Rezoluţiune contract. Decizia nr. 911/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 911/2013 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 22-10-2013 în dosarul nr. 10055/315/2012
DOSAR NR._ RECURS
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA - SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 911
Ședința publică din data de 22 octombrie 2013
Președinte: G. S.
Judecător: A. S.
Judecător: D. Ș.
Grefier: I. M.
Pe rol se află soluționarea recursului civil declarat de recurentul pârât Ș. Gr. P., domiciliat în ., județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 913 pronunțată la data de 18.02.2013 de către Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant M. L., domiciliat în municipiul Târgoviște, .. 6A, etajul 7, ., având ca obiect rezoluțiune înscris sub semnătură privată „chitanță”.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit: recurentul pârât Ș. Gr. P. reprezentat de avocat O. S., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/2013 din 24.09.2013 (aflată la fila 12 a dosarului de recurs) și intimatul reclamant M. L. reprezentat de avocat A. Anișoara D., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/2013 din 24.09.2013 (aflată la fila 13 a dosarului de recurs).
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței procedura de citare legal îndeplinită, cererea de recurs este motivată și timbrată cu taxa de timbru în cuantum de 710 lei, achitată pin chitanța pentru creanțele bugetelor locale . nr._ (68) din 20.09.2013 (aflată la fila 11 a dosarului de recurs), urmând a fi completată cu diferența de taxă de timbru în cuantum de 98 lei, după care:
Pentru recurentul pârât Ș. Gr. P., avocat O. S., depune la dosarul cauzei dovezile achitării diferenței de taxă de timbru în cuantum de 98 lei, pusă în vedere recurentului pârât la termenul de judecată anterior și anume chitanțele pentru creanțele bugetelor locale . nr._ (4) din 17.10.2013 (82 lei) și nr._ (36) din 22.10.2013 (16 lei).
Tribunalul ia act de timbrarea completă și legală a recursului, potrivit chitanțelor existente la dosar.
Totodată, tribunalul, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra recursului de față.
Pentru recurentul pârât Ș. Gr. P., avocat O. S., având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 913 pronunțată la data de 18.02.2013 de către Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, conform motivelor arătate în scris și casarea acestei sentințe cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond pentru respectarea principiului contradictorialității și dreptului la apărare, fiind încălcate de instanță.
Pentru intimatul reclamant M. L., avocat A. Anișoara D., având cuvântul, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea soluției instanței de fond ca legală și temeinică, întrucât nu a fost încălcat principiul contradictorialității și nici dreptul la apărare al recurentului pârât, acesta fiind legal citat la adresa pe care o indică dintotdeauna, fiind citat și cu mențiunea „personal la interogatoriu”. Solicită obligarea recurentului pârât la plata cheltuielilor de judecată, sens în care depune chitanța nr. 78/22.10.2013 privind achitarea onorariului de avocat în cuantum de 600 lei.
Tribunalul, socotindu-se lămurit, în conformitate cu dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și rămâne în deliberare asupra recursului civil de față.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Târgoviște sub nr._ /29.10.2012, reclamantul M. L. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ș. Gr. P. să se dispună rezoluțiunea contractului cuprins în înscrisul sub semnătură privată intitulat chitanță, încheiat între părți la data de 15 iunie 1999, prin care pârâtul promitent vânzător s-a obligat să îi înstrăineze terenul în suprafață de 800 mp, teren situat în comuna Șotânga, ., în schimbul prețului de 13.500.000 lei vechi, pe care reclamantul promitent cumpărător i l-a plătit integral în momentul încheierii înscrisului sub semnătură privată, repunerea părților în situația anterioară, obligarea pârâtului la restituirea prețului actualizat la indicele de inflație și la plata contravalorii gardului pe care reclamantul l-a edificat cu acordul acestuia
În motivare a arătat că după încheierea înscrisului pârâtul i-a predat posesia imobilului că pârâtul nu și-a executat obligația asumată, de a se prezenta la notariat în vederea perfectării actului, că reclamantul a formulat acțiune, solicitând ca instanța să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic, acțiune care în urma judecării a fost respinsă, motivat de faptul că bunul imobil care a făcut obiectul vânzării era proprietatea indiviză a promitentului vânzător și a soției acestuia, care nu i-a dat mandat expres, așa cum prevăd dispozițiile legale pentru înstrăinarea unui astfel de imobil.
A mai arătat că deși de bună-credință, nu mai are posibilitatea dobândirii dreptului de proprietate asupra acestui bun și a apreciat contravaloarea gardului la 20.000 lei.
În drept, cererea a fost întemeiata pe dispozițiile art. 969, 998, 999 și 1020 Cod civil.
În dovedirea cererii, reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri, proba cu martorii B. I. (f. 50) și M. M. C. M. (f. 51), interogatoriul pârâtului (f. 67) și expertiză tehnică evaluatorie în construcții (f. 36-41, 55-62).
La data de 18.02.2013 reclamantul a formulat o cerere intitulată „notă de timbraj” (f. 66), în cuprinsul căreia a arătat că suma reprezentând prețul actualizat este de 5410 lei, fiind rezultatul aplicării indicelui de inflație de 400,76 prețului inițial de 1350 lei (13.500.000 lei vechi).
Cererea nu a fost întemeiată în drept.
Pârâtul nu s-a prezentat în instanță și nu a formulat întâmpinare.
În probațiune s-au depus înscrisuri - contractul de vânzare cumpărare cu rezerva dreptului de abitație viageră autentificat sub nr. 2413 de BNP C. M. și T. M. E., s-a dispus citarea pârâtului la interogatoriu și a fost audiați martorii B. I. și M. M. Claudius M., propuși de reclamant.
Prin sentința civilă nr.913/18.02.3013 s-a admis cererea reclamantului, s-a dispus rezoluțiunea antecontractului de vânzare cumpărare încheiat la data de 15.06.1999, între reclamantul M. L., în calitate de promitent cumpărător și pârâtul Ș. Gr. P., în calitate de promitent vânzător, a fost obligat pârâtul la plata sumei de 5.410 lei, reprezentând prețul actualizat cu rata inflației și la plata sumei de 19.716 lei, cu titlul de despăgubiri, precum și la 2.950 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond areținut că la data de 15.06.1999 a fost încheiat antecontractul de vânzare cumpărare între reclamantul M. L., în calitate de promitent cumpărător și pârâtul Ș. Gr. P., în calitate de promitent vânzător, pentru terenul în suprafață de 800 mp, potrivit chitanței încheiată la data de 11.02.2007 de către părți, completată cu declarațiile martorilor audiați și coroborată cu lipsa pârâtului la interogatoriu potrivit art. 225 Cod procedură civilă.
S-a menționat că prin sentința civilă nr. 54 din 05.01.2012, pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul civil nr._ * (f. 8-10), definitivă prin respingerea recursului prin decizia civilă nr. 648 din 22.06.2012 de către Tribunalul Dâmbovița (f. 11-14), a fost respinsă cererea reclamantului din prezenta cauză formulată împotriva pârâtului și a numitei B. I. M., privind pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic pentru terenul în suprafață de 800 mp, motivat de faptul că pârâtul înstrăinase un imobil bun comun al său și al soției sale B. I. M., singur, fără consimțământul acesteia, nefiind aplicabilă prezumția mandatului tacit reciproc.
Din coroborarea cuprinsului chitanței cu declarațiile ambilor martori audiați și prin aplicarea art. 225 Cod procedură civilă, în raport cu lipsa pârâtului la interogatoriu, s-a constatat că prețul de 13.500.000 lei vechi a fost achitat de către reclamant pârâtului.
Din perspective nerespectării obligației de încheiere a contractului de vânzare cumpărare a contractului în formă autentică, judecătoria a apreciat că sunt îndeplinite toate condițiile rezoluțiunii judiciare a contractului de vânzare cumpărare în cauză.
Astfel, în cazul promisiunii de vânzare cumpărare, obligația promitentului vânzător, pârâtul în cazul de față, este de a încheia contractul de vânzare cumpărare în forma cerută de lege pentru a opera transferul de proprietate.
Nerespectarea de către pârât a acestei obligații este evidentă, de vreme ce reclamantul a fost nevoit să solicite instanței suplinirea consimțământului pârâtului la încheierea actului de vânzare cumpărare.
Faptul că pârâtul nu era singurul proprietar al bunului, ca împrejurare ce a împiedicat încheierea contractului în formă autentică, a fost considerat imputabil acestuia, operarea transferului proprietății fiind în cazul de față o obligație de rezultat.
În ceea ce privește importanța obligației neexecutate, s-a arătat că aceasta este esențială, de vreme ce însuși scopul urmărit de reclamant la încheierea contractului, ., nu a fost atins.
Totodată, această neexecutare este imputabilă pârâtului, pentru motivele mai sus menționate, acesta fiind pus în întârziere prin cererea de față.
În drept, soluția a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1020-1021 Cod civil. Având în vedere efectul retroactiv al rezoluțiunii, dedus din cuprinsul prevederilor art. 1019 alin. 2 și 1020-1021 Cod civil, în raport cu soluția asupra capătului de cerere având ca obiect rezoluțiune, s-a dispus și repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului desființat, în sensul restituirii sumei achitată de reclamant cu titlul de preț. Însă, pentru ca restituirea să fie integrală, s-a motivate ca prețul trebuie să fie actualizat, neputând fi obligat pârâtul să suporte inflația ridicată ce a afectat valoarea reală a sumei plătite.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect despăgubiri reprezentând contravaloarea gardului, s-a menționat că este de asemenea întemeiat.
Astfel, urmare a faptei pârâtului ce reprezintă o neexecutare a contractului, s-a produs un prejudiciu în patrimoniul reclamantului, constând în valoarea actuală a gardului construit de acesta pentru îngrădirea terenului ce a făcut obiectul promisiunii de vânzare cumpărare.
Gardul în cauză este zidit, prin urmare este un imobil prin natura sa, care nu poate fi mutat și în condițiile în care reclamantului i-a fost respinsă cererea de pronunțare a unei hotărâri care să țină loc de act autentic pentru teren, acesta nu mai are un temei pentru stăpânirea terenului și o dată cu acesta va trebui să delase și gardul construit pe acesta.
În ceea ce privește întinderea prejudiciului, aceasta a fost determinată prin expertiza efectuată în cauză la 19.716 lei, prin însumarea valorii muncii și materialelor folosite, cu aplicarea unui coeficient de uzură, firesc, având în vedere faptul că pe perioada cât a stăpânit terenul, reclamantul s-a folosit de acest gard.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate, cu motivarea că hotărârea atacată înmânată de către agentul de poștă al satului T., . singurul act prin care a luat cunoștință de existența acestui proces, fără a i se asigura dreptul la apărare și la un proces echitabil, respectiv fără să poată depune întâmpinare, să propună probe, să participe la efectuarea raportului de expertiză și să pună concluzii.
S-a susținut că nici până la înaintarea prezentului recurs recurentul nu a avut acces la dosar, în ciuda diligențelor depuse pentru studiu prin arhivă pe timpul vacanței judecătorești, cererea sa înregistrată la 01.08.2013 rămânând fără rezultat, dosarul nefiind scăzut de serviciul arhivă, iar accesul la grefier / magistrat împiedicat de concediile de odihnă.
Dezvoltând critica, recurentul a învederat că anterior a mai avut patru litigii cu reclamantul care l-a chemat în judecată tocmai pentru validarea antecontractului a cărei rezoluțiune a solicitat-o prin prezenta cauză, antecontract reprezentat de un înscris sub semnătură privată pentru care în repetate rânduri a cerut pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, acțiuni respinse irevocabil pentru neîndeplinirea condițiilor unei vânzări, sens în care s-au exemplificat decizia civilă pronunțată în cauza_ și sentința civilă nr. 54/05.01.2012 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._ *.
Recurentul a subliniat că după 5 ani de litigii pentru același obiect nu ar fi putut ignora acest proces, astfel că se impun verificări prin serviciul poștal, agenți procedural și caietul grefierului pentru a se stabili modul în care s-a îndeplinit procedura de citare și de a constata viciile ce au condus la împiedicarea sa de a afla de proces în timp util.
De asemenea, s-a menționat că judecătoria s-a limitat să rețină că pârâtul nu s-a prezentat și nu a formulat întâmpinare, fără a verifica alte aspecte și judecând cauza în absența sa, a încălcat dispozițiile art. 85 și 107 Cod procedură civilă, conform cărora judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, respectiv președintele va amâna judecata ori de câte ori va constata că partea care lipsește nu a fost citată cu respectarea cerințelor prevăzute de lege sub pedeapsa nulității.
S-a concluzionat că încălcarea acestor dispoziții ce se constituie în garanții ale principiilor contradictorialității și a dreptului la apărare, atrage sancțiunea nulității sentinței potrivit art. 105 (2) Cod procedură civilă, fiind incident motivul de casare înscris în art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă.
Se solicită admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Intimatul a formulat întâmpinare în sensul respingerii recursului, arătând în esență că nu s-au încălcat normele juridice invocate, deoarece pârâtul a fost citat la domiciliul său, corespunzător art. 90 Cod procedură civilă, procedura realizându-se prin afișarea citației în lipsa destinatarului și a oricărui alt membru major al familiei.
S-a evidențiat că pârâtul a fost citat și cu mențiunea „la interogatoriu”, dar și de către expertul desemnat în cauză cu privire la data și locul efectuării expertizei, confirmarea de primire fiind semnată de fiul acestuia.
Intimatul a mai susținut că în conținutul expertizei expertul a arătat că l-a contactat pe pârât telefonic, ocazie cu care acesta a precizat că nu se poate prezenta și că nu are nicio obiecție pentru efectuarea expertizei în lipsa lui.
S-a apreciat că prin recursul de față recurentul încearcă să-și acopere lipsa de diligență de care a dat dovadă, neexercitându-și dreptul la apărare ce nu i-a fost încălcat.
Examinând hotărârea atacată prin prisma actelor dosarului și a dispozițiilor incidente în materie, tribunalul apreciază recursul ca nefondat.
Se reține că deși recurentul pretinde că singurul act procesual de care a luat cunoștință a fost sentința de fond recurată, din examinarea procesului-verbal de comunicare a acesteia (fila 74 dosar fond), rezultă că i-a fost afișată la aceeași adresă de domiciliu (satul T., . fusese citat pentru fiecare termen de judecată, împrejurare în care și citațiile au fost afișate în lipsa destinatarului și a oricărei alte persoane din familia acestuia.
Câtă vreme recurentul nu a susținut și nu a dovedit că ar fi avut alt domiciliu decât cel indicat în cererea de chemare în judecată, confirmând prin luarea la cunoștință de sentința atacată că domiciliul său a fost cel la care s-a repetat procedura de citare pentru fiecare termen de judecată, criticile sale sunt total nefondate.
Pe de altă parte, în strictă conformitate cu prevederile art. 92 (4) Cod procedură civilă, realizarea procedurii de citare prin afișare în condițiile menționate (lipsa oricărei persoane de la adresa indicată), a fost legală.
Caracterul nereal al alegațiilor recurentului rezultă și din cuprinsul raportului de expertiză întocmit de expertul N. R. (fila 36 dosar fond), în care acesta a menționat că a fost contactat telefonic de Ș. Gr. P. și i-a comunicat că nu poate fi prezent la data și ora convocării, l-a întrebat pe expert dacă se pot face măsurători în lipsa lui și dacă se fac corect nu are nicio obiecție.
Mai mult, confirmarea de primire a înștiințării pentru efectuarea expertizei a fost semnată de fiul recurentului (fila 58 dosar fond).
Față de cele ce preced, se concluzionează că nu s-au încălcat dispozițiile art. 85 și art. 107 Cod procedură civilă, care reglementează obligativitatea citării părților aflate în litigiu, considerent pentru care în temeiul art. 312 (1) Cod procedură civilă se va respinge recursul cu consecința menținerii sentinței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de recurentul pârât Ș. Gr. P., domiciliat în ., județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 913 pronunțată la data de 18.02.2013 de către Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant M. L., domiciliat în municipiul Târgoviște, .. 6A, etajul 7, ..
Menține hotărârea atacată.
Obligă recurentul la 600 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 22 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
G. S. A. S. D. Ș.
GREFIER,
I. M.
J. f. N. M. A.
Judecătoria Târgoviște
Dosar fond nr._
Red. A.S. / Tehnored. I.M./A.S.
2 ex/ 18.11.2013
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 649/2013. Tribunalul... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 250/2013.... → |
|---|
