Obligaţie de a face. Decizia nr. 151/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA

Tribunalul DÂMBOVIŢA - Sentințe și decizii civile / 2013

Decizia nr. 151/2013 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 19-06-2013 în dosarul nr. 2378/257/2010

Dosar nr._ APEL

ROMÂNIA

TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIA CIVILA NR.151

Ședința publică din data de 19.06.2013

Instanța constituită din:

Președinte: I. S.

Judecător: B. Brînzică

Grefier: V. C.

Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat apelantul reclamant A. L., cu domiciliul ales la SCA V. & Asociații, cu sediul în București, ..44, ., . și de apelanta pârâtă S. Națională de Transport Transgaz SA Mediaș, cu sediul în Mediaș, Piața C..I.Motaș, nr.1, județul Sibiu, împotriva sentinței civile nr.2 din 3.01.2013, pronunțată de Judecătoria Răcari în dosarul nr._, având ca obiect obligația de a face.

Dezbaterile, susținerile și prezența părților au avut loc și s-au consemnat în încheierea de ședință din data de 12.06.2013, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța a amânat pronunțarea la data de 19.06.2013, și deliberând a pronunțat următoarea decizie civilă:

TRIBUNALUL

Asupra apelurilor de față:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Răcari sub nr._ din data de 10.04.2012, urmare a declinării competenței de soluționare a cauzei prin sentința nr. 3389/28.12.2011 pronunțată de Judecătoria Mediaș în același dosar, definitivă prin decizia civilă nr. 283/22.03.2012 a Tribunalului Sibiu, reclamantul Apostoloche L., în contradictoriu cu pârâta S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT TRANSGAZ SA MEDIAȘ a solicitat obligarea pârâtei la ridicarea, pe cheltuiala sa, a tuturor construcțiilor amplasate în mod abuziv pe și în terenurile proprietatea reclamantului în suprafaață totală de 47.600 mp situate în județ Dâmbovița, com. Tărtășești, ., parcelele 4/1/7, 4/2/27/1 și 4/2/28 constând în construcții provizorii și conducta magistrală care traversează aceste terenuri, iar în situația în care pârâta nu va executa de bună voie ridicarea construcțiilor să fie autorizat a le ridica, pe cheltuiala pârâtei.

Prin motivarea în fapt s-a arătat de reclamant că este proprietarul suprafețelor de teren sus menționate și că la începutul lunii octombrie 2010 a observat că pe terenul său pârâta a ridicat construcții provizorii, a realizat săpături adânci și a depozitat conducte cu intenția de a subtraversa terenurile sale, fără acordul său.

La 27.10.2009 a solicitat pârâtei ridicarea lucrărilor, aceasta răspunzând că este îndreptățită să efectueze aceste lucrări.

Pârâta nu a dat curs nici dispozițiilor ordonanței președințiale pronunțate de Judecătoria Răcari la 18.12.2009 prin care era obligată să ridice lucrările.

În drept: art. 494 și urm Cod Civil, art. 1073 si urm. Cod Civil

S-au depus la dosar înscrisuri și planșe foto ce se regăsesc la filele 6-32 din dosarul Judecătoriei Mediaș.

Prin întâmpinarea depusă la data de 06.08.2010, pârâta solicită respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală. (f. 50 - 53)

În fapt, pârâta arată că SNTGN TRANSGAZ SA Mediaș este concesionar al activității de transport gaze naturale în temeiul HG 668/2002.

Activitatea de transport a gazelor naturale constituie serviciu public de interes național, iar lucrările de realizare a sistemelor de transport gaze naturale sunt lucrări de utilitate publică. (art. 21 din Legea 351/2004).

Lucrările de construire a conductei transport gaze naturale Dn 800x40 bar Crevedia Podișor ce străbate terenul în litigiu se realizează în baza Autorizației de construire nr. 78/ 07.05.2007 eliberată de Consiliul Județean Dâmbovița.

Conducta de transport gaze este parte componentă a sistemului național de transport gaze naturale (SNT), aparținând proprietății publice a statului, fiind de importanță strategică conform legii 351/2004.

În temeiul art. 86 din legea 351/2004 concesionarii din sectorul gazelor naturale beneficiază de dreptul de uz, de servitute legală de trecere subterană, drept care constă, potrivit art. 89 al aceluiași act normativ, în dreptul de a instala rețele, conducte, drept de acces la locul unde acestea sunt instalate. Exercitarea acestui drept se face gratuit pe toată durata existenței capacităților de transport gaze naturale. Dreptul de servitute este garnatat de art. 44 alin. 7 din Constituție.

Arată pârâta că dreptul de proprietate poate fi exercitat în limitle prevăzute de lege, acesta fiind cazul terenurilor afectate de capacități în domeniul gazeifer.

Dreptul de servitute legală există în patrimoniul pârâtei independent de acordul reclamantului.

În drept: Legea 351/2004, HG 334/2000, art. 480 Cod Civil, Legea nr. 213/1998.

Reclamantul a depus răspuns scris la întâmpinarea depusă atașând înscrisuri (f. 63-104, dosar Judecătoria Mediaș)

Prin cererea modificatoare a acțiunii din data de 15.12.2010, reclamantul a aratat că nu mai solicită obligarea pârâtei la ridicarea construcțiilor aflate pe proprietatea sa, menținând capătul de cerere privind ridicarea construcțiilor amplasate în terenurile proprietatea sa. (f. 114-115, dosar Judecătoria Mediaș)

În cauză s-au administrat probele cu înscrisuri, interogatoriul pârâtei, expertiză de specialitate dispusă din oficiu de instanță la termenul din 22.12.2010.

Răspunsul la interogatoriu a fost depus la dosar la termenul din 27.10.2010 (f. 85-86, f. 87-90 - dosar Judecătoria Mediaș)

Lucrarea de expertiză efectuată de expert R. C. V. a fost depusă la dosar la 05.08.2011. (f. 257-276, dosar Judecătoria Mediaș)

Reclamantul a formulat cerere de strămutare a judecății cauzei, respinsă de ICCJ în dosar nr._ la 04.11.2011.

Instanța a reținut cauza spre soluționare la 17.12.2012 când a amânat pronunțarea la 19.12.2012, 27.12.2012 și 03.01.2013.

Prin sentința civilă nr.2 /03.01.2013 s-a admis în parte acțiunea formulată de către reclamantul A. L., impotriva paratei S. N. de Transport Transgaz SA Medias, a fost obligată pârâta la ridicarea conductei de gaz ce subtraversează terenul proprietatea reclamantului situat în comuna Tărtășești, ., după cum urmează:

terenul arabil extravilan în suprafață de 26.852 mp situat în T.1, P 4/1/7, din care 15.000 mp evidențiat în contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2679/13.12.2007 de BNP S. F. cu sediul în sector 6, București, înscris în CF 2847 –Tărtășești, NC 3033, iar 11.852 mp evidențiat în contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2680/13.12.2007 de BNP S. F. cu sediul în sector 6, București, înscris în CF 3645 –Tărtășești, NC 3034.
terenul arabil extravilan în suprafață totală de 3.148 mp situat în T. 1, P 4/2/27/1 evidențiat în contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1054/15.05.2007 de BNP S. F. cu sediul în sector 6, București, înscris în CF 2637 –Tărtășești, NC 3977
terenul arabil extravilan în suprafață totală de 17.600 mp situat în T 1, P 4/2/28 din care 8.800 mp evidențiat în contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2744/17.08.2006 de BNP Asociați Z. Steluța și V. N. C. E., cu sediul în ., înscris în CF 1702–Tărtășești, NC 3053, iar 8.800 mp evidențiat în același contract de vânzare cumpărare, înscris în CF 1844 –Tărtășești, NC 3052.

S-a respins capătul de cerere privind autorizarea reclamantului de a ridica lucrările pe cheltuiala pârâtei.

A fost obligată pârâta la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 19,3 lei reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a constatat că reclamantul A. L. este proprietarul suprafeței totale de 47.600 mp arabil extravilan situat în ., situate în T 1, P parcelele 4/1/7, 4/2/27/1 și 4/2/28, conform contractelor de vânzare cumpărare nr. 2679/13.12.2007, 1054/15.05.2007, 2680/13.12.2007 – autentificate de BNP F. S. cu sediul in București, sector 6, și 2744/17.08.2006, autentificate de BNP Z. Steluța, cu sediul in ., după cum urmează:

terenul arabil extravilan în suprafață de 26.852 mp situat în T.1, P 4/1/7, din care 15.000 mp evidențiat în contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2679/13.12.2007 de BNP S. F. cu sediul în sector 6, București, înscris în CF 2847 –Tărtășești, NC 3033, iar 11.852 mp evidențiat în contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2680/13.12.2007 de BNP S. F. cu sediul în sector 6, București, înscris în CF 3645 –Tărtășești, NC 3034.
terenul în suprafață totală de 3.148 mp situat în T. 1, P 4/2/27/1 din care 3.148 mp evidențiat în contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1054/15.05.2007 de BNP S. F. cu sediul în sector 6, București, înscris în CF 2637 –Tărtășești, NC 3977
terenul arabil extravilan în suprafață totală de 17.600 mp situat în T 1, P 4/2/28 din care 8.800 mp evidențiat în contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2744/17.08.2006 de BNP Asociați Z. Steluța și V. N. C. E., cu sediul în ., înscris în CF 1702–Tărtășești, NC 3053, iar 8.800 mp evidențiat în același contract de vânzare cumpărare, înscris în CF 1844 –Tărtășești, NC 3052.

Aceste terenuri sunt subtraversate de o conductă de gaze edificată de societatea pârâtă în cadrul proriectului „Conducta de transport gaze naturale Dn 800x40 bar Crevedia Podișor – Revizia 2”.

Prin Autorizația de construire nr. 78/ 07.05.2007, Consiliul Județean Dâmbovița a autorizat executarea lucrărilor de construire a conductei transport gaze naturale Dn 800x40 bar Crevedia Podișor pe imobilul teren situat în județ Dâmbovița . – Tărtășești. (f. 54 – dosar Judecătoria Mediaș)

Din înscrisurile depuse la dosar reține instanța că proiectul „Conducta de transport gaze naturale Dn 800x40 bar Crevedia Podișor” a fost supus unor revizii succesive (revizia 0, revizia 1, revizia 2).

Potrivit susținerilor pârâtei prin apărător la termenul din 15.10.2012, subtraversarea terenurilor reclamantului s-a făcut în baza reviziei 2 a proiectului inițial. (f. 60, dosar Judecătoria Răcari)

Din înscrisurile depuse la dosar și precizările pârâtei prin notele de ședință depuse la 14.12.2010, pentru ultima revizuire a proiectului tehnic (Revizia 2), s-a întocmit o nouă documentație tehnică, proiect nr. 300-05-06 Revizia 2 - Conducta de transport gaze naturale Dn 800x40 bar Crevedia Podișor, obținându-se certificatul de urbanism 36/04.03.2009 emis de Consiliul Județean Dâmbovița. (f. 110 – 111, dosar Judecătoria Mediaș)

Certificatul de urbanism 36/04.03.2009 certifică regimul juridic, economic și tehnic al terenurilor din județ Dâmbovița – ., Slobozia M., fără a conferi pârâtei dreptul de a executa lucrări de construcții. (f- 111-113, dosar Judecătoria Mediaș)

A reținut prima instanța că pentru revizia 2 a proiectului nu a fost obținută autorizație de construire, după cum rezultă din precizările depuse de pârâtă la 07.12.2012. (f. 62, dosar Judecătoria Răcari).

În baza adresei nr. 213/IV/6/2009 emisă de Consiliul Județean Dâmbovița din care rezultă că traseul conductei de gaze așa cum a fost autorizat prin Autorizația nr. 78/2007 nu includea terenul reclamantului, coroborată cu precizările pârâtei prin apărător la termenul din 15.10.2012 în sensul că subtraversarea terenului s-a făcut „în baza celei de-a doua autorizații”, cu precăzările pârâtei depuse în scris la 07.12.2012 și cu concluziile raportului de expertiză, reține instanța că subtraversarea terenurilor pârâtului s-a făcut în baza Reviziei 2 a proiectului, în absența unei autorizații de construire. (f. 19 – dosar Judecătoria Mediaș, f. 60-62 – dosar Judecătoria Răcari)

Potrivit art. 51 lit. b) din Legea nr. 351/2004, persoanele juridice au obligația de a deține autorizațiile necesare în vederea proiectării și execuției pentru conductele de transport al gazelor iar în conformitate cu prevederile art. 2 din legea nr. 50/1991, autorizația de construire constituie actul final de autoritate al administrației publice locale pe baza căruia este permisă executarea lucrărilor de construcții corespunzător măsurilor prevăzute de lege referitoare la amplasarea, conceperea, realizarea, exploatarea și postutilizarea construcțiilor.

De asemenea, art. 3 lit. c) din același act normativ, stabilește că lucrările de construire, reconstruire, modificare, extindere, reparare, modernizare și reabilitare privind căile de comunicație de orice fel, drumurile forestiere, lucrările de artă, rețelele și dotările tehnico-edilitare, branșamente și racorduri la rețele de utilități, lucrările hidrotehnice, amenajările de albii, lucrările de îmbunătățiri funciare, lucrările de instalații de infrastructură, lucrările pentru noi capacități de producere, transport, distribuție a energiei electrice și/sau termice, precum și de reabilitare și retehnologizare a celor existente se pot realiza numai cu respectarea autorizației de construire, precum și a reglementărilor privind proiectarea și executarea construcțiilor.

Aceste texte de lege stabilesc în mod expres obligația pentru beneficiarul lucrărilor de construire a conductelor de transport al gazelor, societatea pârâtă din prezenta cauză, de a obține, prealabil începerii oricăror lucrări de execuție, o autorizație de construire.

Așa cum rezultă din situația de fapt stabilită anterior, la momentul începerii edificării conductei de gaz a solicitat și obținut documentația stabilită de lege, inclusiv o autorizație de construire, pârâta nerespectând limitele și traseul astfel stabilite și aprobate în condițiile legii, din motive de ordin tehnic, economic și de siguranță, schimbând traseul conductei, ajungându-se ca aceasta să traverseze terenul proprietatea reclamantului, în absența unei autorizații de construire, deși, avea această obligație, potrivit art. 7 alin. 15 din legea nr. 50/1991 republicata și modificată. Potrivit acestui text de legeîn situația în care în timpul execuției lucrărilor, și numai în perioada de valabilitate a autorizației de construire, survin modificări de temă privind construcția autorizată, care conduc la necesitatea modificării acesteia, titularul are obligația de a solicita o nouă autorizație, potrivit legii.

În cauză, reclamanta și-a configurat exercițiul dreptului de acces la instanța de judecată, în scopul valorificării pretenției sale concrete, deduse din calitatea sa de proprietar al terenului al cărui subsol este traversat de aceasta conductă, solicitând aducerea acestui imobil la starea anterioară efectuării asupra sa a unor lucrări de construcție fără autorizație.

Obligația de desființare a lucrărilor neautorizate este întemeiată pe săvârșirea unei fapte culpabile a pârâtei - de a edifica o conductă magistrală de gaz, în condițiile sus amintite, respectiv fără autorizație de construire și fără acordul reclamantului.

În același timp, potrivit art. 480 din Codul civil, proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și a dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege iar în conformitate cu prevederile art. 481 din Codul civil, nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauză de utilitate publică și primind o dreaptă și prealabilă despăgubire.

În speță, la momentul edificării conductei de gaz, reclamantul avea calitatea de proprietar al terenului traversat de aceasta conductă, iar pârâta a recunoscut prin întâmpinare că nu obținut acordul proprietarului terenului de a edifica în subsolul terenului său conducta de gaz precizând că a apreciat că reclamantul și-a dat în mod tacit acordul prin nereturnarea către pârâtă a acordului scris semnat de reclamant, în termen de un an și jumătate de la transmiterea acestuia.

Pe aceste considerente, reținând că pârâta a încălcat dispozițiile art. 480 cod civil dar și art.2 din Legea nr.50/1991, art.51 din Legea gazelor nr. 351/2004, potrivit cu care avea obligația de a obține o autorizație legală pentru construirea conductelor, instanța de fond a admis în parte acțiunea formulată, urmând a obliga societatea pârâtă la ridicarea, pe cheltuiala acesteia, a conductei amplasată în terenul reclamantului, cu amplasamentul determinat conform raportului de expertiză întocmit în cauză și a respinge capătul de cerere privind autorizarea reclamantului la ridicarea conductei pe cheltuiala pârâtei, apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 580 ind. 2 Cod Procedură Civilă, și anume nu s-a dovedit refuzul pârâtei de a îndeplini obligația.

În temeiul art. 274 Cod Procedură Civilă, a obligat pârâta la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată dovedite, și anume 19,3 lei reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul A. L., in baza art. 282 si urm. C.p.c.

În motivare a arătat că prima instanță a admis in parte cererea de chemare in judecata in sensul ca, „a obligat parata la ridicarea conductei de gaz ce subtraverseaza terenul proprietatea reclamantului situat in . și a respins capătul de cerere privind autorizarea reclamantului de a ridica lucrările pe cheltuiala paratei.

A solicitat sa fie admis apelul, sa fie modificată in parte sentința apelata si, pe cale de consecința, sa fie admis capătul de cerere referitor la autorizarea reclamantului de a ridica construcțiile edificate de către S. NAȚIONALA DE TRANSPORT TRANSGAZ S.A. MEDIAȘ si existente in subsolul terenurilor proprietatea sa, in situația in care, parata nu va executa de bunăvoie ridicarea construcțiilor.

A precizat că în calitate de proprietar al imobilelor teren extravilan

arabil în suprafață totala de 47.600 mp situate în Jud. Dâmbovița, Corn. Tărtășești, ., parcelele 4/1/7, 4/2/27/1 si 4/2/28, dobândite prin cumpărare, conform contractelor de vânzare-cumpărare nr. 2679 / 13.12.2007 (15.000mp), nr. 1054/15.05.2007(3.148mp) nr.2744/ 17.08.2006 (17.600mp) si nr. 2680/13.12.2007(11.852mp), că la începutul lunii octombrie 2009, cu ocazia deplasării în Satul Bâldana din Corn. Tărtășești, a observat că salariați ai paratei au ocupat fără drept terenurile proprietatea sa, prin ridicarea unor construcții provizorii, realizarea unor săpături adânci și depozitarea unor conducte uriașe fara acordul reclamantului.

Așa cum a învederat anterior, prin contractele de vânzare-cumpărare mai sus enunțate, a dobândit un drept de proprietate asupra terenurilor precizate, respectiv un drept real care-i conferă atributele de posesie, folosință și dispoziție asupra acestora, atribute pe care numai el le pot exercita în plenitudinea lor.

A susținut reclamantul și că, efectuând cercetări, ulterior ocupării terenurilor, a aflat că S. NAȚIONALA DE TRANSPORT GAZE NATURALE "TRANSGAZ" S.A. MEDIAȘ intenționează să traverseze pe terenurile proprietatea sa conducta de transport gaze naturale de înalta presiune Dn 800 x 40 bar Crevedia-Podisor, fara sa fi obținut in prealabil un acord de la reclamant.

La data de 26.10.2009 a înștiințat S. NAȚIONALA DE TRANSPORT GAZE NATURALE "TRANSGAZ" S.A. MEDIAȘ in legătura cu OCUPAREA F. D. a terenurilor sale, somandu-i pe reprezentanții acestei societăți ca, in termen de 2(doua) zile de la data comunicării somației, sa astupe șanțurile si gropile realizate pe terenuri, sa ridice conductele existente pe terenuri si in șanțurile realizate, sa darame construcțiile provizorii ridicate pe terenuri.

In adresa de răspuns comunicata, nu numai ca AU REFUZAT SA ELIBEREZE TERENURILE, ci s-au considerat chiar "îndreptățiți" sa ocupe aceste suprafețe atat prin salariații/reprezentanții proprii SOCIETĂȚII NAȚIONALE DE TRANSPORT GAZE NATURALE "TRANSGAZ" S.A. MEDIAȘ, in calitatea lor de beneficiari ai lucrării, cat si prin salariații/reprezentanții S.C. TMUCB S.A., in calitate de executanți ai lucrării.

Din acest motiv, in luna decembrie 2009, subsemnatul a chemat in judecata S. NAȚIONALA DE TRANSPORT GAZE NATURALE "TRANSGAZ" S.A. MEDIAȘ, solicitând instanței ca, pe cale de ordonanța presedintiala, sa dispună obligarea paratei la sistarea lucrărilor de amplasare a conductei pe terenurile proprietatea subsemnatului situate in Jud. Dâmbovița, Corn. Tărtășești, ., parcelele 4/1/7, 4/2/27/1 si 4/2/28.

Prin încheierea din data de 18.12.2009, JUDECĂTORIA R., JUDEȚUL DÂMBOVIȚA, in dosarul nr._, a admis cererea si a obligat parata sa sisteze lucrările de amplasare a conductei pe terenurile proprietatea reclamantului apelant, încheiere executorie fara somație, rămasa irevocabila prin Decizia Civila nr. 147/05.02.2010 a TRIBUNALULUI DÂMBOVIȚA.

Parata nu numai ca nu a dat curs dispozițiilor instanței, manifestandu-si o data in plus reaua-credinta si disprețul fata de lege, ci a si finalizat respectivele lucrări de introducere a conductei pe terenurile proprietatea mea.

S-a susținut de apelant că instanța de fond a apreciat corect asupra admiterii capatului de cerere referitor la obligarea paratei la ridicarea, pe cheltuiala sa, a conductei de gaz ce subtraverseaza terenurile proprietatea reclamantului in suprafața totala de 47.600 mp, situate in Jud. Dâmbovița, Corn. Tărtășești, ., parcelele 4/1/7, 4/2/27/1 si 4/2/28, constând in construcții provizorii si conducta magistrata care traversează, in prezent, aceste terenuri.

In drept, s-au invocat dispozițiile art. 494 si urm. Cciv., 1073 si urm. C.civ..

În dovedirea celor precizate a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, interogatoriul paratei, precum si orice alte probe se vor dovedi necesare și utile cauzei.

Cu privire la netemeinicia si nelegalitatea respingerii capătului de cerere referitor la autorizarea reclamantului de a ridica construcțiile edificate de către S. NAȚIONALA DE TRANSPORT TRANSGAZ S.A. MEDIAȘ si existente in subsolul terenurilor proprietatea apelantului, in situația in care, parata nu va executa de bunăvoie ridicarea construcțiilor, apelantul a arătat că în considerentele sentinței civile nr. 2/03.01.2013, instanța de fond a afirmat in mod corect ca, ,,(...)obligatia de desființare a lucrărilor neautorizate este intemeiata pe săvârșirea unei fapte culpabile a paratei - de a edifica o conducta magistrala de gaz, in condițiile sus amintite, respectiv fara autorizație de construire si fara acordul reclamantului.

De asemenea, instanța a reținut si ca parata a încălcat dispozițiile art. 480 C.civ., dar si art. 2 din Legea nr. 50/1991, art. 51 din Legea gazelor nr. 351/2004, potrivit cu care avea obligația de a obține o autorizație legala pentru construirea conductelor .

Potrivit dispozițiilor art. 1077 C.civ., invocate de către reclamant in cererea de chemare in judecata formulata, „nefiind îndeplinita obligația de a face, creditorul poate asemenea sa fie autorizat a o aduce el la îndeplinire, cu cheltuiala debitorului".

F. de cele expuse prin cererea de chemare in judecata si tinand cont si de întregul probatoriu administrat in cauza, de-a lungul celor peste 2 ani de proces, apelantul solicită să observe instanța de control judiciar ca, daca parata ar fi avut de gand sa isi îndeplinească obligația, ar fi facut-o pana la acest moment.

S-a arătat de apelant că parata nu si-a îndeplinit obligația pana in prezent, și chiar în condițiile în care exista o încheiere executorie de stopare a lucrărilor, aceasta nu i-a dat curs, ci a continuat si finalizat amplasarea conductei.

Apelantul a solicitam sa fie admis apelul, sa fie modificată in parte sentința apelata si pe cale de consecința, sa se admită capătul de cerere referitor la autorizarea reclamantului de a ridica construcțiile edificate de către S. NAȚIONALA DE TRANSPORT TRANSGAZ S.A. MEDIAȘ si existente in subsolul terenurilor proprietatea apelantului.

In dovedirea celor mai sus afirmate a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, precum si orice alte probe se vor dovedi necesare si utile cauzei.

Si S. Națională de Transport Gaze Naturale "Transgaz" SA, a formulat apel, întemeiat pe art. 282 din vechiul cod de procedură civilă, solicitând, după reanalizarea situației de fapt și de drept, admiterea apelului, schimbarea în tot a sentiței atacate și pe cale de consecință respingerea acțiunii formulate de A. L. ca netemeinică și nelegală;plata cheltuielilor de judecată.

În motivare s-a arătat că Instanța de fond a fost investită cu o acțiune având ca obiect obligația de a face, prin care reclamantul A. L. a solicitat obligarea Transgaz la ridicarea conductei instalate pe terenul proprietatea acestuia din .> Sub aspectul nelegalitatii sentinței s-a arătat că instanța de fond nu numai ca nu a făcut aplicarea coretă a prevederilor legale speciale in materie, dar nici nu a ținut cont de acestea la pronunțarea sentinței, că prima instanța nu a reținut nici un argument legal invocat de Transgaz în apărare și a pronunțat o soluție netemeinică și nelegală.

SNTGN Transgaz SA s-a înființat prin H.G. nr. 334/2000, privind reorganizarea Societății Naționale de Gaze Naturale "Romgaz" SA având ca obiect principal de activitate transportul gazelor naturale prin SNT (art. 6), activitate ce constituie serviciu public de interes național conform art. 21 alin. (1) din Legea gazelor nr. 351/2004, cu modificările ulterioare, (art. 125 din Legea nr. 123/2012), este operatorul licențiat de transport gaze naturale, calitate în care răspunde de funcționarea Sistemului Național de Transport gaze naturale (S.N.T.) în condiții de siguranță respectând reglementările, instrucțiunile și prescripțiile tehnice în vigoare.

Referitor la regimul juridic al conductelor de transport gaze naturale si al instalațiilor aferente acestora s-a arătat de apelantă că acestea sunt parte componentă a Sistemului Național de Transport al gazelor naturale, aparțin proprietății publice a statului și sunt de importanță strategică, conform art. 23 alin. (2) din Legea nr. 351/2004 cu modificările ulterioare (art. 125 alin. (3) din Legea nr. 123/2012) și pct. 17 din Anexa la Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia.

Facând parte din proprietatea publica a statului, in baza art. 11 din Legea nr. 213/1998 aceste conducte sunt inalienabile, imprescriptibile si insesizabile adică nu pot fi înstrăinate ele pot fi date doar in administrare, concesionate sau închiriate, nu pot fi supuse executării silite si nu pot fi dobândite prin uzucapiune sau prin efectul posesiei de buna credința.

Potrivit art. 21 din Legea nr. 351/2004 cu modificările ulterioare activitatea de transport a gazelor naturale constituie serviciu public de interes național, iar lucrările de realizare, reabilitare, retehnologizare, exploatare și întreținere a obiectivelor/sistemelor de transport gaze naturale sunt lucrări de utilitate publică.

S-a mai motivat că, în conformitate cu dispozițiile H.G. nr. 334/2000 Transgaz, în calitate de operator licențiat de transport gaze naturale, răspunde de funcționarea Sistemului Național de Transport gaze naturale (SNT) în condiții de siguranță și respectând reglementările, instrucțiunile și prescripțiile tehnice în vigoare. Conducta instalată pe terenul proprietatea intimatului este parte componentă a Sistemului N. de Transport sistem care este parte a proprietății publice a statului. Prin Acordul de concesiune (art. XV) aprobat prin HG nr. 668/2002 este reglementat regimul juridic al bunurilor părților și se stipulează că bunurile de retur sunt bunuri care rezultă în urma investițiilor realizate pentru modernizare și dezvoltare și care trebuie redate la data încetării acordului de concesiune gratuit și libere de sarcini concedentului, respectiv statului. Totodată la art. II. pct. 2.3 din Acord se prevede că Sistemul național este unic și indivizibil. Orice reabilitare, modernizare sau dezvoltare adusă acestuia va fi încorporată sistemului și se va considera ca făcând parte integrantă din acesta, ele revenind concedentului la momentul încetării concesiunii.

Potrivit art. 86 din Legea gazelor nr. 351/2004, (art. 109 din Legea nr. 123/2012), asupra terenurilor și a altor bunuri proprietate publică și proprietate privată a persoanelor fizice sau juridice, precum și asupra activităților desfășurate de persoane fizice sau juridice în vecinătatea capacităților, concesionarii din sectorul gazelor naturale beneficiază, în condițiile legii, de dreptul de uz, dreptul de servitute legală de trecere, dreptul de restrângere sau încetarea unor activități precum și dreptul de acces la utilitățile publice. Conținutul dreptului de servitute legală de trecere este detaliat în art. 89 din Legea 351/2004 (art. 112 din Legea nr. 123/2012), în sensul că prin acest drept se înțelege dreptul de a instala rețele, conducte, linii, stâlpi și alte echipamente aferente capacității, precum și dreptul de acces la locul unde acestea sunt instalate.

S-a subliniat faptul că drepturile concesionarului, sunt drepturi reale, au ca izvor juridic generator legea și nu convenția fiind opozabile terților. In vederea realizării scopului ei legitim, măsura privativa de proprietate trebuie sa păstreze un echilibru intre exigentele interesului general al comunității si apărarea drepturilor fundamentale ale individului. In aceasta materie, legea romana, respecta exigentele impuse de prevederile Convenției pentru apărarea drepturilor omului si a libertăților fundamentale deoarece Protocolul prevede ca "orice ingerința adusa dreptului de proprietate trebuie sa fie justificata de un caz de utilitate publica", ori in speța de față, activitatea de transport a gazelor naturale este un serviciu public de interes național, iar sistemul de transport gaze naturale face parte din proprietatea publică a statului.

Mai mult prin chiar textul de lege (art. 90 alin. (2) teza I din Legea nr. 351/2004) drepturile de uz si servitute legala sunt acordate printr-un act normativ cu caracter special si sunt acordate cu titlu gratuit.

II) Art. 480 din Codul civil prevede ca "proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura si dispune de un lucru in mod exclusiv si absolut, insa in limitele determinate de lege", iar Constituția României prevede la art. 44 alin. (7) ca "dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecția mediului și asigurarea bunei vecinătăți, precum și la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului".

S-a mai susținut că în mod greșit instanța și-a motivat soluția pe încălcarea prevederilor art. 481 din codul civil și nu a ținut cont de faptul că lucrările efectuate de Transgaz intră tocmai în categoria excepțiilor prevăzute de acest articol, respectiv sunt lucrări pentru cauză de utilitate publica, proprietarul terenului este obligat să permită accesul, iar obligația corelativă a Transgaz este aceea de a despăgubi proprietarul pentru pagubele aduse solului.

In spiritul acestor prevederi si analizând jurisprudenta CEDO, Curtea Constituționala a stabilit ca legiuitorul poate aprecia" in funcție de nevoia reala a comunității, masuri de limitare a exercițiului dreptului de proprietate. Astfel, daca privarea de proprietate a fost făcuta . politic economic sau social sau daca răspunde unei utilități publice asa cum prevede art. 1 la Protocolul 1 la Convenție profitând chiar si unei categorii mai restrânse de persoane aceasta privare poate fi făcuta de fiecare stat membru in parte. In vederea realizării scopului ei legitim măsura privativa de proprietate trebuie sa păstreze un echilibru intre exigentele interesului general al comunității si apărarea drepturilor fundamentale ale individului. In aceasta materie, legea romana, respecta exigentele impuse de prevederile Convenției pentru apărarea drepturilor omului si a libertăților fundamentale deoarece Protocolul prevede ca "orice ingerința adusa dreptului de proprietate trebuie sa fie justificata de un caz de utilitate publica", ori in speța activitatea de transport al gazelor naturale este un serviciu public de interes național, iar sistemul de transport gaze naturale, din care fac parte conductele ce sunt amplasate pe terenul reclamantului - intimat, sunt componente a proprietății publice a statului. S-a invocat jurisprudenta Curții Constituționale prin care au fost respinse excepțiile de neconstitutionalitate ale prevederilor art. 86 si 90 din Legea gazelor nr. 351/2004 prin Deciziile nr. 200/2005,98/2007 si 1188/2009.

S-a arătat că Transgaz desfășoară conform legii si in limitele ei activitatea de transport gaze naturale utillizand conducte si instalații proprii. Aceasta activitate este reglementata de Legea nr. 351/2004 (și începând cu data de 18 iulie 2012 de către Legea nr. 123/2012) fiind considerata serviciu public de interes național. De asemenea lucrările de realizare, reabilitare retehnologizare, exploatare si întreținere a obiectivelor /sistemelor de transport gaze naturale sunt lucrări de utilitate publica.

Conducta 32" Podișoru - Crevedia a fost construită în scopul îmbunătățirii alimentării cu gaze a zonei de consum București în perioada sezonului rece și pentru optimizarea modalităților de transport ale gazelor naturale din zona Oltenia către Depozitul de înmagazinare subterană Bilciurești în perioada sezonului cald. Pentru perioada de iarnă conducta va asigura o mai bună echilibrare a circulației fluxurilor de gaze pentru alimentarea zonei de consum București Nord. Mai mult această conductă alimentează Centrala de cogenerare Brazi care prin randamentul superior și performanțele tehnice a procesului de producere a energiei electrice a devenit o componentă de importanță strategică a sistemului energetic național.

Apelanta a criticat sentința de fond și pentru faptul că instanța nu a ținut cont de faptul că din raportul de expertiză efectuat în cauză a rezultat că . impus condiții tehnice Transgaz prin Avizul 6225/17.09.2007 care au determinat revizuirea proiectului și schimbarea traseului inițial al conductei cu cel actual al . conductele celor doua societăți să fie paralele, în această situație ele subtraversând proprietatea reclamantului.

Totodată arata și expertul ca realizarea variantei de traseu a conductei Crevedia - Podișor DN 800x 40 bar, revizia 2, este soluția tehnică care impune restricții pe suprafețe mai mici pentru construcții și amenajări diverse, datorită zonelor de siguranță comune ambelor conducte față de utilizarea de trasee independente.

Pentru realizarea acestei conducte, Transgaz deține Autorizația de construire nr. 78/2007, pentru zona localității Tărtășești. Datorită condițiilor tehnice impuse de . acesteia a fost modificat, motiv pentru care am solicitat Consiliului Județean Dâmbovița, în vederea modificării autorizației, eliberarea unui nou certificat de urbanism. Faptul că au fost încălcate prevederile Legii nr. 50/1991 republicată și modificată nu trebuie să ducă automat la obligarea de a ridica conducta ci trebuie să oblige Transgaz la obținerea autorizației de construire, sens în care au și fost demarate procedurile legale prin obținerea unui nou certificat de urbanism ca act premergător eliberării autorizației de construire.

Certificatul de urbanism nr. 36/2009 deși nu prevede expres terenul aferent UAT Tărtășești este un act premergător eliberării Autorizației de construire aferentă întregului județ Dâmbovița. Așa cum rezultă și din adresa Inspectoratului de Stat în Construcții Dâmbovița nr. 3637/21.10.2010 adresata domnului A. L., Transgaz a obținut Certificatul de urbanism nr. 36/2009 emis de Consiliul Județean Dâmbovița și a întocmit o noua documentație tehnică proiect 300/06-06-revizia 2 Conducta transport gaze naturale care propune traseul în zona . în zona de protecție a conductelor existente ale ., urmând ca la depunerea documentației pentru noul traseu Consiliul Județean să solicite alte documente în completare.

S-a mai susținut că principiile prevăzute de art. 480 din vechiul cod civil sunt preluate și dezvoltate de noul cod civil care la art. 555 prevede că "proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, folosi și dispune de un bun în mod exclusiv, absolut și perpetuu, în limitele stabilite de lege" iar proprietarul este ținut să respecte în condițiile și în limitele determinate de lege drepturile terților asupra resurselor minerale ale subsolului, izvoarelor și apelor subterane, lucrărilor și instalațiilor subterane și altor asemenea. Limitările la care se face trimitere prin art. 559 din codul civil sunt stabilite în interes public și privesc dreptul de proprietate pe care stat are asupra unora din resursele subsolului, despre care se face vorbire în alin. (2) al art. 559 din cod, dar și dreptul de proprietate asupra lucrărilor și a instalațiilor subterane pe care autoritățile publice le pot efectua în subsolul oricărei proprietăți. în temeiul art. 44 alin. (5) din Constituție. Teza a 11-3 a art. 559 alin. (2) din codul civil îl obligă pe proprietarul terenului să respecte drepturile terților asupra resurselor minerale ale subsolului, izvoarelor și apelor subterane, lucrărilor și instalațiilor subterane și altora asemenea, în condițiile și în limitele determinate de lege.

Conform art. 136 alin. (3) din Constituție, bogățiile de interes public ale subsolului fac obiectul exclusiv al proprietății publice. Fac parte din această categorie petrolul, indiferent dacă se prezintă sub forma țițeiului, a condensului sau a gazelor naturale (conform art. 1 afin. (1) din Legea nr. 238/2004 a petrolului) precum și resursele minerale la care se referă prevederile art. 2 din Legea nr. 85/2003 a minelor, dacă sunt de interes public. în ceea ce privește obligația de respectate a drepturilor terților asupra lucrărilor și a instalațiilor subterane și a altora asemenea, instituită prin partea finală a textului aceasta se referă atât la lucrările executate de o autoritate publică în temeiul art. 44 alin. (5) din Constituție, care pot consta în rețele de utilități, tuneluri, mine de exploatare a minereurilor ș.a., cât și la lucrări executate de particulari, în temeiul unui titlu.

Față de motivele mai sus indicate, s-a solicitat admiterea apelului și rejudecând cauza pe fond să fie respinsă acțiunea promovată de A. L. ca netemeinică și nelegală.

În dovedirea susținerilor s-a solicitat proba cu acte, expertiza și interogatoriu iar în drept s-au invocat prevederile art. 282 - 298 din vechiul cod de procedură civilă, Legea nr. 351/2004 a gazelor naturale, Legea nr. 123/2012 a energiei electrice și a gazelor naturale, Codul civil și noul cod civil.

S.N.T.G.N. Transgaz S.A., a formulat, în temeiul art. 115 din vechiul cod de procedura civilă întâmpinare prin care a solicitat, respingerea apelului formulat de A. L. ca netemeinc și nelegal, și menținerea în parte a sentinței Judecătoriei Răcari nr. 2/2013 în ceea ce privește respingerea capătului de cerere prin care reclamantul a solicitat instanței sa-i permită ridicarea conductei aflate pe terenul proprietatea sa, pe cheltuiala Transgaz.

Apelul formulat de A. L. este nelegal, apelantul nefăcând decât un istoric ai litigiilor pe care le-a promovat de-a lungul timpului împotriva Transgaz. Susținerile acestuia, conform cărora Transgaz nu ar fi pus în executare dispozițiile instanței sunt simple afirmații nesusținute de fapte și de dovezi. Transgaz după rămânerea irevocabilă a încheierii din data de 18.12.2009 pronunțată în dosarul nr._, prin care Judecătoria Răcari a obligat societatea la sistarea lucrărilor pe terenul proprietatea acestuia, s-a conformat dispozițiilor instanței și nu a mai efectuat nici o lucrare pe tronsonul de conducta care subtraverseaza terenul proprietatea sa, aspect comunicat lui A. L. prin adresa nr. DJ7822/24.03.2011. în această adresa s-a arătat că lucrările au fost sistate în baza ordinelor de sistare nr._/07.12.2009 și nr. F861/01.10.2010 și mai mult lucrările fiind sistate Transgaz este în imposibilitatea de a pune în funcțiune conducta și implicit să recepționeze final acest obiectiv.

In ceea ce privește critica adusă sentinței Judecătoriei Răcan nr. 2/2013 prin care a fost respins capătul de cerere în care se solicita autorizarea reclamantului de a ridica conducta pe cheltuiala Transgaz, o apreciază neîntemeiată întrucât conductele de transport gaze naturale, conductele magistrale, au un regim juridic special, fac parte din Sistemului Național de Transport al gazelor naturale, aparțin proprietății publice a statului și sunt de importanță strategică, conform ari. 23 alin. (2) din Legea nr. 351/2004 cu modificările ulterioare (ari. 125 alin. (3) din Legea nr. 123/2012) și pct. 17 din Anexa la Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia.

Facand parte din proprietatea publica a statului, in baza art. 11 din Legea nr. 213/1998 aceste conducte sunt inalienabile, imprescriptibile si insesizabile adică nu pot fi înstrăinate ele pot fi date doar in administrare, concesionate sau închiriate, nu pot fi supuse executării silite si nu pot fi dobândite prin uzucapiune sau prin efectul posesiei de buna credința.

Potrivit art. 21 din Legea nr. 351/2004 cu modificările ulterioare activitatea de transport a gazelor naturale constituie serviciu public de interes național.

În conformitate cu dispozițiile H.G. nr. 334/2000, Transgaz, în calitate de operator licențiat al SNT, răspunde de funcționarea Sistemului Național de Transport gaze naturale (SNT) în condiții de siguranță și respectând reglementările, instrucțiunile și prescripțiile tehnice în vigoare. Conducta instalată pe terenul proprietatea intimatului este parte componentă a Sistemului N. de Transport sistem care este parte a proprietății publice a statului.

S-a subliniat faptul că drepturile concesionarului, sunt drepturi reale, au ca izvor juridic generator LEGEA și nu convenția fiind opozabile terților. In vederea realizării scopului ei legitim, măsura privativa de proprietate trebuie sa păstreze un echilibru intre exigentele interesului general al comunității si apărarea drepturilor fundamentale ale individului. În aceasta materie, legea romana, respecta exigentele impuse de prevederile Convenției pentru apărarea drepturilor omului si a libertăților fundamentale deoarece Protocolul prevede ca "orice ingerința adusa dreptului de proprietate trebuie sa fie justificata de un caz de utilitate publica", ori in speța de față, activitatea de transport a gazelor naturale este un serviciu public de interes național, iar sistemul de transport gaze naturale face parte din proprietatea publică a statului.

Astfel, in patrimoniul societății exista dreptul de servitute legala de trecere subterana, independent de acordul proprietarului afectat si independent de acordarea unor masuri compensatorii cu titlu de despăgubiri sau cu orice alt titlu, intrucat legea consfințește acest drept fara a condiționa existenta lui de acordul proprietarului si fara sa prevadă in sarcina concesionarului o obligație corelativa de plata a unei sume de bani către proprietarul imobilului afectat.Mai mult prin chiar textul de lege (art. 90 alin. (2) teza I din Legea nr. 351/2004) drepturile de uz si servitute legala sunt acordate printr-un act normativ cu caracter special si sunt acordate cu titlu gratuit.

S-a solicitat respingerea apelului formulat de A. L. ca netemeinic și nelegal și menținerea sentinței pronunțate de Judecătoria Răcari în ceea ce privește respingerea capătului de cerere prin care reclamantul a solicitat ca instanța sa-i permită ridicarea conductei pe cheltuiala Transgaz.

Examinând sentința civilă apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul reține următoarele:

Apelul declarat de apelanta pârâtă S. Națională de Transport Gaze Naturale „Transgaz ” SA este nefondat .

Critica privind nelegalitatea sentinței civile apelate pe motiv că instanța de fond nu a ținut seama și nu a aplicat corect legile speciale în materie nu este întemeiată.

Astfel, deși Legea nr. 351/2004, cu modificările ulterioare, în vigoare la data demarării lucrărilor de către pârâtă, prevede în art. 23 alin. 2, că SNT (sistemul național de transport ) face parte din proprietatea publică a statului, fiind de importanță strategică, tot aceeași lege, la art. 3, pct .52 definește sistemul de transport (SNT) – ca fiind rețeaua de transport al gazelor naturale, respectiv ansamblul de conducte magistrale (pct.14 –conducte care funcționeaza în regim de înaltă presiune, prin acre se asigură transportul gazelor naturale), precum și instalațiile, echipamentele și dotările aferente acesteia, care funcționează la presiune, mai mare de 6 bari, prin care se asigură preluarea gazelor naturale extrase din perimetrele de exploatare și transportul acestora în vederea livrării către distribuitori, consumatori direcți, etc.

Prin urmare, pentru a se considera că, conductele magistrale și instalațiile aferente acestora fac parte din SNT și implicit din proprietatea publică a statului, trebuie ca acestea să fie în funcțiune, în sensul de a asigura preluarea și transportul efectiv al gazelor naturale.

Or, din raportul de expertiză efectuat în cauză, coroborat cu procesul verbal din data de 04.01.2012, cu procesul verbal de control din 07.10.2010 precum și cu recunoașterea pârâtei ( adresa nr._/14.12.2010 –fila 120 ) rezultă că, conducta de transport gaze naturale este montată pe tronsoane și neîntregită, obiectivul fiind nefuncțional și nerecepționat .

Se mai invocă de asemenea de către apelantă, dispozițiile art. 21 și ale art.86 din Legea nr. 351/2004, dispoziții care stabilesc natura de serviciu public de interes național a activității de transport gaze naturale și dreptul de uz, servitute legală de trecere, de restrângere sau încetare a unor activități, precum și dreptul de acces la utilitățile publice de care beneficiază concesionarii din sectorul gazelor naturale asupra terenurilor proprietate privată a persoanelor fizice și juridice.

Este adevărat că art. 86 din Legea nr. 351 /2004 recunoaște în favoarea concesionarilor din sectorul gazelor naturale anumite drepturi asupra terenurilor proprietate privată a persoanelor fizice și juridice (dreptul de uz pentru executarea lucrărilor dreptul de servitute legală de trecere subterană, de suprafață sau aeriană, pentru instalare de rețele, conducte stâlpi și alte echipamente), însă de aceste drepturi, concesionarii beneficiază, așa cum prevede expres art. 86 din Legea nr. 351/2004, în condițiile legii, ceea ce presupune existența la baza executării lucrărilor respective a unei autorizații valabile de construire, impusa fără deosebire de persoana executantului, atât de dispozițiile art. 51 din Legea nr. 351/2004 cât și de dispozițiile art. 2 și 7 din Legea nr. 50 /1991 .

Or, pârâta nu a făcut dovada existenței la momentul efectuării lucrărilor pe terenul proprietatea reclamantului și nici în prezent, a unei autorizații valabile de construire, autorizația inițială nr. 78/07.05.2007 prevăzând un alt traseu pentru conducta de gaze, care nu include și terenul proprietatea reclamantului.

În aceste condiții, până la obținerea unei autorizații de construire valabile pentru actualul traseu al conductei de gaze naturale, pârâta nu se poate prevala de dispozițiile art 86 din Legea nr. 351/2004, întrucât exercitarea drepturilor conferite de acest articol se face „în afara dispozițiilor legale”.

În lipsa autorizațiilor necesare în vederea execuției obiectivului „conducta de transport gaze naturale Crevedia Podișor”, astfel cum proiectul inițial a fost modificat prin revizia 2, susținerile pârâtei referitoare la caracterul gratuit al dreptului de servitute și necondiționarea efectuării lucrărilor de acordul proprietarului, nu pot fi examinate, toate aceste beneficii legale impunând ca o condiție prealabilă, stabilită de chiar Legea gazelor nr. 351/2004, existența autorizațiilor necesare, printre care se numără în primul rând autorizația de construire.

De asemenea, toate celelalte critici referitoare la necesitatea realizării acestei variante de traseu a conductei Crevedia Podișor- revizia 2, ca fiind o soluție oportună și cu prejudicii minore ,precum și la limitările care pot fi aduse dreptului de proprietate privată, conform art. 559 C civil, se subsumează respectării dispozițiilor legale, legea nerecunoscând statului un drept discreționar de a dispune de un bun proprietate particulară, cu încălcarea prevederilor care impun autorizarea executării lucrărilor, chiar și de interes public.

Pentru considerentele mai sus expuse, tribunalul, în conformitate cu dispozițiile art 296 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta societatea Națională de Transport Gaze Naturale „Transgaz ” SA.

Referitor la apelul reclamantului, tribunalul îl apreciază ca fiind fondat.

Prin sentința civilă apelată instanța de fond a respins capătul de cerere privind autorizarea reclamantului de a ridica lucrările (conductele) pe cheltuiala pârâtei, pe considerentul că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 580 indice 2 C pr civilă, respectiv nu s-a dovedit refuzul pârâtei de a îndeplini această obligație .

Reține tribunalul că, reclamantul și-a întemeiat acest capătul de cerere pe dispozițiile art 1073 și următoarele Cod civil, dispoziții care reglementează efectele obligațiilor și care permit conform art. 1077 Cod civil, autorizarea creditorului de a îndeplini, pe cheltuiala debitorului obligația de a face, în cazul în care acesta nu o îndeplinește.

Solicitarea reclamantului din acest capăt de cerere este subsidiară și condiționată în privința punerii efective în aplicare de conduita pârâtei în privința executării de bună voie a obligației de a face.

În concluzie, tribunalul apreciază ca la acest moment nu este necesar și nici posibil de a se dovedi refuzul pârâtei de a-și îndeplini obligația ce i-a fost impusă prin chiar hotărârea instanței de fond, însă în vederea evitării tergiversării executării obligației ce îi incumba și pentru prevenirea unor eventuale abuzuri, solicitarea reclamantului de a fi autorizat, în caz de refuz al pârâtei, să execute el însăși obligația de a face, pe cheltuiala pârâtei este pe deplin justificată.

Această soluție se impune pentru a preîntâmpina un nou proces, pe care reclamantul ar fi obligat să îl deschidă în caz de neexecutare de bunăvoie, pentru a obține conform art 580²Cod procedură civilă, autorizarea instanței de a îndeplini obligația de a face, el însuși sau prin alte persoane.

Pentru considerentele mai sus expus, tribunalul va admite, conform art. 296 C pr civilă apelul reclamantului, va schimba în parte sentința civilă apelată, în sensul ca va admite acțiunea în totalitate și va autoriza reclamantul să ridice, pe cheltuiala pârâtei construcțiile edificate de pârâtă și existente în subsolul terenului proprietatea sa, în caz că parata va refuza executarea de bună voie a acestei obligații.

Va păstra restul dispozițiilor sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul declarat de pârâta intimată S. Națională de Transport Gaze Naturale"Transgaz"SA, cu sediul în Mediaș, Piața C..I.Motaș, nr.1, județul Sibiu, împotriva sentinței civile nr.2 din 3.01.2013, pronunțată de Judecătoria Răcari în dosarul nr._ .

Admite apelul declarat de reclamantul A. L., cu domiciliul ales la SCA V. & Asociații, cu sediul în București, ..44, ., ., sectorul 3, împotriva sentinței civile nr.2 din 3.01.2013, pronunțată de Judecătoria Răcari în dosarul nr._ .

Schimbă în parte sentința, în sensul că admite acțiunea în totalitate și autorizează reclamantul să ridice construcțiile edificate de pârâtă în subsolul terenului proprietatea reclamantului, în cazul în care pârâta refuză executarea de bună voie a acestei obligații.

Păstrează restul dispozițiilor sentinței.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 19.06.2013.

Președinte,

Judecător,

Grefier,

I. S.

B. Brînzică

V. C. pentru doamna grefier V. C. aflată în imposibilitate de a semna, întrucât de află în concediul de odihnă, prezenta se semnează de noi,

GREFIER SEF SECTIA I CIVILĂ

S. S.

J.f.E. F.

Dosar nr._

Judecătoria Răcari

Red BB/tehnored A.Gh

Ex 4 / 12.07.2013

← Cereri. Decizia nr. 79/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA		Anulare act. Decizia nr. 731/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA →

Obligaţie de a face. Decizia nr. 151/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Obligaţie de a face. Decizia nr. 151/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA