Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 134/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 134/2013 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 12-02-2013 în dosarul nr. 2161/284/2012
DOSAR NR._ RECURS
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA - SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 134
Ședința publică din data de 12 februarie 2013
Președinte: B. Brînzică
Judecător: C. M. G.
Judecător: S. D.
Grefier: I. M.
Pe rol se află soluționarea recursului civil declarat de recurentul reclamant A. D., domiciliat în ., nr. 305, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 1214 pronunțată la data de 19.11.2012 de către Judecătoria Răcari în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât N. I., domiciliat în ., nr. 62, județul Dâmbovița, având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul pârât N. I., lipsă fiind recurentul reclamant A. D..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței procedura de citare legal îndeplinită, pricina se află la primul termen de judecată, cererea de recurs nu este timbrată, după care:
Tribunalul, din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 1591 (4) din Codul de procedură civilă, astfel cum a fost introdus prin art. I pct. 23 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, verificând dispozițiile legale aplicabile în materie, stabilește că este competent general, material și teritorial să judece prezenta pricină, constatând competența instanței în temeiul art. 2 pct. 3 din codul de procedură civilă coroborat cu art. 582 alin. (1) din același cod, care reglementează expres că ordonanța este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunțare, dacă s-a dat cu citarea părților și de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor.
Tribunalul, din oficiu, invocă excepția netimbrării cererii de recurs, având în vedere că recurentul reclamant nu a satisfăcut cerința timbrajului aferent recursului declarat, deși a fost înștiințat despre cuantumul acestuia prin citația emisă, fiind incidente în speță dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare și ale art. 35 alin. (5) din Ordinul ministrului justiției nr. 760/C/1999 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, și, având în vedere și dispozițiile art. 137 alin. (1) Cod procedură civilă, pune în discuția intimatului pârât N. I. excepția mai sus invocată.
Intimatul pârât N. I., având cuvântul, solicită admiterea excepției invocate din oficiu și anularea recursului ca netimbrat.
Tribunalul rămâne în deliberare asupra excepției netimbrării recursului.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Răcari la data de 27.09.2012, sub nr._, reclamantul A. D. a chemat în judecată pe pârâtul N. I., solicitând, pe calea ordonanței președințiale, obligarea acestuia la înapoierea sau darea în custodia altei persoane a 21 de oi reținute abuziv de către pârât.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că oile sunt trecute în evidența APIA, că la data de 28.04.2012 i-a încredințat pârâtului 66 de oi și 22 de miei, urmând să încheie un contract tip de prestări servicii, că au încheiat doar un contract provizoriu scris de mână, că în afară de serviciile de îngrijire a oilor, pârâtul a efectuat transportul și tunsul oilor, tratarea unei oi bolnave, serviciile însumând pe o perioadă de două luni jumătate suma de 2.600 lei pe care acesta nu a achitat-o, că a avut 35 de oi cu lapte de care pârâtul a beneficiat, folosindu-se de cantitatea de lapte fără a i se restitui și că suma datorată de acesta pârâtului se va scădea din contravaloarea cantității totale de lapte de care a beneficiat pârâtul de la cele 35 de oi.
A mai arătat reclamantul că, ulterior, pârâtul nu a mai recunoscut că îi datorează laptele de la oi, invocând că livrarea laptelui sau contravaloarea acestuia nu a fost stipulată în contract, că pe rolul parchetului există dosarul nr. 1349/P/2012 în care pârâtul este cercetat pentru infracțiunile de înșelăciune, abuz de încredere și furt și că urgența cererii rezultă din faptul că i se produc pagube, aceasta fiind singura cale de evitare a pierderilor.
Prin încheierea din data de 05.11.2012 Judecătoria Răcari a admis în parte cererea de ajutor public judiciar formulată de reclamant și l-a obligat la plata a 50% din valoarea taxei judiciare de timbru aferentă cererii de chemare în judecată, respectiv a sumei de 400 lei, sub sancțiunea anulării cererii ca netimbrată.
Cum reclamantul nu și-a îndeplinit această obligație, Judecătoria Răcari, prin sentința civilă nr. 1214/19.11.2012, a anulat cererea acestuia ca netimbrată, reținând, în esență, dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare și ale art. 35 alin. (5) din Ordinul ministrului justiției nr. 760/C/1999 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs reclamantul A. D., arătând doar că a depus, în termen legal, cerere de reexaminare taxă judiciară de timbru, solicitând admiterea recursului.
Declarația de recurs a fost însoțită de copia facturii nr. DIV00023744 din 16.11.2012 și de copia cererii de reexaminare ajutor public judiciar adresată Judecătoriei Răcari.
În ședința publică din data de 12.02.2013, tribunalul, din oficiu, a invocat excepția netimbrării cererii de recurs, punând-o în discuția intimatului pârât prezent N. I., care a solicitat admiterea acesteia și anularea recursului ca netimbrat.
Examinând recursul în raport de excepția de netimbrare invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară față de aspectele de fond ale cererii, tribunalul urmează a-l anula ca netimbrat, pentru următoarele considerente:
Se reține că, potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în această lege și se taxează în mod diferențiat, după cum obiectul acestora este sau nu evaluabil în bani, cu excepțiile prevăzute de lege.
Totodată, potrivit art. 11 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, se timbrează cu 4 lei cererile pentru exercitarea căilor de atac, printre altele, și împotriva hotărârii de anulare a cererii ca netimbrată, cum este cazul de față.
Tribunalul mai reține că, potrivit dispozițiilor art. 3021 alin. (2) din Codul de procedură civilă, la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, recursul timbrându-se în aceleași condiții ca și apelul, iar, conform art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat.
Se constată că recurentul reclamant avea obligația de a timbra cererea de recurs cu taxa de timbru în cuantum de 4 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, taxă judiciară de timbru ce i-a fost adusă la cunoștință prin citația emisă pentru termenul de judecată din 12.02.2013 (aflată la fila 7 a dosarului de recurs), sub sancțiunea anulării recursului ca netimbrat, citație pentru care a semnat personal de primire.
Constatând netimbrarea cererii de recurs, neconformarea recurentului reclamant obligației de timbrare potrivit mențiunii din citația pentru termenul de judecată din 12.02.2013, când procedura de citare a fost legal îndeplinită, că în cauză nu operează scutirea legală - personală sau ca obiect - de obligația timbrării, tribunalul, față de cele ce preced, urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare și ale art. 35 alin. (5) din Ordinul ministrului justiției nr. 760/C/1999 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr._, astfel încât va anula recursul ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează, ca netimbrat, recursul civil declarat de recurentul reclamant A. D., domiciliat în ., nr. 305, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 1214 pronunțată la data de 19.11.2012 de către Judecătoria Răcari în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât N. I., domiciliat în ., nr. 62, județul Dâmbovița.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 12 februarie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
B. Brînzică C. M. G. S. D.
GREFIER
I. M.
Jud. fond F. E.
Judecătoria Răcari
Dosar fond nr._
Red. B.B. / Tehnored. I.M.
14.02.2013 - 2 exemplare
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1055/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Partaj judiciar. Decizia nr. 37/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
