Pretenţii. Decizia nr. 1027/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1027/2013 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 19-11-2013 în dosarul nr. 3632/232/2011*
DOSAR NR._ RECURS
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA - SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 1027
Ședința publică din data de 19 noiembrie 2013
Președinte: D. Ș.
Judecător: G. S.
Judecător: A. S.
Grefier: I. M.
Pe rol se află soluționarea recursului civil declarat de recurenta reclamantă S.C. O. P. S.A., cu sediul în municipiul București, sectorul 1, ., împotriva sentinței civile nr. 1265 pronunțată la data de 31.05.2013 de către Judecătoria Găești în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă V. M., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinetul de avocat „G. A.” din municipiul Târgoviște, ., județul Dâmbovița, și cu intimatul intervenient în interesul pârâtei B. E. Judecătoresc „M. S.”, cu sediul în municipiul Târgoviște, .. 37A, ., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică la prima strigare a cauzei au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței procedura de citare legal îndeplinită, cererea de recurs este motivată, faptul că la dosarul cauzei s-a depus, prin compartimentul registratură la data de 18.11.2013, o cerere de lăsare a cauzei la ultima strigare formulată de apărătorul ales al recurentei reclamante S.C. O. P. S.A., avocat A. A., că la aceeași dată s-au depus prin compartimentul registratură note scrise formulate de intimata pârâtă V. M., prin apărător ales avocat G. A., la care a anexat chitanța nr. 77/21.10.2013 privind achitarea onorariului de avocat în cuantum de 1500 lei, precum și faptul că la data de 19.11.2013 s-a depus întâmpinare, în două exemplare, formulată de intimatul intervenient în interesul pârâtei B. E. Judecătoresc „M. S.”, după care:
La prima strigare a cauzei tribunalul a dispus lăsarea dosarului la ultima strigare, față de cererea formulată în acest sens de apărătorul ales al recurentei reclamante S.C. O. P. S.A., avocat A. A..
La apelul nominal făcut în ședință publică la ultima strigare a cauzei au lipsit părțile.
La ultima strigare a cauzei tribunalul, față de lipsa nejustificată a părților, care nu au solicitat judecata cauzei în lipsă, a suspendat judecata conform art. 242 alin. (1) pct. 2 Cod procedură civilă.
Tribunalul, având în vedere că înainte de sfârșitul ședinței de judecată se prezintă apărătorul ales al recurentei reclamante S.C. O. P. S.A., avocat A. A., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/2013 din 22.10.2013 (aflată la fila 18 a dosarului), revine asupra măsurii suspendării judecății dispusă la ultima strigare a cauzei conform art. 242 alin. (1) pct. 2 Cod procedură civilă, astfel că se reia apelul părților.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurenta reclamantă S.C. O. P. S.A. avocat A. A., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/2013 din 22.10.2013 (aflată la fila 18 a dosarului), lipsă fiind intimata pârâtă V. M. și reprezentantul intimatului intervenient în interesul pârâtei B. E. Judecătoresc „M. S.”.
Tribunalul ia act de depunerea întâmpinării formulată de intimatul intervenient în interesul pârâtei B. E. Judecătoresc „M. S.” și având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente asupra recursului acesteia.
Pentru recurenta reclamantă S.C. O. P. S.A., avocat A. A., având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 1265 pronunțată la data de 31.05.2013 de către Judecătoria Găești în dosarul nr._, conform motivelor arătate în scris, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru.
Tribunalul, socotindu-se lămurit, în conformitate cu dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea de chemare în judecată a pârâtei V. M., înregistrată pe rolul Judecătoriei Găești la data de 20.10.2011, sub nr._, reclamanta S.C.O. P. S.A. a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 8.932 lei, actualizată la data plății efective în raport cu indicele de inflație și la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentei cereri.
Motivând cererea, reclamanta a arătat că prin sentința civilă nr. 482/01.04.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._, ca urmare a cererii de chemare în judecată formulată de pârâta din prezenta cauză, reclamanta a fost obligată la plata unor compensații bănești reprezentând prime de Paști și de C. pentru anii 2004-2007, însă, după pronunțarea sentinței, pârâta a început executarea silită în baza acesteia, de două ori, împotriva sa.
S-a mai arătat că prima procedură de executare silită a făcut obiectul dosarului de executare nr. 427/2008 al B.E.J. „M. D. și M. A. D.” și a fost efectuată prin poprire pe conturile reclamantei deschise la Raiffeisen Bank S.A., procedură în cadrul căreia i s-a achitat pârâtei suma de 9.655,10 lei, iar a doua procedură de executare silită a făcut obiectul dosarului de executare nr. 51/2009 al B.E.J. „M. S.” și a fost efectuată prin poprirea conturilor reclamantei deschise tot la Raiffeisen Bank S.A., fiind achitată pârâtei suma de 8.932 lei.
Reclamanta a susținut că s-a achitat pârâtei suma de 18.587,10 lei, în condițiile în care suma datorată de reclamantă este de doar 9.655,10 lei.
S-a invocat art. 1092 Cod civil, subliniindu-se că deși întreaga sumă care rezultă din sentință i-a fost achitată în prima procedură de executare silită, pârâta a înțeles, cu rea-credință, să obțină executarea aceleiași hotărâri judecătorești pe cale silită și să primească o a doua plată de la reclamantă, în condițiile în care creanța se stinsese, astfel că sumele plătite în plus trebuie să îi fie restituite.
Pârâta nu a formulat întâmpinare, însă a contestat în instanță, prin avocatul ales, pretențiile reclamantei, primirea ambelor sume de bani de la reclamantă.
La data de 08.05.2012, B.E.J. „M. S.” a formulat cerere de intervenție în interes propriu și în interesul pârâtei, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca lipsită de temei, arătându-se că a fost înregistrată cererea de executare silită ce a format obiectul dosarului de executare nr. 51/2009, având ca obiect titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 482/2008 a Tribunalului Dâmbovița, creditoare fiind pârâta, iar debitoare S.C. O. P. S.A. București, că s-a emis o dispoziție de poprire asupra contului debitoarei la terțul poprit Raiffeisen Bank S.A. București pentru suma de 8.932 lei reprezentând creanța din titlul executoriu actualizată cu indicele de inflație și cheltuieli de executare, iar la data de 07.05.2009 a fost restituită către reclamantă suma totală de 64.517 lei cu adresa nr. 46/2009 înregistrată la Raiffeisen Bank Târgoviște sub nr. 7484/2009, atașată la dosarul de fond, iar la solicitarea instanței, executorul judecătoresc a înaintat și adresa de comunicare a înființării popririi în dosarul nr. 51/2009, cu dovada de comunicare către reclamantă.
Prin sentința civilă nr. 2353/04.09.2012, Judecătoria Găești a admis cererea de intervenție în interesul pârâtei formulată de B.E.J. „M. S.”, a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei și a obligat-o pe aceasta din urmă la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către pârâtă.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut, în privința cererilor de intervenție în interes propriu și în interesul pârâtei, formulate de B.E.J. „M. S.” din Târgoviște, că executorul judecătoresc nu a invocat un drept propriu și nici nu a justificat interesul decât pentru formularea cererii în interesul pârâtei, din înscrisurile atașate reieșind că pârâta nu a mai primit și a doua sumă de bani din executarea pornită în dosarul de executare nr. 51/2009, sumă ce a fost returnată de către executor reclamantei, conform adresei nr. 7484/08.05.2009, prin recipisă de consemnare la CEC Bank Târgoviște, astfel încât apare ca întemeiată doar cererea de intervenție în interesul pârâtei.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a avut în vedere că prin sentința civilă nr. 482/01.04.2008 pronunțată de către Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._, irevocabilă prin respingerea recursului, potrivit deciziei nr. 1836/26.02.2008 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în același dosar, a fost admisă acțiunea formulată de pârâta din prezenta cauză, alături de alte persoane, și a fost obligată S.C. P. S.A., pârâtă în acea cauză, să plătească reclamanților câte 7.799 lei.
A mai reținut prima instanță că în vederea executării silite a acestui titlul executoriu, creditoarea V. M. s-a adresat mai întâi Societății Civile Profesionale de Executori Judecătorești „M. D. și M. A.”, care a demarat procedura executării silite în dosarul nr. 427/2008, în care s-a emis dispoziție de poprire către terțul poprit Raiffeisen Bank București, fiind înștiințată debitoarea la data de 07.07.2008, după care s-a adresat și B.E.J. „M. S.” din Târgoviște, cererea acesteia formând obiectul dosarului de executare silită nr. 51/2009, în care s-a emis dispoziție de poprire la data de 22.01.2009 către terțul poprit Raiffeisen Bank București.
S-a constatat că potrivit extrasului de cont de la Raiffeisen Bank S.A., reclamanta a mai virat în contul B.E.J. „M. D. și M. A.” suma de 344.225,50 lei pentru dosarele de executare silită cuprinse între nr. 303/2008 și nr. 468/2008, iar conform extrasului de cont de la fila 29, reclamanta a virat în contul B.E.J. „M. S.”, la data de 13.02.2012, suma de 70.503 lei pentru dosarele de executare silită cuprinse între nr. 44 și nr. 53/2009.
De asemenea, s-a avut în vedere că executorul judecătoresc M. S. a solicitat CEC Bank să vireze sumele consemnate în recipisele CEC către terțul poprit Raiffeisen Bank S.A, în contul reclamantei (adresa nr. 7484/08.05.2009), deci a doua sumă nu a mai fost achitată către pârâtă, ci a fost restituită în conturile reclamantei, deschise la terțul poprit.
S-a concluzionat că reclamanta nu a efectuat plata către pârâtă a sumei de 8.932 lei, situație în care nu sunt întrunite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 1092 cod civil vechi pentru restituirea sumei pretins achitată și nedatorată.
Prin decizia civilă nr.30/15.01.2013, Tribunalul Dâmbovița a admis recursul reclamantei casând hotărârea atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare reținându-se că deși intervenientul B.E.J ,,M. S.” a susținut în cererea de intervenție că la data de 07.05.2009, cu adresa nr. 46/2009 și înregistrată la CEC Bank Târgoviște sub nr. 7484/08.05.2009, s-a restituit către S.C. O. P. S.A. București suma totală de 64.517 lei, reprezentând contravaloarea drepturilor salariale și cheltuielile de executare, în mai multe dosare de executare, printre care și dosarul nr. 51/2009 privind pe creditoarea V. M., simplul înscris menționat (fila 52 dosar fond) nu este o dovadă concludentă a virării sumei în litigiu, cu atât mai mult cu cât recurenta reclamantă a învederat, în calea de atac, faptul că din verificările proprii nu a rezultat creditarea contului deschis la Raiffeinsen Bank - Agenția București.
S-a apreciat că împrejurarea potrivit căreia executorul judecătoresc a solicitat CEC Bank Târgoviște să vireze în contul societății sumele poprite inițial, naște o simplă prezumție a returnării sumelor, însă, în condițiile în care recurenta reclamantă nu confirmă această operațiune, în cauză se impune efectuarea unei expertize contabile având ca obiectiv verificarea acestei susțineri.
În considerentele deciziei s-a subliniat că rularea sumelor bănești prin virament, în lipsa documentelor justificative, nu poate fi stabilită cu certitudine decât prin acest mijloc de probă, neputându-se admite în totalitate nici punctul de vedere al recurentei reclamante, în sensul de a se admite solicitarea sa doar în baza înscrisurilor menționate, insuficiente, în opinia tribunalului, pentru clarificarea problemei dedusă judecății.
Cauza a fost înregistrată spre rejudecare la 8.02.2013, iar la 19.04.2013, pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii pe considerentul că suma de bani poprită de executor a fost restituită în conturile reclamantei, susținând că instanța de casare a soluționat o cauză similară în baza răspunsului emis de C.E.C Bank Târgoviște.
Prin Serviciul Registratură s-a depus la dosar la data de 10.05.2013, adresa nr._/30.04.2013 emisă de C.E.C. Bank Sucursala Târgoviște și înscrisurile doveditoare ale operațiunii efectuate.
Prin sentința civilă nr.1265/31 mai 2013 s-a admis cererea de intervenție accesorie și s-a respins cererea reclamantei care a fost obligată la 2700 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr. 482/1.04.2008 pronunțată de către Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._, irevocabilă prin respingerea recursului potrivit deciziei civile nr. 1836/26.02.2008 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în același dosar, a fost admisă acțiunea formulată de pârâtul din prezenta cauză alături de alți reclamanți și a fost obligată pârâta . plătească angajatului său V. M. suma de 7799 lei, drepturi salariale restante.
În vederea executării silite a acestui titlul executoriu, creditorul s-a adresat Societății Civile Profesionale de Executori Judecătorești M. D. și M. A., care a demarat procedura executării silite în dosarul nr. 427/2008, executorul întocmind la data de 20.06.2008 dispoziție de înființare poprire. La data de 16.07.2008 reclamanta a virat în contul B. M. D. și M. A. suma de_,5 lei din care suma de 9655,10 lei reprezenta debitul datorat pârâtului.
S-a constatat totodată că a fost introdusă o nouă cerere de executare silită la B. M. S. formându-se dosarul de executare silită nr. 51/2009, în care la data de 22.01.2009 s-a emis dispoziție de poprire la data de 28.01.2009 către terțul poprit Raiffeisen Bank București în vederea executării aceluiași titlu, până la concurența sumei de 8932 lei, iar la 13.02.2009 reclamanta a virat în contul B. M. S. suma de 70.503 lei, reprezentând dosarele de executare de la 44/2009 la 53/2009.
La data de 07.05.2009 prin adresa nr. 46/2009, depusă la terțul poprit la 08.05.2009, executorul judecătoresc M. S. a solicitat ca sumele consemnate în recipisele CEC cu nr._/29.12.2008 în valoare de_,02 lei,_/23.12.2008 în valoare de_,87 lei,_/03.02.2009 în valoare de_,00 lei și_/18.11.2008 în valoare de 515,50 lei, în total 64.690 lei, să se vireze în contul RO 63 RZBR_, beneficiar ., reprezentând contravaloare drepturi salariale și cheltuieli de executare în mai multe dosare printre care și dosarul 47/2009, din care suma de 173,39 lei să se reconsemneze la dispoziția executorului. Astfel suma de virat în cont a fost de 64.517 lei.
Potrivit mențiunilor cuprinse în adresa nr._/30.04.2013 emisă de C.E.C. Bank Sucursala Târgoviște, B. M. S. a ordonat prin ordin de plată achitarea sumei de 64.517 lei către P. SA.
Având în vedere că la acea dată conturile și depozitele P. SA erau blocate față de dispoziția de poprire emisă de B. Chersa S., banca a virat conform înscrisurilor -ordine de plată numerele 248 -253, către B. Chersa S. suma de 64.174,89 lei.
Prin adresa nr. 46/2009 emisă la 09.05.2009 B. M. S. a comunicat . potrivit mențiunilor cuprinse în adresa 46/2009 din 07.05.2009 a fost restituită suma de 64.517 lei aferentă dosarelor de executare nr. 45-53.
Față de cele arătate, s-a concluzionat că suma nu a fost achitată pârâtului de către executorul judecătoresc M. S., ci a fost restituită în conturile reclamantei, deschise la terțul poprit.
În considerentele sentinței s-a evidențiat că prin sentința civilă pronunțată în primul ciclu procesual, cererea de intervenție a fost calificată ca fiind accesorie, în favoarea pârâtului. În decizia instanței de casare nu s-au făcut mențiuni cu privire la această calificare ce a fost menținută cu prilejul rejudecării, apărarea terțului intervenient fiind considerată utilă pârâtului, motiv pentru care intervenția voluntară accesorie în sprijinul acestuia a fost admisă.
În privința cheltuielilor de judecată având în vedere dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă potrivit cărora partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, a fost obligată reclamanta la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 2700 lei, reprezentând onorariu avocat conform chitanțelor . 7/04.09.2012 și . 57/31.05.2013, către pârât.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta invocând dispozițiile art. 1169 Cod civil conform cărora „Cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie sa o dovedească” și făcând trimitere la doctrina conform căreia „Dacă reclamantul a dovedit faptul generator al dreptului său, pârâtul este obligat să iasă din pasivitate și să se apere, să dovedească netemeinicia pretențiilor reclamantului. [...] așa încât reclamantul va avea câștig de cauză, exceptând ipoteza în care pârâtul, la rândul lui va invoca si va proba un mijloc de apărare care să paralizeze pretenția formulată împotriva sa [...].
În acest context se menționează că pentru a răsturna situația probată de partea vătămată, pârâtul are, la rândul lui, sarcina de a invoca apărări și de a aduce dovezi în susținerea celor invocate, iar pentru a dovedi netemeinicia celor invocate de reclamant, probele propuse de pârât în susținerea apărărilor formulate trebuie să fie suficient de concludente pentru a paraliza pretențiile formulate de reclamant. Astfel este evident că nu este suficient să se formuleze o apărare nesusținută în concret de o dovadă clară a celor invocate.
În speța, instanța a respins acțiunea formulată de reclamantă, bazându-se pe adresele emise de B. M. S., prin care acesta susține că sumele aferente dosarelor de executare nr. 45-53/2009 ar fi fost restituite către recurentă.
În opinia recurentei, contrar celor reținute de instanță, din verificările efectuate de recurentă nu a rezultat creditarea contului deschis la Raiffeisen Bank - Agenția București, astfel cum a solicitat executorul prin adresa nr. 46/2009 emisă în data de 07.05.2009.
În aceste condiții, chiar dacă CEC Bank - Suc. Târgoviște a confirmat faptul că B. S. a ordonat achitarea sumei către recurentă, atât timp cât contul acesteia nu a fost creditat cu suma respectivă, in mod evident că suma de bani executată nedatorat în cadrul celei de a doua proceduri de executare silită, nu a fost restituită recurentei și având în vedere că ea a probat executarea silită a sumei urmărite în cadrul dosarului de executare nr. 51/2009 constituit la B.E.J. M. S. prin depunerea relațiilor de la terțul poprit (extras de cont), faptul consemnării sumei la dispoziția executorului judecătoresc nefiind contestat nici de către acesta din urmă, nu poate fi primită apărarea potrivit căreia suma de bani a fost restituită recurentei.
S-a subliniat că din probele administrate în cauză s-a confirmat că sumele în discuție nu au fost virate în conturile recurentei, astfel că intimata nu a făcut dovada restituirii către recurentă a sumelor executate în dosarul de executare nr. 51/2009 al B. S..
S-a făcut trimitere totodată la prevederilor art. 1092 Cod civil corespunzător cărora „Orice plată presupune o datorie; ceea ce s-a plătit fără să fie debit este supus repetițiunii”.
Așa cum s-a arătat la prezentarea situației de fapt, pârâta ar fi fost îndreptățită să obțină de la Subscrisa, în temeiul sentinței civile pronunțate de către instanță, doar suma de 9655,10 lei, sumă care a fost achitată intimatei în cadrul primei proceduri de executare silită.
Cu toate acestea, intimata a înțeles să obțină executarea aceleiași hotărâri judecătorești prin procedura de executare silită ulterioară, mandatând în acest sens B.E.J. M. S. în cadrul dosarului de executare nr. 51/2009, dosar în cadrul căruia recurenta a fost silită să efectueze o a doua plată în baza aceluiași titlu executoriu. Susținerile intervenientului potrivit cărora suma executată silit ar fi fost restituită recurentei nu au fost probate și nu se confirmă, fără o dovadă concludentă în acest sens.
Față de aceste împrejurări de fapt și de drept, se solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii în tot a cererii de chemară în judecată formulată de recurenta-reclamantă, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, se invocă prevederile art. 304 pct. 9 și art. 3041 Cod procedură civilă, precum și orice alte dispoziții legale invocate în motivele de recurs.
Intimata V. M. a formulat întâmpinarea prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că reclamanta-recurenta a susținut dar nu a dovedit că sentința nr.482/01.04.2008 pronunțata de Tribunalul Dâmbovița a fost executata de intimată de doua ori, astfel ca aceasta, potrivit disp.art.1169 Cod civil, trebuie sa dovedească propunerea făcută înaintea judecații.
Mai mult decât atât, este cunoscut faptul că într-un litigiu de munca, sarcina probei este inversata, iar angajatorul este cel care trebuie să dovedească acțiunea sa in justiție.
Cu toate acestea, intimata, în concurs cu B. M. S., a dovedit cu înscrisuri că suma din executarea începuta de B. M. S. nu a fost încasata de aceasta.
În susținerea celor de mai sus, au fost depuse la instanța de fond mai multe înscrisuri, printre care adresa nr.46/2009 emisa de B. M. S. către terțul poprit la data de 8 mai 2009, prin care a solicitat ca sumele consemnate in recipisele CEC cu un total de 64.690 lei, să fie virate in contul RO63RZBR_6702, beneficiar fiind . si a reprezentat contravaloarea drepturilor salariale si cheltuieli de executare printre care si suma prevăzuta in dosarul de executare nr.51/2009, ce o privea pe parata V. M..
Tot la dosarul instanței de fond se găsește și adresa nr._/30.04.2013 emisa de CEC Bank - Sucursala Targoviste, prin care B. M. S. a ordonat prin Ordin de plata achitarea sumei de 64.517 lei către recurenta P. SA.
Cum la acea data conturile și depozitele . erau blocate de dispoziția de poprire emisa de B. Chersa S., banca a virat conform ordinelor de plata nr.248-253 către B. Chersa S. suma de 64.174,89 lei.
Deci, ea, parata a dovedit cu înscrisuri emise de B. M. S. din Targoviste si CEC Bank - Sucursala Targoviste ca sumele inițial poprite de B. M. S. au fost restituite in contul recurentei ., astfel ca cererea acesteia de a fi obligata pârâta să restituie o suma de bani care nu a primit-o, este nelegala.
Se solicită respingerea recursului ca nefondat și a se menține ca legala si temeinica hotărârea instanței de fond, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecata reprezentând c/valoarea onorariului de apărător.
Examinând hotărârea atacată prin prisma probelor administrate, a criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile în materie, cât și oficiu, tribunalul apreciază recursul ca fiind fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Se reține că deși prin decizia de casare nr. 30/15.01.2013 a Tribunalului Dâmbovița s-a stabilit necesitatea efectuării unei expertize contabile care să verifice rularea (mișcarea) sumelor bănești pentru care executorul judecătoresc solicitase CEC Bank virarea în contul S C O. P. SA, în condițiile în care aceasta în mod constant a negat . său, instanța de fond, ignorând caracterul obligatoriu al deciziei de casare sub acest aspect, corespunzător dispozițiilor art. 315 alin.1 teza a II-a Cod procedură civilă, a înțeles să soluționeze pricina în aceeași manieră pentru care s-a dispus inițial casarea cu trimitere, astfel că, în noua cale de atac se susține din nou lipsa creditării contului recurentei.
În acest context, este evident că instanța de recurs constată că în lipsa unicului mijloc de probă care ar fi fost de natură să înlăture orice dubiu referitor la creditarea sau nu a contului reclamantei, nu se poate mărgini la a face speculații asupra unor documente cu valoare contabilă, numai un expert în această materie putând verifica această situație, esențială pentru dezlegarea pricinii, motiv pentru care, în conformitate cu dispozițiile art. 312 (5) Cod procedură civilă se va admite recursul și se va casa hotărârea atacată pentru efectuarea expertizei contabile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil declarat de recurenta reclamantă S.C. O. P. S.A., cu sediul în municipiul București, sectorul 1, ., împotriva sentinței civile nr. 1265 pronunțată la data de 31.05.2013 de către Judecătoria Găești în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă V. M., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinetul de avocat „G. A.” din municipiul Târgoviște, ., județul Dâmbovița, și cu intimatul intervenient în interesul pârâtei B. E. Judecătoresc „M. S.”, cu sediul în municipiul Târgoviște, .. 37A, ..
Casează hotărârea recurată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 19 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
D. Ș. G. S. A. S.
GREFIER,
I. M.
J.f. O. A. M.
Judecătoria Găești
Dosar_
Tehnored. N.P./A.S.
12.12.2013/3 exemplare
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 540/2013. Tribunalul... | Întoarcere executare. Decizia nr. 1029/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
