Întoarcere executare. Decizia nr. 1029/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1029/2013 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 19-11-2013 în dosarul nr. 477/262/2012*
DOSAR NR._ RECURS
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA - SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 1029
Ședința publică din data de 19 noiembrie 2013
Președinte: D. Ș.
Judecător: G. S.
Judecător: A. S.
Grefier: I. M.
Pe rol se află soluționarea recursului civil declarat de recurenta reclamantă S.C. O. P. S.A., cu sediul în municipiul București, sectorul 1, ., împotriva sentinței civile nr. 547 pronunțată la data de 11.09.2013 de către Judecătoria Moreni în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât B. G., domiciliat în ., având ca obiect întoarcere executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică la prima strigare a cauzei a răspuns intimatul pârât B. G., lipsă fiind reprezentantul recurentei reclamante S.C. O. P. S.A.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței procedura de citare legal îndeplinită, pricina se află la primul termen de judecată, cererea de recurs este motivată și legal timbrată cu taxa de timbru în cuantum de 4 lei, achitată prin ordinul de plată nr._ din 13.11.2013, înaintat prin fax la data de 19.11.2013, precum și faptul că la dosarul cauzei s-a depus, prin compartimentul registratură la data de 18.11.2013, o cerere de lăsare a cauzei la ultima strigare formulată de apărătorul ales al recurentei reclamante S.C. O. P. S.A., avocat A. A., atașând și împuternicirea avocațială . nr._/2013 din 18.11.2013, după care:
Tribunalul, din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 1591 (4) din Codul de procedură civilă, astfel cum a fost introdus prin art. I pct. 23 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, verificând dispozițiile legale aplicabile în materie, stabilește că este competent general, material și teritorial să judece prezenta pricină, constatând competența instanței în temeiul art. 2 pct. 3 din Codul de procedură civilă.
La prima strigare a cauzei tribunalul a dispus lăsarea dosarului la ultima strigare, față de cererea formulată în acest sens de apărătorul ales al recurentei reclamante S.C. O. P. S.A., avocat A. A..
La apelul nominal făcut în ședință publică la ultima strigare a cauzei a răspuns intimatul pârât B. G., lipsă fiind reprezentantul recurentei reclamante S.C. O. P. S.A.
Tribunalul, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente asupra recursului de față.
Intimatul pârât B. G., având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile a instanței de fond ca legală și temeinică.
Înainte de închiderea dezbaterilor din prezentul dosar și înainte de sfârșitul ședinței de judecată se prezintă avocat A. A. pentru recurenta reclamantă S.C. O. P. S.A., astfel că tribunalul îi acordă și acestuia cuvântul asupra recursului de față.
Pentru recurenta reclamantă S.C. O. P. S.A., avocat A. A., având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 547 pronunțată la data de 11.09.2013 de către Judecătoria Moreni în dosarul nr._, conform motivelor arătate în scris, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru.
Tribunalul, socotindu-se lămurit, în conformitate cu dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe înregistrată pe rolul Judecătoriei Moreni sub nr._ la data de 20.02.2012, urmare a declinării competenței dispuse de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._, prin sentința civilă nr. 163/24.01.2012, reclamanta S.C. O. P. S.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul B. G. obligarea acestuia la restituirea sumei de 23.032,27 lei, actualizată la data plății efective în raport cu indicele de inflație și la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea cererii de chemare în judecată introduse.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că titlul executoriu în temeiul căruia s-a efectuat executarea silită împotriva sa a fost desființat prin decizia pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, iar instanța de recurs nu a dispus și cu privire la restabilirea situației anterioare executării silite.
A mai arătat că cererea de chemare în judecată este scutită de plata taxei de timbru, deoarece are ca obiect întoarcerea executării unei hotărâri judecătorești pronunțate împotriva reclamantei într-un conflict de muncă, de categoria celor descrise de art. 15 lit.a din legea nr. 146/1997.
Reclamanta a prezentat situația de fapt, arătând că prin sentința nr. 1283/19.08.2008 pronunțată de către Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._ a fost obligată la plata unor compensații bănești, suma din sentință nefiind precizată de instanță. După pronunțarea sentinței instanței de fond și plata voluntară în baza acesteia pârâtul a început de două ori executarea silită împotriva reclamantei, în temeiul aceleiași hotărâri judecătorești.
Prima procedură de executare silită a făcut obiectul dosarului de executare nr. 3786/2008 de la B. R. C. C., fiindu-i achitată pârâtului suma de 12.585,27 lei. Ulterior, pârâtul a început o nouă executare silită în baza aceluiași titlu executoriu la B. M. S., în dosarul nr. 191/2008 și i-a fost virată pârâtului suma de 10.447 lei.
Prin decizia nr. 2297 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în data de 12.11.2008 a fost admis recursul reclamantei, desființată sentința pronunțată de instanța de fond și trimisă cauza spre rejudecare. Având în vedere că instanța de recurs nu a fost învestită de reclamantă cu o cerere de întoarcere a executării și că desființarea titlului executoriu pus în executare silită a avut ca efect desființarea de drept a actelor de executare, s-a solicitat de către reclamantă revenirea la situația anterioară executării silite a titlului desființat, respectiv, restituirea sumelor achitate pârâtului în procedura de executare silită.
În drept au fost invocate prevederile art. 4041 Cod procedură civilă.
În susținerea cererii au fost depuse în copii și în original următoarele înscrisuri: extras de cont din data de 23.10.2008, decizia nr. 2297/12.11.2008 a Curții de Apel Ploiești, sentința nr. 1283/19.08.2008, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._, dovada de comunicare a hotărârii civile nr. 1283/19.08.2008, adresa de înființare a popririi emisă în dosarul de executare nr. 3786/2008, somație reclamantă emisă în dosar de executare nr. 3786/2008, proces verbal de executare silită din data de 10.09.2008, adresă de înaintare CEC Bank Târgoviște a recipisei de consemnare a sumei de 191.219,87 lei în contul d-lui avocat S. C. E., recipisă de consemnare, dispoziție de poprire din 29.09.2008 emisă în dosar nr. 191/2008 de B. M. S. .
Pârâtul a fost citat cu copie de pe acțiune și înscrisuri și cu mențiunea de a formula și depune întâmpinare.
S-a prezentat la termenul din data de 09.05.2012 când a formulat apărări și a precizat că nimeni nu l-a consultat cu privire la cea de a doua executare silită care a avut loc. A mai arătat că nu a primit suma de bani cuvenită decât o singură dată, deși au fost efectuate două executări silite.
Cauza a fost soluționată prin sentința civilă nr.502/06.06.2012 prin admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune și respingerea acțiunii.
În considerentele sentinței s-a reținut că prin sentința civilă nr. 1283 din data de 19.08.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._, S.C. O. P. S.A. a fost obligată să plătească lui B. G. suplimentările salariale de C. și de Paști în valoare de 9379 lei.
La aceasta s-au adăugat cheltuieli de executare silită în valoare de 2.151,87 lei stabilite prin procesul verbal întocmit la data de 10.09.2008 în dosarul de executare nr. 3786/2008, întocmit la Biroul Executorului Judecătoresc R. C. C. .
Potrivit adresei emisă de reclamantă, la cererea pârâtului a fost începută executarea silită în baza titlului executoriu reprezentat de Sentința nr. 1283/19.08.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița. Au fost constituite dosarul nr. 3786/2008 la B.E.J. R. C. fiind achitată suma de 12.585,27 lei la data de 02.10.2008 și dosarul nr. 191/2008 la B.E.J. S. M. fiind achitată suma de_ lei la data de 23.10.2008 ( fila nr. 103).
Ulterior prin decizia civilă nr. 2297 din data de 12 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr._ fost modificată sentința susmenționată în sensul că a fost redusă suma datorată pârâtului B. G. la 8332 lei.
S-a constatat că cererea de chemare în judecată a fost depusă la oficiul poștal nr. 01 din București la data de 14.11.2011 așa cum rezultă din ștampila aplicată pe plicul de corespondență, iar la Tribunalul Dâmbovița cererea a fost înregistrată la data de 17.11.2011.
Judecătoria a apreciat că prescripția pentru diferența dintre suma de 9379 lei și 8332 lei a început să curgă la data de 12.11.2008 când a fost pronunțată decizia Curții de Apel Ploiești nr. 2297 în dosarul nr._ .
Pentru dreptul de a solicita întoarcerea celei de a doua executări silite, termenul de prescripție a început să curgă încă de la data efectuării plății respectiv 23.10.2008, subliniindu-se că la data intrării în vigoare a noului cod civil respectiv 01.10.2011, termenul de prescripție de 3 ani pentru promovarea cererii de întoarcere a executării silite pentru ambele situații, nu era împlinit.
Astfel, regimul juridic aplicabil prescripției extinctive în cazul prezentului raport juridic a fost cel prevăzut de Decretul nr. 167/1958. În consecință termenul de prescripție aplicabil în prezentul litigiu era de 3 ani, prevăzut de art. 3 alin. 1 din acest act normativ. Acest termen de prescripție se aplica tuturor acțiunilor personale care urmăresc valorificarea unui drept de creanță cu excepția cazurilor în care legea prevede termene speciale de prescripție.
Termenul de prescripție fiind neîmplinit, a rămas aplicabil și după . noului cod civil, și în consecință prescripția extinctivă în cazul de față este supusă reglementării prevăzute de Decretul nr. 167/1958.
În acest sens art. 201 din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, prevede că prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit.
S-a evidențiat că termenul de prescripție în privința dreptului de creanță al reclamantei de a solicita întoarcerea executării silite a început să curgă la data pronunțării deciziei Curții de Apel susmenționată. Această hotărâre fiind irevocabilă nu se comunica părților la data respectivă întrucât această obligația a instanțelor a fost instituită prin pct. 10 al articolului unic din Legea nr. 276 din 7 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial nr. 482 din 13 iulie 2009, care completează Ordonanța de Urgență nr. 212 din 4 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial nr. 837 din 12 decembrie 2008.
În continuare s-a menționat că acest termen se calculează conform prevederilor art. 101 alin. 3 și 4 Cod procedură civilă, astfel termenele statornicite pe ani, luni sau săptămâni se sfârșesc în ziua anului, lunii sau săptămânii corespunzătoare zilei de plecare ( alin. 3). Termenul care, începând la 29, 30 sau 31 ale lunii, se sfârșește . nu are o asemenea zi, se va socoti împlinit in ziua cea din urma a lunii. Termenul care se sfârșește . sărbătoare legala, sau când serviciul este suspendat, se va prelungi până la sfârșitul primei zile de lucru următoare (alin.4).
În concluzie pentru diferența dintre suma de 9379 lei și 8332 lei termenul de prescripție de 3 ani a început să curgă la data de 12.11.2008 și s-a împlinit la data de sâmbătă 12.11.2011 .
Pentru dreptul de a solicita întoarcerea celei de a doua executări silite, termenul de prescripție a început să curgă încă de la data efectuării plății, respectiv 23.10.2008 și s-a împlinit la 23.10.2011. În consecință dreptul material la acțiune în acest caz s-a prescris cu mult înainte de înregistrarea cererii de chemare în judecată la Tribunalul Dâmbovița
Judecătoria a precizat că din adresa Companiei Naționale Poșta Română nr. 221/2481/17.04.2012 rezultă că în București, în data de sâmbătă 12.11.2011, un număr de 48 de subunități poștale au avut program de lucru cu publicul între orele 8-14, alte trei subunități au avut program între orele 8-19 iar o subunitate între orele 9-14 și având în vedere acest aspect, s-a apreciat că în cazul de față nu sunt aplicabile dispozițiile art. 101 alin. 5 Cod procedură civilă care prevede că termenul care se sfârșește într-o zi de sărbătoare legala, sau când serviciul este suspendat, se va prelungi până la sfârșitul primei zile de lucru următoare, noțiunea de serviciu suspendat desemnând inclusiv serviciul poștal .
Ținând seama de cele susmenționate, rezultă că reclamanta nu se poate prevala de faptul că ultima zi a termenului de prescripție s-a sfârșit în data de sâmbătă 12.11.2011 și că fiind zi nelucrătoare pentru instanțele judecătorești, depunerea la oficiul poșta a cererii de chemare în judecată în data de 14.11.2008, prima zi lucrătoare următoare, a condus la neîmplinirea termenului de prescripție extinctivă.
Întrucât conform art. 18 din Decretul nr. 167/1958 organul judiciar este obligat să cerceteze din oficiu dacă dreptul la acțiune este prescris, instanța a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată din oficiu.
Prin decizia civilă nr.812/21.09.2012 Tribunalul Dâmbovița a admis recursul reclamantei casând sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare, reținând în esență că la 12.11.2008 când Curtea de Apel Ploiești a pronunțat decizia civilă nr.2297 prin care a fost redusă suma datorată lui B. G. la 8332 lei, s-a născut pentru recurentă dreptul de a solicita restituirea sumelor achitate în temeiul sentinței civile nr.1283/19.08.2008, desființată parțial, având în vedere că în conformitate cu art.3 din Decretul 167/1958, termenul prescripției este de 3 ani, iar conform art.7 din același act normativ, prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune, în speță, de la data de 19.08.2008, dată la care s-a pronunțat decizia Curții de Apel Ploiești, în baza căreia se solicită întoarcerea executării.
Potrivit plicului ce face dovada înaintării acțiunii către instanță, aflat la fila 20 dosar, cererea de chemare în judecată a fost expediată prin serviciul poștal la data de 14.11.2011, ce conform calendarului pe anul 2011, a fost într-o zi de luni.
În argumentarea deciziei s-a făcut trimitere la prevederile art.101, alin.3, 5 codul de procedură civilă conform căruia termenele statornicite pe ani, luni sau saptamani se sfarsesc in ziua anului, lunii sau saptamanii corespunzatoare zilei de plecare; termenul care se sfarseste . sarbatoare legala, sau cand serviciul este suspendat, se va prelungi pana la sfarsitul primei zile de lucru urmatoare și la dispozițiile art.104 Cod procedură civilă corespunzător cărora actele de procedură trimise prin poștă instanțelor judecătorești se socotesc îndeplinite în termen dacă au fost predate recomandat la oficiul poștal înainte de împlinirea lui.
S-a evidențiat că în legislația română, (art.137, 139 Codul Muncii) zilele nelucrătoare sunt toate zilele de sâmbătă și duminică, la care se adaugă zilele de sărbătoare națională (Ziua Națională – 1 decembrie, Sărbătoarea muncii – 1 Mai), plus sărbătorile religioase importante (Crăciunul – 25, 26 decembrie, Paștele – 2 zile, în funcție de datele calendaristice), Anul Nou – 1, 2 ianuarie și cu toate că în zilele de sâmbătă serviciul poștal în unele localități funcționează, aceasta nu înseamnă că recurentul avea obligația de a se adresa unui asemenea oficiul poștal. Dispozițiile art.101, alin.5 Codul de procedură civilă ce fac referire la zilele de sărbătoare legală sau la cele în care serviciu este suspendat, trebuie interpretate în sensul că serviciul instanțelor judecătorești este suspendat, nu și cel al poștei române. Într-adevăr conform art.104 Codul de procedură civilă partea are posibilitatea de a trimite acțiunea prin serviciul poștal, recomandat, însă având în vedere că potrivit acelorași informații de pe site-ul oficial al Poștei Române, la care face referire instanța de fond, nu toate oficiile poștale din județele țării au program de lucru în zilele de sâmbătă, o asemenea exigență impusă recurentului, apare ca fiind exagerată.
Pentru aceste considerente, s-a considerat că excepția prescripției dreptului material la acțiune a fost în mod greșit admisă s-a casat sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Cauza a fost înregistrată pentru rejudecare la 8.10.2012, iar prin sentința civilă nr.547/11.09.2013 s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune având ca obiect obligarea pârâtului B. G. la restituirea către reclamanta S.C. O. P. S.A. a sumei de_ lei plătită de reclamantă la data de 23.10.2008 în dosarul de executare silită nr. 191/2008 deschis la Biroul Excutorului Judecătoresc S. M., invocată din oficiu de instanță, s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta, a fost obligat pârâtul B. G. să plătească acesteia 1047 lei reprezentând diferența dintre suma de bani cu cuvenită pârâtului în baza sentinței civile nr. 1283/19.08.2008 a Tribunalului Dâmbovița față de suma de bani stabilită ca fiind cuvenită pârâtului prin decizia nr. 2297/12.11.2008 a Curții de Apel Ploiești. De asemenea, a fost obligat pârâtul la plata sumei de 97,76lei cu titlu de cheltuieli de judecată taxa de timbru și timbru judiciar proporțional cu pretențiile admise.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr. 1283 din data de 19.08.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._, reclamanta S.C. O. P. S.A. a fost obligată să plătească pârâtului B. G. suplimentările salariale de C. și de Paști în valoare de 9 379 lei.
Executarea silită a acestei hotărâri judecătorești a fost efectuată de două ori. Astfel la data de 02.10.2008 în dosarul de executare nr. 3786/2008 deschis la biroul executorului judecătoresc R. C. ( filele nr. 47, filele 32-43, 83 conform numerotării filelor din primul dosar al Tribunalului Dâmbovița), la data de 23.10.2008 în dosarul de executare nr. 191/2008 la biroul executorului judecătoresc M. S. ( filele nr. 5, 62-80 conform numerotării filelor din primul dosar al Judecătoriei Moreni). Pârâtul B. G. a declarat în ședință publică la termenul din data de 27.03.2013, că a primit banii ce i se cuveneau în urma primei proceduri de executare silită, efectuată la data de 02.10.2008 în dosarul de executare nr. 3786/2008 deschis la biroul executorului judecătoresc R. C.. A mai susținut că nu a primit nici o sumă de bani de la dl. avocat S. C. E..
S-a subliniat că dl. avocat S. C. E. a avut calitatea de reprezentant al pârâtului în dosarul de executare nr. 191/2008 la biroul executorului judecătoresc M. S..S-a mai reținut că ulterior, prin decizia civilă nr. 2297 din data de 12 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr._ fost modificată sentința susmenționată în sensul că a fost redusă suma datorată pârâtului B. G. la 8332 lei.
De asemenea, judecătoria a constatat că cererea de chemare în judecată a fost depusă la oficiul poștal nr. 01 din București la data de 14.11.2011 așa cum rezultă din ștampila aplicată pe plicul de corespondență, la Tribunalul Dâmbovița cererea a fost înregistrată la data de 17.11.2011 și în cazul de față având în vedere dubla executare silită efectuată și ținând seama de data depunerii la oficiul poștal a cererii de chemare în judecată, rezultă că pentru a doua executare silită efectuată, s-a prescris dreptul la acțiune al reclamantei având ca obiect restituirea respectivei sume de bani.
Astfel, a doua executare silită efectuată la data de 23.10.2008 în dosarul de executare nr. 191/2008 la biroul executorului judecătoresc M. S. are caracterul unei plăți nedatorate și reclamanta are dreptul de a primi înapoi suma plătită, drept care a luat naștere la data celei de-a doua executări silite. În privința termenului de prescripție pentru recuperarea sumei de bani achitată la data de 23.10.2008 în dosarul de executare nr. 191/2008 la biroul executorului judecătoresc M. S., s-a considerat că a început să curgă chiar la data efectuării acestei plății, regimul juridic aplicabil prescripției extinctive în cazul prezentului raport juridic fiind cel prevăzut de Decretul nr. 167/1958.
În consecință termenul de prescripție aplicabil în prezentul litigiu era de 3 ani, prevăzut de art. 3 alin. 1 din acest act normativ. Acest termen de prescripție se aplica tuturor acțiunilor personale care urmăresc valorificarea unui drept de creanță cu excepția cazurilor în care legea prevede termene speciale de prescripție. Termenul de prescripție fiind neîmplinit, a rămas aplicabil și după . noului cod civil, și în consecință prescripția extinctivă în cazul de față este supusă reglementării prevăzute de Decretul nr. 167/1958.
În acest sens art. 201 din legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, prevede că prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit.
Conform art. 18 din Decretul nr. 167/1958 organul judiciar este obligat să cerceteze din oficiu dacă dreptul la acțiune este prescris.Pe fondul cauzei, instanța a reținut că prin decizia civilă nr. 2297 din data de 12 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr._ fost modificată sentința Tribunalului Dâmbovița,susmenționată, în sensul că a fost redusă suma datorată pârâtului B. G. la 8332 lei.În concluzie, reclamanta are dreptul de a i se restitui diferența, suma de 1047 lei reprezentând diferența dintre suma de bani cu cuvenită pârâtului în baza sentinței civile nr. 1283/19.08.2008 a Tribunalului Dâmbovița față de suma de bani stabilită ca fiind cuvenită pârâtului prin decizia nr. 2297/12.11.2008 a Curții de Apel Ploiești.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta, care invocând dispozițiile art. 7 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă,( „Prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul ia acțiune sau dreptul de a cere executarea silită.”) și ale art. 8 din același act normativ („ Prescripția dreptului la acțiunea în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât și pe cei care răspunde de ea; dispozițiile aplicându-se prin asemănare și în cazul îmbogățirii fără just temei.”), precum și prevederile art. 104 Cod procedură civilă („Actele de procedura trimise prin poștă instanțelor judecătorești se socotesc îndeplinite în termen daca au fost predate recomandat la oficiul poștal înainte de împlinirea lui.”) dar și pe cele înscrise în art. 101 alin. (5) Cod procedură civilă („Termenul care se împlinește într-o zi nelucrătoare sau într-o zi de sărbătoare legală se prelungește până la sfârșitul primei zile de lucru următoare.”) a subliniat netemeinicia excepției prescripției dreptului material la acțiune.
Sub acest aspect, s-a arătat că după cum rezultă din dispozițiile mai sus citate, regula privind începutul prescripției extinctive se aplică în mod corespunzător și acțiunii izvorâte din îmbogățirea fără justă cauză, căreia îi este asimilată, datorită regimului juridic asemănător, și acțiunea întemeiată pe plata nedatorată.
În doctrină s-a subliniat faptul că în cazul plății nedatorate „nu trebuie confundat momentul nașterii dreptului la acțiunea în restituire cu acela al începutului prescripției dreptului la acțiune”, având în vedere că, în această materie, caracterul datorat sau nu al plății nu se cunoaște, în regulă generală, la data plății, ci ulterior.
În aceste condiții, se consideră că dreptul material la acțiune al recurentei a luat naștere la data pronunțării deciziei din recurs, 12.11.2008, data la care a aflat despre caracterul nedatorat al sumelor încasate de intimat.
În ceea ce privește calculul termenului de prescripție stabilit pe ani, conform sistemului intermediar de calcul (art. 1887 și 1889 C.civ. 1864), s-a arătat acesta se împlinește în ziua anului sau lunii corespunzătoare de plecare. Totodată însă, trebuie avute în vedere și prevederile Codului de procedură civilă, care stabilesc reguli particulare pentru calculul termenelor de procedură aplicabile în situații speciale. Aceste reguli se aplică, mutatit mutandis, și în cazul termenelor de prescripție, deoarece Codul civil nu conține nicio prevedere în acest sens.[1]
Prin urmare, dispozițiile art. 101 alin. (5) coroborate cu cele ale art. 104 Cod procedură civilă sunt pe deplin aplicabile și în cazul calculului termenelor de prescripție extinctivă.
Se susține că în cauză, termenul de prescripție de 3 ani s-a împlinit la data de 12.11.2011, într-o zi de sâmbătă, respectiv într-o zi nelucrătoare, astfel încât termenul s-a prelungit până la sfârșitul primei zile de lucru următoare și anume 14.11.2011, dată la care a fost predată recomandat la oficiul poștal cererea de chemare în judecată spre a fi expediată instanței de judecată.
În consecință, așa cum rezultă și din actele aflate la dosarul cauzei, recurenta a formulat acțiunea în cadrul termenului legal de prescripție de 3 ani de la data nașterii dreptului material de acțiune.
Relativ la caracterul nedatorat al sumelor încasate de intimat, în considerarea art.4041 Cod procedură civilă, (în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia.”), și art. 4042 alin. (3) Cod procedură civilă, („Dacă nu s-a dispus restabilirea situației anterioare executării în condițiile alin. 1 și 2, cei îndreptățit o va putea cere instanței judecătorești competente potrivit legii.”) s-a subliniat că instanța de fond a reținut că nu poate dispune restituirea sumelor executate silit în dosarele execuționale nr. 191/2008 și 3786/2008, deși executarea silită în cadrul acestor dosare a fost demarată în temeiul unui titlul executoriu desființat parțial.
În opinia recurentei, din conținutul prevederilor legale mai sus citate, rezultă că sunt în afara oricărei discuții următoarele aspecte: întoarcerea executării silite reprezintă instituția juridică prin intermediul căreia se poate obține restabilirea situației anterioare urmăririi silite; dispozițiile art. 4041 Cod procedură civilă, se aplică în toate situațiile în care intervine desființarea totală sau parțială a titlului executoriu sau a însăși executării silite, fără a circumstanția momentul la care intervine desființarea titlului executoriu (înainte sau după începerea executării silite), or unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă; este de principiu că orice normă de drept se interpretează în sensul producerii de efecte și nu în sensul neaplicării ei.
Prin urmare, în condițiile în care titlul executoriu în temeiul căruia s-a efectuat executarea silită împotriva recurentei a fost desființat parțial prin decizia pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, aceasta este îndreptățită la restabilirea situației anterioare executării silite prin restituirea sumelor încasate în mod nejustificat de către intimatul-pârât în cadrul tuturor procedurilor de executare silită.
Astfel, se impunea restituirea în cadrul dosarului de executare nr. 191/2008 al B. M. S., respectiv în dosarul de executare nr. 3786/2008 al B. R. C. C. față de suma acordată de instanță prin decizia din recurs.
Se solicită admiterea recursului și a se dispune modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul admiterii în tot a cererii de chemare în judecată formulată și precizată de recurentă, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând hotărârea atacată prin prisma probelor administrate, a criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile în materie, cât și oficiu, tribunalul apreciază recursul ca fiind fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Se reține că prin decizia de casare nr. 812/21.09.2012 a tribunalului Dâmbovița s-a stabilit în mod irevocabil că instanța de fond a admis în mod greșit excepția prescripției dreptului la acțiune, însă instanța de fond ignorând caracterul obligatoriu al deciziei de casare sub acest aspect, corespunzător dispozițiilor art.315 alin.1 teza I Cod procedură civilă, a examinat din nou cauza parțial prin prisma prescripției dreptului la acțiune, reluând în cea mai mare parte argumentele sentinței inițiale ce fusese casată, cu toate că avea obligația să antameze fondul dreptului dedus judecății, împrejurare ce echivalează cu necercetarea fondului, astfel încât în temeiul art. 315 (5) Cod procedură civilă se va admite recursul, se va casa în totalitate sentința primei instanțe pentru a se analiza cauza în întregul ei fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil declarat de recurenta reclamantă S.C. O. P. S.A., cu sediul în municipiul București, sectorul 1, ., împotriva sentinței civile nr. 547 pronunțată la data de 11.09.2013 de către Judecătoria Moreni în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât B. G., domiciliat în ..
Casează hotărârea recurată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 19 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
D. Ș. G. S. A. S.
GREFIER,
I. M.
J.f. S. M. R.
Judecătoria Moreni
Dosar_
Tehnored. N.P./A.S.
3 exemplare/12.12.2013
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1027/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Fond funciar. Decizia nr. 867/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
