Anulare act. Decizia nr. 581/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 581/2013 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 12-06-2013 în dosarul nr. 669/284/2011
Dosarul nr._ RECURS
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA –SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR: 581
Ședința publică din 12.06.2013
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN :
PREȘEDINTE- I. M.
JUDECĂTOR- P. G.
JUDECĂTOR- C. G.
GREFIER - A. Ghiorghița
Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat de recurenta reclamantă G. M., cu domiciliul în București, sectorul 6, ., ..3, . ales la Cabinetul de Avocat D. S., cu sediul în București, sectorul3, ..5, ., . civile nr.1365/17.12.2012, pronunțată de Judecătoria Răcari, în dosarul cu nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți R. M. și R. M., cu domiciliul în ., județul Dâmbovița, dosarul având ca obiect „ anulare act ”.
Recursul este timbrat cu chitanța nr._/30.05.2013, privind achitarea taxei judiciare de timbru în sumă de 10 lei și cu timbru judiciar în valoare de 0,30 lei.
Prezența părților, dezbaterile cauzei, au avut loc și s-au consemnat prin încheierea de ședință din data de 07.06.2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunțarea fiind amânată pentru data de 12.06.2013.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Răcari sub nr._ din data de 24.02.2011 reclamanta G. M. în contradictoriu cu pârâții R. M. și R. M., a solicitat instanței să constate nulitatea absolută parțială a înscrisului sub semnătură privată încheiat la data de 01.05.2005 între defuncta R. E. și Pârâtul R. M., fiul pârâtului R. M., intitulat „chitanță de vânzare-cumpărare” și să oblige pârâții la plata cheltuielilor de judecată.
In fapt, reclamanta a aratat că este fiica numiților R. D. și R. E., așa cum rezultă din certificatul de naștere . nr._ eliberat la data de 29.03.1954 de Sfatul Popular al ..
A menționat reclamanta că tatăl său, R. D., a decedat la data de 14.09.1977.
Calitatea de moștenitori legali ai acestuia o au reclamanta și R. M., în calitate de fii și R. E., în calitate de soție supraviețuitoare, care a decedat la data de 27.09.2008.
După decesul mamei sale, fratele său R. M. nu i-a mai permis accesul în casa părintească și a refuzat să se prezinte la notariat pentru dezbaterea succesiunilor.
Reclamanta l-a chemat în judecată pe pârâtul R. M. prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Judecătoria Răcari sub nr._ prin care a solicitat să se pronunțe o hotărâre prin care să se constate deschisă succesiunea de pe urma celor doi defuncți, părinții părților, și să se dispună ieșirea din indiviziune prin formarea a două loturi egale.
În dosarul susmenționat, pârâtul a depus întâmpinare prin care a învederat faptul că masa bunurilor partajabile a fost înstrăinată de către defuncta mamă prin vânzarea acestora către R. M., nepotul său, fapt ce rezultă din sentința civilă nr.760 din 19.03.2008 pronunțată în dosarul_ al Judecătoriei Răcari. Urmare acestei vânzări, bunurile ce compun masa succesorală nu mai existau în patrimoniul defunctei la momentul deschiderii succesiunii.
Apreciază reclamanta că prin această vânzare – cumpărare i-a fost încălcat flagrant atât dreptul său de proprietate asupra cotei de 3/8 in masa succesorală rămasă de pe urma defunctului său tată cât și a cotei de 3/8 a pârâtului R. M. din aceeași masă succesorală.
Cotele ce le reveneau la decesul defunctului R. D. erau de 2/8 pentru soția supraviețuitoare și de 3/8 pentru cei doi descendenți, iar mama părților nu putea dispune de întreaga masă succesorală, ci doar de cota ideală ce-i revenea de pe urma defunctului R. D..
În consecință, defuncta R. E. a vândut un bun ce nu-i aparținea în totalitate, aceasta fiind o faptă ilicită și deci actul este nul absolut în baza art. 984 Cod civil.
Față de cele menționate solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată să se constate nulitatea absolut parțială a înscrisului sub semnătură privată încheiat la data de 01.05.2005 între defuncta R. E. și R. M. intitulat „chitanță de vânzare-cumpărare”.
In drept: art.111 Cod procedură civilă, art. 984 Cod Civil.
Probe solicitate prin acțiune: înscrisuri, interogatoriu, proba testimonială cu doi martori, orice alte probe considerate de instanță a fiind pertinente, concludente și utile cauzei.
Acte atașate acțiunii: chitanța de vânzare cumpărare datată 01.05.2005 (f.11).
La data de 29.03.2011, reclamanta depune la dosar o cerere prin care evaluează obiectul cererii principale la suma de 7000 Ron.
Cerere legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 531 lei.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei la 08.06.2011, pârâții au solicitat respingerea cererii și cheltuieli de judecată. (f. 36)
In fapt, pârâții au solicitat ca reclamanta să precizeze temeiul de drept al cererii.
Situația în care se găsesc în prezent este aceea a vânzării unui bun indiviz de către unul dintre coindivizări, deoarece defuncta R. E. a fost coindivizară cu reclamanta și pârâtul R. M. în ceea ce privește succesiunea defunctului său soț R. D., ceea ce înseamnă că este diferență între vânzarea unui bun indiviz de către un coindiviz și vânzarea unui bun altuia. Vânzarea este pe deplin valabilă, ea fiind încheiată sub condiția rezolutorie a partajului. Dacă bunul vândut în urma partajului este atribuit în lotul vânzătorului, vânzarea se consolidează retroactiv, iar dacă nu, se desființează.
Până la împlinirea condiției rezolutorii, vânzarea este perfect valabilă căci cel ce datorează sub condițiile rezolutorie, datorează pur și simplu. Altfel spus împlinirea condiției rezolutorii prin atribuirea bunului altui coindivizar desființează convenția.
In drept: art.225 – 118 Cod procedură civilă.
Probe solicitate prin întâmpinare: înscrisuri.
La termenul din 16.06.2011, în temeiul art. 134 Cod Procedură Civilă, instanța a constatat prima zi de infatisare, încuviințând pentru părți probele cu înscrisuri și interogatoriu. La termenul din 12.12.2011 instanța a încuviințat pentru ambele părți și proba testimonială cu un martor (f. 65, f. 81)
În cadrul probei cu înscrisuri s-au depus la dosar înscrisuri ce se regpsesc la filele 27-31, 43-64
În ședința publică din 07.11.2011, pârâții au invocat excepția lipsei de interes și excepția puterii de lucru judecat, susținute și în scris. (f. 78)
A-a arătat că reclamanta nu justifică interes în prezenta cauză dat fiind că aceasta a solicitat instanței constatarea nulității absolute parțiale a înscrisului sub semnătură privată intitulat chitanță de vânzare-cumpărare, în condițiile în care acest înscris este confirmat prin sentința civilă nr.760 pronunțată de Judecătoria Răcari în dosarul nr.464/284/ 2008, în temeiul acestei sentințe bunurile intrând în circuitul civil.
Având în vedere că valabilitatea înscrisului a cărui nulitate parțială se solicită, se invocă excepția puterii de lucru judecat, apreciind că repunerea în discuție a unei situații stabilită definitiv și irevocabil printr-o hotărâre judecătorească, aduce atingerea principiului stabilității juridice a circuitului civil.
Instanța a respins ambele excepții prin încheierea pronunțată în ședința publică din data de 12.12.2011 ca neîntemeiate.
Proba cu interogatoriul reclamantei a fost administrată la termenul din 26.03.2012 (f. 99).
La dosar s-au atașat interogatoriile formulate de reclamantă (f. 141-143).
La termenul din 08.10.2012 instanța a făcut aplicarea art. 225 Cod Procedură Civilă în privința pârâților.
La data de 24.04.2012 pârâții au formulat și depus la dosar cerere de recuzare, care a fost respinsă prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 8.05.2012.
La termenul din 03.12.2012 s-a audiat martorul propus de reclamantă, P. Z., declarația sa fiind consemnată separat și atașată la dosar.
În ceea ce privește martorul V. I., propus de pârâți, instanța a făcut aplicarea art. 188 alin. 3 Cod Procedură Civilă, dat fiind că acesta, deși citat cu mandat de aducere nu s-a prezentat în instanță.
Prima instanța a reținut cauza spre soluționare la 10.12.2012 când a amânat pronunțarea la 17.12.2012.
Cauza a fost soluționată prin sentința civilă. nr.669/19.04.2013 prin respingerea acțiunii.
În considerentele sentinței s-a reținut că prin sentința civilă nr. 760/19.03.2008 pronunțată de Judecătoria Răcari în dosarul_, s-a constatat că între defuncta R. E., în calitate de vânzătoare și pârâtul R. M., în calitate de cumpărător a intervenit vânzarea cumpărarea următoarelor imobile: două imobile casă, precum și terenurile în suprafață de 1200 mp intravilan curți construcții, 7.500 mp extravilan arabil, 2500 mp arabil extravilan, 2500 mp arabil extravilan, evidențiate în TP_/03.07.2002.
Reclamanta susține că înscrisul sub semnătură privată încheiat la data de 01.05.2005 între defuncta R. E. și pârâtul R. M., fiul pârâtului R. M., intitulat „chitanță de vânzare-cumpărare” care a stat la baza pronunțării sentinței civile nr. 760/19.03.2008 este lovit de nulitate absolută parțială dat fiind că defuncta a înstrăinat și bunuri pe care nu le deținea în proprietate.
Argumentul reclamantei este acela că la decesul numitului R. D., defuncta a dobândit numai ¼ din masa succesorală a acestuia, restul de ¾ revenind reclamantei și pârâtului R. M., în cote egale, în calitate de descendenți. D. urmare defuncta nu putea înstrăina decât cota proprie din bunuri și cota dobândită ca moștenitoare a defunctului său soț, nu și cota ce revenea fiicei sale, reclamanta din cauza de față.
Ca și cauză de nulitate absolută reclamanta menționează în mod explicit cauza ilicită a actului constând în fraudarea drepturilor sale, dat fiind că defuncta R. E. a înstrăinat inclusiv bunuri peste limita cotelor cuvenite.
Nulitatea absoluta reprezintă acea sanctiune ce intervine pentru nerespectarea unei norme juridice care ocroteste un interes general la încheierea unui act juridic civil.
Din probele administrate în cauză (declarația martorei P. Z. propusă de reclamantă, coroborată cu răspunsurile reclamantei la interogatoriu) nu reiese că la baza înscrisului sub semnătură privată încheiat la data de 01.05.2005 între defuncta R. E. și pârâtul R. M., fiul pârâtului R. M., intitulat „chitanță de vânzare-cumpărare” a stat o cauză ilicită și anume intenția frauduloasă a defunctei de a înstrăina și bunuri care s-ar fi cuvenit reclamantei și a o prejudicia astfel pe aceasta.
Astfel, martora P. Z. arată că defuncta nu s-ar fi exprimat în sensul că nu dorește să-i lase nimic reclamantei, ceea ce îndreptățește concluzia că la baza încheierii actului nu a stat motivul privării reclamantei de drepturile sale.
Prin aplicarea art. 225 Cod Procedură Civilă, neprezentarea pârâților la interogatoriu constituie un început de dovadă care nu se coroborează însă cu celelalte probe administrate în cauză.
Mai mult decât atât, cauza invocată de reclamantă nu vizează ocrotirea unui interes general ci a unui interes individual al acesteia.
Pe aceste considerente, în temeiul art. 948 Cod Civil, a respins acțiunea ca neîntemeiată, obligând reclamanta la plata cheltuielilor judiciare către pârâți în cuantum de 1500 lei reprezentând onorariu avocat, în baza art. 274 Cod Procedură Civilă.
Împotriva acestei sentințe G. M. a declarat recurs.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că a dovedit cu înscrisurile aflate la dosar că reclamanta este fiica numiților R. D. și R. E., rezultând totodată și faptul că tatăl său a decedat la 14.09.1977.
Din probele administrate rezultă și că masa bunurilor partajate a fost înstrăinată de defuncta mamă prin vânzarea acestora către R. M.. Este evident că acest înscris a produs efecte juridice, în sensul transferului dreptului de proprietate al tuturor bunurilor înscrise în acesta, fiind lovit de nulitate absolută întrucât a fost încheiat cu încălcarea flagrantă a dreptului său de proprietate asupra cotei de 3/8 din masa succesorală rămasă de pe urma defunctului său tată.
Recurenta a apreciat că la momentul încheierii acestei chitanțe vânzătoarea nu avea calitatea de proprietar exclusiv al bunurilor înscrise în chitanța respectivă, astfel încât nu puteau fi înstrăinate, deoarece după data deschiderii succesiunii mama părților nu putea dispune de întreaga masă succesorală.
În drept, art.111, 274, alin.1 Codul de procedură civilă, art.984 Codul Civil.
Intimații au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului deoarece în mod corect instanța de fond a reținut că potrivit depoziției martorei propusă de reclamantă P. Z. coroborată cu răspunsurile reclamantei la interogatoriu, nu reiese că la baza încheierii înscrisului sub semnătură privată a stat o cauză ilicită și anume intenția frauduloasă a defunctei.
De asemenea, în mod corect instanța de fond a reținut că motivul invocat de reclamantă nu vizează ocrotirea unui interes general, ci a unui interes individual al acesteia.
Cu cheltuieli de judecată.
Examinând recursul în raport de motivele invocate, de actele dosarului și dispozițiile legale incidente în cauză, tribunalul reține următoarele:
Prin cererea adresată instanței, reclamanta recurentă a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a înscrisului sub semnătură privată intitulat „chitanță de vânzare cumpărare” încheiat la 01.05.2005, nulitate întemeiată în drept pe dispozițiile art. 948 C.civ. și motivată pe faptul că prin respectiva convenție părțile au urmărit înstrăinarea, respectiv dobândirea, cotei părți din bunuri despre care avea cunoștință că aparține reclamantei.
Potrivit mențiunilor din antecontractul de vânzare cumpărare la care se face referire, promitenta vânzătoare R. E. (care este mama reclamantei) a convenit cu pârâtul R. M. (nepot de frate al reclamantei) vânzarea cumpărarea mai multor imobile – terenuri și construcții – cu privire la care instanța, prin sentința civilă 885/15.04.2010 pronunțată în dosarul 272._, în urma probatoriului administrat, a reținut că fac parte și din masa succesorală a defunctului R. D., autor de pe urma căruia, tot prin respectiva sentință, se constată că reclamanta are un drept de moștenire, venind la succesiune în calitate de fiică.
Raportat la situația de fapt mai sus menționată, tribunalul constată că prin actul a cărui nulitate se cere părțile, în cunoștință de cauză, au intenționat vânzare cumpărarea unor bunuri aflate în coproprietate, convenția vizând și înstrăinarea cotei părți cuvenită reclamantei în calitate de moștenitoare.
Instanța de fond, a cărei soluție a fost de respingerea a acțiunii, reține că probele dosarului nu dovedesc existența unei cauze ilicite ce a stat la baza convenției redate prin înscrisul sub semnătură privată, întrucât (conform declarației martorei audiate în cauză) defuncta R. E. nu ș-a exprimat intenția de a priva pe reclamantă de drepturile sale.
Aprecierea pe care instanța de fond o face cu privire la aspectele de mai sus este eronată și nu este însușită de tribunal. Faptul că părțile contractante cunoșteau existența dreptului reclamantei asupra unei cote părți din moștenirea defunctului R. D. rezultă cu destulă certitudine din coroborarea probatoriului cauzei. Chiar martora la care instanța de fond face referire menționează că pârâtul R. M. – tatăl promitentului cumpărător – făcea afirmații în sensul „că vrea să ia el totul pentru că are copii iar sora lui să nu ia nimic”, în timp ce în considerentele sentinței civile 885/2010 se reține că probele administrate în acea cauză dovedesc faptul că părțile lucrau împreună cu defuncta mamă R. E. trenurile și se ocupau de gospodărie, aspecte din care evident se prezumă că atât R. E. cât și cocontractantul său R. M. – nepot de fiu – cunoșteau existența dreptului de moștenire al reclamantei asupra unei cote părți din bunuri, și prin urmare faptul că era necesar consimțământul acesteia pentru înstrăinarea tuturor bunurilor.
Mai mult, din mențiunile cuprinse în actul sub semnătură privată vizat se deduce că R. M. și R. E. aveau domiciliu comun, fapt de natură să întărească convingerea privind cauza ilicită a actului, caracterul speculativ al convenției.
De altfel, chiar refuzul pârâților de a se prezenta la interogatoriu, prin aplicarea dispozițiilor art. 225 C.pr.civ., se impune a fi considerat un început de dovadă a susținerilor reclamantei și care poate forte bine fi coroborat cu probele la care anterior s-a făcut referire, în dovedirea acestor susțineri.
Pentru aceste considerente, având în vedere că potrivit dispozițiilor art. 948 C.civ. una dintre condițiile cerute pentru încheierea valabilă a unei convenții este caracterul licit al cauzei, iar potrivit dispozițiilor art. 966 C.civ. obligația fondată pe cauză nelicită nu poate produce nici un efect, și întrucât conform celor anterior expuse tribunalul stabilește că antecontractul de vânzare cumpărare consfințit prin înscrisul sub semnătură privată încheiat la 01.05.2005 între R. E. și R. M. a avut o cauză ilicită în măsura în care părțile au intenționat înstrăinarea dreptului de proprietate pentru cota parte cuvenită reclamantei, tribunalul constată întemeiată acțiunea formulată de aceasta și considerând admisibil motivul de recurs prevăzut de art. 304 alin 1 pct. 9 C.pr.civ. urmează ca în baza art. 312 C.pr.civ. să admită recursul și să modifice în tot sentința instanței de fond în sensul admiterii acțiunii și constatării nulității absolute parțiale a actului.
În baza art. 274 C.pr.civ. intimații vor fi obligați la cheltuieli de judecată către recurentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul civil declarat de recurenta reclamantă G. M., cu domiciliul în București, sectorul 6, ., ..3, ., cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocat D. S., cu sediul în București, sectorul3, ..5, ., . civile nr.1365/17.12.2012, pronunțată de Judecătoria Răcari, în dosarul cu nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți R. M. și R. M., cu domiciliul în ., județul Dâmbovița.
Modifică în tot sentința în sensul constatării nulității absolute parțiale a chitanței din 01.05.2005, în limita cotei succesorale cuvenite de pe urma defunctului lui R. D..
Obligă intimații la plata sumei de 710,3 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 12.06.2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, |
I. M. | P. G. Pentru domnul judecător P. G. aflat în imposibilitate de a semna, întrucât se află în concediu de odihnă, prezenta se semnează de noi, PREȘEDINTE SECȚIA I CIVILĂ S. G. | C. G. |
GREFIER
A. Ghiorghița
Judecătoria Răcari
Dosar fond_
Judecător fond E. F.
Redact. IM/ Tehnoredact .A.Gh
3 ex / 28.06.2013
| ← Anulare act. Decizia nr. 25/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 652/2013. Tribunalul... → |
|---|
