens art. 10 din OUG nr. 148/2005.
S-a mai statuat că, în pendinta cauză, momentul de la care curge termenul de prescripție de 3 ani este cel al publicării deciziei în interesul legii nr. 26/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, respectiv 10.01.2012, ca atare, acțiunea reclamantei nu este prescrisă, prin raportare la momentul de la care trebuie calculat termenul de prescripției, situație în care urma ca în rejudecare instanța să soluționeze toate excepțiile invocate, rămase nedezlegate.
Instanța a reținut că reclamanta, în motivarea acțiunii, a arătat faptul că la data de 23 februarie 2006 a născut gemenii F. Edina și F. Bernadett, iar conform deciziei nr. 2974 din 16.05.2006 a fostei Direcții de Muncă, Solidaritate Socială și Familie C., începând cu data de 07.04.2006 a primit suma de 800 lei cu titlu de indemnizație pentru creșterea copilului și suma de 600 lei de la data de 01.01.2007, în baza O.U.G. nr. 148/2005, pentru un singur copil.
Cererea depusă la data de 14.08.2012 la Agenția Județeană pentru Prestații Sociale C., prin care a solicitat acordarea indemnizației lunare pentru creșterea copilului prevăzută de O.U.G. nr. 148/2005 și pentru al doilea copil, geamăn, a fost respinsă.
Reclamanta a făcut referire la decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 26 din 14.11.2011 dată în recurs în interesul legii, prin care a fost tranșată definitiv această problemă, potrivit căreia a considerat că față de ea s-a creat o situația discriminatorie.
Cu privire la cuantumul despăgubirii solicitate, a arătat că acesta reprezintă diferența dintre indemnizația lunară de 800 lei pe perioada 07.04._07 (9 luni x 800 lei=7200 lei) și 600 lei pe perioada 01.01._08 (14 luni x 600 lei=8400), de care a beneficiat și cea de care trebuia să beneficieze, pentru nașterea de gemeni, în cuantum total de 15.600 lei.
A mai arătat că Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că acordarea, pentru perioada scursă de la . Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 148/2005 și până la . Legii nr. 239/2009, a unei singure indemnizații lunare, indiferent de numărul de copii rezultați în urma unei nașteri, instituie un tratament discriminatoriu.
În drept, a invocat art. 27 alin. 1 din O.G. nr. 137/2000.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus o . acte, respectiv copii certificate conform originalului de pe certificatele de naștere . nr._ și_, decizia nr. 2974/16.05.2006, sentința civilă nr. 1089/13.06.2007, cererea înregistrată sub nr. 7/14.08.2012, adresa nr._/14.09.2012, precum practică judecătorească (f. 12-60).
Pârâtul M. M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice (MMFPSPV), reprezentat legal prin ministrul muncii, familiei, protecției sociale și persoanelor vârstnice, cu atribuții delegate directorului Direcției Juridice, Legislația M. și C., conform Ordinului ministrului muncii nr. 144/23.01.2013, prin întâmpinarea depusă a solicitat respingerea acțiunii reclamantei, ca nefondată (fila 70).
Pârâtul a invocat excepția inadmisibilității acțiunii reclamantei.
În motivarea excepției, s-a arătat că, în conformitate cu dispozițiile art. 138 alin. (5) din Constituția României, republicată, s-a stabilit obligativitatea indicării sursei de finanțare pentru aprobarea cheltuielilor bugetare și susține că acțiunea reclamantei este tardiv formulată, deci, inadmisibilă.
A mai invocat excepția lipsei calității procesuale sale pasive, arătând că M.M.F.P.S.P.V. nu a comis nicio discriminare și nu i-a produs reclamantei niciun prejudiciu, prin urmare, nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
În motivarea excepției, a mai arătată că cererea reclamantei este întemeiată pe dispozițiile art. 27 alin. (1) din OG nr. 137/2000, deci pe discriminare în raport de dispozițiile O.U.G. nr. 148/2005, reclamanta solicitând despăgubiri civile pentru prejudiciul rezultat din discriminare, ca atare răspunderea incumbă Statului R. prin M. Finanțelor Publice, care a dispus reglementarea normativă în baza căreia s-a creat „discriminarea" invocată de reclamantă.
A mai fost invocată și excepția lipsei calității procesuale pasive a A.J.P.I.S. C., prin întâmpinarea depusă, cu motivarea că, începând cu data de 26.11.2009, Direcțiile de Muncă și Protecție Socială și-au încetat activitatea, în substituirea acestora subrogându-și drepturile și obligațiile Agențiile Județene de Prestații Sociale.
A doua excepție invocată a fost aceea a autorității de lucru judecat, motivat de faptul că între reclamantă și A.J.P.I.S. C. a intervenit inițial un litigiu care a avut aceeași cauză și același obiect, ce a format obiectul dosarului nr._, iar prin decizia civilă nr. 3665/04.09.2013 a Curții de Apel B. s-a admis recursul A.J.P.I.S. C. împotriva sentinței civile nr. 674/21.02.2013 a Tribunalului C., pe care o modificat-o în sensul că s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și s-a respins acțiunea reclamantei.
S-a mai invocat prescripția dreptului material la acțiune, reiterând aceleași motive ca și pârâtul de rang 1.
Pe fondul cauzei, s-a arătat că drepturile cuvenite reclamantei fiind de natură socială, potrivit O.U.G. nr. 148/2005 privind susținerea familiei in vederea creșterii copilului, nu sunt producătoare de dobânzi și nici nu pot fi actualizate, reclamanta nemotivând în drept acest aspect. S-a arătat că o eventuală sumă datorată de A.J.P.I.S. C., reclamantei, este de 15.316 lei, conform fișei plăților, ca atare, calculul făcut de către reclamantă, privitor la despăgubirea civilă revendicată, în cuantum de 15.600 lei, este total eronat și nedemonstrat. S-a menționat că suma de 15.316 lei a fost plătită reclamantei pentru un copil geamăn, nefiind contestată de aceasta la momentul încetării plăților. Anexat s-a depus fișa plăților.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul M. Finanțelor Publice, reprezentat în baza mandatului nr._/12.11.2013 prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice C., a solicitat respingerea acțiunii ca nelegală și neîntemeiată (fila 94).
Primordial, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice în cauză, sub triplu aspect, și anume: pe de o parte, pentru lipsa calității de ordonator principal de credite în materie de prestații sociale, respectiv având în vedere rolul său intermediar și strict metodologic în elaborarea și aprobarea legii anuale bugetare și a bugetelor proprii ale diferitelor ministere, precum și pentru lipsa calității de reprezentant a Statului R. în domeniul protecției sociale. În motivarea excepției, s-a arătat că indemnizația de creștere a copilului și concediul sunt plătite din bugetul propriu al Ministerului M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice. Acest minister este ordonator principal de credite în domeniile muncii, familiei, protecției sociale și persoanelor vârstnice.
A menționat că M. Finanțelor Publice reprezintă statul, ca ordonator principal de credite, numai în situațiile în care legea nu prevede această competență în sarcina altei persoane, iar alocarea fondurilor publice nu este o obligație care incumbă Ministerului Finanțelor Publice.
Pârâtul C. Național pentru Combaterea Discriminării chemat în judecată pentru opozabilitatea acțiunii, și-a exprimat punctul său de vedere, în acest sens citând prevederile din O.G. nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.(f. 79).
Instanța, în rejudecarea cauzei, a soluționat doar excepțiile invocate de pârâți și anume excepția lipsei calității lor procesuale pasive.
Excepția autorității lucrului judecat a fost respinsă pentru considerentele pe larg dezvoltate în sentința anulată, ca atare instanța nu a mai tranșat acest aspect.
Cercetând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut în fapt că reclamanta H. S.-L., (fostă F.), a născut la data de 23 februarie 2006 două fetițe gemene, pe F. Edina si F. Bernadett. La solicitarea reclamantei, potrivit O.U.G. nr. 148/2005, prin decizia nr. 2974 din 16.05.2006 a primit indemnizație începând cu data de 07.04.2006 – pentru suma de 800 lei – și din 01.01.2007 – pentru suma de 600 lei - doar pentru un copil.
Printr-o cerere ulterioară, din 14.08.2012, a solicitat să i se acorde indemnizația și pentru cel de-al doilea copil și a fost refuzată de pârâtă, fapt pentru care a promovat prezenta acțiune.
Cu privire la excepția autorității lucrului judecat invocată de câtre pârâți, instanța, astfel cum a reținut și prin sentința anulată, și anume că acțiunea care a format obiectul dosarului nr._ al Tribunalului C. a fost promovată doar în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană pentru Prestații Sociale C., ca atare nefiind îndeplinite condițiile triplei identități de obiect, cauză și părți, a respins excepția ca neîntemeiată.
Cu privire la soluționarea excepției prescripției dreptului la acțiune raportat la dispozițiile dreptului comun, indicațiile date prin decizia tribunalului au fost clare, în sensul că pretențiile nu sunt prescrise, ca atare, a fost respinsă excepția ca neîntemeiată.
În ce privește excepția inadmisibilității acțiunii reclamantei, invocată de pârâtul M. M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, aceasta fiind în strânsă legătură cu excepția tardivității invocată de pârât, care a fost tranșată prin decizia tribunalului, nu se poate susținute că acțiunea ar fi inadmisibilă, motiv pentru care a fost respinsă ca nefondată.
Instanța a apreciat că în speță ministerul M., Familiei Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice are calitate procesuală pasivă, la fel ca și S. R. prin M. Finanțelor, toate motivele invocate fiind neîntemeiate și nedovedite.
Instanța a constat că pretențiile reclamantei sunt întemeiate, din moment ce nu sunt prescrise, urmând a admite acțiunea. A constatat că sumele solicitate drept despăgubiri au fost calculate în mod corect și real și a obligat M. M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, prin Agenția Județeană de Plăți și Inspecție Socială C., la plata sumei de 15.600 lei cu titlu de despăgubiri civile.
A dispus actualizarea sumei cu indicele de inflație de la data plății.
A obligat pârâții la plata dobânzii legale, calculată de la data introducerii acțiunii - 6 noiembrie 2013, până la plata efectivă a sumei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială C. pentru M. M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, solicitând schimbarea sentinței în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
În motivarea căii de atac, pârâta A.J.P.I.S. C. a arătat că instanța de fond a acordat reclamantei suma de 15.600 lei, mai mult decât i se cuvenea, eventuala sumă datorată fiind de 15.316 lei, aceasta fiind plătită pentru un copil geamăn. fără ca intimata reclamantă să o conteste la încetarea plăților, iar cât privește acordarea dobânzii și a actualizării sumei. trebuie avut în vedere că drepturile cuvenite intimatei reclamante sunt de natură socială. potrivit O.U.G. nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, astfel că aceste sume nu sunt producătoare de dobânzi și nu pot fi actualizate.
Apelanta a susținut că prima instanță nu a motivat în ce constă discriminarea la care a fost supusă intimata reclamantă, fiind de observat că A.J.P.I.S. C. a acordat o singură indemnizație pentru creșterea copilului, cuantumul bănesc al acestei indemnizații nefiind cuantificat după numărul copiilor născuți succesiv, trebuind a se avea în vedere prevederile art. 8 alin.1 și 2 din H.G. nr.1025/2006, normele metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 148/2005, astfel că dispozițiile art. 6 din O.U.G. nr.148/2005 nu generează un alt cuantum bănesc al indemnizației, în afară de cel stabilit prin art. 2 din O.U.G. nr.148/2005, indemnizația netrebuind să devină un venit permanent sub forma unui salariu.
Apel a declarat și pârâtul M. Finanțelor Publice prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice C., solicitând schimbarea sentinței în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. R. prin M. Finanțelor Publice, cu consecința respingerii acțiunii formulată de reclamantă în contradictoriu cu S. R. prin M. Finanțelor Publice, ca introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În motivarea acestei căi de atac, s-a arătat că în mod greșit judecătoria a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului R. prin M. Finanțelor Publice, în fapt M. Finanțelor Publice neavând calitatea de ordonator principal de credite în materie de prestații sociale, fiind doar intermediar în elaborarea și aprobarea legii anuale bugetare și bugetelor proprii ale diferitelor ministere, neavând calitatea de reprezentant al Statului R. în domeniul protecției sociale.
Apelantul M. Finanțelor Publice, pentru S. R., a învederat că, potrivit art. 19 din O.U.G. nr. 148/2005, fondurile necesare plății drepturilor prevăzute de această ordonanță de urgență se asigură din bugetul de stat prin bugetul Ministerului M., Solidarității și Familiei, fiind de avut în vedere că, potrivit art. 3 alin. 1 pct. 23 din H.G. nr. 10/2013, acest minister elaborează proiectul bugetului anual pentru activitatea proprie și a instituțiilor subordonate, iar potrivit art. 35 alin. 1 din Legea nr. 500/2002, M. Finanțelor Publice, pe baza proiectelor de buget ale ordonatorilor principali de credite și a bugetului propriu, întocmește proiectele legilor bugetare și proiectele bugetelor pe care le depune la Guvern pentru prima lectură, aprobarea bugetelor fiind făcută de Parlament pe ansamblu și pe ordonatori principali de credite.
Apelantul a menționat că nu are obligația de a aloca fonduri publice, în atribuțiile sale neintrând repartizarea efectivă în bugetul M.M.S.F. a sumelor necesare plății despăgubirilor pretinse de intimata reclamantă, acest minister fiind cel care reprezintă S. R. în probleme din domeniul de activitate al ministerului, conform art. 3 alin. 1 pct. 28 din H.G. nr. 10/2013, o altă critică adusă sentinței referindu-se la faptul că S. R. prin M. Finanțelor Publice a fost obligat doar la plata dobânzilor, obligația de plată a debitului principal de 15.600 lei fiind în sarcina exclusivă a Ministerului M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, or, cele două obligații de plată nu pot aparține decât aceleiași persoane, pentru că executarea obligației bănești și a daunelor interese moratorii este o obligație unică.
S-a mai susținut că, sub aspectul discriminării, nu este dovedită relația de cauzalitate între cauză și efect, între criteriu și fapta imputabilă și reclamantă, existând și autoritatea de lucru judecat față de decizia civilă nr. 747/19.02.2013 a Curții de Apel B..
M. Finanțelor Publice prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. a depus întâmpinare la apelul Agenției Județene de Plăți și Inspecție Socială C., învederând că achiesează la motivele de fapt și de drept invocate în susținerea acestui apel.
Intimata reclamantă H. S. L. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea celor două apeluri, motivând că S. R. prin M. Finanțelor Publice are calitate procesuală pasivă deoarece indemnizația pentru creșterea copilului se suportă din fondurile statului, iar A.J.P.I.S. C. a săvârșit fapta de discriminare, întrucât potrivit celor stabilite de Înalta Curte de Casație și Justiție, indemnizația lunară este în beneficiul copilului, astfel că aceasta trebuia acordată fiecărui copil născut dintr-o sarcină multiplă.
Apelanta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială C. a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a susținut că suma plătită reclamantei pentru un singur copil a fost de 15.316 lei, prin urmare, judecătoria i-a acordat mai mult decât i se cuvenea.
M. Finanțelor Publice prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că menține cele expuse în cadrul apelului său, în plus, subliniind că din interpretarea dispozițiilor art. 19 din O.U.G. nr. 148/2005, coroborate cu art. 3 alin. 1 pct. 23 din H.G. nr. 10/2013 și ar. t33-36 din Legea nr. 500/2002, rezultă că Ministerului M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice prin Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială C., este singura persoană care poate avea calitatea de pârât în prezenta cauză, în virtutea rolului său de ordonator principal de credite în materie de protecție socială, acesta având obligația de a cuprinde la elaborarea proiectului bugetului anual propriu a tuturor cheltuielilor aferente domeniului său de activitate, inclusiv pe cele reprezentând creanțe rezultate din titluri executorii, hotărâri judecătorești.
Verificând în limitele cererilor de apel stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță prin hotărârea atacată, tribunalul reține că acțiunea în acordarea de despăgubiri ca urmare a unei fapte de discriminare săvârșite în condițiile art. 2 alin. 1 din O.U.G. nr. 137/2000, reprezintă o acțiune în răspundere civilă delictuală, fapta discriminatorie fiind o faptă ilicită care implică repararea prejudiciului cauzat.
Discriminarea în cauza de față este pe deplin stabilită prin cele statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia în interesul legii nr. 26/2011, fiind astfel în mod categoric lămurit faptul că acordarea unei singure indemnizații pentru creșterea copilului în cazul unor copii gemeni constituie un tratament discriminatoriu, distincția apărând în mod clar în situația în care copiii gemeni s-ar afla în întreținerea părinților firești când se acordă o singură indemnizație), respectiv când aceeași copii gemeni ar fi adoptați de persoane diferite sau ar fi încredințați în plasament unor asemenea persoane (când s-ar încasa o indemnizație pentru fiecare copil).
Este vorba de situații identice în care se găsesc copii gemeni, situații perfect comparabile, care și-au găsit o rezolvare sub aspectul indemnizației de creștere a copilului fără a avea justificare obiectivă și rezonabilă, practica A.J.P.I.S. C. de a pune în plată o singură indemnizație are drept efect înlăturarea unui drept cu caracter social și economic, drept cuvenit celuilalt copil rămas neindemnizat, astfel că egalitatea dintre cei doi copii gemeni este puternic afectată, drept pentru care starea de discriminare creată a fost în mod just reținută de prima instanță, față de prevederile art. 2 alin. 1 și 3 din O.U.G. nr. 148/2005.
În niciun caz nu există autoritate de lucru judecat față de cele stabilite prin decizia nr. 3665/R/2013 a Curții de Apel B., în acea cauză instanțele au soluționat o acțiune în contencios administrativ în care intimata reclamantă urmărea să obțină recunoașterea dreptului de a-i fi plătită o indemnizație și pentru creșterea celui de-al doilea copil născut din sarcină gemelară, așadar valorificarea unui drept pe care îl invoca raportat la prevederile O.U.G. nr. 148/2005, pe când în cauza de față pendinte este o acțiune în răspundere civilă delictuală, determinată de starea de discriminare ca faptă ilicită, aici cerându-se despăgubiri potrivit dreptului comun și în condițiile art. 27 alin. 1 din O.G. nr. 137/2000, prin urmare, cele două acțiuni au temeiuri de fapt și drept diferite, care exclud autoritatea de lucru judecat.
Este adevărat că despăgubirile civile care se cuvin intimatei reclamante sunt egale ca și întindere cu suma plăților de care aceasta a beneficiat pentru un singur copil, or, potrivit fișei de fila 89 din dosarul nr._ al primei instanțe, reiese că pentru un singur copil s-au plătit indemnizații totalizând 15.316 lei și nu 15.600 lei, ca atare, partea intimată reclamantă trebuie despăgubită cu o sumă identică cu cea care ar fi încasat-o și pentru cel de-al doilea copil cu titlu de indemnizație pe perioada 07.04._08, sub acest aspect soluția primei instanțe fiind greșită, în sensul că s-au acordat despăgubiri care trebuiau limitate la 15.316 lei .
În ceea ce privește legitimarea procesuală pasivă a Statului R. prin M. Finanțelor Publice, tribunalul reține că acest pârât nu a fost chemat în judecată în mod greșit, în condițiile în care așa cum el însuși a arătat prin întâmpinare, M. Finanțelor Publice întocmește proiectele legilor bugetare și proiectele bugetelor pe baza proiectului de buget întocmit de fiecare ordonator principal de credite, prin urmare, dacă are acest rol în construcția bugetară, atunci în situația în care M. M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice va omite să cuprindă în propriul său proiect de buget ceea ce incumbă în sarcina sa din această hotărâre judecătorească, M. Finanțelor Publice, în virtutea atribuțiilor sale cu caracter metodologic sau operațional, prevăzute de art.19 din Legea nr.500/2002, atunci când va sistematiza cuprinderea bugetului Ministerului M., va fi obligat să țină cont și de creanța pe care ministerul o are de suportat în baza acestei hotărâri judecătorești.
Este de observat că M. Finanțelor Publice nu a fost obligat prin sentința primei instanțe să aloce fonduri sau să plătească debitul principal cuvenit intimatei reclamante, prin urmare hotărârea judecătoriei îi este opozabilă fără a-l transforma în debitor al despăgubirilor civile acordate, M. M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice neputând reprezenta statul pe temeiul art. 3 alin. 1 pct. 28 din H.G. nr. 10/2013, deoarece această normă are în vedere propria reprezentare a ministerului și nu a statului, acesta din urmă stând în judecată în cauza de față prin M. Finanțelor Publice pe temeiul art. 223 alin. 1 Cod civil, întrucât este vorba de plata unor despăgubiri care se suportă din bugetul de stat prin bugetul Ministerului M., or bugetul de stat este proiectat de M. Finanțelor Publice .
Dobânda acordată de prima instanță are temei legal în prevederile art. 1535 cod civil și art. 1 alin. 3, art. 3 alin. 2 din O.G. nr. 13/2011, iar actualizarea capitalului ține de pierderea suferită de cel prejudiciat conform art. 1385 alin.3 Cod civil, actualizarea însemnând ajustarea debitului cu indicele de inflație pentru păstrarea puterii circulatorii a aceluiași capital, ambele forme de dezdăunare fiind permise de normele civile anterior arătate, trebuind a se înțelege că suma de 15.316 lei nu reprezintă contravaloarea unor drepturi de natură socială, ci are în vedere o despăgubire civilă izvorâtă din fapta ilicită a discriminării.
Dobânda penalizatoare prevăzută de art. 1 alin. 3 din O.G. nr.13/2011 este datorată potrivit celor hotărâte de prima instanță de la data introducerii acțiunii de fond, ceea ce este legal și temeinic, întrucât este știut că în materia răspunderii civil delictuale debitorul este de drept în întârziere din chiar ziua cauzării prejudiciului, conform art. 1381 alin. 2 Cod civil.
Este adevărat că, potrivit celor consemnate în dispozitivul sentinței, S. R. prin M. Finanțelor Publice nu a fost obligat la plata debitului principal în primă instanță, ci doar la plata dobânzii, însă tribunalul consideră că în această privință trebuia urmată procedura înlăturării dispozițiilor contradictorii prevăzută de art. 443 Cod procedură civilă, în sensul că în dispozitivul sentinței este consemnată o obligație de plată a unui debit accesoriu în sarcina Statului R. prin M. Finanțelor Publice, fără ca această parte să fie obligată la plata debitului principal, ceea ce constituie o inadvertență aptă de a fi remediată în procedura de înlăturare a dispozițiilor contradictorii din dispozitiv, fiind cât se poate de clar că un asemenea dispozitiv nu se poate executa față de S. R. prin M. Finanțelor Publice în condițiile în care dobânda trebuia calculată asupra unui debit principal, debit pe care statul nu este ținut să îl suporte în temeiul sentinței .
Mai trebuie avut în vedere că, potrivit art. 445 Cod procedură civilă, nu se poate remedia pe calea apelului ceea ce se poate remedia prin procedura înlăturării dispozițiilor contradictorii, astfel că S. R. nu poate critica în apel o neregularitate față de care are la dispoziție procedura prevăzută de art. 443 Cod procedură civilă.
Pentru aceste considerente, în baza art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă, tribunalul va admite apelul pârâtei M. M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice prin Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială C., va schimba în parte sentința sub aspectul cuantumului sumei acordate cu titlu de despăgubiri civile, după care va admite în parte acțiunea și va obliga ministerul pârât prin A.J.P.I.S. C. să plătească intimatei H. S.-L. suma de 15.316 lei în loc de 15.600 lei, cu titlu de despăgubiri civile pentru prejudiciul cauzat prin discriminare .
În baza art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, apelul pârâtului S. R. prin M. Finanțelor Publice va fi respins ca nefondat și se vor păstra celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Admite apelul declarat de apelantul pârât M. M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice prin Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială C., cu sediul în municipiul S. G., județ C., Bulevardul General G. B., nr. 14, etaj 2, camerele 24, 25, 26, 27, 28, 29, împotriva sentinței civile nr. 40/22.01.2015 a Judecătoriei Târgu S. – pe care o schimbă în parte, doar în ceea ce privește cuantumul sumei acordate cu titlu de despăgubiri civile, în sensul că:
Admite în parte acțiunea și, în consecință, obligă pârâtul M. M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice prin Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială C. să plătească reclamantei H. S.-L., domiciliată în comuna Dalnic, ., județ C., CNP_, suma de 15.316 lei, în loc de 15.600 lei, cu titlu de despăgubiri civile pentru prejudiciul cauzat prin discriminare.
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul pârât S. R. prin M. Finanțelor Publice împotriva aceleiași sentințe.
Păstrează celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de astăzi, 12 iunie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
O. N. B. A. D. Ș. L.
Proces-verbal, încheiat azi, 27.07.2015 Se află în concediu de odihnă,
Pentru judecător aflat în concediu de semnează prim-grefier,
odihnă semnează președintele
instanței, judecător O. N.
Red. O.N., 24.07.2015
Tehnored. S.M.M., 27.07.2015, 6 ex.
Judecător fond, FarroFazakas C.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 251/2015. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 767/2015. Tribunalul... → |
|---|
