Contestaţie la executare. Decizia nr. 649/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 649/2013 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 28-06-2013 în dosarul nr. 6983/315/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA – SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 649
Ședința publică din data de 28 iunie 2013
Președinte – R. M.
Judecător – I. S.
Judecător – M. M.
Grefier - N. D.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de contestatoarea Administrația Finanțelor Publice a municipiului Târgoviște, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr.166, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr.863 din 14.02.2013 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul S. M., domiciliat în comuna Băleni, . Dâmbovița, având ca obiect – contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul în care se află judecata, procedura de citare legal îndeplinită, cererea de recurs este scutită de plata taxei de timbru, cererea de recurs este motivată, după care:
Președintele completului de judecată verifică personal modul de îndeplinire a procedurii de citare și constată că este legal îndeplinită.
Instanța, având în vedere că nu s-au formulat cereri prealabile, că s-a solicitat judecata în lipsă, în temeiul dispozițiilor art.150 Cod procedură civilă, socotindu-se lămurită, președintele declară dezbaterile închise și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Judecătoria Târgoviște la data de 25.07.2012, sub nr._, contestatoarea Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Târgoviște a formulat, în contradictoriu cu intimatul S. M., contestație la executare, solicitând anularea tuturor actelor de executare întocmite în dosarul de executare nr. 350/2012 al B.E.J. „D. A.”.
În motivarea acțiunii, contestatoarea a arătat că la data de 5.07.2012 i-au fost comunicate somația și procesul-verbal, ambele din data de 04.07.2012, în cadrul dosarul de executare nr. 350/2012 de către B.E.J „D. A.”, că cererea cu nr. 2456/02.03.2012, prin care a fost pusă în executare sentința nr. 2621/21.10.2011 din dosarul nr._, irevocabilă prin decizia nr. 1093/29.02.2012 a fost onorată, că a fost încasat de către creditor suma de 8454 lei, reprezentând taxa de poluare, cheltuieli de judecată și dobânda legală și că somația instituită de către executorul judecătoresc nu mai are obiect, hotărârea fiind deja pusă în executare.
Intimatul a formulat precizări scrise, prin care a arătat că executarea silită a fost solicitată numai pentru dobânda legală aferentă sumei de bază în cuantum de 7075,00 lei (baza fiind deja încasată prin executare voluntară a părții contestatoare) și pentru cheltuielile de judecată în cuantum de 400,00 lei.
După administrarea probatoriului încuviințat în cauză, prin sentința nr. 863/14.02.2013, Judecătoria Târgoviște a respins contestația la executare ca neîntemeiată și a obligat pe contestator la plata către intimatul S. M. a sumei de 500,00 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin titlurile executorii reprezentate de sentința civilă nr. 2621/2011 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și decizia nr. 1093/2012 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, contestatorul a fost obligat la plata către intimat a sumei de 7075,00 lei, actualizată cu dobânda legală; a sumei de 847,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată și a sumei de 400,00 lei tot cu titlu de cheltuieli de judecată (în recurs), că la data de 15.03.2012 contestatoare a achitat suma de 8454,00 lei, împrejurare necontestată de niciuna dintre părți și dă din nota de calcul depusă la dosar de către executorul judecătoresc, ca și din analiza titlurilor executorii invocate și a celorlalte înscrisuri, a rezultat că la data de 15.03.2012 (data la care contestatoarea pretinde că ar fi achitat întreg debitul), contestatoare era datoare a achita suma totală de 8508,30 lei, care includea atât debitul principal, cât și accesoriile și cheltuielile de judecată din fond și recurs.
Instanța de fond a constatat că susținerile contestatoarei, în sensul că a achitat anterior formulării cererii de executare silită sumele datorate, sunt neîntemeiate, partea nefăcând dovada achitării decât parțiale a debitelor și accesoriilor, că, potrivit art. 399 alin. (1) Cod procedură civilă, împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare, iar, potrivit alineatului 2 al aceluiași articol, nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silita însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anularii actului nelegal.
În prezenta cauză a reținut prima instanță că se solicită de către contestatoare anularea formelor de executare, motivat de împrejurarea că s-a achitat deja debitul ce face obiectul urmăririi silite, partea necontestând legalitatea din punct de vedere formal a actelor de executare silită.
Cu privire la motivul invocat, instanța nu l-a putut reține ca întemeiat față de împrejurarea că partea nu a făcut dovada pretinsei achitării voluntare a obligațiilor din titlul executoriu, anterior sesizării executorului judecătoresc, iar, potrivit art. 3711 alin. (3) Cod procedură civilă, executarea silită are loc în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului recunoscut prin titlu executoriu, achitarea dobânzilor, penalităților sau a altor sume, acordate potrivit legii prin acesta, precum și a cheltuielilor de executare, or, în cauză, nu s-a făcut dovada că la acest moment debitorul a achitat integral debitele restante.
În privința cererii intimatului de obligare la plata cheltuielilor de judecată, instanța de fond a apreciat că aceasta este întemeiată față de dispozițiile art. 274 alin. (1) Cod procedură civilă, putând fi obligată la plata cheltuielilor de judecată partea care cade în pretenții, iar în prezenta cauză contestatoarea a căzut în pretenții, întrucât acțiunea sa s-a dovedit a fi neîntemeiată, astfel că în temeiul răspunderii civile delictuale (dispozițiile menționate nefiind altceva decât o aplicație a răspunderii civile delictuale) este ținută a acoperi prejudiciile cauzate părții adverse.
Împotriva sentinței civile a instanței de fond a declarat recurs, în termen legal, contestatoarea Administrația Finanțelor Publice Târgoviște, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, arătând că a făcut dovada la instanța de fond că cererea creditorului său a fost onorată înlăuntrul celor 45 de zile prevăzute de art. 70 Cod procedură fiscală, termen după care acesta ar fi îndreptățit la dobânzi de întârziere.
S-a apreciat că susținerea contestatoarei cum că nu există titlu de creanță împotriva acesteia este îndreptățită, cu atât mai mult cu cât nici pretinsul creditor nu specifică suma pe care o dorește, aceasta, întrucât creditorul nu poate face dovada modului de calcul a dobânzilor, deoarece acestea nu există.
S-a considerat că în cazul de față măsurile de executare sunt ilegale, fiind fără obiect, motiv pentru care s-a solicitat desființarea sentinței recurate și, pe fond, admiterea contestației formulate și desființarea măsurilor de executare silită formulate în dosarul nr. 350/2012 al B.E.J. „D. A.”.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 304 alin. 8-9 Cod procedură civilă.
Deși legal citat, intimatul nu a formulat întâmpinare în cauză.
Examinând sentința civilă atacată prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a probelor administrate în cauză, a criticilor formulate, ca și a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul constată recursul fondat, potrivit considerentelor ce urmează:
În mod greșit prima instanță a respins contestația la executare a Administrației Finanțelor Publice Târgoviște pe motiv că aceasta nu a făcut dovada achitării doar parțiale a debitului și accesoriilor.
Sunt întemeiate susținerile recurentei contestatoare, în sensul că a făcut dovada achitării întregului debit față de creditorul S. M., conform referatului nr._ din 12.03.2012 (fila 4 dosar fond) de restituire a sumei de 8.454 lei, achitată cu chitanța din 15 martie 2012 (fila 5 dosar fond).
Se constată de către tribunalul că titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 2621/21 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și decizia nr. 1093/29 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, cuprind sumele de 7.075 lei taxă poluare, 847,30 lei cheltuieli de judecată fond și 400 lei cheltuieli de judecată recurs, în total suma de 8.322,30 lei, ce a fost achitată în totalitate, de bună-voie, de recurenta contestatoare la 15.03.2012.
În fapt, s-a restituit intimatului suma de 8.454 lei, cu 131,70 lei mai mult decât în titlul executoriu.
Potrivit art. 1091 Cod civil, obligațiile se sting prin plată, așa încât nu mai există debit de executat în favoarea creditorului S. M..
Ulterior efectuării plății, potrivit art. 3711 alin. (1) Cod procedură civilă, adică de bună-voie de către debitoare, se începe procedura executării silite prin executorul judecătoresc D. A., care emite somație și proces-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare silită la data de 04 iulie 2012 pentru un debit achitat în totalitate la 15 martie 2012.
Așa fiind, continuarea executării silite devine imposibil de realizat, debitul fiind acoperit în totalitate, iar cheltuielile de executare silită incumbând creditorului neglijent, care a pornit o executare silită știind că se îndestulase cu o sumă mai mare decât debitul său, anume 8.456 lei.
Urmează ca tribunalul, în baza art. 312 Cod procedură civilă, să admită recursul contestatoarei, să modifice, în tot, sentința recurată, în sensul că va admite contestația la executare și va anula formele de executare silită din dosarul de executare nr. 350/2012 al executorului judecătoresc D. A. (somația și procesul-verbal din 04 iulie 2012).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil declarat de recurenta contestatoare Administrația Finanțelor Publice a municipiului Târgoviște, cu sediul în municipiul Târgoviște, .. 166, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 863 pronunțată la data de 14.02.2013 de către Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul S. M., domiciliat în . S., județul Dâmbovița.
Modifică, în tot, sentința recurată, în sensul că admite contestația la executare și anulează formele de executare din dosarul de executare nr. 350/2012 al B.E.J. „A. D.”.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 28 iunie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
R. M. I. S. M. M.
GREFIER,
N. D.
Jud. fond S. I. A.
Judecătoria Târgoviște
Dosar fond nr._
Red. I.S. / Tehnored. I.M.
3 exemplare - 05.07.2013
| ← Pretenţii. Încheierea nr. 28/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Rezoluţiune contract. Decizia nr. 911/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
